O leguma sanatoasa pentru tensiunea arteriala:

sfecla rosie
Afla mai multe despre:
sfecla rosie, samanta, manual, aplica, in gradina, verde, gradina toamna, vara, culoarea verde, plante de
gradina

Incepand din zona Mediteranei pana pe plajele Atlanticului, sfecla rosie, Beta vulgaris, poate fi
intalnita inca in flora spontana a Europei. Este una din putinele plante dusa de europeni pe
continentul american. Este o leguma foarte hranitoare de la care se foloseste radacina tuberizata
pentru ciorbe si salate. Un preparat foarte raspandit in Romania este salata de sfecla rosie cu
hrean.

Sunt multe soiuri de sfecla rosie, iar in functie de acestea difera forma radacinii care poate fi
rotunjita, conica sau turtita. Radacina contine foarte multi antociani, un pigment care ii confera
culoarea rosie persistenta.

Sfat: in cultura sfeclei rosii nu se aplica fertilizant pe baza de azot, acesta va facilita dezvoltarea
frunzelor in detrimentul radacinii.

Frunzele sfeclei sunt mari, cu petiolul lung si marginea dantelata, culoarea acestora variind de la
verde pana la verde-violaceu. Tulpina atinge inaltimea de 1 metru si este ramificata. Florile sunt
mici si grupate in spice, de culoare alb-verzui.

Sfecla se poate cultiva in gradina atat primavara cat si vara, in functie de perioada in care dorim
sa o recoltam. Pentru cultura de primavara, sfecla se seamana in luna aprilie si se poate recolta
in lunile august-septembrie, iar pentru cultura de vara se seamana in luna iunie si se recolteaza
toamna tarziu.

Terenul potrivit pentru a cutliva sfecla este unul cu un bun drenaj, un sol usor cu pH 6-7,5

Inainte de semanat, terenul se desfunda pana la adancimea de 30 cm si se marunteste bine. Se

formeaza straturi inaltate pana la 30 cm si se seamana semintele pe randuri, ingropand samanta
la 2-4 cm. Se uda abundent si cand plantele au rasarit uniform si se afla in stadiul de 2-4 frunze,
se face un rarit avand grija sa lasam o distanta de 20-25 cm intre plante, pentru a da spatiu
suficient radacinii sa se formeze. In tot acest timp se indeparteaza manual buruienile si se uda.

Cea mai buna sfecla rosie pentru gatit este cea de mici dimeniuni, care este mai dulce datorita
unui continut sporit de zaharuri iar fibrele sunt mai putin sau deloc lignificate.

Printre substantele benefice continute de radacina sfeclei se numara sarurile de potasiu cu

efecte pozitive asupra tensiunii arteriale. Este important de retinut ca spre deosebire de
majoritatea vitaminelor, acestea nu sunt distruse sau inactivate prin tratament termic, deci
proprietatile sfeclei raman prezente indiferent daca este servita cruda sau preparata. Sucul de
sfecla rosie este si el sanatos, avand un efect de detoxifiere a ficatului

Salata de sfecla rosie si hrean

Avem nevoie de: 5 kg sfecla rosie, 150 ml ulei, 100 g hrean, 50 g zahar, 50 ml otet, sare.
Mod de preparare: sfecla rosie se spala si se pune la fiert, Cind este gata patrunsa, se scoate, se
raceste, se curata de coaja si se taie in fisii. Se amesteca in castron cu uleiul, otetul, zaharul,
sarea si hreanul care a fost curatat, spalat si dat pe razatoare cu orificii mici.
Vitamina B6

Surse

Fructe oleaginoase ( nuci, arahide), banane, avocado, varza, cereale, drojdie de bere,
dar si lapte, oua, organe de vita, peste.

Doza zilnica recomandata: intre 1,3 mg şi 2,0 mg, in functie de varsta si sex.

Vitamina B6:

-ajuta la buna functionare a sistemului imunitar;

-protejeaza organismul de infectii;

-reduce crizele de astm;

- limiteaza ateroscleroza, unele afectiuni ale miocardului.

Tulburari atribuite deficitului de vitamina B6

Destul de des, in pofida alimentatiei abundente, deficitul de vitamina B6 poate genera

aparitia unor boli, slabirea sistemului imunitar, scaderea in greutate, anemie, irascibilitate,
depresii nervoase.

Anumiti cercetatori au stabilit o interdependenta intre diabet si vitamina B6, care in

cantitati insuficiente provoaca intoleranta la glucoza si cresterea nivelului glicemiei.

Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B6

In cazul in care doza luata depaseste de 50 de ori cantitatea recomandata, atunci apare
pericolul hipervitaminozei. In timp, suplimentele pot determina tulburari nervoase
(polinevrite) care dispar de indata ce sunt suprimate vitaminele.

Aceasta vitamina este contraindicata persoanelor ce sufera de maladia Parkinson si se afla

sub tratament.
In combinatie cu magneziul, vitamina B6 este eficienta contra calculilor renali.

8 pasi pentru a reduce riscul unei afectiuni

cardiace
Afla mai multe despre:
la mare, pahare

Chiar daca stiti ca la dvs. exista riscul sa va imbolnaviti de inima, iata cateva sfaturi cu care va
putem ajuta.

Va puteti imbunatati conditia inimii si reduce factorii de risc daca respectati cativa pasi simpli.
Factorii de risc au de cele mai multe ori legatura intre ei, iar o schimbare in ceea ce priveste
numai unul din ei poate duce la un impact pozitiv asupra tuturor. Pierderea kilogramelor in plus,
de exemplu, face mai usoara ''munca'' de pastrare a presiunii arteriale in limitele normale si de
mentinere sub control a diabetului.

Pana la urma, ca sa avem o inima sanatoasa, merita sa facem orice si niciunul din sfaturile
urmatoare nu ar trebui sa para sacrificii.

1. Imbunatatirea nivelului de colesterol

Cu cat nivelul de colesterol din sange este mai mare, cu atat
creste riscul de a va imbolnavi de inima. Urmati o dieta
scazuta in grasimi saturate pentru a reduce colesterolul.

2. Renuntati la fumat
Fumatorii sunt de doua ori mai expusi riscului de a dezvolta o
boala de inima decat cei care nu fumeaza si, prin urmare,
sunt expusi si riscului de a muri din aceasta cauza. Fumatul
creste riscul de atac de cord. Femeile care fumeaza si isi
administreaza contraceptive pe cale orala sunt mai ales
expuse riscului.
3. Tineti sub contol presiunea arteriala
Presiunea arteriala ridicata, cunoscuta si sub denumirea de
hipertensiune, este factorul de risc numarul 1 in bolile de
inima. Aproape 50 de milioane de oameni sufera de pe urma
acestei afectiuni. Pentru contracararea acestei stari, exista
medicamente foarte eficiente si usor de consumat, desigur, la
sfatul medicului.

4. Faceti exercitii fizice

Persoanele care nu fac nici un fel de miscare fizica (in afara
de cei cativa pasi facuti de la usa pana la masina... si nici fuga
dupa alimente prin supermarket nu se pune la socoteala aici)
au un risc mai mare de a dezvolta o boala de inima,
comparativ cu cei care fac sport, chiar si numai cateva
exercitii fizice pe zi. O viata sedentara este complet
nesanatoasa. Pentru a va mentine inima in conditie buna
trebuie asadar sa depuneti un efort minim.

5. Tineti sub control diabetul

Diabetul este o boala care la randul ei atrage dupa sine o serie intreaga de probleme de
sanatate, inclusiv riscul de atac de cord. Este necesar, asadar, sa tratati diabetul, dupa
recomadarile medicului.

6. Aveti grija cu kilogramele in plus

Kilogramele in plus sunt ca niste pietre ce atarna agatate de inima, ingreunandu-i
functionarea si crescand riscul de imbolnavire. La persoanele supraponderale, riscurile
sunt mult mai mari, mai ales in ceea ce priveste presiunea arteriala si nivelul de
colesterol.

7. Limitati consumul de alcool

Nu spune nimeni ca nu trebuie sa bem alcool deloc, insa cercetarile au aratat ca femeile
care consuma mai multe de un pahar de alcool pe zi si barbatii care consuma mai mult de
doua pahare au un risc mai mare de a se imbolnavi de inima.

8. Tineti sub control stresul

Viata de zi cu zi este agitata si stresanta, iar problemele, in aceste conditii, pot parea mai
grave decat sunt in realitate. Nu alimentati stresul zilnic cu ganduri negative, pentru ca
acesta este categoric drumul spre o inima slabita. Ideal este sa reusiti acest lucru fara
ajutorul medicamentelor: iesiti la o plimbare in aer liber, departe de zgomotul orasului, in
padure sau chiar si in parc, faceti o activitate care va este draga inimii, relaxati-va
neaparat la sfarsitul saptamanii, pentru a reduce stresul acumulat.
Potasiu
Afla mai multe despre:
spanac

Foarte raspandit in natura, potasiul se prezinta sub forma de saruri si actioneaza in

principal asupra nivelului echilibrului electrolitic.

Doza zilnica recomandata: 3500 mg

(3,5 g).

Surse
Pasarile de curte, pestele, fructele (banane, caise, prune uscate, cantalup), legumele
(spanac, rosii, cartofi) constituie cele mai insemnate surse.

Roluri si caracteristici
- este un reglator important al presiunii arteriale, deoarece extrage sodiul din celule, ceea
ce reduce volumul de lichide din organism;
- participa la reactiile chimice care implica proteine si glucide (stimuland secretia de
insulina);
- activeaza functia renala;
- influenteaza fenomenele electrice cardiace si neuromusculare (trecerea rapida a
influxului nervos, excitabilitatea si contractia).

Tulburari atribuite deficitului de potasiu

Alcoolicii, cei care beau foarte multa cafea, consumatorii de dulciuri, diabeticii, cei care
abuzeaza de diuretice si laxative, precum si persoanele care au urmat un tratament
prelungit cu antiinflamatoare, cortizon, sunt predispuse sa dezvolte o carenta de potasiu.
Statisticile privind consumul de potasiu indica faptul ca majoritatea tinerilor nu consuma
suficient din acest mineral important. Situatiile enumerate mai sus amplifica considerabil
riscul de hipopotasemie - concentratie scazuta a potasiului in sange.
Carentele de potasiu produc hipertensiune, oboseala, dereglarea ritmului cardiac, crampe
musculare si chiar confuzie si iritabilitate.

Tulburari atribuite consumului excesiv de potasiu

Administrarea de doze mai mari, de 5000 mg/zi, poate afecta echilibrul mineral.
Redutabile sunt si problemele cardiace si renale. O doza de 25 g clorura de potasiu poate
provoca o intoxicatie grava a organismului.

Nota utila
- Suplimentele de potasiu sunt total nerecomandate persoanelor care sufera de
diabet sau insuficienta renala, sau care iau medicamente cu actiune diuretica sau
hipertensiva
Crom
Afla mai multe despre:
la mare

In ciuda prezentei sale mai mult decat discrete, cromul este un element fara de care organismul
nu ar exista, pentru ca el este implicat intr-o multime de functii metabolice.

