Comunicare organizațională

T1. Comunicarea umană - definitie si clarificari conceptuale. Aspectele definitorii ale

comunicării organizaționale. Limitele paradigmelor mecaniciste. Specificul abordărilor semiotice.
Comunicarea ca ritual. Elementele interacţiunii comunicaţionale: participanţi, mijloace, conţinuturi.

Dan Chiribucă (2013), Communication:theories, frameworks and processes, Eikon, p. 7-13

Fredric M. Jablin, Linda L. Putnam (2001), The New Handbook of Organizational Communication,
Sage, p.3-47
Joann Keyton (2005), Communication and Organizational Culture: : a key to understanding work
experiences, Sage; p. 12-17
John Fiske (2003), Introducere în ştiinţele comunicării, Polirom; p.13-43
Katherine Miller (2012), Organizational Communication: Approaches and Processes, Wadsworth, p. 1-
36

T2. Tipuri de comunicare. Criterii şi dimensiuni relevante. Participanţi, limbaje şi coduri,

situaţii, contexte, domenii de utilizare. Comunicarea verbală în organizații.

Manuel Castells (2009), Communication Power, Oxford University Press; cap. 2, p. 54-136
Thomas E. Harris, Mark D. Nelson (2008), Applied organizational communication : theory and practice
in a global environment, Taylor & Francis, p. 103-131
Dan Chiribucă (2013), Communication:theories, frameworks and processes, Eikon; p. 13-33
Ronald B. Adler, George Rodman, Understanding Human Communication, Harcourt College Publisher,
2000, p. 4-6
Katherine Miller (2012), Organizational Communication: Approaches and Processes, Wadsworth, p.
51-58

T3. Limbajele nonverbale în comunicare. Caracteristicile comunicării non-verbale.

Paralimbajul şi limbajele corporale. Proxemica. Artefactele. Limbajul timpului. Comunicarea non-
verbală în mediul organizațional.

Thomas E. Harris, Mark D. Nelson (2008), Applied organizational communication : theory and practice
in a global environment, Taylor & Francis, p. 103-131
Dan Chiribucă (2013), Communication:theories, frameworks and processes, Eikon; p. 54-75
Charles U. Larson (2003), Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate. Polirom; p. 269-294
Michael Burgoon, Frank G. Hunsaker, Edwin J. Dawson, (1994), Human Communication, Sage; p. 122-
172

T4. Practici comunicaționale în organizații și determinantele culturale ale acestora.

Comunicare și cultură organizațională.

Joann Keyton (2005), Communication and Organizational Culture: : a key to understanding work
experiences, Sage; Capitolul 1: Positioning Organizational Culture; p. 1-33; Cap. 3: Lenses for
Understanding Organizational Culture, p.77-119
Katherine Miller (2012), Organizational Communication: Approaches and Processes, Wadsworth, p. 81-
100
T5. Comunicarea ca proces de influenţă. Conceptul de influenţă. Modelul SMCR (stimul, mesaj,
canal, receptor) – factori determinanţi ai influenţei. Tipuri de efecte. Comunicarea – factor de
influență a schimbării organizaționale.

Lewis, Laurie K. (2011), Organizational change : creating change through strategic communication,
Wiley-Blackwell; Cap. 2: Processes of Communication During Change; p. 52-80
Dan Chiribucă (2013), Communication:theories, frameworks and processes, Eikon, p. 75-93
Alex Muchielli (2002), Arta de a influenţa. Analiza tehnicilor de manipulare. Polirom

T6. Campanii comunicaţionale. Obiectivele campaniilor de comunicare. Factori care

influenţează eficienţa unei campanii comunicaţionale. Structura planurilor de campanie. Prezentarea
unui studiu de caz

Dan Chiribucă (2013), Communication:theories, frameworks and processes, Eikon; p. 137-160

Charles U. Larson (2003), Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate. Polirom; p.294-331
Sven Windahl, Benno Signitzer, Jean T. Olson, (1992) Using Communication Theory - An Introduction
to Planned Communication, Sage; p. 100-117

T7. Comunicarea in situatii de risc si criză. Semnificatie si delimitări conceptuale. Strategii

de gestionare a situațiilor de criză.

Robert L. Heath, OHair H. Dan (2009), Handbook of Risk and Crisis Communication, Routledge;
p:5-30, 142-167, 99-118
An-Sofie Claeys, Verolien Cauberghe, Patrick Vyncke, Determinants of the Impact of Crises on
Organizational Reputation: An Experimental Test of Crisis Communication Strategies and the
Moderating Impact of Locus of Control, in S. Okazaki (Ed.), Advances in Advertising Research, Vol.
2/2011, Gabler Verlag | Springer, p. 247-260

T8. Identități corporate și identități organizaționale; Comunicarea Corporată. Definiție.

Identitate si identificare organizationala. Masurarea identitatii corporate. Comunicarea prin
intermediul mărcii corporate.

Cees B.M Van Reel, Charles J. Fombrun (2007), Essentials of Corporate Communications, Routledge;
p. 13-130
Bertrand Moingeon, Guillaume Soenen (eds.), 2003, Corporate and Organizational Identities:
Integrating strategy, marketing, communication and organizational perspectives, Routledge
Cap. 1: The five facets of collective identities: integrating corporate and organizational
identity, p. 13-35; Cap. 7: Creating a new identity for France Télécom: beyond a visual exercise?,
p.133-156; Cap. 9: Corporate brand and organizational identity, p. 175-195

T9. Tehnologia informației și a comunicării în organizații; Aspecte privind utilizarea,

efectele si influenta tehnologiei informatiei asupra comunicarii in organizatii.

Harry Bouwman, Bart van den Hooff, Lidwien van de Wijngaert, Jan van Dijk, (2005),
Information and Communication Technology in Organizations: Adoption, Implementation, Use and
Effects, Sage.
Heather E. Canary, Robert D. McPhee (eds.), (2011), Communication and Organizational
Knowledge: Contemporary Issues for Theory and Practice, Routledge; cap. 10, Andrew J. Flanagin and
Melissa Bator, The Utility of Information and Communication Technologies in Organizational
Knowledge Management, p. 173-190
Katherine Miller (2012), Organizational Communication: Approaches and Processes,
Wadsworth, p. 237-255