- COMPENDIU –

Ec. Ioana Crîstea

- 2000 -
 CUPRINS

CUVANT INAINTE ………………………………………. Pag. 5

CAPITOL INTRODUCTIV
Managementul sportului …………………………………… Pag. 7
CAPITOLUL 1
Organizarea activitatii sportive in Romania si in lume ……. Pag. 11
CAPITOLUL 2
Management. Manager …………………………………….. Pag. 20
CAPITOLUL 3
Managerii …………………………………………………… Pag. 25
CAPITOLUL 4
Decizia ……………………………………………………... Pag. 32
CAPITOLUL 5
Comportamentul uman. Motivarea ………………………… Pag. 36
CAPITOLUL 6
Alegerea si dezvoltarea echipei. Definirea posturilor ……... Pag. 41
CAPITOLUL 7
Conducerea si controlul in structurile sportului …………… Pag. 50
CAPITOLUL 8
Comunicarea ……………………………………………….. Pag. 58
CAPITOLUL 9
Managementul conflictului ………………………………… Pag. 65
CAPITOLUL 10
Managementul schimbarii …………………………………. Pag. 69
CAPITOLUL 11
Cultura organizationala. Calitatea …………………………. Pag. 82
CAPITOLUL 12
Stresul si imbolnavirea …………………………………….. Pag. 87
CAPITOLUL 13
Activitatea manageriala a antrenorului …………………….. Pag. 94
BIBLIOGRAFIE …………………………………………… Pag.100
CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea de faţă a economistei Ioana Cristea, îşi propune

să expliciteze şi să ordoneze calitativ răspunsuri, să ofere
modele operaţionale, să aduca în discuţie exemple şi să creeze
deschideri pentru experienţe şi aplicaţii posibile ale unor idei
ale managerietului care au pătruns în procesul de conducere al
fenomenului “Sport”.
Nevoia de racordare a teoriilor [tiin]ei managementului
celor tradi]ionale ale “{tiin]ei Sportului”, urm\resc s\ acopere o
necesitate `n promovarea de buni speciali[ti, organizatori [i
conduc\tori ai sec]iilor, asocia]iilor, cluburilor [i federa]iilor
sportive, cât [i a personalului din cadrul Ministerului Tineretului
[i Sportului [i al Direc]iilor pentru Tineret [i Sport Jude]ene [i a
Municipiului Bucure[ti.
R\spunsuri pertinente vom g\si `n multe din structurile
ideatice ale managementului prospectiv [i opera]ional.
Una din aceste structuri proprie domeniului sport const\ `n
aceea c\ `n procesul formativ al managerului, `l constituie
educarea gândirii prospective, de reflectare pe termen lung a
evolu]iei fiec\rei discipline sportive, `n ciuda unor st\ri sau
momente de iner]ie.
Timpul de reac]ie al obiectivelor [i con]inuturilor educa]iei,
al agen]ilor, al sistemului inovator `n planul anticipativ al
strategiilor, etc devine tot mai rapid fiind rezultatul
convergen]elor multiplelor instan]e [i factori de accelera]ie,
care fiin]eaz\ [i guverneaz\ mi[carea sportiv\.
Prin lucrarea de fa]\, autoarea dore[te s\ ofere o
deschidere lucid\, ra]ional\ [i sensibil\ `n acela[i timp, a
problematicii extrem de complexe a factorului de organizare,
conducere, planificare [i prognoz\ a obiectivelor care revin
organiza]iilor sportului `n formarea [i perfec]ionarea viitorilor
sportivi de `nalt nivel.
Aşadar, autoarea dedică acest compendiu viitorilor
specialişti în dubla lor calitate de executanţi dar şi de
organizatori şi conducători ai domeniului sport.
 ANTRENOR EMERIT,
Prof. Anton Muraru

CAPITOL INTRODUCTIV
MANAGEMENTUL SPORTULUI

Prin insasi denumirea disciplinei se evidentiaza simbioza dintre

management si sport.
 Cercetarile moderne au conturat conexiunea dintre ele, dand o
semnificatie aparte acestei noi discipline, care imbogateste continutul Stiintei
Sportului.
Prin concepte si metode de cercetare specifice si prin abordarea unei
terminologii stiintifice proprii, managementul defineste fenomenul sportiv ca o
activitate sistemica orientata spre indeplinirea unor obiective profesional-
sociale ale domeniului sport.
Managementul prezinta sportul ca o componenta evolutiva a vietii sociale
moderne, cu o structura nationala si internationala proprie, cu o baza materiala
specifica, cu un numeros grup de cadre tehnice de specialitate, cu structuri
organizatorice bazate pe sisteme, legitati, principii teoretice, pe institutii si
organisme nationale si internationale care urmaresc realizarea formarii si
perfectionarii biologice, materiale si spirituale a practicantilor si participantilor
in activitatea sportiva.
Se pune intrebarea, de ce sportul are nevoie de management?
Deoarece managementul constituie “stiinta conducerii”. Conducerea
fenomenului sport, care in ultimul deceniu a cunoscut o expansiune
spectaculoasa in lume, atat cantitativ cat si calitativ, a necesitat descoperirea,
folosirea si adaptarea a noi metode de dirijare si de modernizare a structurilor
organizatiilor sportive.
Dezvoltarea sectorului economic legat de acoperirea sociala a domeniului
sport, printr-o evolutie rapida a industriei de materiale si echipament sportiv, a
locurilor de pregatire si concurs ( salilor, stadioanelor, bazinelor si a
echipamentului), a necesitat reorganizarea structurii institutionale a sportului.
Mediatizarea intrecerilor sportive a condus la profesionalizarea si
sponsorizarea sportivilor si antrenorilor dar si la aparitia unei noi meserii cea de
“manager” sportiv.
Din diversitatea si multitudinea problemelor care au aparut in munca de
instruire sportiva au determinat ca cea de a doua latura a activitatii antrenorului,
aceea de conducator, sa fie preluata de “managerul” sportiv ca specialist in
domeniul relatiilor organizatorico-economice.
Managementul sportiv, constituie o ramura distincta in stiinta sportului, deoarece indeplineste cerinta de
baza, aceea ca are un domeniu propriu de cercetare, (un aspect al realitatii pe care nu-l mai cerceteaza alte stiinte,
sau il cerceteaza din alte puncte de vedere), foloseste metode stiintifice in investigarea obiectului sau si ajunge la
“adevaruri teoretice cu caracter general”, prin care se explica mai adanc realitatea cercetata si se emit teze prin
care se ajuta practica.