Doza zilnica recomandata: 120-200 mcg.

Surse
Drojdia de bere, fructele de mare, carnea (mai ales jambonul), broccoli, sucul de struguri.

Roluri si caracteristici
- reduce riscul de diabet, intrucat intervine in transportul glucozei catre celule, unde aceasta este
transformata in energie;
- atenueaza ateroscleroza prin cresterea nivelului de colesterol ''bun'';
- scade tensiunea arteriala.

Tulburari atribuite deficitului de crom

Exista persoane cu deficit de crom care dezvolta intoleranta la glucoza, antrenand hiperglicemia
si hiperinsulinemia. Oboseala, obezitatea, un nivel ridicat al colesterolului, diabetul de tip II,
hipoglicemia si ateroscleroza sunt tot atatea semne care denota un deficit de crom.

Tulburari atribuite consumului excesiv de crom

Chiar daca studiile releva faptul ca o doza zilnica de 1 mg de crom nu are nici o reactie adversa
pe termen lung, nu inseamna, totusi, ca o concentratie prea ridicata - inca nedeterminata - nu
poate antrena efecte toxice grave: leziuni inflamatorii ale pielii si ale mucoaselor si cresterea
semnificativa a cazurilor de cancer pulmonar la persoanele expuse la vapori de crom.

Note utile
- Pacientii la care sa diagnosticat de curand un diabet de tip II pot profita de un supliment de
crom. Diabeticii noninsulinodependenti de lunga durata nu au aceleasi beneficii.
- Insidioasa, carenta de crom se face simtita dupa decenii; ea survine, de cele mai multe ori,
catre varsta de 40 de ani.

Ceaiul verde si sanatatea

Afla mai multe despre:
fructe de mare, raceala la rinichi, cum se manifesta diabetul, plante din china, tensiune mare, patrunjel,
daunatori, dieta slabit, cancer la rinichi, sani mai mari, restaurante, masa, lumina, aplica, la mare

In domeniul tratarii bolilor, virtutile ceaiului verde nu au fost nici pe departe epuizate, desi in ultimii
zece sau douazeci de ani s-au facut numeroase studii privind eficienta sa. Ceaiul verde este un
aliment natural cu multe rezultate promitatoare in lupta impotriva anumitor maladii si afectiuni.
Marea sa putere sta insa in eficienta profilactica: el ajuta la prevenirea cancerului.

Dat fiind ca ceaiul verde poate fi baut in cantitati mari fara nici un fel de probleme, eficacitatea sa
biologica poate fi pusa pe deplin in valoare. Se observa ca la populatiile cu o nutritie deficitara,
consumul abundent de ceai verde este suficient pentru a impiedica distrofia. Astfel, ceaiul verde
este adecvat pentru tratarea unor afectiuni relativ inofensive, dar persistente, ca de exemplu
durerile de cap. In cazul unor boli grave, sau cronice, el trebuie insotit de o medicatie
corespunzatoare. Ceaiul verde poate constitui un supliment eficace al tratamentului medical. In
cele ce urmeaza vom explica in ce boli acesta are eficienta maxima si de ce.

Afectiuni dentare
Ceaiul verde este eficient in combaterea cariilor, a parodontozei, inflamatiilor gurii si faringelui si
previne osteoporoza. Pentru a impiedica aparitia cariilor dentare si a paradontozei, se va bea
regulat in timpul mesei, sau dupa, o ceasca de ceai verde.

Alimentele bogate in zaharuri sau acizi, precum dulciurile, fructele si sucurile, ataca violent
smaltul dintilor. Prin continutul sau ridicat de fluor, ceaiul verde intareste smaltul si-l face rezistent
la atacul acizilor. Dintii isi pierd astfel mai lent substantele minerale. Tanantii au efect astringent,
cu alte cuvinte contracta tesuturile, intaresc gingiile si pot chiar sa vindece mici rani si inflamatii.
De asemenea, ei inhiba enzima amilaza, existenta in saliva umana si care descompune hidratii
de carbon in zaharuri simple. Acestea servesc apoi ca hrana bacteriilor care produc cariile si sunt
transformate in acizi daunatori pentru dinti. Cine obisnuieste ca impreuna cu alimentele bogate in
hidrati de carbon - cum ar fi painea, pastele fainoase sau cartofii - sa bea si cate o ceasca de
ceai verde, atacul acizilor va fi mai redus in cavitatea bucala si va avea o dantura mai sanatoasa.
Cu cat ceaiul ramane mai mult timp in gura, cu atat este mai pronuntat efectul anti-carie.

In plus, EGCG impiedica dezvoltarea bacteriilor si formarea tartrului dentar si protejeaza astfel nu
doar de carii, ci si de paradontoza. Vitamina C si flavonele au in general un efect antiinflamator.
Nu in ultimul rand, ceaiul verde regularizeaza producerea salivei, care neutralizeaza acizii
agresivi din cavitatea bucala. Calciul mareste rezistenta oaselor, iar manganul, la randul sau,
optimizeaza utilizarea calciului, astfel ca oasele si dintii pot sintetiza substante mai dure. Toti
acesti factori asigura un schelet solid si dinti sanatosi. Pentru prevenirea cariilor si a parodontozei
este foarte utila si clatirea zilnica a gurii cu ceai verde in care s-a amestecat zeama de lamaie
proaspat stoarsa.

Boli ale inimii si aparatului circulator

EGCG, flavonele, saponinele si vitaminele previn depunerile daunatoare pe peretii vaselor de
sange, fluidizeaza sangele si reduc riscul unui infarct sau atac de apoplexie. Stresul joaca si el un
rol in aceste ''boli manageriale'', iar ceaiul verde combate stresul. De aceea, o dieta bogata in
ceai este utila in caz de hipertensiune arteriala, nivel ridicat al colesterolului, daca a survenit deja
un infarct sau un atac de apoplexie, angina pectorala si insuficienta cardiaca.

In esenta, toate aceste boli sunt urmari ale arteriosclerozei avansate. Daca sangele nu mai poate
curge nestingherit prin artere din cauza ca acestea s-au ingustat in urma depunerilor de
colesterol si calciu, apare pericolul ca intr-o zi aceasta deschidere, deja stramta, sa fie complet
blocata de un cheag de sange. S-a produs o tromboza si sangele nu mai poate circula prin acel
vas. Pericolul este maxim atunci cand un organ vital - inima, plamanii sau creierul, de exemplu -
nu mai pot fi irigate cu sange. In acest caz se vorbeste de un infarct, o embolie pulmonara sau un
atac de apoplexie. Problema este ca arterioscleroza nu produce nici o suferinta si trece
neobservata pana cand este deja prea tarziu. De aceea este atat de importanta profilaxia.

Ceaiul verde coboara nivelul colesterolului LDL ''rau'' din sange, cel care se depune in principal
pe peretii vaselor de sange, si ridica nivelul colesterolului HDL ''bun'', cel care nu se depune. In
plus, ceaiul verde scade in mod activ presiunea sanguina si mentine fluiditatea sangelui, astfel ca
nu se pot forma atat de usor cheaguri. De aceea, persoanele cu un factor de risc ridicat pentru
bolile inimii si ale aparatului circulator (stres, fumat, hrana nesanatoasa, sedentarism,
hipertensiune arteriala) trebuie sa bea cat mai mult ceai verde la masa, astfel incat acesta sa-si
poata dezvolta optim efectele pozitive.
Cum si unde intervine ceaiul verde in procesul de arterioscleroza, nu se stie inca, dar numeroase
studii au aratat ca un consum regulat, adica zilnic, de ceai verde duce la o mai buna valorificare a
colesterolului si la reducerea depunerilor pe peretii vaselor de sange.

De asemenea, oamenii supusi stresului si suprasolicitarii trebuie sa ia cat mai des pauze de ceai,
in timpul carora sa se detaseze complet de agitatia cotidiana si sa se concentreze pe prepararea
si savurarea ceaiului. Aceasta favorizeaza o destindere benefica pentru sanatate si ne ajuta sa
privim lucrurile mai relaxat. Pentru intarirea efectului calmant, se opareste o lingurita de roinita
uscata cu 150 ml apa, se lasa 10 minute si se amesteca cu ceaiul verde. Doua pana la trei cesti
zilnic calmeaza sistemul nervos, asigura un somn linistit si odihnitor si regularizeaza bataile inimii.

In caz ca exista deja o usoara boala de inima se pregateste o infuzie dintr-o lingurita frunze de
paducel si 200 ml apa fierbinte, care dupa 20 minute se amesteca cu ceai verde. Baut regulat,
acest amestec de plante si ceai verde are efect intaritor asupra inimii, favorizeaza irigarea
sanguina si mareste capacitatea de efort.

Boli metabolice
Ceaiul verde nu poate sa vindece boli metabolice precum diabetul zaharat (Diabetes mellitus), in
schimb le poate influenta favorabil, prin aceea ca incetineste descompunerea in intestin a
hidratilor de carbon complecsi, de exemplu amidonul. Este o proprietate a EGCG sa impiedice ca
enzima amilaza sa transforme amidonul in zaharuri simple. Acestea din urma vor ajunge, deci,
semnificativ mai incet in sange, iar organismul nu va mai fi inundat de zaharuri. Ca urmare,
pancreasul este menajat, iar glicemia este compensata.

In schimb, ceaiul verde nu influenteaza digestia unor alimente bogate in zaharuri, caci acestea
vor ajunge fara nici o alta descompunere din intestin in sange, marind glicemia. El nu poate nici
sa compenseze o alimentatie nerationala, cu toate acestea este important pentru diabetici sa bea
regulat la masa ceai verde, caci in anumite conditii aceasta poate reduce dependenta de insulina.

Artrita (sau podagra) este tot o boala metabolica, predispozitia pentru ea transmitandu-se
ereditar. Ea apare din cauza unei cantitati prea mari de acid uric in sange, care nu mai poate fi
eliminat destul de rapid prin rinichi si se depune sub forma de cristale in articulatii. Acestea
produc din timp in timp crize dureroase de artrita, mai ales in articulatiile degetelor de la maini si
de la picioare.

In plus, cristalele de acid uric se pot depune si sub forma de piatra la rinichi. Daca o asemenea
piatra blocheaza una din caile urinare, se produc colici renale extrem de dureroase. In urma unei
combinatii nefericite intre o disfunctionalitate renala si o alimentatie prea bogata in purine la un
nivel prea ridicat al acidului uric se ajunge. Purinele sunt substante din componenta alimentelor,
din descompunerea carora rezulta, intre altele, si acidul uric. De aceea, bolnavii de artrita trebuie
sa se abtina de la consumarea alimentelor bogate in purine, precum carnea, organele interne,
extractul de drojdie si mezelurile. Si alcoolul este daunator, intrucat restrange considerabil
eliminarea acidului uric.

