Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre

idea poetică și mijloacele artistice.

„Clar de noapte parfumat
O grădină cu orizontul depărtat…
Şi în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic.
Greierul zimţează noaptea, cu nimic.

Cum te-am aşteptat…

Totul a trecut –
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.”

Aici e frumos aranjat

Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraş, pe vale, – Suvenir.”
(George Bacovia, „Nocturnă”)
RĂSPUNS POSIBIL

Poezia este alcătuită din patru catrene cu măsură variabilă, fiind prezent un plan exterior sugerat de tabloul
nocturn şi unul interior al eului liric, simbolizat prin stările de nevroză, iritare psihică, dezorientare.
Incipitul poeziei îl constituie îmbinarea vizualului cu olfactivul, în versul „Clar de noapte parfumat” şi cu
auditivul ultimului vers, care are valenţă ironică, de minimalizare a existenţei: „Greierul zimţează noaptea, cu
nimic.”
Personificarea lunii oftează odată cu sinele liric, simbolizând deznădejdea intensă/ anxietatea ce pare
statornicită în sufletul său tulburat. Versul „Cum te-am aşteptat…” sugerează subtil o dorinţă ardentă, abia
stăpânită, de a-şi întâlni iubita ori de a-şi împlini un vis, o aspiraţie. Dezamăgirea neîmplinirii îl copleşeşte, pentru
că „Totul a trecut -”, s-a sfârşit, senzaţie cunoscută deja, trăită de prea multe ori: „Un continent cunoscut.”
Lirismul obiectiv se defineşte prin mărcile lexico-gramaticale reprezentate de puţinele verbe la persoana
a III-a („se contrazic”, „zimţează”, „a trecut”, „au stat”) și lirismul subiectiv, prin unica adresare direct – verbul
şi pronumele la persoana a II-a singular „te-am aşteptat”.
Expresivitatea este susţinută de puţinele verbe la timpul prezent– „se contrazic”, „zimţează”, „pare”, iar
cele la perfectul compus – „te-am aşteptat…”, „a trecut”, „au stat” – amplifică stările deprimante, de angoasă şi
spleen ale eului liric.
Prozodia poeziei „Nocturnă” constituie un alt considerent modern, prin măsura variabilă a versurilor, de
la 3 la 15 silabe. În prima şi ultima strofă rima împerecheată se armonizează cu cea încrucişată din strofele a doua
şi a treia.
 Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre
idea poetică și mijloacele artistice.
Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.

Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cântec si de soapte.

Din lumi astrale

Magia infasuratoare
Cuprinde in a ei splendoare
A plângerilor vale.

Sub pulberi de aur,

Sub stele, flori scânteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?

O! cer, natura,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem si ura.
(Excelsior, Alexandru Macedonski)