ISTORIA MEDICINEI

Prof. Dr. Gheorghe Bilaşcu – intemeiat la Cluj invatamantul obligatoriu de

MD
-facea extractii fara ca pe pacienti sa ii doara
- la Budapesta – i se spunea regele dentistilor

Au fost 2 etape distincte:

1. 1872 Univ. “Franz Joseph” ; studenti: Iuliu Hatieganu (med. Interna)
Ioan Goia (semiologie)
C. Tataru (dermatologie)
2. 1919 Univ. “Daciei Superioara” -> 1927 Univ. “Regele Ferdinand I”

Comisia universitara i-a ales pe cei mai valorosi dintre candidatii conferentiari si
profesori: Sextil Puscariu
-membrii: - Gh. Marinescu si E. Juvara in Bucuresti
-Iuliu Moldovan, Mihail Manicatide si Iuliu Hatieganu in Iasi ->
Transilvania,

Istoria medicinei – stiinta care studiaza aparitia si evolutia medicinei

incepand din comuna primitive pana in epoca contemporana din punctual de
vedere al:
-Teoriei medicale
-Practicii medicale
-Eticia si deontologie
medicala

Inceputurile invatamantului superior din Transilvania au fost facute la Cj in Evul

Mediu.
Univ. maghiara – 4 facultati distincte: medicina, drept, litere si filozofie
V. Babes: - nu a facut parte din comisie
-1919 - prezinta in fata comisiei conceptia sa referitoare la
construirea unei fac de med
-fondatorul Sc. Romanesti de anatomie patologica si bacteriologie.

Catedrele Fac. romanesti de med din Cj si titularii lor (1919-1940):

Iuliu Hatieganu – primul decan si organizator al Fac. de Med din Cj
 Anatomie – Papilian

1
  Histologie – I. Dragoiu (era medic veterinar)
 Fiziologie – Ioan Nitescu, apoi Grigore Benetato
 Anatomie Patologica – V. Babes, apoi Titu Vasiliu
 Patologie generala si experimentala – Constantin Levaditi, apoi
Mihai Botez
 Igiena si igiena sociala – Iuliu Moldovan
 Clinica medicala – Iuliu Hatieganu
 Chirurgie – Iacob Iacobovici, apoi Alexandru Pop
 Neurologie – Ion Minea
 Psihiatrie – Constantin Ureche
 Obstetrica si ginecologie – Cristea Grigoriu
 Dermatologie si boli venerice – Stefan Nicolau, apoi Coriolan
Tatariu
 Pediatrie – Titu Gane
 Oftalmologie - Dumitru Michail
 Medicina legala - Nicolae Minovici si Virgil Ionescu
 Biochimie – Pierre Thomas, apoi Ion Manta
 Stomatologie – Gh. Bilascu, apoi Ioan Aleman
 Oto-rino-laringologie – Ion Metianu, apoi Ion Predescu-Rion si Gh.
Buzoianu
 Radiologie - Dimitrie Negru

Savanti romani de prestigiu international:

-Constantin Levaditi
-Nicolae Minovici
-Emil Racovita (Instit. De Speologie din Cj. ; premiera pe plan mondial)
-Renne Jeannel
-Jules Guiart
-Iuliu Hatieganu
-Iuliu Moldovan
-V. Papilian (anatomist)
-Titu Vasiliu (anatomie si anatomie patologica)
-Vitold Baroni (microbiologie)

Istoria anatomiei
- in grotele Frantei – picture simpliste repr. Oameni la vanatoare
- datari din comuna primitive
- repr. Simple ale corpului
- s-au putut pune in evidenta anumite leziuni
- omul primitive alea cunostinte rudimentare de anatomie:
- picturi rupestre

2
 - statuete: “Venus din Willendorf”- reprezentari
- practicarea trepanatiilor craniene feminine cu trasaturile faciale ft putin
conturate, cu o obezitate enorma la nivel toracic, abdominal si fesier ( repr
simbolice, ideal de feminitate, simbol de fertilitate):
- localizare: in zona frontala si cel mai frecvent parietala
- numar: 1 sau 2 orificii
- forma: circulara sau ovoidala
- dimensiuni: diametru 1,5-2 cm
- erau facute cu unelte de SILEX (marcare cu C14)
- scop: scaderea durerii de cap (cefalee) a pacientilor
- cauze de cefalee: -in meningoencefalita ( se acumuleaza in cutia craniana
lichid cefalorahidian)
- aparitia unui proces inlocuitor de spatiu (tumora
cerebrala: primitive sau metastatica)
- aparitia unui hematon posttraumatic
- eliminarea unui spirit negativ cauzator de boala
- aceasta trepanatie craniana putea fi facuta si pe cadaver
- tesut osos de neoformatie – daca pacientul supravituia trepanatiei, putea
chiar sa se vindece

Anatomia in antichitate

Primele denumiri anatomice

 Azteci – ritualuri de sacrificare de oameni si animale
 Babilonieni – cunoasterea ficatului de oaie
-disectie
 India antica – tratatul “Susruta Samhita” (1000 i. Hr)
-indicatii primitive de tehnica a disectiei
-descrieri de struct anatomice: oase, muschi, ligamente, vase,
stomac, duoden, colon, colecist, rinichi
 China antica – interzicerea disectiei cadavrelor
-struct capului omenesc dedusa din cosmologie: nr. artic=
nr.muschi= nr. zile dintr-un an=360
-greseli: vezica urinara comunica cu intestinal
-pe baza cunosctiintelor cosmogonice au alc zonele de
acupunctura
 Egiptul antic – surse de informare: I Papirusuri medicale (Pap EBERS, Pap
SMITH, Pap BRUGSH)
II Alte scrieri