Pe langa schimbarea obiceiurilor alimentare, este util si consumul abundent de ceai verde, fiindca
acesta stimuleaza activitatea renala. Saponinele din ceaiul verde fixeaza in intestin grasimile din
alimente, care astfel nu mai ajung in corp, unde ar putea impiedica eliminarea acidului uric sub
forma de alcool. Cu efectul sau de combatere a aciditatii din intregul corp, ceaiul verde are un
efect benefic asupra artritei, fiind totodata un calmant natural. Pentru o curatare temeinica a
rinichilor, se vor bea de-a lungul zilei 1,5-2 litri de ceai verde.

Indicatie: Ceaiul verde este bautura ideala nu doar pentru bolnavii de artrita, ci si pentru potolirea
setei la oamenii sanatosi. Rinichii au nevoie zilnic de 2-3 litri de lichide ca sa-si poata exercita in
conditii optime functia.
Cancer
Prin cancer se intelege in general o proliferare necontrolata a celulelor corpului, fara ca aceste
celule degenerate sa poata fi recunoscute si combatute de sistemul imunitar al corpului. Anumite
forme de cancer apar mult mai rar in regiunile unde se consuma in mod regulat ceai verde, cum
ar fi China sau Japonia, comparativ cu alte regiuni. Degenerarea celulelor poate fi cauzata de
substante chimice precum nitroaminele sau anumite componente ale fumului de tigara, de
radiatiile radioactive sau de virusi. In fiecare an, in Germania de pilda, se imbolnavesc de cancer
circa 300 000 de oameni, pentru doua treimi dintre ei boala dovedindu-se mortala.

Ceaiul verde nu este, bineinteles, un medicament in cazurile de cancer deja declarate, dar el
poate sustine terapia si, mai ales, poate preveni imbolnavirea de cancer. Principalul sau avantaj
sta in faptul ca el ataca o tumoare in curs de formare nu doar dintr-o singura directie, ci din mai
multe. EGCG, flavonele si vitaminele inhiba cresterea tumorilor maligne, dar in primul rand
impiedica aparitia lor. Aceste substante neutralizeaza radicalii liberi si nu permit ca din alimentele
bogate in nitrati sa se formeze nitroamine cancerigene.

Deoarece nitratii si radicalii liberi exista si in alimente, este bine ca la masa sa se bea regulat ceai
verde, pentru a preveni aparitia cancerului. Recomandarea aceasta este valabila mai ales pentru
persoanele predispuse la cancer de piept, stomac sau intestin. Se va bea pana la un litru de ceai
pe zi. Vitamina C si zincul actioneaza ca intaritoare ale sistemului imunitar. EGCG protejeaza de
asemenea de radiatiile periculoase, cum ar fi razele ultraviolete ale Soarelui sau radiatiile
radioactive.

Polifenolii din ceaiul verde pot patrunde direct in materialul genetic al celulei, unde blocheaza
legaturile chimice speciale a caror rupere declanseaza mutatiile. Acest efect previne nemijlocit
aparitia cancerului.

Cele doua domenii despre care tocmai am discutat - infectiile si cancerul - sunt cele in care ceaiul
verde isi poate etala cel mai bine largul spectru de efecte benefice. Acestea se datoreaza faptului
ca el contine o multitudine de substante diferite, care actioneaza impreuna impotriva radicalilor
liberi si protejeaza corpul de diferitele infectii si de tumori.

Substantele importante sunt cele deja mentionate: vitamine, minerale, flavone, polifenoli si alte
materii vegetale naturale. Radicalii liberi sunt grupari de molecule care in urma unor influente din
exterior devin foarte active chimic. In cautarea altor molecule cu care sa intre in combinatii
chimice, ei reactioneaza agresiv, de exemplu cu elementele componente ale grasimilor din peretii
celulelor. Ocazional, radicalii liberi sunt chiar in stare sa-si extinda energia distructiva pana in
nucleul celulei, si sa modifice informatia genetica stocata acolo. Aceasta poate duce la mutatii
capabile sa provoace cancer.

In mod normal, corpul se protejeaza singur de radicalii liberi agresivi cu ajutorul sistemului de
aparare bine dezvoltat. Daca el poseda suficienti captatori eficienti de radicali, acestia vor retine
radicalii liberi, transformandu-i in produsi metabolici inofensivi, care apoi sunt eliminati foarte
simplu pe cai naturale. Daca, insa, acesti captatori lipsesc, sau exista un numar prea mare de
radicali, organismul este suprasolicitat si celulele vor avea de suferit.

Acest lucru se poate intampla cand organismul este supus unor radiatii intense (lumina solara
sau radiatii Röntgen), cand se afla sub influenta unor substante daunatoare din mediu (metale
grele, solventi chimici sau substante conservante), sau cand se gaseste in situatii fizice sau
emotionale extreme (sport excesiv, stres psihic). Fiindca uneori doar cu greu ne putem sustrage
acestor factori, cel mai bun mijloc de a proteja organismul de efectele nefaste ale radicalilor liberi
este sa asiguram prin intermediul hranei o cantitate suficienta de captatori de radicali (numiti si
antioxidanti).
Ceaiul verde contine multe substante cu efect antioxidant, iar consumul sau regulat pastreaza
sanatatea si capacitatea de rezistenta a corpului. Cele mai importante substante antioxidante
sunt: vitamina C, vitamina E, beta-carotina si seleniul. Asa cum am aratat deja, o serie de
substante continute in ceaiul verde, ca de pilda flavonele, protejeaza si mentin capacitatea
functionala a vitaminei C. Din acest motiv este util ca, pe langa o alimentatie echilibrata, bogata in
legume si fructe proaspete, sa se bea regulat cate o ceasca de ceai verde in loc sa se ia vitamine
sintetice.

Indicatie: Pe langa ceaiul verde, un efect antioxidant comparabil are si vinul rosu. Ceaiul negru se
afla in aceasta privinta doar cu putin in urma celor doi competitori fruntasi - ceaiul verde si vinul
rosu. Fireste ca un consum exagerat de vin trebuie evitat.

Infectii
Vitamina C si flavonoidele au impreuna un efect antibiotic si antiinflamator si sunt foarte eficiente
impotriva oricaror agenti patogeni, precum bacteriile, virusii sau ciupercile. De aceea, ceaiul
verde este util in cazurile de deficienta a sistemului imunitar, infectii gripale, ciuperci ale pielii sau
inflamatii intestinale.

In general, slabiciunea sistemului imunitar se manifesta prin raceli repetate, bronsita cronica,
reaparitia bolilor cauzate de ciupercile pielii. Majoritatea acestor infectii sunt de lunga durata si
foarte greu de combatut, caci ele reizbucnesc dupa intervale de aparenta acalmie. Lupta continua
a organismului impotriva acestor infectii duce la depresie si epuizare, slabind si mai mult sistemul
imunitar si astfel cercul vicios se inchide. Complicatul sistem imunitar este usor de influentat din
exterior. Mai ales radicalii liberi, foarte agresivi, intervin in reactiile chimice din lupta impotriva
agentilor patogeni si distrug celulele defensive ale corpului, in special globulele albe.

Radicalii liberi apar ca urmare a unor factori nocivi din mediul inconjurator - radiatii, toxine etc. -
sau ajung in corp prin intermediul hranei sau al respiratiei, si trebuie rapid anihilati. Si stresul
produce radicali liberi in corp. Daca organismul dispune de suficienta vitamina C, aceasta va
reactiona cu radicalii liberi si ii va scoate din lupta. Ceaiul verde furnizeaza nu doar vitamina C,
dar contine in plus si flavone, care preiau celelalte functii ale vitaminei, astfel ca aceasta poate fi
economisita si mobilizata mai eficient impotriva radicalilor liberi.

In tratarea bolilor cauzate de raceala, ceaiul verde actioneaza cel mai eficient daca este combinat
cu vitamina C. De aceea se vor bea zilnic doua-trei cesti mari (circa 250 ml) de ceai in care s-a
pus zeama de la o jumatate de lamaie. Ceaiul poate proveni de la prima sau a doua infuzie, dar
trebuie pregatit cu apa la o temperatura ceva mai scazuta (circa 70-80°C). Zeama de lamaie se
pune in ceaiul gata preparat. In cazul unor raceli rebele, in ceai se poate adauga si putina miere
de albine, care poseda calitati de antibiotic. Pentru prevenirea racelii, este suficient ceaiul verde.
Este foarte important ca raceala sa fie intotdeauna tratata complet, pentru a evita aparitia unor
complicatii mai grave. In afectiunile cailor respiratorii, eliminarea mucozitatilor este usurata daca
se opareste o lingurita de radacina de patrunjel uscata, se lasa 10 minute si fiertura astfel
obtinuta se amesteca cu ceai verde. Bautura aceasta favorizeaza expectoratia si previne o noua
infectie. Pentru o profilaxie generala, se vor consuma multe legume si fructe bogate in vitamina
C, se va evita fumatul, avand grija ca aerul respirat sa fie curat si suficient de umed, si se va face
destula miscare.

Indicatie: In caz de infectii gripale, in nici un caz nu beti ceai prea fierbinte. Contrar opiniei
curente, acest lucru este daunator, caci usuca mucoasele iritate si favorizeaza patrunderea
bacteriilor in corp. Ceaiul caldut este cel mai indicat pentru raceala, impiedicand in acelasi timp
distrugerea vitaminei C din zeama de lamaie si a substantelor cu proprietati antibiotice din miere
ca urmare a unei temperaturi prea mari.
Ceaiul verde tare amestecat cu zeama de lamaie este indicat pentru gargara in caz de inflamare
a faringelui. Cu aceasta solutie se va face gargara dimineata si seara, cate doua minute.

Pentru o dezinfectie usoara a cavitatii bucale si prevenirea mirosului urat al respiratiei se bea de
asemenea ceai verde, pur sau in amestec cu frunze de menta; se poate folosi si pentru clatirea si
improspatarea gurii.

Indicatie: In multe regiuni din Asia, fiecare mancare cu peste servita in restaurante este insotita in
mod traditional de o ceasca de ceai verde, care actioneaza eficient impotriva mirosului neplacut
al respiratiei.

In caz de inflamatii acute ale gatului sau cavitatii bucale, efectul dezinfectant al ceaiului verde
este intarit daca se amesteca cu o infuzie preparata dintr-o lingurita de flori de arnica (Arnica
montana) uscata, sau o lingura de salvie uscata, si 150 ml de apa fiarta. Fiertura obtinuta se lasa
circa opt minute, dupa care se adauga in ceaiul verde. Cu aceasta mixtura se va face gargara
sau se va clati gura dimineata si seara.

Ceaiul verde ajuta si la infectiile externe ale pielii, de exemplu cele cauzate de ciuperci. Micozele
se manifesta prin aparitia unor pete rosii, solzoase, care produc mancarimi. In principiu, aceste
pete se pot ivi in orice parte a corpului, dar cel mai adesea este vorba de picioare, zona dintre
degete, sau acolo unde exista cute ale pielii (de exemplu la subsoara, sub sani sau in regiunea
genitala, fiindca deseori aceste zone sunt calde si umede, precum si solicitate prin frecare).