Atragerea politicului in domeniul sport constituie o noua contributie a

manageriatului sportiv, sub motivatia ca “politicul voteaza bugetul la propunerea
specialistilor din miscarea sportiva”.
Deci, este nevoie de acest politic, dar mai este o dimensiune pe care nu
putem sa o neglijam: cea economica.
Sportul, se afla astazi la originea unei surse de “profit economic” care
trebuie bine gestionata si de care sa beneficieze oamenii sportului prin contracte
clare, cinstite si liber consimtite, conduse de specialisti “manageri ai domeniului
economic”- astfel “sportul trateaza direct cu economicul”.
 In conceptia managerului sportiv-modern sportul, nu trebuie pus in
intregime sub autoritatea banilor, in conceptia Comitetului International Olimpic
– este necesar mentinerea “umanismului”, dar nu neaga importanta
economicului, - a banilor, in viata sportivilor.
Semnificatia etimologica a cuvantului management (din limba engleza) =
a organiza, a controla o activitate;
manager = persoana cu aptitudini certe in conducerea, organizarea,
controlul si administrarea unei activitati.
manageriat = stiinta a organizarii, administrarii si controlului unei
activitati, in scopul indeplinirii unor obiective prestabilite in vederea obtinerii
unui rezultat.
Introducerea noutatilor manageriatului ca stiinta moderna in practica
sportiva impune ca specialistul domeniului sa fie la curent cu arta conducerii.
Sportivul are nevoie de indrumarea, de activitatea de conducere din partea
antrenorului, pentru a-si insusi tainele ramurii de sport, dar si pentru a invinge
dificultatile cu care se confrunta in formarea sa spre marea performanta.
In lumea contemporana, sportul constituie o componenta a vietii sociale
umane, o categorie sociala distincta, cu o structura mondiala bine definita, cu
structuri continentale proprii si cu structuri nationale de traditie.
Fiecare disciplina sportiva, beneficiaza de structuri organizatorice proprii,
bazate pe sisteme si principii care sintetizeaza legitatile ramurei, regulamentar si
institutional, necesar dezvoltarii fiecarui domeniu de activitate din interiorul
structurii, pentru sportivi, pe criterii de varsta, sex, greutate, etc., iar pentru
antrenori, conducatori si arbitrii, pe criterii de valoare.
Actul de manageriat sportiv in tara noastra este infaptuit, de un personal
tehnic, metodic, economic si organizatoric de specialisti, selectionat pe baza de
competente, din cunoscatori ai domeniului sport.
Conducerea, coordonarea si dezvoltarea sistemului national de sport,
revine structurilor administratiei publice centrale reprezentate de catre
Ministerul Tineretului si Sportului iar in teritoriu Directiile pentru Tineret si
Sport Judetene si a Municipiului Bucuresti ca structuri ale administratiei publice
locale.
Manageriatul direct se realizeaza insa in cadrul structurilor sportului, la
nivelul unitatilor de baza “sectia pe ramura de sport” din cadrul asociatiilor si
cluburilor sportive, de catre “antrenorul sportiv” in dubla sa calitate definita
astfel:
- “persoana competenta (expert) care dirijeaza (trains) sportivii in
antrenament si ii calauzeste (coaches) in competitie”;
- antrenorul manageriaza, organizeaza si conduce la nivelul sectiilor un
colectiv uneori numeros, selectionat de cele mai multe ori, pe baza de
benevolat din randul animatorilor care au preocupari si isi pot asuma
responsabilitati manageriale dupa cum urmeaza:
 grupul de responsabilitati tehnice compus din: antrenori si instructori
sportivi, arbitrii, metodisti;
  grup organizatorico-economic, format din parinti ai sportivilor,
economisti si sponsori;
 grup de sprijin si asistenta medico-sportiva reprezentat de specialisti in
medicina (medici), psihologi, maseuri si asistenti medicali.
La nivelul federatiilor sportive, al asociatiilor sportive judetene pe ramuri
de sport si la cel al ligilor profesioniste, aceste grupuri capata o structura noua,
legal constituita si fundamentata prin prevederi in statute si regulamente de
organizare si functionare, iar specialistii fiecarei discipline sportive se grupeaza
in colegii si comisii, pe domenii si profiluri de priceperi, competente si
responsabilitati.
Stiinta manageriatului defineste “sportul” ca un fenomen de importanta
vitala sociala si economica, deoarece miliarde de cetateni ai planetei sunt
angrenati in aceasta vasta structura, il urmaresc sau il practica, iar prin sectorul
economic s-au creeat industrii specializate, in care muncesc sute de mii de
oameni in constructia de baze (stadioane, sali, bazine, terenuri, etc) materiale si
echipament sportiv, deasemenea beneficiaza de un puternic sector de
mediatizare si publicitate prin mass-media, are canale proprii de televiziune,
cotodiene de specialitate si rubrici de sport in marile ziare ale lumii.
Conceptul pe care il deservesc managerii domeniului sport subsumeaza,
sportul pentru toti, activitatea sportiva pentru persoanele cu handicap si sportul
de inalt nivel; ei sunt selectionati si isi desfasoara activitatea la nivel central in
organismele de decizie si indrumare (ministere, asociatii nationale si locale, ligi
si federatii sportive), dar indeosebi in marile laboratoare ale performantei la
nivelulloturilor nationale si in sectiile sportive din cluburi si asociatii sportive,
aici este grupata principala forta de munca a domeniului “antrenorul-manager”.
Managementul reprezinta o structura noua pentru pregatirea specialistilor
doemniului sport asa cum este el utilizat in sistemele sociale ce se bazeaza pe
economia de piata.
Sportul trebuie inteles ca o activitate umana specifica, cu caracter de
intrecere prin care se valorifica intensiv formele de practicare a unor activitati
motrice cuprinse in ramuri sportive.
Un studiu recent organizat, sub egida Comitetului International Olimpic,
asupra aparitiei si al organizarii sporturilor a demonstrat ca reuniunea diferitelor
forme de manifestare a intrecerilor au condus la aparitia unor sisteme de
organizatii cu structuri proprii, interne si internationale.
Rolul acestora l-a contituit organizarea, conducerea si perfectionarea unui
calendar competitional, echitabil si “fair-play” pentru practicantii diferitelor
ramuri sportive.
In acest sens organizatiile sportive nationale grupate in federatii
internationale au creat un sistem de norme, cerinte si regulamente, cuprins unitar
intr-un “Cod Sportiv”. Rolul managerului este democratic definit in statutele
nationale si internationale structurate pe nivele si responsabilitati de la
conducatorul sectiei pe ramura de sport pana la presedintele Comitetului
International Olimpic.
 In sistemul de invatamant sportiv, formarea continua a specialistilor
domeniului, implicit a managerilor, se regaseste intr-un sistem unitar gradat pe
nivele de competenta si pregatire; cinci trepte pentru antrenori si mediei trei-
cinci pentru celelalte categorii de personal, sistemul romanesc este configurat in
conformitate cu legile si directivele comunitare-Uniunea Europeana; cu
conventiile, rezolutiile si recomandarile europene-Consiliul Europei si cu
intentia de conservare a caracteristicilor nationale ale structurii de invatamant
din Romania.