3
 III Relatarile unor istorici antici
(Herodot)

 Imbalsamarea mumiilor – Anubis-zeul

Mumii:
1. scoaterea creierului prin marinare
2. spalarea corpului cu vin si apa din Nil
3. evisceratie (exceptie: inima, centrul gandirii si ala sentimentelor de
la omul avea nevoie in cealalta lume)
4. 40 zile era pastrata in sare (Natron)
5. infasurare cu benzi de 7 ori printre care se puneau amulete
protectoare (ex. “Ochiul lui Horus”)
6. sacrofage - in ele erau puse mumiile

Papirusul Smith:
- a fost scris in anul 1000 i.Hr
- descoperit in 1862 de Edwin Smith
- contine: - descrieri ale unor operatii chirurgicale, diagnosticul si tratamentul
ranilor
- descrieri anatomice: creier, inima, vase, plaman, colecist, stomac,
uter, rinichi

Papirusul Brugsch:
- descoperit de egiptologul german Emil Brugsch in 1909 in ruinele orasului
Memfis
- contine prescriptii pt diverse boli

Grecia antica

Perioada prehipocratica: ALEMEON din Crotona, HOMER, ARISTOTEL

Perioada hipocratica: HIPOCRATE
Perioada alexandrina: Sc. din Alexandria: HEROFIL, ERASISTRATE din Cos
Sc. metodica: SORAN din Efes
Alemeon din Crotona
- a scris primul tratat de anatomie din lume
- a descries nervul optic, tuba faringiana, creierul
- a efectuat primele disectii pe animale
- a diferentiat in inima atriul de ventricul ( in premiera mondiala )

4
Homer
- rabsod popular orb
- cunostinte anatomice in Iliada si Odiseea
- termeni anatomici: clavicula, astragal, intestine, peritoneu, epiploon, vezica
urinara, grasime, ombilic
- vasele mari pleaca de la inima spre cap si gat

Aristotel
- parintele anatomiei comparate
- a descris dentitia la diverse animale si la om
- eronat: nr dintilor la barbat > femeie

Hipocrate din Cos

- Corpusul Hipocratic
- considera ca e important pronosticul mai putin diagnosticul

Littre
- a eliminate din scrierile care nu erau a lui Hipocrate

Elemente de anatomie din Corpusul Hipocratic:

- osteologia – dezvoltata, bazata pe traumatologie; tratat despre articulate
- descrieri: trahee, plamani, cordon ombilical, uretere
-anatomia si fiziologia erau bazele medicinii
- nu se efectuau disectii
- nu se cunostea interrelatia dintre vene si artere
- nu se facea distinctie intre nervi si tendoane

Hipocrate
- nu s-a limitat la studii de anatomie
- fondatorul examenului la patul bolnavului
- creatorul observatiei evolutiei bolii
- a aratat ca boala e dezechilibrul organismului si febra e un fenomen necesar
- autorul “teoriei umorilor” : sange, flegma, bila galbena, bila neagra
- intemeietorul primei doctrine medicale bazate pe:
1. fapte de observatie
2. rationament riguros
3. teoria umorilor (naiva, dar integreaza organismul in mediul extern)
-umoarea alterata sau in exces trebuie eliminate ( brusc prin criza, lent
prin liza)
-daca umoarea nu s-a eliminat se ajunge la cronicizarea bolii

5
 4. toate bolile au cause reale care pot fi cunoscute
-interne: tulburarea echilibrului celor 4 umori ale organnismului
-externe: alimentatie gresita, apa si aer poluate, paraziti
5. nu toate organismele reactioneaza la fel

Au ramas pana azi:

- 2 semne clinice : degetele hipocratice si faciesul hipocratic
- Bolile descrise de Hipocrate: pneumonia, pleurezia, apoplexia

Perioada alexandrina
- primele disectii pe cadavre
- primele disectii pe condamnati
- deosebire intre tendoane, nervi si vase sanguine
- totusi anatomia nu avea carcater stiintific

Herofil din Chalcedon

- descrieri anatomice: -nervi ( a facut dif dintre cei cranieni si spinali)
-vascularizatia meningelui
-ventriculii cerebrali – ventriculul IV
-plexul coroid
-ochiul
-pancreasul
-duodenul – primul care a dat acest nume
-unele glande

Erasistrate
- distinctie intre principalele segmente ale encefalului
- descrierea valvelor cardiace
- descrierea conexiunilor dintre artere si vene

Cl. Galen
- a descris oase lungi si scurte
- noi termeni: apofiza, epifiza, condil
- a sectionat maduva spinarii la dif nivele pt a obs distributia nervilor spinali
- a descries originea spinala si distributia nervilor cranieni, sistemul nervos
vegetative simpatic, organele de simt si struc inimii raportata la functie
- a descris si denumit muschii: buccinator, mic pectoral si popliteu
- a descries struct anatomice ale arterelor si venelor si anastomozele arterio-
venoase
- descrieri de anomalii (prin disectie pe animale): uter bicorn si vezica dubla