Substantele tanante din ceaiul verde intaresc pielea si ii maresc rezistenta, iar saponinele, cum
am mentionat deja, au proprietatea de a distruge celulele ciupercilor cand vin in contact cu ele.

Pentru uz extern impotriva ciupercilor pielii, se amesteca frunze de ceai verde cu salvie in raport
de 2:1, se opareste cu apa fiarta si se lasa circa 5 minute. La un litru de apa revin trei linguri de
frunze. Salvia este folositoare prin aceea ca, pe termen lung, inhiba transpiratia. Se inmoaie un
servet curat in infuzie, dupa care se aplica pentru 10 minute pe locurile afectate de ciuperca.
Bineinteles ca mainile si picioarele se pot introduce direct in lichidul cald; nu este nevoie ca
frunzele sa fie indepartate. Dupa care pielea se sterge bine si, eventual, se pudreaza usor.

Pentru calmarea arsurilor neplacute cauzate de expunerea la soare, sunt de ajutor comprese reci
cu ceai verde. Substantele tanante continute in ceai pastreaza apa in piele si impiedica astfel
uscarea ei, calmand in acelasi timp durerile si impiedicand inflamarea. In plus, vitamina C si
flavonele distrug radicalii liberi formati prin actiunea radiatiei solare si care pot dauna pielii. Pentru
o compresa racoritoare, se amesteca ceai verde cu putina branza de vaci sau iaurt si se
formeaza o crema, care se lasa catva timp la rece, apoi se ung cu ea portiunile iritate ale pielii.
De indata ce crema se incalzeste, operatiunea se repeta inca o data sau de doua ori. Efectul
dezinfectant poate fi sporit daca ceaiul verde se amesteca cu putin ceai de musetel.

Pentru intepaturile persistente ale unor insecte se pot aplica direct pe locul intepaturii frunze de
ceai oparite, dupa ce s-au racit putin, apoi se lasa sa actioneze. Ele calmeaza efectiv
mancarimile chinuitoare.

Tulburari digestive
Ceaiul verde actioneaza impotriva unor tulburari digestive precum arsuri la stomac (pirosis),
gastrita, iritatii ale stomacului, eructatii si diaree. El trebuie baut in timpul mesei, incet si cu
inghitituri mici, caci astfel poate actiona cel mai bine impotriva aciditatii continutului stomacal.
Dupa o mancare bogata in grasimi, de exemplu, pot aparea arsuri la stomac din cauza aciditatii,
care se intoarce in esofag. Deoarece ceaiul verde face parte din categoria alimentelor cu efect
bazic, una sau doua cesti baute la masa pot diminua gradul de aciditate a stomacului.
Indicatie: O alimentatie prea bogata in carne, mezeluri, produse lactate si dulciuri duce la o
hiperaciditate generala a corpului. Incercati sa reduceti consumul acestor alimente si sa inlocuiti
pe cat posibil alte bauturi cu ceai verde.

Diareea este cauzata de cele mai multe ori de stres, infectii bacteriene sau o alimentatie gresita.
Si alergiile fata de anumite alimente pot sta la originea durerilor de burta si a diareei. De
asemenea, ea poate fi un simptom pentru o inflamatie serioasa a intestinelor. Ceaiul verde ajuta
la reglarea functiei intestinului. Continutul sau de vitamina C, flavone si saponine combate
inflamatiile, iar substantele tanante extrag surplusul de apa din continutul intestinal, cu rezultatul
ca se reduce pierderea de lichid. Nu in ultimul rand, ceaiul verde inlocuieste lichidul pierdut si are
un efect benefic in cazul diareei cauzate de stres. Pentru extragerea a cat mai multor substante
tanante, persoana suferinda de diaree trebuie sa arunce prima infuzie si s-o foloseasca numai pe
cea de-a doua, pe care o va lasa sa stea cel putin cinci minute.

Ceaiul verde este bun si pentru lipsa poftei de mancare. Cauzele acesteia, la copii sau la adulti,
sunt adesea stresul si grijile, sedentarismul si amortirea nervilor gustativi in urma consumului
exagerat de alimente dulci sau picante. Prin substantele amare pe care le contine, ceaiul verde
stimuleaza centrul foamei din creier si antreneaza simtul gustativ pentru o distinctie de finete intre
alimente. Chiar si atmosfera placuta pe care o raspandeste, detasarea de grijile si agitatia
cotidiene stimuleaza apetitul si permit din nou savurarea mancarii. Oamenii care sufera de lipsa
poftei de mancare, trebuie intotdeauna sa lase ceaiul sa stea circa 5 minute inainte de a-l bea,
caci astfel in infuzie vor trece mai multe substante tanante. Ceaiul va fi baut in liniste, cu inghitituri
mici, inainte de masa.

Inflamarea mucoasei stomacale este provocata Heliobacter pylori, o bacterie larg raspandita,
atunci cand sistemul imunitar al persoanei respective este slabit. Inflamatia este agravata de o
alimentatie necorespunzatoare, fumat si tensiune psihica. Substantele tanante din ceaiul verde
au un efect calmant asupra tractului stomac-intestin, protejeaza mucoasele acestuia de bacteriile
daunatoare si elimina excesul de aciditate din stomac. Se previne astfel atacarea mucoasei
stomacului de excesul de aciditate. In acelasi timp, tanantii favorizeaza digestia. Daca stomacul
este sensibil, se va bea intotdeauna ceai verde la masa, dar numai a doua si a treia infuzie, care
se vor lasa de fiecare data sa stea cate 5 minute.

Mierea
Afla mai multe despre:
munte, la munte

Tratamentele cu miere au trecut proba timpului, mierea pastrandu-si

faima de medicament, pe langa aceea de aliment delicios.

Ce este mierea?
Miere poate fi numit orice sortiment de lichid dulce, cules, preparat si
depozitat de albine in faguri. In Romania, ''miere'' este un nume
generic folosit pentru mai multe sortimente de acest fel.

Din punct de vedere fizic, mierea este un lichid vascos care se poate
cristaliza foarte usor, partial sau total, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi
readus la cea lichida prin incalzire pana la 30 de grade Celsius, temperatura care nu trebuie
depasita pentru a nu i se altera calitatile (se stie ca temperatura in stupul albinelor este in jur de
35 de grade Celsius).
Din punct de vedere chimic, mierea este un anumit amestec de substante organice deosebit de
complexe, in care s-au identificat pana in prezent peste 70 de componente. Printre acestea, se
numara glucoza, fructoza si alte forme de zahar invertit (70-80% in mierea nectar si 60-70% in
mierea de mana). Substantele nezaharoase (2-5% in mierea de nectar si 4-12% in mierea de
mana) reprezentate prin proteine, acizi organici, saruri minerale, hormoni, vitamine, enzime,
antibiotice si zaharoza (valoarea maxima admisa in Romania este de 5% in mierea de nectar
floral si 10% in mierea de mana).

Starea fizica difera foarte mult dupa conditiile de pastrare (lichida, semisolida sau solida
cristalizata) si dupa conditiile de conservare. Compozitia chimica difera insa si mai mult de la un
sortiment la altul. Compozitia biologica ajunge sa difere chiar de la o zi la alta, pentru acelasi
esantion de miere, in functie de conditiile de conservare. In afara stupului, acest lucru este foarte
evident, dar chiar in interiorul stupului mierea poate diferi in functie de diferitele ei grade de
maturare. Mierea folosita in consumul obisnuit se face intotdeauna dintr-un amestec, mai mult
sau mai putin omogen, de miere din mai multe flori, din zile diferite, din mai muti stupi, regiuni si
recolte. Asadar, in prepararea mierii se fac mai multe omogenizari: o data in stup, de catre albine
(prin recoltarea, prepararea si depozitarea nectarului in faguri), iar a doua o fac apicultorii la
extractia mierii.

Pentru a limita acesti factori si pentru a avea o miere de o calitate cat mai buna, exista anumite
nrme care trebuie respectate.

Sortimente de miere
Numarul sortimentelor de miere il depaseste chiar si pe acela al sortimentelor de flori melifere,
dar in general, se admit trei mari categorii de miere de albine:
- miere de nectar (floral sau extrafloral);
- miere de mana;
- miere de zahar industrial (nu este admisa ca miere naturala).

Sortimentele de miere de nectar variaza cel mai mult in functie de loc.

Dupa anul in care a fost recoltata, mierea se imparte in trei categorii:

- miere de nectar poliflora obisnuita;
- miere de nectar poliflora regionala (de munte, de faneata, de delta);
- miere de nectar monoflorala (de tei, de salcam, de izma, de floarea-soarelui, etc.).

Sortimentele de miere difera foarte mult intre ele. Se pot diferentia fie prin insusirile lor
organoleptice (culoare, aroma si gust), fie dupa analize efectuate in laboratoare speciale. De aici
usurinta cu care o miere falsificata poate fi considerata naturala.

In Romania, cel mai se sunt intalnite urmatoarele sortimente: mierea de salcam, de salcie, de
trifoi si lucerna, mierea de tei, de zmeura, de hrisca, de sulfina, de brad, artar si stejar.

Dupa calitatea ei comerciala si indicii organoleptici (de gust) mierea este impartita in
doua categorii:
- miere de calitate superioara A (de salcam, de tei, etc.);
- miere de calitate inferioara B (de hrisca, de iarba neagra, etc.).

Actiunea terapeutica a mierii

Mierea este folosita si ca medicament. Cele peste 70 de substante active din punct de vedere
biologic confera mierii o paleta larga de efecte benefice. In continuare vom prezenta pe scurt
actiunile terapeutice globale ale mierii:
1. Actiunile generale cel mai des semnalate sunt urmatoarele: intaritoare, fortifiante, tonice,
cicatrizante, conservante, antigerminative, protective, nutritive, hemostatice (opresc hemoragia),
regeneratoare.
2. Actiunile speciale medicinale ale plantei medicinale din care provine mierea, de exemplu ale
azulenului continut de florile de musetel sau de tei, care sunt transpuse in mierea de nectar de tei
sau musetel.
3. Actiunile specifice ale unor substante identificate sau doar presupuse: vitamine, enzime,
antibiotice, substante dezinfectante, calmante, antidiareice, etc.

Chiar si simpla lor enumerare arata cat este de variat spectrul actiunilor farmaco-terapeutice ale
mierii.

Mierea ca tratament
Ca la orice medicament, indicatiile sunt in functie de actiunile farmaco-fiziologice generale,
speciale si specifice descrise la miere. Vom face in continuare o prezentare globala a indicatiilor
terapeutice ale mierii si vom apelala o clasificare in functie de rezultatele obtinute in diverse boli.
Astfel, clasa A cuprinde indicatiile cu rezultate sigur pozitive peste 70%, confirmate frecvent;
clasa B cuindicatii ale caror rezultate sunt inca insuficient confirmate, deci indicatii probabile si
clasa C, ale carorrezultate sunt inca in stadiu experimental.