Capitolul 1

Organizarea miscarii sportive in Romania si in lume

In tara noastra miscarea sportiva are o lunga traditie, iar dezvoltarea acesteia a fost
direct influentata de evolutia economica, politica si culturala a societatii
romanesti.Practicarea unor discipline sportive a fost atat un rezultat al influentelor
culturale (ca urmare a importului din tari dezvoltate) unde putem mentiona sporturi ca
fotbal, tenis,gimnastica, volei etc, fie aprofundarea unor sporturi autohtone ca:
tranta,oinaunele porbe din atletism.
Inceputurile si dezvoltarea activitatii sportive inn Romania se regasesc ca si pentru alte
tari de pe continentul European, la jumatatea secolului XIX-lea. Primele elemente de
organizare si desfasurare a miscarii sportive apar in scolidar si in unele cercuri
profesionale si militare.
Asa se explica aparitia in anul 1847 la Iasi a revistei “Despre ipodromie sau alegari de
cai”- in care se regaseste preocuparea pentru ameliorarea raselor de cai, necesitatea
acordarii de premii la alergarile de cai. Ca o consecinta a acestor preocupari in anul
1851, se publica un regulament la alergarilor de cai pentru ca in 1862 sa se infiinteze
Jokey-clubul. In Bucuresti in anul 1871 se infiinteaza Societatea ecvestra romana, iar in
aceeasi perioada se practicau sporturi ca : scrima si gimnastica.
In ain prima jumatate a secolului al XIX-lea in tara noastra au aparut si s-au dezvoltat
sporturi ca: atletism, fotbal, tenis, auto-moto si schiul pentru ca in doua jumatate a
secoluluisa se dezvolte sporturi ca: tir gimnastica popice, patinaj, tenis, ciclism canotaj,
scrima etc.
Iata de ce ca urmare a aparitiei si dezvoltarii a diferitelor ramuri sportive, a aparut si
necesitatea organizarii pe plan regional si national a activitatii sportive.

Scurt istoric asupra institutionalizarii sportului in Romania

La data de 14 septembrie 1906 se infiinteaza prima federatie sportiva din tara noastra si
anume Federatia Societatilor de Gimnastica, careia ii uemeaza in acelasi an Asociatia
Sporturilor Atletice. In anul 1912 se infiinteaza Uniunea Societatilor Romane a Sporturilor
Atletice, precum si Federatia Sporturilor de Iarna. (FSSR)
Anul 1912 este un an foarte important pentru miscarea sportiva din Romania deoarece
la 1 Decembrie ia fiinta Federatia Societatilor Sportive din Romania care cuprinde 12
comisii pe ramuri de sport (rugby, fotbal, tenis de camp,scrima, ciclism, tir, sporturi de
iarna, canotaj, gimnastica si oina) FSSR a fost institutie particulara, neguvernamentala,
care a pus bazele organizatorice ale sportului romanesc.
FSSR si-a continuat activitatea pana inanul 1916, cand datorita primului razboi mondial
isi inceteaza activitatea. Isi reia activitatea dupa terminarea razboiului,insa cu resurse
financiare diminuate.
In anul 1918, s-a infiinta Comisiunea Jocurilor Olimpice predecesoarea Comitetului
Olimpic Roman.
17 iunie 1923- ramane o data importanta pentru istoria minscarii sportive din Romania,
reprezentand data la care a fost promulgata prima legedin domeniul educatiei fizice din
Romania. In fapt, aceasta lege reglementa organizatia pregatirii militare si educatiei
fizice,fiind o initiativa a Ministerului de Razboi.Ca urmare a legii aparute in domeniul
educatiei fizice se in anul 1922 Oficiul National de Eductie Fizica (ONEF), in cadrul
caruia se va forma ulterior Institutul National de Educatie Fizica.
FSSR functioneaza paralel cu ONEF primul ca for neguvernamental.iar al doilea ca
institutie de stat.
In anul 1930, FSSR isi inceteaza activitatea ca urmare a infiintarii Uniunii Federatiilor
Sportive din Romania (UFSR), care functioneaza sub auspiciile politicii perioadei pana in
anul 1940, cand este inlocuita de Organizatia Sportului Romanesc (OSR)
In anul 1944 se infiinteaza Organizatia Sportului Popular, care din 1946 reprerzinta
singura organizatie cu rol de conducere a sportului romanesc.
Comitetul pentru Cultura Fizica si Sport abilitat cu organizarea si conducerea
activitatii sportive este inlocuit in anul 1967 de Uniunea de Cultura si Sport care va
functiona pana in 1967.
In perioada 1967-1989 a functionat Consiliul National de Educatie Fizica si Sport
(CNEFS).

Structurile Administratiei Publice pentru Sport

Ministerul Tineretului si Sportului

Ministerul Tineretului si Sportului este organul administratiei publice centrale de

specialitate care coordoneaza activitatea din domeniul educatiei fizice si sportului, ca
organ guvernamental, care functioneaza in temeiul legii nr.69/09 mai 2000.
Desi are o activitate vasta, Ministerul Tineretului si Sportului are urmatoarele
atributii principale in domeniul sportului:
 elaboreaza si sustine strategia generala a organizarii si dezvoltarii activitatii
sportive si reprezinta interesele statului in raport cu federatiile de
specialitate;
 initiaza, elaboreaza si avizeaza, dupa caz, proiecte de acte normative in
domeniul educatiei fizice si sportului;
 elaboreaza normele generale de folosire a mijloacelor materiale, aflate in
administrarea sa si a mijloacelor financiare pentru activitatea sportiva care
provin din alocatii de la bugetul de stat.
 Conlucreaza cu ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice
centrale si locale, ci institutiile de cercetare si unitatile de invatamant si
sanitare de specialitate pentru organizarea si dezvoltarea educatiei fizice si a
sportului;
 Conlucreaza cu Comitetul Olimpic Roman in finantarea si derularea
programelor privind pregatirea si participarea sportivilor romani la Jocurile
Olimpice, precum si pentru promovarea valentelor educative ale
olimpismului;
 Administreaza patrimoniul sportiv din domeniul public al statului incredintat
Ministerului Tineretului si Sportului;
 Supravegheaza mentinerea destinatiei bazelor sportive din domeniul public
sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a
celor care au apartinut domeniului public si au intrat in circuitul privat dupa
1989;
 Propune structura anuala a alocatiilor de la bugetul de stat;
 Repartizeaza bugetul activitatii sportive constituit potrivit prezentei legi
pentru:
- activitatea proprie si cea a unitatilor din subordinea sa;
- federatiile sportive nationale si cluburile sportive care au calitatea de
institutii de utilitate publica, in baza contractelor de finantare a
obiectivelor si programelor sportive ale acestora;
- premierea performantelor deosebite obtinute la competitii sportive
internationale oficiale;
  avizeaza afilierea federatiilor sportive nationale la federatiile sportive
internationale si la alte foruri continentale sau mondiale si autorizeaza
afilierea tuturor organizatiilor cu profil sportiv la forurile internationale de
specialitate;
 supravegheaza si controleaza respectarea de catre structurile sportive a
dispozitiilor legale invigoare si a prevederilor cuprinse in statuetele si actele
de constituire ale acestora;
 organizeaza sau sprijina, potrivit legii, formarea, pregatirea profesionala si
perfectionarea specialistilor din domeniul sportului, conlucrand in acest scop
cu institutiile si organismele de specialitate din tara si din strainatate;
 elaboreaza si duce la indeplinire, in colaborare cu autoritatile administratiei
publice locale, planurile de contruire si modernizare a bazelor si instalatiilor
sportive in vederea dezvoltarii sportului de performanta de interes national si
international; avizeaza normativele tehnice in materie de baze si instalatii
sportive;
 elaboreaza criteriile de acordare si atribuie distinctiile si titlurile sportive,
altele decat cele stabilite prin lege;
 sprijina organizarea si promovarea cercetarii stiintifice si asistentei medicale
in domeniul sportiv;
 autorizeaza desfasurarea pe teritoriul Romaniei a campionatelor mondiale,
europene si regionale si participarea reprezentativelor nationale la
campionatele mondiale si europene organizate in strainatate, precum si la
campionatele regionale;
 adopta masuri pentru prevenirea si combaterea violentei la manifestarile
sportive;
 colaboreaza cu celelalte organe ale administratiei publice centrale cu atributii
in domeniul sportului, pentru sustinerea sportului pentru toti si de
performanta, asigurarea unei eficiente sporite pe linia supravegherii si
controlului “exercitarii autoritatii disciplinare, formarii si perfectionarii
specialistilor din domeniul sportului”, pentru corelarea finantarii activitatii
sportive, prevenirea violentei in sport si combaterea dopajului.

