Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria Economica Curs de Microeconomie
Teoria Economica Curs de Microeconomie
Microeconomie
1
Cuprinsul
2
1. Teoria economică în sistenul ştiinţelor economice. Obiectul de studiu
al teoriei economice.
Ştiinţa economică studiază realităţi cu caracter dublu: atît obiective, cît şi subiective. În
antichitate ideile economice erau formulate şi integrate în alte sisteme de gîndire. Abia
în sec. 18 ele se deprind de alte ştiinţe, constituind o ştiinţă aparte. Iniţial, ştiinţa
economică avea denumirea de „economie politică”, însă treptat de la ea încep să se
deprindă ştiinţe autonome(statistica, contab., marketing).Acestea se constitue în
„sistemul ştiinţelor economice”, unde economia politică ocupă un loc central. Teoria
economică este doar una din ştiinţele economice.
A. Maslow propune ca nevoile umane să fie sistamatizate sub forma unei piramide. In
partea de jos sunt situate nevoile cele mai elementare, iar în vărf cele spirirule,
aspiraţiile oamenilor.
Trăsătura principală a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numărul nevoilor creşte
odată cu dezvoltarea societăţii-legea creşterii nevoilor umane.
Clasificarea resurselor:
Resurse primare (create de natură)
a)Res. umane-populaţia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: număr,
calificare etc.
b)Res. naturale- fondul financiar, pădurile, apele, zăcămintele minerale.
Resurse derivate (acumulate, create de om)
a)Res. materiale- capital tehnic sub formă de maşini, utilaje, construcţii, sisteme de
transport
b)Res. financiare- de care dispune populaţia, statul şi întreprinderile.
c) Res. inovaţionale- cunoştinţe experienţă, tehnologii.
d) Res. informaţionale-ce permit agenţilor econ. să cunoască realitatea,să ia decizii, să
acţioneze.
Trăsătura fundamentală a resurselor economice constă în caracteru lor limitat.
Legea rarităţii-raportul dintre resurse şi nevoi(tensiunea dintre nevoile care cresc
întruna şi resursele care sunt limitate şi rare).
5
4.Bunurile şi serviciile ca rezultat ale activităţii economice: esenşa şi
clasificări.
Bunurile economice: Orice entitate, rezultat al acţiunii umane, destinat să satisfacă o
nevoie economică dată
Clasificare:
după origine:
bunuri libere – nu sunt rezultat al acţiunii umane, nu au costuri de procurare
bunuri economice – sunt rezultat al acţiunii umane, au costuri de procurare
după modul de circulaţie:
bunuri marfă – trec de la producător la consumator prin piaţă
bunuri non-marfă – trec de la producător la consumator fără intermedierea pieţei
după scopul consumului:
bunuri finale – sunt destinate consumului final (bunuri de consum)
bunuri intermediare – sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de
investiţii)
după sectorul economic în care sunt produse:
bunuri publice – sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)
bunuri private – sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)
după tangibilitate:
bunuri – sunt substanţiale (tangibile) : momentul producerii lor diferă de momentul
consumului
servicii – sunt non-substanţiale : momentul producerii lor coincide cu momentul
consumului
Trăsăturile bunurilor economice:
sunt rezultat al acţiunii (activităţii) umane
sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
sunt rare
Raritatea: proprietatea unui bun (sau resursă economică) de a fi insuficient(ă) în raport
cu nevoia sau nevoile economice generatoare
Raritatea este o relaţie între nevoia economică şi bunul (resursa) asociat(ă)
6
Tensiunea dintre nevoi si resurse pune in fata oricarei persoane problema
alegerii:alegerea acelor combinatii si variante de folosire a resurselor care ar permite
satisfacerea unui nr cit mai mare de nevoi cu un nr cit mai mic de resurse.
Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestore constituie problema
fundamentala a economiei.
Omenirea este pusa in situatia sa raspunda la 3 intrebari principale care ii indeamna sa
faca o alegere ce ar permite sa faca o alegere c ear permite economisirea si folosirea cit
mai eficienta a resurselor rare:
1)”ce si cit de produs?”-determina alocarea si realocarea resurselor la producerea
diverselor bunuri
2)”cum de produs?”-determina modul de combinare a resurselor economice
3)”pentru cine de produs?”-determina segmental de consumatori pt care sunt produse
bunurile.
Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare,individual, renunta la alte variante
pe care le considera mai putin acceptabile sacrificindu-le.Deci,cind alegi “ceva”
,automat renunti la “altceva”.Cea mai buna varianta la care se renunta este costul de
oportunitate(alternativ),ceea ce reprezinta valoarea celei mai bune din sansele
sacrificate cind se face o alegere oarecare.Costul de oportunitate compara cea mai
mare “pierdere” dintre variantele sacrificate cu “cistigul” alegerii facute.
Acest cost ii permite intreprinzatorului sa se orienteze spre afacerea care i-ar adduce cel
mai mare profit. Totodata acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi
rentabila sporirea volumului de productie.
6.Sistemul economic:esenta,tipuri,caracteristici
Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice
rare,de prganizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la
consumator.
8
Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau
internationale),d)statul
Stiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institutiilor,care joaca un
rol crescind in viata societetii.
Institutiile formale
Cele mai cunoscute institutii formale sunt:statul,biserica,proprietatea,piata.
Religia.
Un cunoscut paradox spune ca intensificarea activitatii religioase este insotita de o
diminuare a performantelor economice:in acelasi timp tocmai religia se afla in originea
celor mai multe din reusitele economice.Astfel,exceptionalele succese economice
obtinute de Europa Occidentala se datoreaza,in cea mai mare parte,reformei religioase
din sec.XVI-lea de catre Luther si Calvin.”Reforma” a contribuit la incurajarea vesnicei
dorintei a omului de a se pricopsi,de a aduna bogatii,astfel punind baza unei crestere
economice fara precedent.Un filozof din Grecia Antica, a spus ca cea mai placuta
ocupatia omului este “Imbogatirea”.”Reforma”justifica aceasta dorinta omului de a se
imbogati.Astfel,avutia adunata de unele personae alese de Cel de sus trebuie sa
contribuie la prosperitatea societatii.Religia reformata spune ca numai o astfel de
utilizare a bogatiei este in cuviintata de Dumnezeu,care asigurindu-i omului de afaceri
succesul economic, ii da de inteles ca dupa moarte,va nimeri direct in rai.
9
Printr-o asemenea tamalcire a cartilor sfinte,biserica protestanta a incurajat un
comportament favorabil activitatii economice, a stimulat dezvoltarea antreprenoriatului.
Institutiile informale
Institutiele informale sunt: instinctul paternitatii curiozitatea ,necesitatea de
autoperfectiune.aceste sunt proprii tuturor tarilor si popoarelor.Altele,cum ar fi
traditiile,obiceiurilor,limba,ritualurile cumunitare
(nuntile,botezurile,inmormintarile,),sunt proprii doar unor popoare sau unui grup de
popoare inrudite.
In economia de piata,forta motrice a activitatii economice este maximizarea
profitului.Dar,unul din mobilele activitatii economice sunt si institutiile informale.
Institutii proprii moldovenilor cum ar fi “de a fi in rind cu lumea”,”de a nu se face de ris
”reglementeaza conduita omului si in viata economica, motivindu-l sa atinga un anumit
“standard”,recunoscut de cei din jur .
In general,stiinta economica contemporana a reusit sa elaboreza mecanisme care fac
posibila “masurarea” aportului fiecarei institutii informale si formale la cresterea si
dezvoltarea economica.
Proprietatea ca institutie
Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre
oameni,in legatura cu insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si
a rezultatelor acestei activitati.
Sensul juridic al cuv.”proprietate” se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de
a stapini bunul in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a.
Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg mina-n mina,se constata ca:
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la
insusirea bunurilor existentein societate,raporturi reglementate de acte juridice sau
norme sociale.
10
In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85%
din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii
diferite(10-50%),proprietatea publica e prezenta astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea private este temelia libertatii economice
9.Piata:Esenta;Functii;Tipuri.
Functiile pietei:
1.Functia de intermediere
.Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe
cumparatori,facind astfel posibil schimbul.Ea ofera consumatorului posibilitatea de a
alege producatorul optim din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales
etc.Aceeasi posibilitate de alegere I se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare
.Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata
devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul
unei “miini invizibile”,care dupa cum spunea A.Smith ii “impinge” pe agentii economici
individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa
confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.
3.Functia de formare a pretului
.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint
diferite,piata stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente
necesare pentru confectionarea bunului.
4.Functia de informare.
Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici
informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de
activitate.Piata”trimite”semnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi
confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de diferientiere a producatorilor.P
iata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si,in acelasi
timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata
stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si
tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi
imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele
cele mai competente.
Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint
reglementati pe de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.
11
Tipurile pietei
12
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau
derivate,cerea la rindul ei poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi
nevoi.
Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o
cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).
Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau
factorii cererii.
Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al
unui produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun
,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului
genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe
marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii
este venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie
descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.