Clasa A: rani sangerande, arsuri, degeraturi, unele afectiuni chirurgicale. Intre afectiunile bolilor
interne se inscriu: gastrita, duodenita, bolile de inima, de ficat si ale cailor biloare. Afectiunile
cailor respiratorii: corize (guturai), rinite, sinuzite, faringite, bronsite. Afectiuni endocrine:
sindroame hipoanabolice (slabire fizica), insuficienta hipofizara, boli endocrine, insuficiente
paratiroidiene (tetania cronica latenta sau spasmofilia); afectiunile ginecologice: diferite infectii
microbiene, micotice (cu ciuperci), tricomonatice (cu tricomonas), eroziuni, plagi diferite, etc;
afectiuni psihiatrice si neurologice: anorexia mentala (slabire fizica), starile depresive, starile
cosectice (scaderi in greutate si anemie).

Clasa B: afectiunile chirurgicale ca: plagile arsurilor infectate, ulcerele varicoase, ulceratiile
tegumentare care se vindeca greu. In afectiunile dermatologice (ale pielii), in unele eczeme, in
afectiunile bolilor interne, in maladia ulceroasa, gastrica sau duodenala, in bolile de rinichi. De
asemenea, sunt indicatii probabile ale mierii in unele bai de ochi (conjunctivite).

Clasa C: intre afectiunile chirurgicale, fistulele; afectiunile dermatologice: diferite micoze (ciuperci)
ale pielii, ale cavitati bucale; din bolile interne: colecistite, enterite, enterocolite, otraviri alimentare
cu ciuperci sau substante toxice, alcoolism; boli de plamani: bronsectazie, abces pulmonar, TBC
pulmonar, astm bronsic.

Un mar pe zi tine doctorul departe

Afla mai multe despre:
la mare

Fraza aceasta s-a dovedit a fi adevarata si in laboratoarele cercetatorilor. Nu numai ca merele au

putine calorii si multe fibre, dar nutritionistii si oamenii de stiinta au descoperit ca merele previn
unele probleme de sanatate sau cel putin reduc riscurile la care sunt expuse corpurile noastre
zilnic. Proprietatile lor curative si de prevenire au captivat atentia a numeroase cercetari in toata
lumea. Unele din aceste studii au descoperit ca...

- Substantele nutritive antioxidante din sucul de mere ajuta la reducerea colesterolului, mai ales a
lipo-proteinelor cu densitate scazuta, ajutand astfel la prevenirea bolilor cardiovasculare.
- Tot substantele nutritive antioxidante din mere incetinesc dezvoltarea cancerului de colon si ficat
in celule.
- Unele substante din mar, in special cea numita quercetina, se pare ca reduce riscul de cancer la
plamani. Unele studii sugereaza ca riscul de aparitie a acestui tip de cancer se reduce la
jumatate.
- Se pare ca merele imbunatatesc in general functionarea plamanilor, deoarece contin
antioxidanti.
- Merele ajuta la intarirea oaselor.
- Oamenii care mananca multe mere in mod obisnuit au 20% mai putine sanse de declansare a
cancerului.
- Merele sunt foarte bogate in fibre. Aproape 80% din fibrele din mar sunt solubile si reduc
colesterolul. Restul de 20% sunt fibre nesolubile despre care se crede ca previn bolile
cancerigene.
- Potasiul, care se gaseste in mere, este important in normalizare apresiunii arteriale.

Prin urmare, se pare ca natura a fost la apogeul creativitatii sale cand a inventat marul. El are tot:
gust bun, aspect minunat si substante nutritive dintre cele mai sanatoase.

- Merele nu contin grasimi, colesterol sau sodiu. Comparati numai aceste date cu cele de pe o
punga de chipsuri...
- Un mar obisnuit ca dimensiune contine numai 80 calorii. Nici nu se poate compara cu caloriile
dintr-o felie de tort...
- Merele contin 5 grame de fibre, adica 20% din doza zilnica recomandata. Este un procent mai
mare decat la majoritatea cerealelor.
- Merele contin vitaminele A, B1, B2, C si in plus substante nutritive ca magneziu, fosfor, fier si
potasiu. Din acest punct de vedere, marul pare un depozit de substante hranitoare.
- Cand sunt mancate ca o gustare, merele suprima foamea pentru mai mult timp decat alimentele
din categoria "junk food". Merele sunt o buna alegere in orice dieta.

Lamaia
Afla mai multe despre:
fructe de mare, seminte, america, magazine, bucataria, la mare, verde, seminte in, frigider, culoarea verde,
culoarea camerei

Lamaile au un rol foarte important in aroma multor preparate alimentare. Chiar daca nu ati manca
o tarta de lamaie ca fel principal de mancare, cu siguranta ati mancat peste cu lamaie, v-ati baut
ceaiul cu o felie de lamaie, sau ati adaugat in aluatul de prajitura coaja rasa de lamaie. Pe langa
faptul ca sunt foarte aromate, fructele lamaiului sunt pline de vitamina C. Lipsa vitaminei C din
corp duce la imbolnavirea cu scorbut, o mare problema in America, pe timpul goanei dupa aur;
atunci s-au inregistrat foarte multe cazuri iar lamaile proaspete se gaseau atat de rar, incat minerii
dadeau chiar si 1$ pe o lamaie (cam 17$ in zilele noastre). De abia in 1932, cand a fost
descoperita vitamina C, oamenii de stiinta si-au dat seama ca acest element, si nu lamaia in sine,
protejeaza organismul impotriva scorbutului.

In afara faptului ca ofera o cantitate substantiala de vitamina C, principalul beneficiu al lamailor

este legat de mancaruri. Sucul proaspat sau coaja rasa de lamaie adaugat in prepararea retetelor
poate reduce sau chiar inlocui cantitatea de sare necesara pentru a da gust orezului, cartofilor,
salatelor sau legumelor fierte.

Lamaile sunt probabil originare din subcontinentul indian, si s-au gasit reprezentari ale acestora in mozaicuri
romane datand din secolele 2 si 3. Este foarte posibil ca lamaile sa fi fost aduse in Europa in timpul
cruciadelor, iar Columbus sa fi luat cu el in Lumea Noua seminte de lamai si de lime, in una idn calatorii. Se
stie ca arbori citrici, printre care si lamaii, au fost plantati in zona cunoscuta acum ca Florida in secolul al 16-
lea.

Specii de lamai
Exista doua genuri principale de lamai - acide si dulci. Tipurile acide sunt cele intalnite pe piata;
cele dulci, cum sunt lamaile Meyer, sunt cultivate de gradinari ca fructe ornamentale, desi de un
timp si acestea se gasesc pe piata, primavara, in magazinele specializate. Lamaile acide se
impart in doua varietati importante: Eureka si Lisabona - cele doua difera oarecum in dimensiune,
forma si grosimea coajei, dar sunt in general la fel.

Lamaile Eureka - sunt probabil cele

mai raspandite in intreaga lume. Au
gatul scurt la partea dinspre codita,
au putine seminte, coaja este destul
de subtire si contin mult suc.

Lamaile Lisabona - sunt mult mai

tuguiate, nu au seminte aproape
deloc, iar coaja este mai groasa. Ca
si Eureka, contin intre 26%-31% suc.

Lamaile Meyer - sunt si ele foarte

raspandite, dar nu sunt in realitate
100% lamai, ci o incrucisare dintre
portocala si lamai. Pentru ca sunt
mai putin acide si mai dulci decat
celelalte, aceasta varietate este cea
mai cultivata ca arbust de interior.

Cumpararea lamailor
La cumparare, fructele trebuie sa fie ferme, lucioase, si destul de frumoase incat sa va poata
decora bucataria. Culoarea trebuie sa fie stralucitoare, galbena, nu spre verde. Daca partea
exterioara (coaja) este mata, mazarata, este foarte posibil ca lamaia sa aiba coaja foarte groasa,
si evident, putina pulpa si suc - lamaile mari au cu suguranta coaja groasa. Cele mai zemoase
sunt fructele grele, cu coaja fina. Evitati sa cumparati lamai tari, grunjoase sau foarte fine.
Pastrarea lamailor
Daca folositi lamaile la scurt timp dupa cumparare, le puteti lasa intr-un cos, la temperatura
camerei; se pastreaza chiar si doua saptamani fara sa stea in frigider. Lamaile puse intr-o punga
de plastic, la frigider, tin sase saptamani.
Prepararea lamailor
Pentru a scoate tot ce este mai bun dintr-o lamaie, fructul trebuie sa fie la temperatura camerei
sau chiar mai cald (il puteti pune in apa calda, dupa care rulati-l intre palme pana devine mai
moale).

In magazine se gasesc o gramada de aparate de stors fructe, dar cel mai simplu este sa o faceti
cu mana. Daca nu aveti nevoie de tot sucul unei lamai, puteti intepa fructul cu o scobitoare,
stoarceti cat va trebuie si apoi "sigilati" lamaia, infigand scobitoarea la loc.

De asemenea, exista multe retete care includ coaja rasa de lamaie. Inainte nu uitati ca trebuie sa
spalati lamaia.

O lamaie mare contine cam 3-4 linguri de suc si 2-3 lingurite de coaja rasa.
Informatii nutritive - 1 lamaie (medie)
Calorii 22
Grasimi in total (g) 0.3
Fibre (g) 5.1
Proteine (g) 1
Carbohidrati (g) 12
Colesterol (mg) 0
Sodiu (mg) 3
Vitamina C (mg) 83

Efectele benefice ale legumelor - morcovii, rosiile,

ridichile
Afla mai multe despre:
pivnite, in gradina, toate, beciuri, copii

Morcovul continua sa uimeasca specialistii in nutritie prin efectele sale terapeutice, in special datorate
continutului mare de vitamina A. Spre deosebire de vitamina A continuta de uleiul de peste care luata in
exces are efecte toxice, vitamina provenita din surse vegetale este absolut sigura din acest punct de vedere.
Vitamina A este un valoros antioxidant care inactiveaza radicalii liberi extrem de periculosi pentru om. Unul
din cele mai grave efecte ale prezentei radicalilor liberi in corpul uman este aparitia cancerului.
Morcovii sunt si o valoroasa sursa de energie. Zaharurile sunt eliberate din morcov mult mai rapid decat din
zaharul rafinat, si fara nici un fel de efect advers. O ceasca cu suc de morcov bauta dimineata este mult mai
indicata decat deja cotidiana ceasca de cafea.
Mineralele continute de morcov sunt reprezentate in primul rand de calciul organic, o resursa pretioasa
pentru oase si dinti. Calciul anorganic este in schimb aproape de neutilizatde catre organism, calciul continut
de lapte si de painea alba este calciu anorganic. Se stie totodata ca poate cauza artroza, in timp.
Morcovii sunt o sursa si de vitamina C, aproape toate vitaminele complexului B, fier, potasiu, fosfor si sodiu.
Sunt usor de digerat si produc eliberarea excesului de colesterol. Asupra sangelui au un efect alcalinizant,
stabilizeaza intregul sistem nervos si tonifica peretii intestinali. Sucul de morcovi se poate utiliza in
combinatie cu alte sucuri, si se stie ca este rapid acceptat de copii datorita gustului placut.
Morcovii se pastreaza cel mai bine in lazi cu nisp in pivnite si beciuri, unde pot ierna fara probleme. Au
nevoie de un spatiu intunecos, aerisit si rece.