6
- timp de 1500 ani toate descrierile lui au fost considerate dogme (inclusive cele
incorecte)
- a avut contributii in med interna si in farmacie

Celsus
- medic roman din sec I d.Hr
- fondatorul plastiei cutanate prin alunecare
- a protestat impotriva vivisectiilor
- consecinta: completa abandonare a disectiei
- a descris 4 semne ale inflamatiei, denumite ulterior “celsiene”: rubor (roseate),
tumor (tumefactie), calor (caldura) si dolor (durere)
- impotenta functionala nu a fost descrisa de el

Consecintele abandonarii disectiilor:

- anatomia din Europa a fost oprita in evolutie pt aprox 1500 ani
- fiziologia nu s-a putut constitui ca stiinta
- anatomia patologica a stagnat
- dezv cunostiintelor de anatomie a revenit arabilor in Evul Mediu
Anatomia araba medievala

- dupa moartea prof Mohamed care a fondat Islamul

- arabii au inceput curerirea lumii: Alexandria (642 d.Hr), incendierea bibliotecii
din Brucchion-6 luni volumele au fost utilizate pt incalzirea bailor publice
- la scurt timp cuceritorii au devenit “propagatorii stiintei”
- fondarea Univ. din Bagdad (continea o sc. de medicina si un spital)
- med araba medievala nu a fost originala ci teoretica si analitica
- traduceri in lb araba: lucrari ale lui Hipocrate, Galen si Dioscoride
- cunostiintele medievale arabe au fost extinse in tot teritoriul cucerit: Asia
Mica, sudul Mediteranei, Spania
- medicina araba: 3 perioade
1. febra traducerilor (sec VII –incep sec VIII)
-a compilarii anticilor
-a adaptarii medicinei grecesti si siriene la civilizatia Islamica din
perioada “de aur” a califatului din Bagdad

2. medici arabi celebri ( a2-a jum a sec VIII pana in sec XIII cand a fost
invazia mongola)
-scrierea unor studii originale
-descoperiri remarcabile de anatomie, chirurgie si oculistica

7
 3. propagarea cunostiintelor arabe in Occident prin traducerile facute in
manastirile Benedictine si de Sc. din Salerna (dominate in sec XI de
calugarul de origine tunisiana – Constantin Africanul)

Avicenna
- “printul medicinii arabe”
- medic de tip hipocratic
- scriitor complex
- om de stat
- a scris “Canonul medicinii” – compilatie a medicinii grecesti si arabe
- cateva date anatomice: insertia muschilor globului ocular
- considerente proprii asupra unor moduri de diagnostic si a unor procedee
operatorii

Jesus Haly
- a realizat prima descriere completa a anatomiei ochiului: umori, nervi, muschii
globului oclar

Abulcasis (sec XI)

- “maestrul chirurgiei arabe”
- medic, alchimist
- “Daca anatomia este ignorata vor fi comise greseli si pacientul va fi omorat”

Mondino dei Luzzi (sec XIV)

- prof de anatomie din Bologna
- a scris o carte de anatomie
Anatomia Renasterii

Leonardo da Vinci
- desi nu a fost medic ci pictor, sculptor totusi a avut un aport in dex anatomiei
- a efectuat 30 autopsii, mulaje anatomice injectand ceara in ventriculii
cerebrali
- a facut 750 schite anatomice si 1500 desene pe care le pregatea pt un tratat
de anatomie pe care incepuse sa-l scrie in colaborare cu anatomistul Marc
Antonio dellla Torre
- decesul lui della Torre (1511) a oprit finalizarea cartii

8
- rezultate studiilor lui au fost consemnate sub forma unor caiete de notite
publicate la incep sec XX

Urm cursul 6 – scris de mana

Rembrandt von Ryn (1606-1669)

- pictor cu preocupari de anatomie

Jean Riolan fiul (1577-1657)

- medical regelui Louis al XIII-lea
- a fost adept a lui Galen
- a considerat ca ‘’Galen nu a gresit, ci anatomia omului s-a schimbat de-a lungul a
14 secole scurse’’
- a scris volumele ‘’Osteologia’’ si ‘’Astropografia’’

Gaspar Aselli (1581-1626)

- prof de anatomie si chirurgie la Pavia
- a redescoperit limfaticele epiploice

Francis Glisson (1597-1677)

- a fost: anatomist, fiziolog, clinician, discipol a lui Harvey
- a descris capsula, functiile si struct ficatului
- a descris simptoamele rahitismului

Nathaniel Highmore (1613-1685)

- a descries sinusul maxilar sup, ingrosarea albugineei testiculare = ‘’corpul
lui Highmore’’

Thomas Wharton (1614- 1673)

- a descris canalul glandei submaxilare, care ulterior e denumit ‘’canalul
Wharton’’

Thomas Willis (1621-1675)

9
 - anatomist, fiziolog, chirurg, adept al descrierii circulatiei sanguine a lui
Harvey
- a descries poligonul vascular al encefalului, fiind apoi denumit ‘’poligonul
Willis’’

Stenon (1631-1687)
- la inceput a fost anatomist, apoi a devenit calugar
- a fost adept al descrierii circulatiei sanguine a lui Harvey
- a descris canalul parotidei