Directiile pentru Tineret si Sport Judetene si a Municipiului Bucuresti

Directiile pentru tineret si sport judetene si a municipiului Bucuresti sunt servicii

publice descentralizate ale Ministerului Tineretului si Sportului, cu personalitate
juridica, finantate de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare.
Directiile pentru tineret si sport judetene si a municipiului Bucuresti au
urmatoarele atributii principale in domeniul sportului:
 tin evidenta structurilor sportive din judet, prin inscrierea acestora in
Registrul sportiv;
 repartizeaza, pe baza de contract, subventiile pentru programele cluburilor
sportive de pe raza administrativ-teritoriala respectiva, alocate de catre
organul administratiei publice centrale de specialitate pentru sport;
 colaboreaza cu consiile locale pentru utilizarea eficienta a subventiilor
acordate de la bugetele locale pentru activitatea sportiva de performanta in
teritoriu;
 elaboreaza si duc la indeplinire, in colaborare cu autoritatile administratiei
publice locale, planurile de construire si imbunatatire a bazelor si instalatiilor
sportive in vederea dezvoltarii sportului in general si a sportului de
 performanta in teritoriu; subventioneaza unele programe speciale pentru
sportivi, sectii sau echipe pe raza administrativ-teritoriala;
 colaboreaza cu inspectoratele scolare, unitatile de invatamant si institutiile de
invatamant superior, pentru organizarea si dezvoltarea sportului scolar si
universitar, precum si pentru formarea si perfectionarea pregatirii
profesionale a instructorilor sportivi;
 initiaza masurile necesare pentru prevenirea violentei la manifestarile
sportive organizate pe raza lor teritoriala, precum si a dopajului in sport;
 sprijina cu mijloacele materiale si financiare practicarea sportului pentru
toti;
 indruma si controleaza din punct de vedere tehnico-metodic si de specialiate
structurile sportive din judet.

Structurile Sportive

Sunt considerate structuri sportive:

a) asociatiile sportive;
b) cluburile sportive, inclusiv cele organizate ca societati comerciale;
c) asociatiile, judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport;
d) ligile profesioniste;
e) federatiile sportive nationale;
f) Comitetul Olimpic Roman
Dreptul la libera asociere, in scopul constituirii unei structuri sportive, este un
drept al persoanei fizice sau juridice.
Structurile sportive sunt asociatii de drept privat, formate din persoane fizice sau
juridice, constituite in scopul organizarii si administrarii unei activitati sportive si care
au drept obiectiv promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea
acestora de catre membrii si participarea la activitati si competitii sportive.
Structurile sportive, oficial recunoscute, se pot afilia dupa cum urmeaza:
a) la asociatiile judetene si respectiv, a municipiului Bucuresti, pe ramuri de
sport, constituie potrivit prevederilor art.34 din prezenta lege, pentru
participarea la competitiile oficiale locale;
b) la federatia sportiva nationala, pentru participarea la competitiile oficiale
nationale sau internationale.

Asociatiile Sportive

Asociatiile sportive sunt structuri sportive fara personalitate juridica si se

constituite ca societati civile particulare:
 asociatii sportive se pot constitui si in cadrul institutiilor publice sau private,
ca unitati fara personalitate juridica
 in cadrul institutiilor publice sau private se poate constitui o singura asociatie
sportiva ca unitate fara personalitate juridica..

Cluburi Sportive

Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juridica, si pot fi:

a) persoane juridice de drept privat, structuri fara scop lucrativ sau societati
comerciale sportive pe actiuni;
 b) persoane juridice de drept public;
Cluburile sportive de drept privat, fara scop lucrativ, sunt persoane juridice
nonprofit, mono sau polisportive.
Cluburile sportive isi au propriul regim de administrare si de gestionare a
bugetului si patrimoniului, aprobat de adunarile generale ale acestora.
 Cluburile sportive dispun de bunurile aflate in proprietatea lor, pot incheia
contractele de imprumut si pot elibera titluri de credit, cu conditia ca aceste
acte juridice sa fie incheiate pentru realizarea obiectivului de activitate.
 Cluburile sportive indiferent de forma de organizare vor respecta prevederile
specifice di normele si regulamentele federatiilor nationale si dupa caz a
ligilor profesioniste din ramura de sport respectiva.
Cluburile sportive, organizate ca societati comerciale sportive pe actiuni, sunt
cluburi sportive profesioniste. Acestea au drept obiectiv de activitate participarea la
competitii sportive profesioniste, promovarea si dezvoltarea activitatilor sportive,
precum si alte activitati legate sau derivate din obiectivul lor social.
 Cluburile sportive profesioniste se organizeaza numai pentru o singura
disciplina sportiva.
 Cluburilor sportive profesioniste li se aplica regimul juridic al societatilor
comerciale, cu particularitatile cuprinse in prezenta lege.

Asociatiile Judetene si ale Municipiului Bucuresti pe Ramuri de Sport

Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti sunt organizatii constituite ca

persoane juridice de drept privat, avand drept scop organizarea activitatii in ramura de
sport respectiva.
Asociatiile judetene Sportul pentru Toti si asociatiile judetene Sportul pentru
Persoanele cu Handicap se constituie prin asocierea persoanelor fizice si juridice cu
activitate in aceste domenii.
Obiectivele, drepturile si indatoririle asociatiilor judetene si ale municipiului
Bucuresti pe ramuri de sport decurg din statutele si regulamentele federatiilor sportive
nationale corespunzatoare, precum si din puterea delegata de catre acestea.

