Bazele Sectorului Public

Reinventarea Administrației Publice

1. Cadrul: Care au fost condițiile sociale, economice, și, în special, cele politice ale mediului în
care a avut loc cazul menționat.

Cadrul social-economic s-a dezvoltat în era industrială, iar pe parcursul anilor s-a constatat că
administrația publică, nu mai funcționează adecvat societății din anii '90, deoarece economia era
foarte complexă, informațiile erau foarte accesibile și se asimilau uluitor de rapid în toate domeniile
de activitate, din această cauză, in ultimul deceniu, corporațiile din America au întreprins schimbări
revoluționare:

 Descentralizarea autorității
 Aplatizarea ierarhiilor
 Focalizarea asupra calității
 Apropierea de client

Toate aceste schimbări ducând la o competitivitate constantă, la scară globală unde s-au format
parteneriate strânse între sectorul public și cel privat, care luptau pentru o schimbare radicală,
străduindu-se să devină mai flexibile, mai inventive și mai întreprinzătoare.

În cadrul social, oamenii erau obișnuiți ca sectorul public și cel privat să reprezinte 2 lumi diferite,
unde afacerile trebuie să evite sectorul public, iar sectorul public nu trebuie să se amestece în
afaceri. Ulterior autoritățile publice erau presate să caute soluții pentru problemele existente fără a
cheltui bani suplimentari indiferent de sectorul vizat.

Asa cum susținea și Harlan Cleveland in “Executivul bazat pe cunoștiințe”: ”Dacă am susține
ștergerea granițelor dintre sectorul public si privat, să nu mai încercăm să trasam o linie de
demarcare pe apă, linie care va dispărea de fiecare dată.”
În cadrul social politic, monopolul reprezintă în America o tradiție în cadrul serviciului public, însă
în sectorul privat există concurență.

De ce? Pentru că în sectorul public s-a constatat că monopolul înseamnă costuri reduse și eliminarea
dublării unor funcții, ceea ce rezultă economii (ex: o singură școală în cartier, o singură companie de
autobuze în oraș etc.). Sectorul privat necesită concurență pentru a inhiba schimbarea (progresul) și
pentru a avea o piața bogată unde cash flow-ul este la putere.

2.Participanții. Ce persoane, organizații interesate, părți au fost implicate în acest caz.

 Actorul principal este administratția publică ierarhizată și centralizată, care este depășită într-
o societate economică, în continuă dezvoltare, ce dispune de informații vaste și care
asimilează intensiv cunoștiințele. Treptat, administrația publică adoptă noi instituții care le
va inlocui pe cele vechi.
 Al doilea participant sunt corporațiile din America ce au întreprins schimbările
revoluționare, schimbări ce au dus la parteneriate complexe între sectorul public și cel privat,
ramânând competitive pe noua piață globală.
 Primarii, guvernatorii și legislatorii sunt participanții care s-au legat de vagonul de impozite
și servicii, aceștia creșteau veniturile din impozitele încasate cu 5,3% pe an, însă creșterea
economică a fost numai până în anul 1970 când criza fiscală s-a instaurat, iar condițiile
ecuației s-au schimbat.
 Guvernul este participantul care s-a orientat spre necesitățile comunității, cetățenii fiind
priviti ca persoane ce depind și sunt controlate de cei care îi ajută si de cei care îi conduc.
Tot odata ei sunt persoanele care își înțeleg propriile probleme și cred în abilitatea lor de a
acționa, spre deosebire de client care sunt priviți ca persoane ce se înțeleg pe sine însăși prin
prisma deficiențelor lor și care așteaptă ca alții să acționeze în numele lor.
 Voluntarii sunt participanții care au dat o mână de ajutor în San Francisco pentru bolnavii
infectați cu virusul HIV, ei au creat o rețea de clinici locale, adăposturi, birouri de asistență
socială care îi ajută pe bolnavi să se reintegreze în comunitate, costul mediu de tratament al
unui bolnav de SIDA scăzând cu 40% comparativ cu media pe țară.
3. Problemele. Identificați și descrieți principalele întrebări și probleme abordate în studiu:

Principalele probleme identificate in textul dat au vizat urmatoarele aspecte:

Administrația publică ierarhică și centralizată din anii ’30 si ’40 nu mai este eficientă într-o
societate și economie a anilor ’90, motiv pentru care se dorește o reinventare a administrației
publice, care să răspundă nevoilor și intereselor cetățenilor, aceștia din urmă fiind principalii piloni
ai unei societăti moderne. Toate acestea au pornit de la faptul că administrația din trecut era una
tradițională, rigidă, ierarhică și nu mai corespunde cerințelor actuale privind existența unui spațiu
flexibil, dinamic axat pe inovație și cercetare.
Statele ajung să se confrunte cu dileme majore ce țin de vechile valori și obiective, în sensul
că în trecut, percepția societății era de separare a sectorului public de cel privat, acestă concepție
nemaifăcând față numeroaselor exigențe apărute odată cu evoluția socio-economică. Astfel că, deși
de-a lungul timpului au fost trase bariere între parteneriatul dintre cele două sectoare, în prezent se
tinde către relaționarea lor, întrucât aceasta ar presupune extinderea calității în ambele sectoare.
O altă problemă cu care se confruntă administrația publică este risipa. Întocmai cum afirma
economistul John Maynard Keynes, „problema nu constă în elaborarea ideilor noi, ea constă în
evadarea de la cele vechi”. Cu alte cuvinte, liderii sunt preocupați mai mult de promovare, nu de
adoptarea unor noi perpective, care să aducă schimbări cât se poate de eficiente in ceea ce privește
asigurarea unor servicii publice de calitate. Prin urmare aceștia rămând prinși în cursa vechilor
metode de percepere a problemelor fără să observe soluțiile evidente.
O încercare de satisfacere a cât mai multor nevoi ale cetățenilor într-un moment de stagnare
a veniturilor bugetare, prin desfășurarea unor politici de guvernare nu poate conduce decât la
adevărate crize financiare. Pe fondul acestor crize a fost nevoie de o evoluție, renunțându-se la
guvernarea tradițională în favoarea guvernării democratice. Aceasta din urmă presupune noi
instrumente de implementare și control cum ar fi punerea în aplicare a parteneriatului public privat,
aceasta fiind o cale de control a bugetului de stat dar și o modalitate de a demonstra că resursele
statului nu sunt suficiente pentru a răspunde satisfăcător tuturor nevoilor de dezvoltare a societății.
O altă problemă este aceea că agențiile se bazează pe domeniile lor de activitate, nu pe
misiunea ei. Cercetătorii au vizat faptul că domeniile de activitate erau prea delimitate și structurate,
astfel că o anumită agenție nu-și putea duce la capăt misiunea, întrucât considera că intră în
domeniul de activitate al altei agenții.
Consumul în masă a unei societăți omogene, cu servicii și produse neraportate și neajustate
la nevoile și interesele specifice ale cetățenilor reprezintă o altă problemă identificată.
4. Deciziile cheie. Enumerați deciziile cheie luate, cine le-a luat și explicați cum au fost
luate. A fost oare important momentul luării deciziei? Ce acțiuni alternative au fost ignorate?

Au fost identificate următoare decizii principale:

 Administrația trebuie să caute în permanentă alternative la serviciile clasice oferite,
implicăndu-se în diferite parteneriate de tip public-privat.;
 Reinventarea guvernării prin promovarea competiției atât între furnizorii de serivicii publice
și sectorul privat;
 Agențiile ar trebui să reducă la maxim numărul de reguli după care operează. Odată reduse,
organizațiile respective ar trebui să fie capabile să se dedice exlusiv unui obiect de activitate
și unei misiuni clare și bine definite.
 Evaluarea performanțelor organizaționale și a alocării fondurilor ar trebui să se bazeze, în
principal pe capacitatea organizației de a elabora și de a impementa politici diverse.
 Cetățenii ar trebui să fie priviți ca veritabili clieni, acest lucru ducând la posibilitatea
observării comportamentului lor, ce poate folosi la îmbunătățirea calității serviciilor oferite.
 O bună cooperare între cetațeni și structurile administrative ale statului determină un climat
cât se poate de favorabil pentru dezvoltarea acestuia.
 Deschiderea administrației publice către cetăteni sporește încrederea, cooperarea, siguranța
și, în aceeași măsură, ajută cetățeanul să-și formeze o apreciere față de activitățile
administratiei publice;

Osborne și Gaebler subliniază prin elaborarea celor zece principii interdependente că, să
conduci un guvern nu este același lucru cu conducerea unei afaceri. Liderii de afaceri sunt motivați
de profit, în timp ce liderii guvernamentali sunt motivați de dorința de a fi realeși. Mai mult,
afacerile își procură resursele financiare de la clienți, în timp guvernul și le procură de la plătitorii de
taxe.
Ceea ce se poate concluziona însă, este ideea potrivit căreia guvernul nu poate fi condus ca o
afacere, însă, la un moment dat poate deveni un guvern antrepreorial. În concepția celor doi autori,
un guvern antreprenorial presupune o administrație cât se poate de flexibilă, deschisă, eficientă și în
același timp eficace.