Raymond Vieussens (1641-1716)

- a descris glanda parotida, ansa nervului simpatico din jurul arterei
subclaviculare, limbul care delimiteaza fosa ovala de peretele intern al
atriului drept = ‘’inelul lui Vieunssens’’

Alexandru Mavrocordat (1641-1709)

- a fost filozof, teolog si medic
- a scris o carte despre circulatia sangelui

Antonis Pacchioni (1665-1726)

- a descris gaura ovala a corpului cerebelului, granulatiile arahnoide =
‘’granulatiile Pacchioni’’

Anatomia in sec XVIII - XIX

- a avut o dezv mai lenta fata de aceea din veacurile precedente mai ales
fata de Renastere

Antonio Maria Valsalva Imolensis (1666-1723)

- prof de anatomie la Bologna
- a descris pt 1 data antrul mastoidian, sinusurile valvelor sigmoide si
aortice

10
Giovanni Battista Morgagni (1682-1771)
- prof de anatomie la Bologna
- anatomist si anatomopatolog
- a descris: cornetul nazal, bulbul olfactiv, sinusurile ano-rectale

William Hunter (1718-1783)

- a descris canalul arterei femurale

Antonio Scarpa (1752-1832)

- a fost anatomist si chirurg, discipol al lui Morgagni
- a fost medic al lui Napoleon Bonaparte
- a descris triunghiul inghino-crural (‘’triunghiul Scarpa’’), ganglionul nervului
vestibular (‘’ganglionul Scarpa’’)

Luigi Rolando (1773-1831)

- prof de anatomie la Torino
- anatomist, fiziolog
- a descris scizura cerebrala (‘’scizura Rolando’’)
- a descris subst gelatinoasa din SNC (‘’subst Rolando’’)

Alfonso Corti (1821-1883)

- anatomist, histolog
- a descris organul auditiv, ganglion care a fost denumit ulterior ‘’Corti’’

Wilhelm His-Senior (1831-1934)

- descris canalul hipoglos

Wilhelm His-Junior (1863-1934)

- anatomis, cardiolog, istoric al medicinii
- a descris fascicolul excitoconductor din inima = ‘’fascicolul His’’

Anatomia microscopica – Histologia

11
- a aparut in sec XVII dupa descoperirea microscopului => s-au estins
cunostiintele anatomice in profunzimea organelor
- la baza: - dezv astronomiei: Galilei si Kepler
-inventarea lunetelor pe baza unor lentile maritoare ( o lentila sta si la
baza lupei – sec XIV)
-cuplarea a 2 lentile - ocular si obiectiv – sec XVII, atribuita fie lui Galilei,
fratilor olandezi Jansen – lunetierii Hans si Zacharias, fie fizicianului Italian
Fontana
-contribuirea si folosirea microscopului – Robert Hooke
-struct anatomice studiate de Antony von Leeuwenhoek si Marcello Malpighi
-studii microscopice pe plante

Micrografia (1665)
- primul care e introdus denumirea de celula

Antony von Leeuwenhoek (1632-1723)

-comerciant si slefuitor de lentile
-a construit lentile si microscoape care mareau de 200 ori imaginea
-a descris: hematiile, struct cristalinului, neurofibrilele, fibrele musculare
striate, spermatozoizii
-a trimis Societatii Regale de Stiinte din Londra 112 scrisori, continand
descrierile sale: aripa de albina, aparatul de intepa/supt de la purici, firul de par
uman si de la animale

Marcello Malpighi (1628-1694)

-a descoperit capilarele
-a descris struct microscopice ale pielii, limbii, plamanului, ficatului, splinei si
rinichiului

Johann Nathanael Lieberkuhn (1714-1765)

-a descris glandele din mucoasa intestinala (‘’glandele Lieberkuhn’’)

Francois Marie Xavier Bichat (1771-1802)

-intemeietorul histologiei
-a descris 21 tipuri de tesuturi

Traite des membranes (1800)

-conceptia sa: sediul proceselor patologice in tesuturi

-lipsa din C8

12
Etapa microscopica
-se realizeaza pe studiul anatomiei descriptive si comparate

Precursori

Maritz Hofmann (1621-1698)

-prof de anatomie si botanica la Altdorf
-a dat denumirea de anatomie patologica in 1679

Theophile Bonet (1628-1689)

-a efectuat 3000 autopsii
-a publicat rezultatele autopsiilor, nesistematizate (1679)

Giovanni Battista Morgagni (1682-1771)

-prof de anatomie la Padova
-‘’Despre sediul si cauza bolilor descoperite pe cale anatomica’’ (1761)
-descrierea a 700 disectii, selectate si redactate sub forma unor scrisori
(rapoarte)
-conexiunea simptomelor (observatia clinica) cu leziunile de la necropsie

In premiera: -a infirmat teoriile moraliste si vitaliste

-a introdus ‘’conceptul de specificitate’’ – fiecare boala are leziuni
anatomopatologice spre concept intuit cu un secol mai inainte de Thoma
Svdenhan
-a descris leziunile din : -aortita sifilitica (‘’nodulii Morgagni’’)
-degenerescenta miocardului
-tumorile piloriei
-apoplexie = boala vaselor cerebrale
-hemiplexie
-pneumonie cronica