Federatiile Sportive Nationale

Federatiile sportive nationale sunt structuri sportive de interes national,

constituie prin asocierea cluburilor soprtive si asociatiilor judetene si ale municipiului
Bucuresti, pe ramuri de sport sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publica,
autonome neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ.
Federatia sportiva nationala Sportul pentru toti si Federetia sportiva nationala
Sportul pentru persoanele cu handicap, ca persoane juridice de drept privat, de utilitate
publica, avand ca membri persoane fizice si juridice cu activitate specifica in domeniu.
Federatiile sportive nationale au urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza strategia nationala de dezvoltare a ramurii de sport si controleaza
aplicarea acesteia de catre membrii afiliati;
b) organizeaza activitatile si competitiile sportive oficiale la nivel national, in
baza normelor si regulamentelor adoptate potrivit statutelor proprii;
c) organizeaza si coordoneaza intrega activitate a arbitrilor pe ramuri de sport,
privind formarea, perfectionarea continua, clasificarea si promovarea
acestora, pe baza unui regulament propriu de functionare;
 d) elaboreaza si realizeaza planurile de pregatire si participare a sportivilor de
performanta romani din cadrul reprezentativelor nationale la competitiile
internationale;
e) exercita puterea disciplinara in termenii prevazuti de prezenta lege si potrivit
statutelor si regulamentelor proprii;
f) organizeaza sau tuteleaza competitiile oficiale cu caracter international care
au loc pe teritoriul Romaniei, cu avizul Ministerului Tineretului si Sportului;
g) colaboreaza cu Ministerul Tineretului si Sportului, cu Ministerul Educatiei
Nationale si/sau cu institutiile din structurile acestora pentru formarea si
perfectionarea specialistilor din domeniul sportului;
h) promoveaza masurile de prevenire si control a folosirii substantelor interzise
si a metodelor neregulamentare destinate sa mareasca in mod artificial
capacitatea fizica a sportivilor sau sa modifice rezultatele competitiilor
organizate direct la nivel national;
i) intreprinde masuri pentru prevenirea si combaterea violentei, precum si
pentru promovarea spiritului de fair-play si a tolerantei in activitatea
sportiva.
Federatiile sportive nationale asigura reprezentarea Romaniei in competitiile
sportive si organismele internationale la care sunt afiliate.

Ligile Profesioniste

Ligile profesioniste sunt structuri sportive constituite prin asocierea cluburilor

sportive profesioniste pe ramuri de sport, ca persoane juridice de drept privat,
autonome, neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ.
Ligile profesioniste, ca structuri sportive subordonate federatiilor sportive
nationale, isi desfasoara activitatea in baza statutelor si regulamentelor proprii, pentru o
singura disciplina sportiva.
Statutele si regulamentele ligilor profesioniste stabilesc competentele, drepturile
si obligatiile acestora si sunt aprobate de catre federatiile sportive nationale respective.
Ligile profesioniste au urmatoarele atributii:
 organizeaza competitia oficiala profesionista in ramura de sport respectiva si
la nivelul stabilit de catre federatia sportiva nationala;
 controleaza si exercita puterea disciplinara asupra membrilor, in limitele
stabilite de prezenta lege si de federatia sportiva nationala corespunzatoare;
 negociaza si incheie contractele colective de munca, conform legii;
 alte atributii acordate de catre federatiile sportive nationale corespunzatoare,
in sensul lit.a).

Comitetul Olimpic Roman

Comitetul Olimpic Roman este o asociatie de interes national, care se organizeaza

si functioneaza in baza statutului propriu elaborat in conformitate cu prevederile
Chartei Olimpice ca persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma,
nonprofit, neguvernamentala, apolitica si fara scop lucrativ.
 Comitetul Olimpic Roman detine competenta exclusiva pentru reprezentarea
tarii la Jocurile Olimpice si la celelalte programe organizate sub egida
Comitetului International Olimpic sau a asociatiilor olimpice continentale.
Comitetul Olimpic Roman este unicul detinator, pe teritoriul Romaniei, al
drepturilor de folosire a insemnelor si a tuturor simbolurilor olimpice
 specificate in statutul propriul, in Charta Olimpica si in alte docuemnte
normative ale miscarii olimpice.
 Comitetul Olimpic Roman organizeaza si coordoneaza activitatea Academia
Olimpice Romane, unitate aflata in subordinea sa, fara personalitate juridica,
cu atributii in dezvoltarea si promovarea principiilor fundamentale ale
olimpismului.
 Sursele de finantare ale Comitetului Olimpic Roman pot fi:
a) alocatii bugetare;
b) venituri proprii;
c) alte surse

Organizatii sportive internationale

1. Comitetul International Olimpic(CIO). Constituit 23 iunie 1894 la initiativa lui Pierre

de Coubertin are sediul la Laussane (Elvetia).
Rolul CIO:
- asigura celebrarea Jocurilor Olimpice
- urmareste promovarea eticii sportive
- vegheaza la dominarea faire-play-ului in sport
- conduce lupta impotriva doppingului

1.1 Congresul Olimpic- reprezinta forul suprem de conducere al CIO. La fiecare opt ani
CIO organizeaza un Congres Olimpic. Se compune din membrii CIO, delegatii
Federatiilor Internationale si Comitetele Olimpice Nationale.
1.2 Solidaritatea Olimpica-reprezinta un organ de lucru al CIO.Solidaritatea Olimpica
lucreaza pe baza de programe. Obiectivele acestor programe sunt:
- dezvoltarea cunostiintelor tehnice sportive ale sportivilor
- acordarea de burse pentru cresterea nivelului tehnic al sportivilor si antrenorilor
- formarea de administratori sportivi
- colaborarea cu Comisii CIO cum ar fi: Comisia Medicala, Comisia Sportul pentru
Toti

2. Asociatia Generala a Federatiilor Sportive Internationale (AGIFS) A fost fondata in anul

1967si cuprinde 75 de federatii internationale. Obiectivele acestei asociatii sunt
urmatoarele:
- discutarea problemelor comune sportului
- recoltarea, verificarea, si difuzarea informatiior de importanta pentru miscarea
sportiva
- traduceri si oferirea de documentatii
- editarea de buletine informative

3. Consiliul Europei- infiintat in 1949 din initiativa a 12 state europene

3.1 Comitetul director pentru dezvoltarea sportului. Organism finantat de Comunitatea

Europeana. Pentru organizarea si conducerea activitatii curente, convoaca o data la
doi ani o conferinta la care participa ministrii responsabili cu activitatea sportiva. In
cadrul acestor intruniri au fost adoptate o serie de documente cum ar fi:
- Conventia anti-doping (1989)
- Conventia pentru combaterea violentei in sport (1985)
- Chata europeana a sportului
- Codul eticii sportive

3.2 Conferinta sportiva europeana. Pana acum s-au tinut unsprezece editii. Lucreaza pe
grupuri ale conferintei sportive europene:

- Tineretul si sportul
- Femeia si sportul
- Integrarea sociala a sportului

3.3 Consiliul International al Stiintei, Educatiei Fizice si Sportului.Lucreaza pe comitete

zonale.(Europa, America de Nord, Africa, Asia) si pe comitete de specialitati:
biomecanica,psihologie,informare sportiva,pedagogie,fair play,etc.
Organele de conducere sunt: Comitetul Executiv- care tine intruniri anuale si Adunarea
Generala care se intruneste din doi in doi ani.

Capitolul 2

Management. Manager.
 Managentul s-a cristalizat ca stiinta recent. Cea mai succinta si elocventa
definitie, adoptata de Larousse, poate fi definita ca stiinta tehnicii de conducere si gestiune
a unei organizatii.
O definitie mai complexa prezinta managementul ca stiinta si arta dea conduce o
activitate sau o organizatie, prin metode, tehnici si modalitati de conducere. Acestea
adaptate cerintelor specifice ale fenomenului “SPORT” urmaresc cresterea activitatii
sportive, printr-o judicioasa folosire a resurselor economice.