Fiind în plină analiză și cercetare, administrația publică reușește să capete noi modalități de
reorganizare și chiar de reinventare. Cercetățorii oferă diferite perspective în ceea ce privește
eficientizarea acesteia și de asemenea formulează diferite teorii și principii în urma cărora reiese o
altă fațetă a acesteia.

5. Rezultatele. Analizați decizia principală sau seria de decizii și acțiunile întreprinse. De ce s-a
pledat pentru aceste opțiuni? Care a fost impactul lor asupra participanților și cetățenilor?

 Unul dintre rezultate este crearea de locuri de muncă prin reconcilierea afacerilor, construirea
de locuințe prin formarea de parteneriate între comunitate și fundații, scăderea numărului de
infracțiuni prin comunicarea dintre activiștii din cartiere și departamentele de poliție.
 Micșorarea numărului de agenții, fiecare concentrăndu-se asupra unui scop concret si asupra
atingerii misiunii, eliminând barierele impuse de domeniile de activitate ale unui număr mare
de agenții.
 Permiterea cetățenilor de a-și alege prestatorul de servicii, întrucât s-a pledat pentru oferirea
de mai multe opțiuni clienților;

Incapacitatea liderilor de a răspunde la crizele repetate prin care trece sectorul public în alt
mod, decăt prin cele două căi, și anume: creșterea impozitelor sau reducerea cheltuielilor, a dus la
apariția celor zece principii formulate de către Osborne și Gaebler, care alcătuiesc de fapt un întreg
ce se constituie într-o a treia cale de urmat.
Osborne și Gaebler subliniază prin elaborarea celor zece principii interdependente faptul că a
conduce un guvern nu este același lucru cu conducerea unei afaceri. Liderii de afaceri sunt motivați
de profit, în timp ce liderii guvernamentali sunt motivați de dorința de a fi realeși. Mai mult,
afacerile își procură resursele financiare de la clienți, în timp guvernul și le procură de la plătitorii de
taxe.
Ceea ce se poate concluziona însă, este ideea potrivit căreia guvernul nu poate fi condus ca o
afacere, însă, la un moment dat poate deveni un guvern antrepreorial. În concepția celor doi autori,
un guvern antreprenorial presupune o administrație cât se poate de flexibilă, deschisă, eficientă și în
același timp eficace.

6. Generalizările. Ce învățăminte pot fi trase din acest caz? Cum ilustrează acest caz
comportamentul administrației publice?

 Administratia ar trebui sa fie flexibila si inovatoare, dar si responsabila fata de cetateni;

 Administratia poate participa in parteneriate cu firme private doar atata timp cat reprezinta
partenerul dominant al acelui parteneriat.

7. Prezentați un caz similar din România.

Un exemplu de problema identificata in tara noastra si vizata spre solutionare a fost aceea a
existentei unor manageri publici experti care sa fie in masura sa identifice principalele probleme si
sa le ofere rezultate pe termen lung, bazandu-se pe eficienta si eficacitate.
Astfel, prin Ordonanta de Urgenta nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului
public denumit manager public, s-a introdus o noua mentalitate in administratia publica romaneasca,
acesta fiind un adevarat agent al schimbarii.
Managerul public din sistemul romanesc al administratiie publice reprezinta o categorie distincta de
functionar publica, el contribuind atat la asigurarea eficientei si continuitatii reformei in
administratia publica cat si la integrarea in structurile Uniunii Europene prin implementarea si
urmarirea aplicarii drepturilor si obligatiilor comune ce decurg din statutul de stat membru al
Uniunii Europene in cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Acesta trebuie sa fie un agent al schimbarii, orientat spre rezultate, spre identificarea si
implementarea de solutii, avand o capacitate deosebita de evaluare a riscurilor, adaptabilitatie si
etica, rolul sau fiind de a sprijini politicile de reforma menite sa accelereze modernizarea
administratiei si serviciilor publice.