Istoria medicinii dentare

13
Antichitate. Popoarele ecuatoriale
- s-au gasit fragmente de canini si cu incisive avand incrustatii de aur

Egiptenii
- cea mai veche marturie despre existenta unui dentist se afla inscriptionata pe
o bucata de lemn gasita in Sahara care dateaza aprox din anul 3000 i.Hr sip e
care erau gravate cuvintele ‘’Seful dentistilor si al medicilor’’

Asiro-babilonieinii
- considerau afectiunile dentare ca fiind cauzate de spirite
- tratamentul se facea prin incantatii si rugaciuni

Grecia
- incep sec VI i.Hr a mascat dezv unui sistem filozofic de gandire complex, care
includea stiintele naturii si medicina
- au aparut numeroase sc medicale
- medicina sacerdotata : - bazata pe cultul lui Asclepios - trata afectiunile
dentare
- s-au gasit la Epidaurus tablite de multumire pe care
erau repr maxile si dinti

Hipocrate (460-377 i.Hr)

- scrierile sale form ‘’Corpusul Hipocratic’’
- a descris numeroase elemente despre dinti (formare, eruptie, afectiuni si
tratamentele lor) si gura (boli si tratarea lor)
- in cartea ‘’Despre boli’’: ‘’In cazul bolilor dentare, daca dintele e cariat si mobil,
trebuie sa fie extras. Daca nu este cariat si nici mobil, dar dureros e necesar sa
fie cauterizat’’.
- in cartea ‘’Epidemie’’ sunt citate cazuri diverse de afectiuni dentare, ex: ‘’Dupa
o durere de dinti, fiul lui Metrodoros a avut gangrene maxilarului: tumefierea
gingiei si puroi, cu mandibula cazuta’’

Aristotel ( 384-322 i. Hr)

- filosof

14
- a trait la circa 100 dupa Hipocrate
- a descries dentitia la dif clase de animale si dintii omului
- interpretari eronate: barbatii mai multi dinti ca femeile si dintii continua sa
creasca toata viata omului
- a recomandat extractia manuala a radacinilor dintilor cazuti
- a contraindicat utilizarea unor instrumente (clesti) pt evitarea lezarii gingiei
- in sec I d.Hr existau clesti dentari de fier

Etruscii
- emigranti din Asia Mica
- au ocupat peninsula Italica
- in sec VI i.Hr au fost ocupati si apoi asimilati de romani
- aveau o practica dentara avansata ( utilizau poduri care inlocuiau unul sau mai
multi dinti lipsa prin dinti artificiali – dinti metalici - ; coroana dintilor cauzi in
urma unor lovituri era legata cu banda de aur de ceilalti dinti si era fixate prin
pivot la radacina proprie)

Romanii
- primii care au pracricat medicina in Roma au fost grecii
- practica dentara era relativ frecventa
- una din legile care alc cele ‘’12 Table’’ interzicea – din motive economice-
arderea cadavrelor impreuna cu ornamentele lor de aur, cu exceptia aurului ce se
gasea in cavitatea bucala
- existau clesti speciali pt extractia radacinilor dintilor = tenaculum

Aulus Cornelius Celsus (25 i.Hr – 50 d.Hr)

- a scris tratatul ‘’De Re Medicina’’ ( e considerat 1 carte clasica de medicina,
publicat in 1478)
- a descris clestii dentari
- inaintea extractiilor dintilor cariati sugera umplerea cavitatilor cu plumb si
aplicarea unor materiale textile intre dinte si clesti pt evitarea fracturilor
coroanei
- recomanda: - repozitionarea dintilor permanenti imediat dupa eruptia lor in
pozitie vicioasa
- tratamentul fracturilor mandibulei
- igiena dentara (ex: indepartarea petelor negre de pe dinti prin
folosirea brosajelor cu un amestec de frunze pisate de trandafir,
nuca pisata urmata de clatire cu vin
- folosirea Mandragorei (preluata de la babilonieni si egipteni)
- alte tratamente despre: - folosirea subst aniseptice

15
 - chirurgie plastica si reparatorie a fetei
- grefe de piele

Scribonius Largus (sec I d.Hr)

- medicul personal al imparatului Claudiu
- a scris despre tratamentul dentar

Galen (129-200 d.Hr)

- in timpul imparatului Septimiu Sever
- a descries cateva boli dentare

China
Medicina traditionala
- acupunctura – din cele 360 puncte de suprafata corpului direct legate de
struct interne 116 au
conexiune cu dintii si struct bucale
- folosirea plantelor: radacina de ginseng

Medicina dentara si orala se facea prin:

- inspectia limbii
- indepartarea resturilor alimentare dintre dinti
- clatirea cavitatii bucale dupa mese
- folosirea periei de dinti (inventata in China in anul 1490 i.Hr)

Medicina clasica dentara

- in ‘’Materia Medica’’ a lui Su Kung s-a gasit mentionata ‘’pasta de argint’’
- se folosea arseniul in tratamentul dintilor mobile (posibil pt necroza)
- se inventase un amalgam de argint pt plombari (sec II d. Hr cu mai mult de
1000 ani inainte cunoasterii sale in Europa de Vest)
- compozitia ‘’pastei de argint’’: 100 parti mercur + 45 parti argint + 900 parti
cositor, toate bine titrate si omogenizate
Marco Polo a descris obiectul ca barbatii si femeile sa isi ‘’acopere’’ dintii cu aur
in scopul terapeutic. => concluzie: exista o tehnica dentara de restaurare (sec
XIII)