Functiile managementului.

1. PLANIFICAREA. Reprezinta functia prin care se determina obiectivele

organizatiilor sportive. Instrumentele cu care se realizeaza planicarea sunt:
programele: planuri de lectie si micro-cicluri de pregatire, planurile mezo si macro
ciclu, prognoze: strategii de dezvoltare.

Orizontul de timp al programelor este redus intre o saptamana si o luna.

Perioadele de timp pentru care se realizeaza planurile sunt cuprinse intre 1 luna si 4 ani.
Prognozele acopera intervale de timp mari de peste 5 ani.
2. ORGANIZAREA: crearea cadrului propice realizarii obiectivelor unitatilor.
Se refera la delimitarea proceselor pregatirii fizice si ale instruirii tehnice si intelectuale
necesare indeplinirii obiectivelor.Instrumentele principale de lucru: analiza programelor si
organigrama sectiilor.

3.COORDONAREA: reprezinta “organizarea in dinamica”. Poate fi:

 bilaterala surprinzand relatia dintre sef-subordonat (antrenor – sportiv)
 multilaterala surprinzand procesul de comunicare dintre manager si mai multi subordonati
(antrenor – colectiv tehnic: medic, maseur, psiholog, metodist, preparator motric)

4.CONTROL: verificarea indeplinirii sarcinilor, rezultate vs. obiecte

Masoara realizarile, cauzele neindeplinirii obiectivelor de pregatire si de performanta daca
este cazul, efectuarea corecturilor.
Controlul poate fi preventiv si corectiv. Dupa cum sugereaza termenii controlul preventiv are
rolul de a identifica factorii care pot duce la neindeplinirea obiectivelor, iar cel corectiv de a
corecta si a micsora consecintele negative ce deriva din neindeplinirea obiectivelor.

Obiectivele in management trebuie sa indepineasca urmatoarele conditii (SMART):

-specifice
-masurabile
-adecvate temporar
-relevante
-tangibile

METODE GENERALE DE MANAGEMENT

In functie de natura activitatii sportive care trebuie desfasurata, a obiectivelor care trebuiesc indeplinite, se
diferentiaza cateva metode principale de management.
Dintre acestea se detasaza ca importanta urmatoarele :

 managementul prin obiective ::se bazeaza pe determinarea obiectivelor, la toate

nivelurile ierarhice, pana la nivelul executantilor ; recompensele / sanctiunile sunt direct
proportionale cu realizarile obiectivelor Ca instrumente de lucru al managementului prin
proiecte se numara :calendarul competitional, planificarea pregatirii si bugetul de venituri
si cheltuieli.

 managementul prin proiecte : are o durata de actiune limitata (maxim cativa ani) are ca
scop realizarea problemelor complexe; ce necesita ajutorul unor specialisti, experti in
domeniul lor de activitate si integrati intr-a retea autonoma. Mai multi experti din diferite
departamenta ale organizatiei se reunesc pentru a forma o echipa autonoma.

 managementul pe produs : a aparut si s-a dezvoltat ca rezultat al cresterii concurentei

precum si al progresului tehnic. Acest tip de management reprezinta totalitatea atributiilor,
competentelor,si sarcinilor de conducere necesare pentru fabricarea si comercializarea
unui produse (sau grupe de produse) in scopul mentinerii si chiar cresterii competitivitatii
economice. Managementul pe produs cuprinde urmatoarele etape principale

-stabilirea produsului ce urmeaza sa fie obiectul acestui tip de management

-constituirea unui cadru organizatoric necesar desfasurarii managementului pe produs
-elaborarea de strategii pentru fabricarea si comercializarea produsului
- evaluarea periodica a activitatii de fabricare si comercializare a produsului

 managementul prin bugete este acel tip de management prin care organizarea,
coordonarea,controlul si evaluarea rezultatelor se face pe baza metodei financiar-
contabile.

Exista mai multe tipuri de bugete : generale-care se refera la ansamblul

organizatiei
partiale- care cuprind subdepartamente sau subobiective
pe produse- se refera strict la anumite produse
periodice

Alte metode de management sunt managementul prin exceptii- pentru situatii care impun
interventia managerului sau managementul participativ, unde strategiile de dezvoltare, sau
obiectivele sunt luate impreuna cu mai multi specialiti a caror valoare este recunoscuta in
organizatie.

MANAGER

Daca stim ce este managementul sa vedem ce este managerul.

Managerul este persoana cu dubla profesionalizare, el trebuie sa
indeplineasca atat activitatea profesionala specifica dar si
activitatea de conducere.
A-II-a functie a antrenorului este cea de conducere (COACHES) prin care acesta dirijeaza sportivii in procesul
de antrenament si ii indruma in competitii.

APTITUDINILE SI CALITATILE MANAGERULUI

1. Trasaturi de personalitate.
1.1 Functie de temperament personalitatea se poate imparti in : coleric, limfatic
sangvin,flegmatic.
1.2 Mediul fizic, climatul , hrana, isi aduc contributia la formarea unei personalitati.
1.3 Mediul social, tara familia si educatia sunt factori a caror importanta nu poate fi de
asemenea neglijata in conturarea unei personalitati.

2. Aptitudini propriu-zise.
2.1 Aptitudini profesionale. Se refera in special la cele legate de meseria de baza ce asigura competenta
profesionala fara de care un manager nu poate fi eficient.
2.2 Aptitudini necesare activitatii de conducere. Putem enumera : tact, fler, intuitie, dorinta de
conducere.

3. Trasaturi de caracter. Dintre acestea : sinceritatea, franchetea, sociabilitatea,cordialitatea,

modestia, curajul, fermitatea, perseverenta.

4. Calitati intelectuale. Enumeram :inteligenta,operativitatea,capacitatea de gandire clara,

capacitatea de analiza si sinteza.

STRATEGIA SELECTIEI CANDIDATILOR PENTRU MESERIA DE

MANAGER – ANTRENOR

1. O lunga activitate practica in profesia de sportiv ceea ce reprezinta o perioada minima de 5-6 ani in sportul
de inalt nivel.
2. Demonstrarea unor deprinderi teoretice a explicarii tehnicii de concurs, cerinte minimale
stabilite de catre directorii tehnici responsabili cu activitatea de inalt nivel din federatiile
sportive.
3. Examenele teoretice prin punctaje acordate pe baza vizionarii unor inregistrari video care
prezinta componente ale tehnicii jocului, cursei, meciurilor si intilnirilor din punct de
vedere tehnic-tactic si fizic.
4. Sustinerea unei lucrari scrise alcatuita pe baza de tematici din obiectele stiintei sportului
(anatomie, fiziologie, psihologie, teoria antenamentului si a competitiei, etc, elaborate si
date spre studiu cu 6 luni inainte de examen.