Rosiile sunt o sursa bogata de vitamina C. O singura rosie contine peste 50% din necesarul zilnic de
vitamina C al unui adult. Contin de asemenea mult fosfor organic, sodiu, calciu, potasiu, magnesiu, acid
oxalic si sulf.
Nu toate rosiile au acelasi continut de nutrienti. Rosiile crescute in sere in sistem intensiv nu contin aproape
deloc vitamina C si mineralele amintite, sau in orice caz, contin un procent foarte mic din cat ar fi trebuit.
De aceea e bine sa ne orientam spre rosiile de gradina, despre care avem certitudinea ca au fost cultivate in
mod traditional, fara exces de fertilizanti.

Spanacul este mai bogat in resurse nutritive netratat termic. In special acidul oxalic, prin fierbere este
transformat in cristale care pot leza rinichii. De asemenea, prin fierbere si fierul devine mai greu asimilabil.
Spanacul mai este important si datorita continutului ridicat de clorofila..
Sucul de ridiche curata sinusurile si este utilizat ca remediu naturist si in tratamentul amigdalitelor inflamate.

Arterioscleroza
Afla mai multe despre:
mese

Arterioscleroza este un proces patologic complex, caracterizat prin grave tulburari de irigatie, determinate de
ingrosarea peretelui arterial si stenozarea lumenului arterelor.

Medicina naturista ofera cateva remedii pentru aceasta boala. Plantele folosite trebuie sa preintampine
sinteza excesiva a colesterolului si depunerea lui pe peretii vaselor de sange, sclerozarea acestora si
formarea de ateroame cu efect obturant.

Papadia - este un excelent depurativ sanguin si drenor hepatobiliar, contribuind la scindarea depozitelor de
grasimi si de colesterol din tunica interna a arterelor mari si mijlocii, precum si a placilor ateromatoase.
Frunzele acestei plante pot fi folosite ca salata in timpul primaverii. De asemenea se poate prepara si o
infuzie.

Catina- se fierb, timp de 2-3 minute, 10 g de fructe mature in 200 de ml de apa, se strecoara lichidul si se
indulceste cu apa. Se beau doua-trei cani pe zi.

Fructele de afin - sunt bogate in minerale si vitamine. Acestea sunt recomandate in arteroscleroza
cerebrala, tulburari de circulatie encefalica, coronarite, hipertensiune arteriala si sechele dupa infarct. Ele se
pot consuma ca atare sau sub forma de suc-cate un pahar in timpul fiecarei mese.

Marul - Substantele biologic active din fructe au actiune antiarteriosclerotica directa si indirecta. Fructele se
pot consuma ca atare sau in cura lui Kempner - in primele trei luni zilnic cate 250-300 de grame de orez si
mere, dupa care dieta se imbogateste treptat cu carne, peste, cartofi si paine fara sare. Otetul de mere
dizolva calciul si alte depuneri minerale din organism, actionand ca antiarterosclerotic.

Hreanul - se da pe razatoare o lingura de radacini proaspete de hrean si se adauga o ceasca de miere de

tei. Se lasa la macerat timp de 12 ore, apoi se consuma fractionat in 24 de ore. Aceasta cura dureaza 30 de
zile si se face de doua ori pe an, in lunile aprilie si octombrie.

Ceapa - se consuma preventiv in cure de 3-4 luni, cu pauza de o luna. Se recomanda folosirea sucului.

Morcovul - se consuma timp de zece zile pe luna, iar timp de trei-patru luni pe an se beau cate 250 de ml
de suc.

Uleiul de nuc - este indispensabil in alimentatia dietetica; doza recomandata fiind de o lingurita pe zi.
HIPERCOLESTEROLEMIA - VALOAREA COLESTEROLULUI
CRESCUTA
MEDICINA INTERNA 01 Septembrie 2006

Pe aceeasi tema: tensiune arteriala crescuta hdl crescut colesterol medicament questran
valori normale colesterol boala arteriala periferica eliminarea colesterolului colesterolul copii
masurare tensiune arteriala simptome infarct accident vascular creierul mic accident vascular
tranzitoriu simptome colesterol crescut hdl colesterol pancreas analiza coronariana

Colesterolul este un tip de grasime. Organismul uman are nevoie de acesta in mai
multe scopuri, cum ar fi sinteza de celule. Dar colesterolul in exces in sange creste
riscul pentru infarctele miocardice si accidentele vasculare cerebrale.
Colesterol este procurat din alimentele consumate si din sinteza lui de catre ficat.
Ficatul este cel cate sintetizeaza cea mai mare parte din colesterolul de care are
nevoie organismul uman
- nivelul sangvin de colesterol adecvat este de 200mg/dl
- nivelul sangvin de colesterol la limita este intre 200-239 mg/dl
- nivelul sangvin de colesterol crescut este peste 240 mg/dl.
Tipurile de colesterol
Colesterolul circula prin organism legat de o proteina (proteina transportoare). Acest
ansamblu de proteina-colesterol se numeste lipoproteina. Lipoproteinele pot fi, fie cu
densitate ridicata, fie cu densitate scazuta, in functie de cantitatea de proteina si
grasime continuta.
Lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL, low density lipoproteins) sunt alcatuite in
cea mai mare parte din grasimi si o mica parte de proteine. LDL este tipul rau de
colesterol, datorita faptului ca determina ateroscleroza (obstrueaza arterele). In cazul
pacientilor cu niveluri crescute de colesterol, medicii recomanda reducerea nivelurilor
de LDL.

Nivelurile de LDL sunt considerate in felul urmator:

- optim - mai mic de 100 mg/dl

- aproximativ optim - intre 100-129 mg/dl
- la limita - 130-159 mg/dl
- ridicat - 160-189 mg/dl
- foarte ridicat - 190 si mai mult de 190 mg/dl.

Lipoproteinele cu densitate ridicata (HDL) ajuta la eliminarea colesterolului rau din

sange si prevenirea aterosclerozei. HDL este tipul bun de colesterol. Nivelurile
ridicate de HDL (60 sau peste 60 mg/dl) protejeaza impotriva infarctelor miocardice.

Nivelurile de HDL sunt considerate in felul urmator:

- dorit sau crescut – 60 mg/dl sau mai mult

- nedorit sau scazut – mai putin de 40 mg/dl.
Trigliceridele sunt un alt tip de grasime din sange. In cazul in care sunt crescute atat
nivelurile sangvine de trigliceride cat si de LDL, sansele unui infarct miocardic sunt
mai mari.

Nivelurile de trigliceride sunt considerate in felul urmator:

- la limita – 150-199 mg/dl

- ridicat – 200 mg/dl si mai mult
- foarte ridicat – 500 mg/dl si mai mult.
Doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml. de
ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce
nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
Ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi,
reduce nivelul colesterolului.
Conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura
consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.

Consumati fibre!
Fulgii de ovaz sunt o sursa excelenta de fibre solubile, care tapiseaza intestinul cu un
soi de gel si reduce absorbtia grasimilor ingerate. Consumul in fiecare dimineata a
unui bol cu fulgi de ovaz, amestecati cu iaurt degresat, produce un efect
hipocolesterolemiant semnificativ.

Prunele, fasolea uscata, vinetele si sparanghelul sunt, de asemenea, surse bune de

fibre solubile.

Boabele de mustar, inghitite cu apa, antreneaza o scadere a LDL-ului de circa 7%.

Suc de portocale la micul dejun. Proaspat stors, sucul de portocale ingerat dimineata
are un efect benefic asupra echilibrului lipidic. Intr-un studiu recent, persoanele
carora li s-a cerut sa bea trei pahare de suc pe zi au inregistrat o scadere a valorilor
colesterolului de 21%. Beti sucul la maximum 5 minute dupa ce l-ati stors, pentru ca
lumina zilei distruge vitamina C.

Atentie la painea industriala! Nu este chiar asa de lipsita de lipide pe cat se spune. In
ea sunt adaugate grasimi, cel mai adesea sub forma de ulei hidrogenat, pentru a-i
ameliora gustul si a-i prelungi durata de conservare.

Peste, pentru Omega 3. Substitut ideal pentru carne, pestele, mai ales cel oceanic,
contine acizi grasi Omega 3, care duc la scaderea colesterolului "rau". Ideal ar fi sa
mancam de trei ori pe saptamana - de preferinta macrou, ton, somon proaspat,
sardele in conserva.

Ulei de peste - se iau doua capsule de 1000 mg pe zi. Contin formele cele mai active
de acizi grasi Omega 3.

Ceapa rosie. Este bogata in sulf, care creste nivelul colesterolului "bun", si
inquercetina, un antioxidant care combate LDL-ul. Ceapa rosie isi datoreaza culoarea
flavonoidelor, de asemenea benefice pentru organism.

Semintele de in. Sunt o sursa bogata de Omega 3 si de fibre solubile. Dupa ce sunt
date prin rasnita de cafea, amestecati-le cu iaurt si cu cereale, la micul dejun. Un
studiu realizat recent in Olanda a dovedit ca inul - 2 linguri de seminte pe zi - duce la
scaderea colesterolului cu aproximativ 18%! Mestecati-le bine, caci nefaramitate
suficient, strabat tubul digestiv fara a-si delivra continutul

Dieta anti-colesterol (II)

Lygia Alexandrescu
Lector univ. Drd. - Facultatea de Educatie Fizica si Sport, USH
Consultant Nutritie - centrul de slabire si consultanta nutritionala "Natural Silhouette" - 021 650 46 50; 0721
091 762. sau info@silueta-naturala.ro

In materialul de saptamana trecuta, "Dieta anti-colesterol", am aflat unele informatii generaledespre ceea ce
inseamna colesterolul si de ce anume trebuie sa ne ferim. Insa, din punct de vedere practic, se impun o
serie de modificari ale stilului de viata si mai ales de alimentatie.

1. Trebuie limitate zaharul si alcoolul. Ele nu furnizeaza multi nutrienti, dar aduc multe calorii. Isi aduc deci
contributia la cresterea colesterolului prin cresterea in greutate. Un organism supraponderal contine in exces
grasimi saturate.

2. Anumite obiceiuri, cum ar fi fumatul si sedentarismul, pot mari riscul unor afectiuni cardiace. Fumatul ar
trebui abandonat, iar exercitiile fizice (20-30 de minute, de 3 ori pe saptamana) ajuta la reducerea nivelului
colesterolului si previn construirea depozitelor de colesterol. Tot miscarea duce si la reducerea stresului, un
alt factor de risc important in cazul bolilor cardiovasculare.

3. Trebuie consumat des peste, de cel putin 3 ori pe saptamana. Anumiti pesti marini si oceanici cum ar fi
macroul, somonul, heringul, tonul, contin un ulei numit acid gras Omega-3. Acesta contribuie la mentinerea
unui nivel scazut al colesterolului in sange. Suplimentele pe baza de ulei de peste nu sunt totusi
recomandate pentru ca aduc prea multe calorii.