Medicina clasica orala

Nan Ching
- unul din marii diagnosticieni din dinastia Nan
- a descris ‘’petele albe’’ de pe mucoasa bucala ca semen prematorii ale rubeolei
- masticatia si deglutitia erau complet descrise in sec XI

16
Chirurgia orala
- s-a descris protocolul operator reparator al ‘’buzei de iepure’’ (sec II d.Hr)
- se recunostea tratamentul chirurgical al abceselor amigdaliene

Japonia
- civilizatia chineza s-a extins in Japonia si Coreea
- in scop estetic: femeile maritate si curtezanele isi innegreau dintii cu tanat
ferric
- in scop distinctiv: cu timpul acest semn ale frumusetii s-a transf intr-un semn
distinctiv ale femeilor maritate iar in 1700 obiceiul a fost adoptat de
prostituate si a devenit un semn distinctive al lor
- lucrari de protetica: coroane dentare din marmura, os de animale, lemn si chiar
dinti naturali de om cu pivot implantat in canalul dentar al unui dinte devitalizat
si a carui coroana naturala lipsea

India
- Igiena orala repr un ritual zilnic si includea: - igiena limbii (curatirea cu o ansa
rasucita din Ag)
- igiena dintilor (brosaj)
- masticarea unei ramurele din
copacul mango
- clatire cu apa de ierburi
aromatice
- existau diversi clesti dentari, numiti dupa asemanarea lor cu capul animalelor

Evul Mediu

Tarile Islamice

Al-Razi (850-1037)
- a identificat fiecare dinte din cav bucala
- a descris modul de actiune al mandibulei
- a recomandat obsturarea cavitatilor (cariilor) dentare
- pt tratamentul cariei dentare a folosit aplicarea locala a uleiurilor fierbinti

Abulcasis (936-1013)
- a descris tratamentul de defastrare a dintilor

17
- pt inlocuirea dintilor cazuti a utilizat fragmente de fildes
- a recomandat cauterizarea gingiei prin aplicarea ‘’punctelor de foc’’ folosind un
ac inrosit
- a indicat extirparea unor tumorete prin interventia chirurgicala
- in cartea sa ‘’Al Tarsif’’ se gaseste prima ilustrare a unor instrumente dentare
Avicena (980-1037)
- a subliniat importanta mentinerii igienei dentare
- a descries subst dentifrice (pudra de cochilie de melc)
- a recomandat tratamentul fracturilor mandibulare prin reducere si prin
aducerea dintilor in ocuzie corecta folosind fire de aur dentare si bandaje puse
in jurul capului

Europa Occidentala
- pana in sec XIII med dentara din Europa de Vest a fost bazata pe lucrarile
autorilor din Grecia si Roma antica (traduse in Latina vulgara)
- pana in sec XIV nu s-au facut disectii
- in Evul mediu medicina inca nu se eliberase de caracterul de ignoranta si de
superstitii
- tratamentul era bazat pe plante
- primii ‘’chirurgi’’ care au scris lucrari originale au fost Rugierro (sf sec XII) si
Rolando (incep sec XIII) care au abordat tratamentul dentar: fumigatie si
cauterizari in tratamentul cariei dentare, al fracturilor si al dislocatiilor de
mandibula

John of Gaddesden (1280-1361)

- a considerat caderea dintilor ca fiind cauzata fie de viermi fie prin alterarea
unor umori

Guy de Chauliac (1300-1368)

- a studiat in Touluse si Bologna
- a fost prof la Mostpellier
- a scris ‘’Inventorium..Chirurgicalis Medicinae’’
- cartea sa: - a fost tradusa in italiana, engleza, daneza, ebraica
- a fost publicata in 130 editii
- cuprinde capitole despre anatomia, eruptia, bolile si tratamentul
dintilor divizate in ‘’universal’’ (cu reguli de igiena bucala, valabile si astazi) si
‘’particular’’
- regulile de igiena bucala: – evitarea: - consumului alimentar rapid alterabile

18
 - bauturilor excesiv de reci sau calde
- frecventa al alimentelor excesiv de dulci
- muscarii si masticarii alimentelor excesiv
de dure
- spalarea dintilor cu amestec de sare si
otet
- tratamentul ‘’particular’’:- umplerea cavitatilor (cariilor) cu un amestec de
pudra cu nuca, mastic, mirt
si camfor
- lucrari de protetica (ex. inlocuirea dintilor cazuti cu
dinti umani sau dinti
confectionati din oase bovine; legarea noilor
dinti cu fire de sarma de
aur –inspirat din lucrarile arabe-)
- a sustinut ca interventiile dentare trebuie facute de ‘’barbieri’’ si ‘’dentatores’’
- a fost primul care a introdus termenul de ‘’dentatores’’, adica un grup specific
de practicieni care sa se ocupe numai de tratamentele dentare
- a descris un instrument dentar care trebuia sa cuprinda spatula curbe, leviere,
clesti, lansete, bisturie, canule, trepane
- a folosit narcotice pt interventiile chirurgicale: opium, radacina de mandrogora

RENASTERE

Johannes Arculansus (1412-1484)

