Cazul AFSU Phoenix

□ Cadrul. Care au fost condițiile sociale, economice, și, în special, cele politice ale mediului
în care a avut loc cazul menționat.

Acest studiu de caz are în prim plan orașul Phoenix, cel mai populat din statul Arizona,
U.S.A, la jumătatea anului 1992, când uraganul Andrew a făcut ravagii, lăsând mii de oameni
fără adăpost și peste 1 milion de loicuitori ai zonei fără electricitate. Implicit, cum se întâmplă de
regulă în caz de calamitate, produsele alimentare, apa curentă, adăposturile și asistența medical
erau insuficiente.

AFSU- Agenția Federal pentru Situații de Urgență, responsabilă pentru coordonarea

asistenței federale în caz de calamitate, care nu și-a făcut simțită prezența în primele 3 zile de
dezastru, îl avea la conducere pe Wallace Stickney, personaj ce făcea parte din anturajul unui
apropiat al președintelui de la vremea aceea, Bush.

□ Participanții. Ce persoane, organizații interesate, părți au fost implicate în acest caz.

Din punct de vedere al implicării se pot aminti: politicieni (ex. Senatorul din Carolina de
Sud- Ernest Hollingd, congresmanul Norman Mineta), garda națională, pompieri, poliție,
representant Ministerul Transporturilor, Direcția de control financiar, presa, populația.

□ Problemele. Identificați și descrieți principalele întrebări și probleme abordate în studiu.

Întrebări:

- care este rolul AFSU, în condițiile în care și în anul 1992 principala sa misiune
era încă cea din momentul înființării, respective pregătirea pentru un atac nuclear masiv – de
menționat faptul că în anii 90 contextual politic nu preconize un atac nuclear iminent în zonă

Probleme abordate:

- resursă umană neinstruită corespunzător;

- insuficiența resurselor financiare necesare pentru a face față catastrofelor naturale,
în condițiile în care bugetul AFSU era direcționat către pregătirile necesare preîntâmpinării unui
atac nuclear;
- numiri în puncta cheie pe considerente politice;
- birocrația
- lipsă de implicare
 □ Deciziile  cheie. Enumerați deciziile cheie luate, cine le-a luat și explicați cum au fost
luate.  A fost oare important momentul luării deciziei? Ce acțiuni alternative au fost
ignorate?
- Andrew Card, Ministrul Transporturilor, cel care a fost numit de președintele
Bush în fruntea echipei operative de intervenție, după ce au apărut criticile grave asupra modului
de gestionare a situațiilor provocate de uragan. Astfel, deși ajutorul federal al lui Card a fost
refuzat initial de Lawton Chiles- guvernator, spunând că Florida poate gestiona această urgență,
acesta l-a obligat pe guvernator să accepte ajutor federal masiv prin intermediul prezenței mari a
armatei SUA care a contribuit la construirea de adăposturi, distribuirea de alimente, asigurarea
asistenței medicale victimelor uraganului, efectul imediat fiind creșterea moralului celor
afectați;
- În toamna anului 1992, senatoarea Barbara Mikulski, a cerut DPCF să sugereze
îmbunătățiri reale în funcționarea AFSU, în caz contrar urmând a reduce bugetul direcției. Astfel,
DPCF a încercat să afle care este rolul AFSU și cum își poate îndeplini rolul într-un mod
efficient, în cazul unui dezastru. Concluzia fost că AFSU trebuie să adopte o atitudine pro active
față de misiunea sa. În acest context, noul președinte ales al SUA- Bill Clinton, care rezone cu
noul model AFSU, l-a numit pe James Lee Witt la conducerea agenției.Prima măsură a noului
director a fost aceea de a îndepărta funcționarii incompetenți, numiți politic, cu oameni calificați.
Apoi a reorganizat structura agenției, eliminând anumite birouri inutile din teritoriu, a redus
regulamentele interne, a inventariat resursele, a diminuat birocrația.

□ Rezultatele. Analizați decizia principală sau seria de decizii și acțiunile întreprinse. De ce

s-a pledat pentru aceste opțiuni? Care a fost impactul lor asupra participanților și
cetățenilor?
Prin reorganizarea AFSU la nivel administrative, la nivel de misiune, la nivelul resursei
umane, timpii de reacție/intervenție s-au scurtat, mărusile luate în cazul calamităților ce au urmat
(atacul cu bombă din Oklahoma City, inundațiile din estul central al țării) au fost eficiente,
succesul acestor intervenții fiind măsurat prin gradul ridicat de satisfacție al victimelor
calamităților naturale.

□ Generalizările. Ce învățăminte pot fi trase din acest caz? Cum ilustrează acest caz
comportamentul administrației publice?
Cazul AFSU demonstrează faptul că există o legătură strânsă între cauză și efect. Astfel, un
plan bine pus la punct și implementat de personal bine pregătit, care-și cunoaște atribuțiile, poate
avea un real succes.
Făcând o analogie cu administrația publică din țara noastră, sunt de notorietate cazurile în
care cei puși la conducere pe considerente politice nu se ridică la așteptările cetățenilor în slujba
cărora ar trebui să implementeze proiecte, să ia decizii, să dezvolte, să aducă îmbunătățiri.