4. Sunt de evitat alimentele cu continut ridicat de sodiu. Anumiti pacienti cu nivel de colesterol mare au si
tensiune arteriala mare. Prin reducerea sodiului, se poate pastra tensiunea in limite normale. Sarea de masa
este 50% sodiu. Sodiul este de asemenea un ingredient in multe alimente procesate. Se recomanda citirea
etichetelor si alegerea numai a produselor care nu contin mai mult de 300mg de sodiu intr-o portie. Verdeata
si mirodeniile pot fi folosite in locul sarii pentru a da gust mancarurilor. Nu trebuie folositi inlocuitorii sarii
decat la recomandarea medicului.

5. Trebuie crescuta cantitatea de carbohidrati (paste, seminte, cartofi) consumata. Ca si grasimile, sunt o
excelenta sursa de energie, dar fara efectul negativ pe care grasimile il pot avea asupra organismului. Dar,
din nou, trebuie citite cu atentie etichetele produselor de patiserie, prajiturilor sau biscuitilor. De multe ori,
pentru producerea acestora se foloseste ulei de cocos, ulei de palmier sau grasimi hidrogenate.

6. Consumati 20-30 de grame de fibre in fiecare zi. Alimente cum ar fi legumele, cerealele integrale, orezul
brun, merele, capsunile si morcovii, trebuie consumate pentru ca ele contin fibra solubila. Aceasta ajuta la
scaderea colesterolului din sange.

8. Mancatul la restaurant poate fi o problema. Trebuie evitate restaurantele fast foods, care de obicei ofera
produse cu continut ridicat de grasimi si sodiu. Sunt bineinteles si multe restaurante care s-au aliniat
necesitatii de a oferi o gama de produse cu grasimi si colesterol scazute. Se poate intreba despre
ingrediente si despre cum au fost preparate mancarurile, iar alegerea trebuie facuta cu grija si se pot cere
portii cat mai mici.

Acestea ar fi cateva sfaturi, care aplicate cu grija si perseverenta pot preveni cresterea colesterolului
sanguin dar si reducerea nivelului acestuia. Noile etichete ale alimentelor, ofera consumatorilor informatii
asupra continutului in grasimi, grasimi saturate, colesterol, sodiu si fibre. Daca aveti nevoie de ajutor in
interpretarea acestor informatii, se poate consulta un medic sau un nutritionist.

Alimentaţie şi tratament în cazul colesterolului mărit

prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ

Luni, 03 Decembrie 2007

La nivel celular, colesterolul este utilizat în formarea membranelor care separă

componentele structurale. De aici rezultă că, în limite cantitativ normale, colesterolul este
absolut necesar organismului. Foarte adesea, însă, plafonul colesterolului din sânge
creşte semnificativ, devenind un important factor de risc în evoluţia sclerozării vaselor
sanguine şi o cauză principală a deceselor provocate de bolile cardiovasculare,
hipertensiune arterială, ateroscleroză, accidente cerebrale sau coronariene.

Saltul peste barierele optime ale colesterolului este declanşat, în principal, de o alimentaţie greşită,
cu exces de grăsimi animale care se depun pe pereţii interiori ai arterelor, unde formează plăci
compacte de aterom. Creşterea nivelului colesterolului peste valorile optime constituie o problemă
de sănătate atât în mediul rural, cât, mai ales, în cel urban. Statisticile arată că în România peste
 30% din persoanele adulte au colesterolul ridicat, cel mai mare procent existând între locuitorii
Capitalei (46%), după care urmează locuitorii din Muntenia (38%), Banat şi Transilvania (33%),
Moldova (28%) şi Oltenia (24%).

Primele simptome ale hipercolesterolemiei apar destul de târziu, când s-au declanşat reacţiile de
ateroscleroză, hipertensiune, accidente vasculare sau infarct de miocard. La persoane cu deficienţe
metabolice de origine genetică pot să apară depuneri de colesterol pe tendoanele extensoare,
îngroşări ale tendonului lui Achile sau la nivelul articulaţiilor, a falangelor, precum şi la încheieturile
genunchilor, cotului sau ale şoldurilor. La unele persoane mai tinere, cu nivel ridicat de colesterol,
se constată îngroşări la nivelul corneei şi pete alb-gălbui pe pleoapele superioare.

Studii statistice arată că plafonul mediu al colesterolului total este ceva mai mare la bărbaţi decât la
femei şi, în general, mai ridicat în lunile de toamnă-iarnă şi semnificativ mai scăzut în lunile de
primăvară-vară, când regimul alimentar se bazează pe consumul bogat în legume proaspete şi
fructe, completat cu o activitate fizică mai intensă, cu expunere la soare şi preocupări de eliminare a
excesului în greutatea corporală.

Valorile normale ale colesterolului

Valoarea optimă a HDL (bun) este, în medie, 40 mg/dl la bărbaţi şi 45 mg/dl la femei, în timp ce
LDL (rău) trebuie să fie de cel mult 4 ori mai mare decât HDL. La bolnavii hipertensivi, cu diabet şi
fumători acest raport trebuie să fie mai mic pentru a evita apariţia unor factori de risc.

Creşterea nivelului de colesterol este cauzată de încărcarea sângelui cu grăsimi pe care le preia din
ficat, din intestin sau din alte depozite grase ale corpului. Aceste grăsimi din sânge pot să apară şi
în urma unor tulburări metabolice provocate de diabet zaharat, insuficienţă renală cronică,
hipotiroidism, afecţiuni hepatice, obezitate, consum exagerat de tutun, alcool sau de medicamente
chimice.

S-a constatat că forma LDL (rău) se ataşează pe pereţii interiori ai arterelor, se unesc în formă de
„plăcuţe de aterom“ şi micşorează diametrul vaselor sanguine. Treptat, vasele se sclerozează, îşi
pierd elasticitatea, devin friabile şi se obturează, parţial sau total, ducând la ateroscleroză apărută
în diferite părţi ale organismului. În unele cazuri se ajunge la rupturi de vase şi formarea de
cheaguri care astupă vasul.

Consecinţele acestei afecţiuni în zona inimii pot fi: cardiopatie ischemică, angină pectorală, infarct
miocardic, iar la membrele inferioare se manifestă prin dureri acute în pulpe (mai ales la mers) şi
înnegrirea degetelor de la picioare.

Procesul de sclerozare începe cu arterele mici ale inimii, creierului şi ale picioarelor care se înfundă
mult mai uşor provocând dureri acute. Treptat, se îngustează şi vasele mari. Acestea au suprafaţa
internă aspră şi pot reţine cheagurile de sânge care împreună cu moleculele de colesterol duc la
tromboze. La o hipertensiune crescută

brusc, cheagurile se desprind de pe suprafaţa vaselor, intră în circuitul sanguin şi pot provoca o
embolie, cu accidente cerebrale şi vasculare grave.

Cure de crudităţi şi sucuri de legume

Sunt admise cure de durată cu crudităţi şi sucuri de legume şi fructe bogate în vitamine şi minerale,
uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, porumb şi, mai ales, de măsline cu acizi graşi mononesaturaţi),
carne slabă (de pasăre, viţel, peşte) preparată prin fierbere, lapte degresat cu maximum 1,5%
grăsime, iaurt, caş, urdă, brânză dietetică de vaci, paste făinoase, cereale (fulgi de ovăz, grâu
germinat, orez nedecorticat), oţet de mere cu miere de albine, condimente proaspete şi 2-3 bulbi de
usturoi, seara, care conţin cantităţi mari de alicină, eficientă în scăderea colesterolului şi a tensiunii
arteriale. Dintre fructe sunt preferate coacăze negre, afine, zmeură, lămâi, grapefruit.

Alimentaţia în hipercolesterolemie
 În ultimii 50 de ani, creşterea nivelului de colesterol s-a aflat în corelaţie directă cu modificările
profunde în alimentaţie, atât în ţara noastră, cât şi în exterior. Se mănâncă prea multă carne,
grăsimi de origine animală, dulciuri, cafea şi aditivi alimentari (E-uri). La acestea se adaugă un
exces de tutun, alcool şi medicamente de sinteză chimică, pe un fond de stres şi de poluare a
mediului de viaţă.

O dietă sănătoasă, cu un regim alimentar controlat, poate preveni o colesterolemie ridicată. O hrană
sănătoasă înseamnă o reducere a nivelului colesterolului „rău“ şi implicit o diminuare a riscului
bolilor cardiovasculare.

În primul rând, o bună alimentaţie „anticolesterol“ impune o atenţie deosebită în consumul judicios
al grăsimilor. Prin aceasta nu se va înţelege o interzicere totală a grăsimilor. În raţia zilnică,
grăsimile trebuie să reprezinte aproximativ 15-20% din totalul caloriilor necesare organismului. Din
acestea, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10%.

Alimente interzise

Alimentele cu grăsimi saturate care vor fi consumate cu restricţie sunt, cu mici excepţii, din surse
animale: slănină, şuncă, untură, organe (ficat, creier, rinichi), carne grasă (de porc, vită, vânat,
raţă, gâscă), mezeluri grase, salamuri, cremvurşti, parizer, hamburgeri, creveţi, sardele, crustacee.

Colesterolul din sânge creşte şi la consumul excesiv de frişcă, brânzeturi grase, unt, caşcaval,
maioneze, gălbenuş de ou, plăcinte cu carne, prăjituri, ciocolate, produse de patiserie cu zahăr
rafinat, îngheţate, băuturi îndulcite cu zahăr, alcooluri tari.

Unele dintre aceste preparate conţin cantităţi ridicate de colesterol: caviar - 440 mg%, ficat gras -
380 mg%, omletă - 350 mg%, unt - 250 mg%, pate din ficat de porc - 200 mg%, maioneze - 165
mg%, ceea ce impune reducerea sau chiar suprimarea lor din consumul alimentar.

Ce alimente sunt recomandate

Alimentele cu grăsimi nesaturate şi cele sărace în colesterol sunt: fructele proaspete (mere, pere,
portocale, lămâi, grapefruit, banane, caise, piersici, coacăze, afine, zmeură), fructe uscate (alune,
nuci, migdale, smochine), legume crude (zarzavaturi), carne slabă (pui, curcan, viţel, peşte)
preparată prin fierbere, supe de pui cu fidea, lapte degresat cu max. 1,5% grăsime, iaurt, caş, urdă,
brânză dietetică de vaci, uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, porumb, soia, rapiţă şi, mai ales, de
măsline bogat în acizi graşi mononesaturaţi).

Sunt indicate şi pastele făinoase, cereale (pâine integrală şi de secară, chifle, griş, fulgi de ovăz,
grâu germinat, orez nedecorticat).

La alimente se poate adăuga oţet de mere cu miere de albine, condimente care nu sunt iuţi, o ceapă
crudă şi 2-3 căţei de usturoi (bogaţi în alicină cu rol în scăderea colesterolului din sânge şi a
tensiunii arteriale).