13
Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii
procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a
pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in
sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la
produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :
a)elastic,
b)inelastica(rigida)
c) cu elasticitatea unitara
d)perfect elastica
e) perfect inelastica
Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea
cererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa
scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se intimpla
de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),o
data cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ
acceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta
se modifica cu acelasi procent.
Factorii de influenta:
1.pretul;
2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi
tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca
costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si
invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a
noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prêt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte
domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la
reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o
reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care
14
statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea
ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta,
cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea
ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de
exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le
determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit
cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se
stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma
sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma
contrapunerii cererei si a ofertei precum si a “pretului dorit” se stabileste un pret de
echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si
vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu
cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de
piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a statului.
15
Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare.
Utilitatea marginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea
unei unitati suplimentare dintr-un bun. Astfel sumind succesiv toate utilitatile marginale
vom obtine utilitatea totala.
Principiul utilitatii marginale descrescinde,sau legea I-a a lui Gosen consta in
urmatoarele: cu cit consumul dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea
unitatilor suplimentare de bun consumate este mai mica.Cu alte cuvinte,pe masura ce
cantitatea consumata dintr-un bun sporeste, utilitatea marginala tinde sa descreasca.
Legea a II-a a lui Gosen, despre echilibrul consumatorului in abordarea cardinalista
postuleaza:
Consumatorul v-a aloca venitul sau in asa mod incit utilitatile marginale impartite la
pret, sa devina p/u diferite bunuri, egale.
Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cînd resursele băneşti sunt limitate, de aceea
el este obligat să aleagă , sa procure acele bunuri şi în asemenea combinaţii care i-ar
aduce o satisfacţie maximală. Consumatorul măsoară indirect utilitatea fiecărui bun,
prin prioritatea ce o acordă unui sau altui bun. El clasifică bunurile în ordinea
preferinţelor sale. Datorita constrîngerii bugetare şi a nivelului preţurilor, consumatorul
are posibilitatea să stabilească o anumită ordine de preferinţă a bunurilor ce urmează
să le procure, precum şi un mod anumit de combinare şi substituire a acestora.
16
Linia bugetului reprezintă totalitatea combinaţiilor posibile de alegere ale consumatorului
în limita bugetului disponibil (cantitatea maximală de bunuri care poate fi cumpărată
cu venitul disponibil şi la preţurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflectă raportul de substituţie a bunurilor în funcţie de preţurile
lor.
Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde să atingă curba de indiferenţă cea mai ridicată posibilă. Din cauza
constrîngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este
echilibrul dintre venitul acestuia şi combinaţia optimă, care se stabileşte în punctul în
care curba de indiferenţă este tangentă cu dreapta bugetară.
MRS = Px/Py – ecuaţia echilibrului consumatorului în abordarea ordinalistă, MRS – panta
curbei de indiferenţă, Px/Py – panta liniei bugetului
17
Legea randamentelor neproporţionale stipulează că dacă vom mări progresiv
utilizarea unui factor oarecare, în timp ce alţii vor rămîne constanţi, produsul marginal
al factorului variabil va fi neproporţional – la început va creşte, apoi va atinge un punct
de stabilitate, după care va descreşte.
Concluzii:
• Pe termen scurt volumul de producţie este limitat în creştere
• Limita creşterii volumului de producţie este determinată de acţiunea legii randamentului
descrescător. Dacă un factor de producţie creşte, iar celălalt rămîne stabil, produsul
marginal şi mediu de la un anumit moment încep să scadă.
• Produsul mediu este maximal cînd se egalează cu produsul marginal.
Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In
acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest
lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei
preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si
inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie
printr-o cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si
capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face integral lucrul acestora); intre
factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de
productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie,
producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie care asigura acelasi nivel de productie se numeste
izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de
prod., la un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
18
E-este punctul de echilibru a producătorului.Acest punct reflectăegalitatea posibilităţilor
tehnologice şi economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine
tangent cu una din izocoante.
23. Costul de productie:esenta si factori de influenta. Costul contabil si
economic.
Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de
bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc
evolutia costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de
de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q).
Costul mediu (AC) sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun.
AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in
functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii.
In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste.
Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina
la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile
este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale.
Costul marginal (MC) sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun
suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea
productiei.
MC= ∆ TC/∆ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine
acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de
reducere, dupa care creste intruna.
Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul
urmeaza sa faca fata unor noi probleme:
19
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)”neadmiterea” cresterea costului unitar fde productie.
