Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sdaaaaaaaaaaaaaaaaaaaacvb 24 Dacia 290199
Sdaaaaaaaaaaaaaaaaaaaacvb 24 Dacia 290199
Seria A, Grupa 2
Relatia medic-pacient reprezinta esenta psihologiei medicale. Ea este punctul
central al relatiei de ingrijire si este, in cele mai multe cazuri, una dintre conditiile si un
factor esential pentru procesul de vindecare.
c) Teoria conflictului
Orice acţiune între medic şi pacient este, în primul rând, un proces de comunicare
interpersonală. Acest proces implică dialogul dintre două persoane aflate „faţă în faţă”,
fiind o comunicare directă şi personalizată. În acest caz, pe lângă voce, au un rol
important elementele care ţin de mimica feţei şi de gesturile noastre. (...) Tonul vocii
este foarte semnificativ: un ton amabil transmite un alt mesaj decât un ton aspru şi
determină un anumit comportament din partea interlocutorului. În comunicarea
interpersonală, feed-back-ul funcţionează imediat, direct şi continuu.
Actul medical începe cu un dialog, în cadrul căruia ,edicul caută să obţină cât mai
multe informaţii despre simptomele şi istoricul bolii, despre regimul de viaţă al
pacientului şi în legătură cu alte date necesare diagnosticului şi tratamentului.
Uneori comunicarea dintre cei doi participanţi la actul medical este deosebit de
dificilă, find îngreunată de o serie de obstacole depinzând de poziţia socio-profesională
şi de nivelul de instrucţie al pacientului sau de alte trăsături care caracterizează
identitatea sau atitudinile celor doi termeni ai relaţiei.
Constatările unui studiu efectuat de Fred Davis (1972) asupra interacţiunii dintre
medici şi părinţii unor copii bolnavi de poliomelită au demonstrat că dialogul era afectat
de eschivarea medicului de la o comunicare simplă şi directă, acesta preferând să le
explice părinţilor boala pe care o au copiii lor, e căi ocolite, într-un limbaj tehnic
inaccesibil.
Spre deosebire de aceşti pacienţi, cei care aparţin claselor favorizate sau care
au un nivel de instrucţie mai ridicat au un dialog adecvat cu medicul şi primesc mai multe
informaţii de la acesta. Susţinând aceeaşi idee, Mary Bulton (1986) au arătat că
influenţa exercitată de poziţia de clasă asupra relaţiei dintre medic şi pacient se poate
explica, cel mai bine, prin distanţa socială. Astfel, cu cât diferenţele dintre poziţiile de
clasă sunt mai mari, cu atât comunicarea este mai dificilă şi mai inadecvată.
O asemenea imagine are efecte negative nu numai asupra femeii pacient, dar şi
asupra femeii medic, care s-a confruntat, de-a lungul timpului, şi se confruntă încă, în
multe ţări, cu diferite dificultăţi, numai în baza statutului ei de femeie.
plângeri
tulburări
îngrijorări
perturbări ale modului de viaţă cotidian
probleme sociale
Evaluarea gradului în care medicii cunoşteau aceste probleme a fost făcută prin
comparaţiile efectuate între declaraţiile pacienţilor şi acelea ale doctorilor, rezultate
din interviurile şi convorbirile efectuate. Constatările studiului au arătat că, în 46% până
la 62% dintre cazuri, medicii aveau un grad ridicat de cunoaştere a plângerilor,
tulburărilor, îngrijorărilor şi perturbărilor vieţii cotidiene a pacienţilor dar, în acelaşi
timp, un grad scăzut de cunoaştere a problemelor lor sociale, existent numai cu 23%
dintre cazuri. Pe de altă parte, cunoştinţele cu privire la problemele sociale ale
pacienţilor erau corelate între ele, în timp ce acelea cu privire la problemele nonsociale
erau informaţii izolate, fără legătură unele cu altele.