PREGATIREA SI APRECIEREA

1. Pregatire la locul activitatii

2. Pregatire prin cursuri comasate
3. Verificarea pregatirii
3.1. La locul activitatii de catre un antrenor de elita, denumit special (nominalizat) pentru
fiecare cursant de federatia de specialitate.
3.2. Colocvii si lucrari de verificare periodice – trimestrial – semestrial despre comisiile tehnice ale
federatiilor sportive
3.3. STILURI DE CONDUCERE
Stil sarcini contacte umane randament relatia cu
conducere/ subalternii
Caracteristici
dezorientat lipsa contacte randament demobilizeaza
umane scazut personalul prin
atitudinea sa
Negativ
conduce prin lipsa contacte randament aparent ascultat
proceduri umane scazut este de fapt
dispretuit
Birocrat
pune accent nu este conducere climat de
pe sarcini de interesat de ineficienta anxietate
moment contacte umane
Autocrat
personalul are foarte sociabil randament dezorganizat
prioritate scazut

Altruist
nu ia decizii stimuleaza randament demobilizant
personalul, dar scazut
limitat
Ezitant
lucreaza foloseste randament bun antreneaza
intens si delegarea lucratorii
eficient
Promotor
foarte eficient cunoaste in randament mobilizator
profiunzime mare pentru personal
personalul
Realizator

Capitolul 3

Managerii

Managerul, dupa cum s-a spus deja, este acea este persoana cu dubla profesionalizare
care trebuie sa indeplineasca doua atribute: sa fie eficace si sa fie eficient.
Ca manager eficace, specialistul domeniului Sport, trebuie sa stie ce trebuie sa faca, iar
ca manager eficient acesta trebuie sa stie cum trebuie sa faca.
O alta definitie a eficientei este ccea cunoscuta in doctrinele economice ca principiul
hedonist: rationalizarea si programarea efortului pentru obtinerea de efecte mari, prin
consumul de eforturi energetice, motrice si intelectuale mici.

Conform cercetarilor profesorului Henry Mintzberg un manager indeplineste trei roluri

principale in aceasta calitate:

1. Roluri interpersonale. In cadrul acestora el poate fi:

1.1 Figura reprezentativa-managerul trebuie sa fie recunoscut si acceptat ca o figura
reprezentativa a colectivului.
1.2 Leader-managerului trebuie sa i se recunoasca autoritatea si competenta urmare a
valorii internationale obtinute ca practicant al unei discipline sportive.
1.3 Persoana de legatura.Managerul indeplineste si o functie ca persoana de legatura.
Pentru superiorii ierarhici, acesta reprezinta legatura cu echipa, cu subalternii, exprima
si sustine opiniile acestora, in timp ce pentru subalterni managerul reprezinta persoana
de legatura cu superiorii.

2. Roluri informationale. Si acestea la randul lor pot fi impartite in:

2.1 Monitor-managerul primeste si anlizeaza informatiile, provenite din studiul evolutiv

al practicii, coroborat cu datele teoretice ale stiintei sportului
2.2 Difuzor-managerul transmite informatiile primite din partea sportivilor, pe care-i
instruieste si carora le perfectioneaza maiestria sportiva
3.2 Purtator de cuvant, reprezinta sportivii in relatiile cu mass-media si in fata
personalitatilor din organismele de conducere si decizie ale domeniului.

2. Roluri decizionale. Acestea imbraca urmatoarele forme:

3.1 Initiator. Managerul trebuie sa fie initiatorul , deschizatorul de drumuri al unei noi
activitati. El trebuie sa-si mobilizeze si motiveze echipa.
3.2 Negociator. Prin pozitia si autoritatea cu care este investit, managerul poate negocia
diferite aspecte privind organiatia a carui manager este.
3.3 Factor de solutionare a problemelor.
3.4 Factor de alocare a resurselor. – Un manager poate si trebuie sa aloce eficient
resursele organizatiei:umane,financiare,materiale.

Teoria lui Stewart.

Conform teoriei lui Stewart,activitatea managerilor este conditionata de trei factori

determinanti:
A. Cerinte:
- Cerinte impuse de sef
- Cerinte impuse de colegi
- Cerinte impuse de subordonati
- Cerinte impuse de mediul exterior al organizatiei
- Cerinte impuse de sistem
- Cerinte autoimpuse
B. Constrangeri:
- Cantitatea si calitatea resurselor pe care le are la dispozitie managerul
- Limitari impuse de reglementari legale
- Limitari impuse de sindicate (lupta sindicala)
- Limitari impuse de tehnologie
- Importanta managerului si a departamentului/organizatiei pe care o conduce
- Atitudinile si asteptarile oamenilor versus performantele managerului
C. Optiuni Managerul are de ales intre:
- Lucrul care trebuie facut
- Modul in care trebuie procedat pentru atingerea obiectivlui propus
- Momentul in care trebuie actionat pentru atingerea obiectivului

Factori care influenteaza personalitatea/ comportamentul managerilor.

 Factori exteriori: prieteni, familie, necesitati de autodezvoltare

 Factori interiori: organizatia, colegii, superiorii, subordonatii
 Tipul de manager (conform psihologului Carl Jung)

- extravertit: persoana deschisa exteriorizata,la care predomina tendintele obiective

- introvertit persoana interiorizata, rezervata, la care predomina tendintele subiective

Timpul managerului.

Managementul timpului. Factori care duc la pierderea de timp.

- Amanarea. Taraganarea. Unii manageri amana sistematic rezolvarea unor probleme,

pana cand acestea fie se acutizeaza, fie se rezolva de la sine. Solutia impotriva tip de
comportament este aceea de a se dedica o jumatate de ora pe zi doar problemelor la
care exista tendinta de amanare.
- Delegarea ineficienta. Efectul delegarii este aceala de al elibera pe manager de acele
probleme pentru a caror rezolvare nu este nevoie de autoritatea sau de competenta
acestuia. Cand se recurge la delegare, pentru ca aceastasa fie eficienta managerul
trebuie sa tina cont de unele aspecte: calitatea persoanei delegate, de aptitudinile si
experienta acestei persoane, de realtia dintre manager si persoana careia i s-a delegat
o sarcina si nu in ultimul rand de calitatea rezultatului. Daca rezultatul este la fel de
bun ca atunci cand sarcina ar fi rezolvata de managerul insusi sau care ar fi
consecintele unui esecin delegarea sarcinii.
Pentru ca delegarea sa fie eficienta managerul trebuie sa defineasca sarcina clar,sa
defineasaca limitele de respnsabilitate (se deleaga sarcina nu autoritatea) Se
stabileste sistemul de control: rapoarte, etc.

- Proasta administrare. Dezordine. Zgomot Stres. Dificultati in redactarea documentelor

de planificare si analiza. Solutia este de a se repartiza o jumatate de ora pe zi pentru
rezolvarea lor.
- Convocarea de sedinte inutile. Inainte de a se convoca o sedinta managerul trebuie sa
stie ce se va discuta, toate punctele ordinii de zi, de ce se tine sedinta, care este scopul
ei, cine trebuie sa participe, ce trebuie dezbatut, ce s-ar intampla daca nu s-ar tine
sedinta? O data ce managerul are raspunsul la aceste intrebari, el poate convoca
sedinta fiind sigur ca va fi una eficienta
- Esec in stabilirea prioritatilor. Pentru evitarea acestui factor de pierdere de timp se
recomanda respectarea urmatoarei scheme:

lucrari importante
lucrari mai
putin 3 1 lucrari
urgente urgente

4 2

lucrari mai putin importante

La fixarea prioritatilor se va urmari aceasta schema ordinea de prioritate fiind:

rezolvarea lucrarilor importante si urgente/ lucrari mai putin importanta si
urgente/lucrari importante si mai putin urgente/lucrari putin importante si putin
urgente.
De asemenea la stabilirea obiectivelor nu trebuie omis din vedere tipologia acestora:
SMART- specifice,masurabile, adecvate temporal, relevante si tangibile.