Un pahar de vin roşu la masă

Consumul moderat de alcool poate duce la creşterea nivelului de colesterol HDL (bun). Vinul roşu
(un pahar la masă) este sănătos pentru artere pe care le dilată, mărind afluxul de sânge către
muşchiul inimii şi către alte ţesuturi. Vinul roşu conţine antioxidanţi de tipul flavonoidelor.

Statisticile din Occident arată că francezii sunt cei mai mari consumatori de grăsimi, dar, în acelaşi
timp, ei sunt cel mai puţin atinşi de maladiile cardiovasculare. Acest paradox a fost explicat prin
faptul că francezii consumă zilnic 2-3 pahare cu vin roşu (nu mai mult), care asigură o cantitate
suficientă de antioxidanţi, respectiv de polifenoli, cu rol de neutralizare a radicalilor liberi şi de
diminuare a riscurilor faţă de maladiile cardiovasculare.
 Efecte de reducere a grăsimilor dăunătoare pot fi obţinute prin consumul de peşte, care scade
vâscozitatea sângelui şi tensiunea arterială şi creşte nivelul colesterolului HDL (bun). Aceste efecte
se pot realiza cu acizi graşi Omega-6 şi mai ales cu acizi graşi Omega-3 (din peşte gras şi seminţe
de dovleac).

Tratamente fitoterapeutice

Se fac cu o serie de plante medicinale care au dovedit o mare eficacitate:

- anghinare (frunze uscate) din care se prepară o infuzie care se bea ½ dimineaţa, pe stomacul gol,
iar restul cu 30 minute înainte de mese, după care urmează repaus la pat, culcat pe partea dreaptă;

- păducel (flori şi frunze uscate), din care se face infuzie (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită); se
beau 3 ceaiuri pe zi într-o cură de 3 săptămâni;

- mesteacăn (frunze uscate), pentru a face o infuzie concentrată (două linguri la 250 ml apă
clocotită), la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu;

- păpădie (frunze) pentru infuzie, din care se beau 2-3 căni pe zi într-o cură de 2-3 săptămâni;

- pătlagină (frunze) pentru infuzie din care se bea câte o lingură la două ore.

Apiterapia recomandă toate formele de produse apicole: miere de albine, lăptişor de matcă, polen,
tinctură de propolis.

Regimul de viaţă

În vederea reducerii colesterolului, îndeosebi a fracţiunii LDL (rău) şi a trigliceridelor sanguine, este
necesară o intensificare a activităţii fizice, cu un efort fizic în limite moderate, care va spori arderea
surplusului de grăsimi. Prin aceasta se va reduce riscul îmbolnăvirii de cardiopatie ischemică şi
hipertensiune arterială şi se combate excesul ponderal.

În tratarea colesterolului ridicat nu trebuie să se aştepte la rezultate foarte spectaculoase şi

imediate dar, treptat, se poate ajunge la reducerea riscurilor bolilor cardiovasculare.

Pe langa tratament medicamentos de arderea a grasimilor se poate remedia cresterea

colesterolului prin dieta si miscare. Alimente recomandate:

- Alimente cu continut scazut in grasimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale,
produse lactate cu continut scazut in grasimi.

- Alimente cu grasimi nesaturate: ulei de masline, ulei de soia si de floarea soarelui.

- Alimente cu cantitate scazuta de colesterol: orice alimente de origine vegetala.

Alimente nerecomandate:

- carne rosie, organe, mezeluri, oua , maioneze, creme, dulciuri rafinate.

- alimente cu continut crescut de grasimi saturate: unt, grasime, frisca, smantana, slanina
In concluzie, un regim bazat pe cat mai multe vegetale este binevenit, pentru oricine are
colesterol crescut sa tina cat mai multe zile de post. Cu dezlegare la peste

Prevenirea si eliminarea bolilor cardiace

Data postarii: 2007-07-26

Cum functioneaza sistemul precoce de avertisment? Cum sa ne

regasim dinamismul dupa declansarea unor tulburari? Omul
trebuie sa cunoasca faptul ca bolile cardiace incep printr-o
sensibilitate a vaselor de sange care poate fi depista la timp.
Daca o avem, prin exercitiile fizice de intarire, tonusul
muschilor cardiaci creste si corpul e obligat sa alimenteze vase
de sange noi. Aceste vase de sange noi isi dezvolta direct
activitatea datorita exercitiilor fizice, ferindu-ne de un atac
coronarian.

Cine risca sa aiba probleme cardiace?

Dupa parerea lui J.Frank Hurdle, persoanele care pot bifa in dreptul urmatoarelor conditii sunt
expuse la avea o boala cardiaca.

- Prezenta grasimii in sange,

- Tutunul,

- Excesul de grasime corporala,

- Hipertensiune arteriala,

- O constitutie scurta si indesata,

- Desfasurarea muncii de zi cu zi sub tensiune

Daca excesul de grasime ar fi inlaturat, 40 ℅ din bolile cardio-vasculare ar disparea. Fumatul

este unul din riscurile majore ale bolilor cardio-vasculare. Nu atât ca fumam, ci cât fumam. De
aceea, sfatul specialistului este sa fumam cât mai putin sau deloc. In ceea ce priveste
tensiunea arteriala mai important de supravegheat este cea mica, numita tensiune diastolica.
Ea reprezinta tensiunea arterelor atunci când inima se destinde. Cu cat o artera este mai
rigida atunci cand inima se destinde, cu atat mai mari sunt sansele unei tulburari caronariene,
a unor cheaguri de sange.

Cum inlaturam acesti factori de risc?

Primul asalt trebuie dat prin controlarea greutatii corporale si atingerea unei greutati
ideale. Aceasta se face prin exercitii fizice de întarire si un regim alimentar adecvat. Mentinand
greutatea corporala ideala va feriti de o concentratie mare de colesterol in sange.

Daca astfel colesterolul nu ajunge la valoarea normala, atunci puteti urma un regim anti-
colesterolic in acelasi timp cu exercitiile fizice de intarire.

Acest regim este conceput in asa fel incat elimina galbenusul de ou, branza grasa, laptele
nedegresat, smantana, ciocolata, untul, grasimile de orice fel, alimentele prajite, pestele gras
si pune mare accent pe legume, fructe si alimente fara grasimi. Urmand acest regim de
combinare a exercitiilor fizice cu regimul de slabire si cu cel anti-colesterolic rezultatele bune
nu vor intarzia sa apara.

Exercitiile zilnice (dimineata si seara) practicate corect, urmate de o supraveghere a greutatii

corporale permit inimii sa functioneze normal, nervilor nostri sa se destinda, ba chiar sa se
renunte la medicamente acolo unde au fost prescrise de medic.

Amintiti-va mereu ca, preluand controlul asupra corpului dumneavoastra si asupra sanatatii lui
veti putea schimba nevoia de medicamente a inimii dumneavoastra si veti duce o viata
normala

Sfaturi Info-ghid:
Bolile cardiace si problemele vasculare pot fi prevenite prin: supravegherea greutatii
corporale, indepartarea factorilor de risc mentionati, practicarea exercitiilor fizice de
tonifiere, multa vointa in a ne controla corpul si sanatatea lui

Colesterolul o problema de sanatate, dietele anti

colesterol
Data postarii: 2007-12-07
 Colesterolul este o substanta lipidica existenta in organismul uman si
necesara unei bune functionari a acestuia. Organismul uman
produce colesterol in functie de necesitati. El este prezent in
creier, ficat, inima, intestine, nervi, muschi si piele. Grasimile si
o dieta dezechilibrata duc la cresterea valorii colesterolului din
sange. Aceasta problema apare inca din copilarie mai ales la
persoanele care au deja in familie astfel de cazuri. Iata cum
puteti sa reduceti nivelul ridicat al

Dietele anti colesterol

Pentru a evita sa urmati un tratament pentru scaderea colesterolului, puteti urma cateva
regimuri recomandate de medic care va vor ajuta sa scapati si de kilogramele in plus. Asa veti
impusca doi iepuri deodata! Specialistii vorbesc de diete anti colesterol din care sa se
elimine grasimile animale (lactate si carne). Grasimile cresc nivelul colesterolului, iar
reducerea cantitatii de grasimi din alimentatie este un pas important si o etapa necesara în
incercarea de a reduce nivelul colesterolului din sange.

Valorile colesterolului difera la femeie si la barbat. Femeile, desi consuma aceleasi alimente
ca si barbatul, au un nivel mai scazut al colesterolului in sange si sunt mai putin predispuse
catre boli cardiace. Studiile recente au aratat ca exista doua tipuri de colesterol: bun si rau.
Persoanele care au in sange un nivel mai mare de colesterol bun sunt mai putin predispuse
spre imbolnavire decat cele care au in sange o proportie mai mare de colesterol rau. In mod
normal valorile colesterolului sunt cuprinse intre 1,20 - 2,6g/l, dar exista anumite variatii
ale acestora in functie de varsta si de sex.

Dietele anti colesterol sunt in functie de nivelul mai ridicat sau mai scazut al acestuia din
sange. Iata ce trebuie sa mancati pentru a face ca nivelul colesterolului sa scada:

 consumati des peste: macroul, somonul, heringul, tonul au un continut mare de

Omega-3
 evitati alimentele cu continut mare de sodiu
 cresteti cantitatea de carbohidrati: paste, seminte, cartofi
 consumati cam 20 - 30g de fibre pe zi. Alimente precum legumele, cerealele integrale,
orezul brun, merele, capsunile si morcovii contin fibra solubila care ajuta la scaderea
colesterolului in sange
 limitati zaharul si alcoolul
 abandonati fumatul si sedentarismul

Sunt interzise lactatele nedegresate, carnea prelucrata (sunca, carnati, mezeluri...), fast-food-
ul, uleiurile tropicale (de palmier si nuca de cocos), prajiturile.

Oricarei diete anti colesterol recomandata de medic i se vor asocia exercitiile fizice. Evitarea
stresului, a oboselii, renuntarea la fumat pot duce la micsorarea valorii colesterolului din
sange. Daca in urma acestor recomandari nivelul acestuia nu scade in mod semnificativ, atunci
medicul va va indica un tratament medicamentos pentru colesterol.
Alimente care reduc colesterolul

Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol se numara:

cerealele complete, care permit evacuarea colesterolului in exces la nivel intestinal;

vegetalele din familia cruciferelor:

 conopida

 vinetele

 lintea

 fasolea

 soia

 ceapa si usturoiul

Licopenul continut in tomate este de asemenea un antioxidant foarte eficient, mai ales
daca tomatele sint fierte.

Fructele si legumele contin si ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A,

vitamina C si vitamina E.

Cresterea colesterolului e generata si de alti factori

Colesterolul nostru nu provine numai din alimentatie.

Ceea ce absorbim noi reprezinta doar 20-30 la suta din stocul nostru.
Restul de 70-80 la suta este fabricat de propriul nostru organism.
Dar si in acest program personal de fabricare exista anumite diferente, datorate unor
factori precum: factorii genetici si alimentatia.

Cauze care produc cresterea nivelului de colesterol:

 fumatul
 cofeina
 stresul
 medicamentele
 aditivii alimentari sau poluarea mediului inconjurator.