- prof de medicina la Bologna
- de mentionat utilizarea foitei de aur pt umplerea cav dentare

Giovanni Da Vigo (1460-1525)

- contemporan cu Leonardo da Vinci si Machiavelli
- s-a ocupat de plombarea cariilor si ligature venoase si arteriale

Bartolomeo Eustachio (1524-1574)

- primul anatomist al med dentare, elev a lui Vesalius
- a scris ‘’Lebellus de dentibus’’ – prima carte de anatomie si histologie a dintilor
si contine

19
 o formarea, vascularizatia, functia fiecarui dinte si adaptarile structurale
o anatomia dentara comparata
- a descris tuba (trompa) de la ureche care ii poarta numele
- nervul abducens
- musculatura gatului si trunchiului

Leonardo da Vinci (1452-1519)

- a descris sinusul maxilar (1489- cu 200 de ani inainte de a fi descris de
Highmore)

Andreas Vesal (1515-1564)

- parintele anatomiei moderne
- a scris ‘’De humani corporis fabrica’’ ilustrata de un elev al lui Titan
- s-a preocupat de struct dentara si de nominatiunea dentara
- a combatut unele erori descris de Galen (nu considera dintii drept oase)
- a facut unele greseli ca si Galen (a confundat cresterea dintilor cu extruzia ce
apare atunci cand dintele opozit lipseste, afirmand ca dintii cresc toata viata)

Paracelsus (1493-1541)
- a descris plante aduse din America: cauciuc, ipecca

Ambroise Pare(1510-1590)
-e considerat ,,parintele chirurgiei”;
-a largit practica extractiilor dentare;
-a inventat numeroase intreumente dentare:
-lansete de decolare a gingiei in jurul dintelui ce trebuie extras;
-pile pt abreziunea marginilor coroanelor dentare fracturate;
-tipuri de ,,pelican”
-a contribuit la tehnica operatiilor de obturare a palatului dur( perforarile
palatului dur erau frecvente in urma gomelor sifilitice)

Secolul al XVII-lea
-descrierea circulatiei sangvine de catre William Harvey;
-inventarea microscopului de catre Leeuwehnhoek:
-vizualizarea tubulilor de dentina;

20
 -evidentierea microorg. de asa numita” materie alba” aderata la
dinti;
-clasificarea bolilor dupa simptome de catre Thomas Sydenhan.

Secolul al XVIII-lea
-desprinderea stomatologiei de restul medicinei;
-Franta a fost prima tara in care s-a dat legea prin care dentistii(“experts
pour les dents”), oculistii si ortopezii primeau permis de libera parctica la
Paris si in imprejurimi, dupa ce erau examinati de o comisie condusa de
catre un chirurg.
-Statul Brandenburg(Prusia) avea legea care interzicea sarlatanilor practica
medicala.

Medicina dentara in Franta in sec. al XVIII-lea

Pierre Fouchard(1678-1761)
-fondatorul stomatologiei stiintifice;
-considerat,, parintele dentisticii moderne”
- a creat denumirea de “ chirurg dentist”(utilizat si in prezent in Franta);
- initial a fost chirurg militar;
-apoi a activat ca dentist la Paris (dupa 1719)
-multe din tehnicile lui au ramas valabile pana la mijlocul sec XX-lea;
-a scris ,,Chirurgul dentist sau tratat despre dinti”(1728)
-cea mai autorizata lucrare de med dent pana in sec XX-lea
-contine numeroase imagini desenate de el insusi;
-contrar obiceiului vremii, autorul a expus in volum:experienta sa,
inventiile sale
Reeditata in franceza(1746), tradusa in germana
-descrieri:
-anatomia dintilor;
-str. Histologica a dintilor
-anomalii dentare
-importanta pastrarii dentitiei dentare primare pana la inlocuirea ei;
-reimplantarea dintilor
-transplantul dentar-mentionat cu 40 de ani inaintea lui Hunter;
-a descris patologia dentara:
-caderea dintilor:-cauze, preventie, a aratat ca nu sunt
“viermi”cauzatori ai bolii;
-ramolismul pulpei dentare;

21
 -abcesele pulpei dentare -alveolare-pioreea alveolara
-gingivate-in diverse boli , ex scrobutul si a
realizat o solutie pt tratarea bolilor gingivale cauzate de scrobut
a paradontiului a descris o leziune care a primit denumirea de “boala
Fouchard”= afectare a paradontiului marginal, caracterizata de atrofia alveolara,
de obicei fara inflamatie
-factori
predispozanti:tartrul, ocluzia traumatizata

-prevenirea prin debridarea suprafetelor rad. dentare;

-tratarea cariilor dentare:-a recomandat obturarea dentara;
-initial curatirea cariilor;
-a realizat o freza manuala pt:
-a indeparta dentina dintelui cariat;
-eliminarea puroiului;
-apoi plombarea cu: cositor, plumb.
-protetica dentara: punti dentare: a construit prima punte moderna pt inlocuirea
incisivilor lipsa;
proteze partiale si totale;
fixarea dintilor cu fire spirale sau fire de otel;
folosirea dintilor umani, de hipopotan sau fildes de elefant
prelucrati si colorati pt a fi asemanatori dintilor umani;
-preventie: prevenirera patologiei dentare prin spalarea pe dinti;
Organizarea cabinetului stomatologic:
-utilizarea:-scaunului dentar cu spata
-pernei sub capul pacientului, in functie de
inaltimea sa si a dentistului(pana atunci pacientul era asezat pe podea, iar
dentistul statea aplecat in spatele lui).