O alta metoda pentru eficientizarea activitatii managerilor este aplicarea urmatoarei

scheme

Exemplu:

zi sarcini piedici evitare piedici

01.06.2000 pregatirea intrarea incuierea usii
programului neanuntata a
competitional diversi
pentru urmatorul colegi,sportivi
sezon
02 .06.2000

Alte metode care duc la eficientizarea programului de activitate al managerului sunt:

1. Graficul de munca: poate fi realizat ca un grafic sau program zilnic de activitate in
care vor fi identificate si trecute toate activitatile precum si ordinea de prioritate a
acestora; programarea activitatii lunar, trimentrial, semestrial si anual ca
instrument de masura a eficientei muncii antrenorului. Pentru antrenor planificarea
se realizeaza pe baza de micro, mezo, macro cicluri si in planuri de lectii.
2. Agenda. Are rol de informare, organizare a muncii, control prin verificarea
termenelor de scadenta a diferitelor activitati (dead line), precum si de evaluare a
activitatii managerului.
3. Fise individuale (To do list)- poate fi definita ca o agenda prescurtata.
4. Dosarul cu probleme complexe.Cuprinde intreaga documentatie a unei probeleme
complexe

Evaluarea managerilor
Evaluarea managerilor reprezinta compararea cerintelor postului cu potentialul fizico-
intelectual,profesional si managerial al persoanei ce ocupa acest post.
Evaluarea managerilor poate fi facuta dupa mai multe criterii. Dintre acestea:

1. Evaluarea dupa obiective

A.1 Evaluare corectiva. Se urmareste determinarea abaterilor de la obiective sau de la
cerintele postului.
A.2 Anticipativa. Evalueaza capacitatea de anticipare a unor situatii neprevazute si felul
in care sunt rezolvate acestea
A.3 Post factum (posticipativa) Vizeaza capacitatea de evaluare a unor succese/ esecuri a
managerului

2. Dupa orizontul de timp:

B.1 De moment- evaluarea capacitatii managerului, functie de o anumita situatie care
poate fi considerata ca exceptionala
B.2 Periodica. Se desfasoara la anumite intervale de timp: anuale, semestriale,
trimestriale.
B.3 Pe ansamblul activitatii manageriale desfasurate de la numirea managerului in
functie si pana la un moment determinat.

3. Dupa gradul de intindere:

C.1 Evaluare generala. Managerul este evaluat dupa o multitudine de criterii:
temperament,tipul de management practicat, caracter, tipul de decizii luate, modul de
stabilire al obiectivelor, etc
C.2 Evaluare secventiala. Se axeaza doar pe o caracteristica a activitatii
manageriale.Ex. analizeaza doar temperamentul sau doar caracterul managerului.

4. Dupa persoana evaluatoare.

D.1 Autoevaluare. Managerul insusi isi evalueaza activitatea. Se recomanda ca aceasta
activitate sa reprezinte o constanta in activitatea oricarui manager.
D.2 Evaluare facuta de un expert. Persoana desemnata sa efectueze activitatea de
evaluare trebuie sa dipuna de intreg arsenalul necesar acestei activitati: metode,
mijloace,competenta si in ultimul rand obiectivitate.

Perfectionarea pregatirii managerilor

Perfectionarea managerilor trebuie sa reprezinte un punct constant de interes pentru

conducerea superioara (top managementul) oricarei organizatii.
Dintre metodele de perfectionare a managerilor propunem:
 Participarea managerilor dintr-o linie ierarhica la programe de team building
 Particiaparea managerilor la programe de pregatire manageriala specializata,
organizate si tinute de personal bine calificat in domeniu
 Participarea manageril;or la cursuri post universitare (programe MBA)
 Schimburi de experienta cu manageri din organizatii de succes internationale
 Perfectionarea managerilor diferentiat functie de caracteristicile comportamentale
de si temperament
 Participarea managerilor la discutii de grup,studii de caz,referate, teste, participarte
activa, brainstorming la o problema de management data etc, reperzinta metode
mixte ce duc la perfectionarea managerilor.

Promovarea managerilor

Selectia managerilor constituie o operatiune care se realizeaza in mai multe etape pe

baza unor criterii de mare iportanta, definite individual, pentru fiecare functie
corespunzator cerintelor si nivelului profesional. Criteriile generale definite de specificul
si obiectul de activitate al unitatilor sportive, respecta urmatoarele 4 cerinte:

1. Criteriul profesional- care evidentiaza gradul de realizare a obiectivelor

individuale, aportul; la realizarea obiectivelor generale ale organizatiei, calitatea
realizarilor personale
2. Potentialul de management- posibilitatile in exercitarea unei functii manageriale:
gandire obiectiva, concentrare, obiectivitate, temperament, caracter, etc
3. Criteriul fizico –psihic: cuprinde sfera aptitudinilor calitatilor, capacitatea de
munca, necesare postului vizat.
4. Criteriul etico-moral: vizeaza comportamentul si tinuta morala, atat in mediu
profesional cat si in cel familial.

Etapele promovarii managerilor

Etapa 1. Preselectia managerilor.Are ca scop in afara identificarii persoanei potrivite

pentru ocuparea unei pozitii manageriale si formarea rezervei de cadre superioare a
organizatiei.
Durata preselectiei depinde de importanta postului managerial fiind o perioada
cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.
In cadrul acestei etape se desfasoara activitatile urmatoare: stabilirea criteriilor de
selectie pentru ocuaprea postului managerial; testarea persoanelor propuse pentru
ocuparea postului;observarea pe parcursul testarii; culegerea de informatii
suplimentare cu privire la comportamentul persoanelor propuse atat fata de superiorii
ierarhici, cat si fata de subordonati.

Etapa 2 Selectia propriu- zisa. Aceasta etapa este compusa din urmatoarele faze:
ierarhizarea criteriilor de selectie functie de specificul postului de
conducere;constituirea echipei ce urmeaza sa efectueze selectia; stabilirea si
comunicarea tematicii atat din domeniul profesional cat si managerial. In afara
desfasurarii interviului de selectie propriu-zis nu trebuie omisaverifixarea starii de
sanatate a candidatului

Etapa 3 Incheierea selectiei. Scopul etapei este de a stabili persoana apta din toate
punctele de vedere enumerate mai sus, de a ocupa postul de conducere ramas vacant.
Tot in cadrul acestei etape se stabileste si necesarul de cursuri profesionale si de
management utile persoanei desemnate ca manager,precum si pentru persoanele ce
reprezinta rezerva manageriala a organizatiei.
CAP. IV URMEAZĂ………………………………