Esenta:
Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict
costul total. Profitul, este , astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si
desfasoara o activitate economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a
bunurilor si serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.
20
Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a
izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in
activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit
careia profitul este un surpălus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele
efevctuate care este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam
Smith considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia
sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie.
Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e
insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati
economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul
capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca
neplatita a muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit
careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru
calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o afacere, dar
mai ales de a infrunta riscul.
Tipuri
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta
este format din 2 componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca
proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza
plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul
ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit
oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit
normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie
si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit
supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi
de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si
un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul,
el va obtine un profit total numit si „contabil”.
21
27. Concurenta: esenta, metode, tipuri, importanta.
Esenta
Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici
pentru atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit
mai mare posibil. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al
agentilor economici. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la
procesul de productie, ea ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe
toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si
desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este motorul dezvoltarii economice,
motorul progresului.
Metode
In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:
1)pret
2)produs
3)calitate
4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.
Tipuri
In functie de instrumentele folodite de respectarea legislatiei si a normelor morale
concurenta poate fi:
22
Criterii de
concurenta
Concurenta Foarte Foarte Nelimitat Omogene
perfecta multi multi
Concurenta Multi Multi Nelimitat Eterogene
monopolistica
Oligopol multi putini Limitat pentru Nediferentiate
ofertanti sau diferentiate
Oligopson putini Foarte Limitat pentru Nediferentiate
multi cumparatori sau diferentiate
Monopol absolut Foarte Unul Restrins sau Unicate
multi complet
blocat pentru
ofertanti
Monopson Unul Foarte Restrins sau omogene
multi complet
blocat pentru
cumparatori
23
Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara
nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.
Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui
singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de
cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de
monopol, iar cind domina cererea- de monopson.
24
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele
intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este
socotit ilegal.
Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un
numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun
oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2
intreprinderi si mai putin de 20.
*Concurenta redusa
Piata muncii- reprezinta locul abstract in care se intilnesc cererea de munca cu oferta
de munca. Aici are loc negocierile intre cumparatorul si vinzatorul fortei de munca.
Piata muncii se afla intr-o strinsa interdependenta cu celelalte piete, caci cererea de
munca din partea intreprinderilor depinde de cererea menajelor de bunuri si servicii.
Aceasta interdependenta se manifesta prin faptul ca veniturile pe care le obtin poserii
de forta de munca stimuleaza cererea de bunuri si sevicii.
Particularitatile ei:
Clasificarea salariului:
Formele de salarizare:
26
Salarizarea pe unitate de timp sau în regie – stabileşte mărimea
salariului în funcţie de durata muncii. Se utilizează acolo unde se face un lucru
neomogen, complex şi greu de normat (funcţionarii de stat, medicii, profesorii)
Salarizarea în acord sau cu bucata (pe operaţii) – presupune
remunerarea muncii în funcţie de cantitatea de bunuri produsă, de activităţile şi
operaţiunile efectuate. Tipuri de salarizare în acord:
- Acord individual
- Acord colectiv (în cadrul unei echipe)
- Acord global (în cadrul întregii unităţi economice)
Salarizarea mixtă – îmbinare a celorlalte două forme de salarizare,
presupunînd realizarea unor cantităţi precise de muncă într-o unitate de timp.
Piaţa muncii este constituită din următoarele segmente:
Nivelul salariului
Productivitatea muncii
Cererea de bunuri şi servicii
Raportul cerere-ofertă
Statul
Patronatele
Sindicatele
Costul vieţii
Renta este venitul pe care il obtine posesorul unui factor de productie disponibil in
cantitati limitate si oferta caruia este rigida. Renta este un surplus peste venitul
normal.
Renta funciara sau renta pamintului ramine forma principala de renta. Ea exista ca:
27
• renta diferentiata- este obtinuta de proprietarii celor mai fertile soluri.
Factorul principal in determinarea pretului terenului este venitul care poate fi obtinut
prin utilizarea acestuia.
Mai exista si alti factori:
• marimea si evolutia rentei- adica venitul care poate fi obtinut prin exploatarea
terenului.
Pp= (R / d¹ ) *100%
Pp-pretul pamintului
Marimea ratei se satbileste in functie de mai multi factori, dar cel mai important
raporte e dintre oferta si cerere de capital.
28
Oferta de capital. Sursele capitalului de imprumut sunt:
2)Economiile manajelor
4)Economiile guvernului
Cu cit rata dobinzii e mai inalta cu atit oferta de capital de imprumut e mai mare.
29