Claude Monton (+1786)

-,,dentist al Regelui Frantei”;
-a scris ,, Eseu de odontotehnica”(1746) – prima carte speciala de tehnica
dentara
-a descris –pt prima data (dupa Roman)
-folosirea coroanelor din aur pt molarii fracturati( pt a evita
deteriorarea lor)
-emailarea fetei anterioare a coroanelor incisivilor( cu email
care sa aiba aceiasi culoare cu dintele sanatos);
-puntea detasabila avand la capete 2 fire de aur pt fixare.

22
Etienne Bourdet (1722-1789)
-succesorul lui Monton ca ,, dentist al Regelui Frantei”;
-a scris ,, Studii si observatii despre toate componentele artei dentare”;(1757)
-principiul sau de tratament era gingivectomia si extractia primului bicuspid;
-inventii : diferite “chei” pt extractiile dentare, in locul ,, pelicanului”
Puntea de aur avand mici orificii in care erau pusi dinti umani.

Medicina dentara in Germania in sec al XVIII-lea

- in Germania , pana in 1742 fusesera publicate 150 de carti de med dent ,
scrise de medici , chirurgi si barbieri.

Philipp Pfaff (1716-1780)

-dentistul lui Frederic cel Mare al Prusiei;
- a scris ,, Tratat despre dinti umani si bolile lor” (1755), bazat pe vol. lui
Fouchard;
- elemente de noutate:-realizartea amprentei dentare, folosind ceara moale;
-utilizarea de modele (de lemn) pt fabricarea dintilor
artificiali(1756)
-a confectionat proteze sub forme de placi metalice, in care erau asezati dinti
sculptati din fildes;
-a insistat asupra importantei stabilirii raportului fiziologic intre maxilarul
superior si cel inferior(in cazul existentei unei proteze) pt realizarea ocluziei
corecte

Johann Bűcking (1749-1838)

-a elaborat un ,, Manual complet despre extactia dentara , pt chirurgii
practicieni”(1782)

Adam Brunnen (?-?)

- a redactat vol. ,,Introducerea in cunostiintele necesare unui
dentist”(1765)
- -a propus:-construirea protezelor de catre tehnicieni(mestesugari);
-executarea interventiilor dentare de catre dentisti;
-masuri de prevenire a leziunilor dentare, ex . evitarea
fumatului, mai ales a folosirii pipei, care produce abraziunea dentara;
-cartea contine o lista biografica(f rar intalnita in acea vreme)

23
Mecicina dentara in Anglia in sec. al XVIII-lea
-desolidarizarea chirurgilor de barbieri (in 1745) exceptie au facut barbierii
numiti ,, tooth-drawers” care au ramas asociati chirurgilor;
-fondarea ,, Colegiului Regal al Chirurgilor din Anglia”(1800)

Joseph Hurlock(Hurlook)(?-?)
- a scris ,, Tratat practic despre dentitie”
-recomanda incizia gingiei pt. a favoriza eruptia dintilor;

Thomas Berdmore(1740-1785)
-dentistul Regelui George al III-lea
-a scris ,, Trata despre dezordinile dintilor si gingiilor”(1770)
-in tratamentul durerilor dentare a recomandat: medicamente, cauterizare,
rar: extarctia dentara si umplerea alveolei cu aur, in care se reimplanta
dintele.
- fol. fibrelor metalice pt.corectarea pozitiilor vicioase ale dintilor

John Hunter(1716-1780)
-originar din Scotia, dar a activat la Londra;
-initial dentist, apoi chirurg;
-“parintele chirurgiei moderne”
-considerat unul dintre cei mai importanti anatomisti dentisti(opinia lui
Marcel Brille)
-discipol al lui Percival Pott;
-chirurg al Regelui George al III-lea la St. George’s;
-a fost interesat de experimente stiintifice ;
-a introdus conceptele sale anatomice in patologia chirurgicala;
-a creat un muzeu la Londra, denumit ,,Muzeul Hunter” in onoarea sa;
-cuprinde exponate de:- dentistica;
-embriologie;
-boli venerice;
-animale;
-a scris: -,,Istoria naturala a dintilor umani: explicarea structurii lor, a
intrebuintarii, formarii, cresterii si a bolilor lor”(1771)
-numeroase traduceri in germana, daneza, italiana, franceza;
-date corecte de anatomie si planse;
-a creat noi termeni:incisivi, cuspizi, bicuspizi
-a evid. faptul ca dantura tranzitorie nu trebui extrasa anticipat pt
a lasa loc celei definitive;
-dintii nu cresc toata viata (ex: aparenta crestere a unui dinte cand
opusul lipseste);

24
-“Tratat practic despre bolile dentare”(1778)
-descrieri:-inflamatia dentara;
-afectiuni paradontale;
-trnsplante dentare de la donatori umani(prin incercari repetate)
-continuand ideea lui Ambroise Pare , J. Hunter a parcticat sacrificarea
gingiei copiilor mici pt a trata durerile dentare;
-a inaugurat studiul morfologic al “artritei uscate”

25