Proteinele sunt compuşi organici macromoleculari, cu catene exclusive liniare, alcătuite

din aminoacizi proteinogeni. Ele reprezintă singurele specii biochimice sintetizate sub strict
control genetic, pe baza informaţiilor stocate în genomul fiinţelor vii. Drept consecinţă, în
condiţii fiziologic normale, organismele vii generează proteine perfect autosimilare, atât
compoziţional cât şi structural. În acest context, proteinele pot în deplini roluri de deosebită
însemnătate pentru sistemele vii, fiind practice cele mai versatile specii biochimice.
Din punctual de vedere al rolului lor în lumea viului, proteinele se pot clasifica în 4
supraclase şi respective în 11 clase. Supraclasele grupează proteinele din punctual de vedere al
sediului în care acestea îşi exercită rolul. În acest sens se disting proteine:
- cu existenţă şi funcţionalitate exclusive intracelulară;
- cu funcţionalitate la nivelul membranelor celulare;
- cu funcţionalitate în mediul extracelular extins, în zone îndepărtate de celula în care au
fost biosintetizate;
- cu funcţionalitate în mediul extracelular proxim, la nivelul matricei extracelulare a
ţesutului gazdă;
Practic, speciile colagenice reprezintă fundamentul organizării pluricelulare, începând cu
spongierii (bureţii marini şi de apă dulce), apăruţi în urmă cu 540…600 milioane de ani. Într-un
interval de timp atât de îndelungat, colagenele s-au diversificat structural, pentru a răspunde
exigenţelor funcţionale ale ţesuturilor, din ce în ce mai complexe morfologic şi mai sofisticate
fiziologic ale animalelor. Astfel, până la ora actuală, au fost identificate 28 de specii colagenice
distincte, aparţinănd unui număr de 6 subfamilii.

Colagenul este cea mai abundentă proteină care se regăseşte în organismele mamiferelor.
Aproximativ un sfert din întreaga cantitate de proteine din corpul uman, este colagen. Acesta are
o mare putere de întindere şi este principalul component al ligamentelor şi tendoanelor. Este
responsabil pentru elasticitatea pielii iar degradarea sa duce la apariţia ridurilor odată cu
înaintarea în vârstă.[1]

Colagenul este o proteina dura, insolubila si este compusa din fibre. Acest nutrient face parte din
structura tuturor tesuturilor conjunctive, reprezentand o treime din totalul proteinelor prezente in
corpul uman. Impreuna cu elastina (proteina elastica ce ajuta tesuturile sa revina la forma initiala
dupa o contractie), colagenul asigura sanatatea si buna functionalitate a intregului organism, in
special a pielii, a oaselor si a articulatiilor, dar si a unor tesuturi protectoare, asa cum sunt cele
care protejeaza rinichii.[2]

https://drive.google.com/file/d/1fzlDL0IfJe0QbfKljYXgjCAYL8kyRWDJ/view

https://www.secom.ro/articles/totul-despre-colagen-si-proprietatile-acestuia

1. https://www.jbc.org/content/276/26/24038.full
Fermentare și purificare
Colagenul recombinant a fost purificat din celule de drojdie în urma fermentării la
scala de 10 litri (Biostat C; B. Braun, Goettingen, Germania). Condițiile de fermentare au
 fost menținute la 30 ° C (tulpina GY5382) sau la 20 ° C (tulpina GY5196) (ambele
tulpini descrise în Ref. 12), pH 6,5 și aerare la 1 volum de aer / volum lichid /
min. Oxigenul dizolvat a fost controlat la 20% prin reglarea automată a vitezei
rotorului. Fermentarea a fost începută în mod discontinuu cu un mediu compus din 5 g /
litri de acizi casamino, 40 g / litru glucoză, 0,5 g / litru galactoză și 13,4 g / litru de azot
de drojdie (YNB; Difco). Nivelurile de galactoză au fost monitorizate pe toată durata
fermentației și menținute la 0,5 g / litru. Când s-a epuizat glucoza din mediu, cultura a
fost alimentată pentru a atinge o concentrație finală de 20 g / litru glucoză cu 6,7 g / litru
YNB pentru a suplimenta mediul de creștere. Când s-a epuizat glucoza din prima
furajare, un al doilea furaj de 20 g / litru glucoză și 6. La fermentator s-a adăugat 7 g /
litru YNB. Drojdia a fost recoltată la încetarea creșterii celulare și a fost înghețată la -80 °
C. Pasta de celule congelate a fost resuspendată în 0,1M Tris-HCl, pH 7,4, 0,4 M NaCl și
a trecut printr-o moară DYNO (tip KDLA; Bachofen AG, Basel, Elveția) pentru a rupe
celulele. Resturile celulare au fost îndepărtate prin centrifugare la 10.000 × g timp de 30
min la 4 ° C, iar supernatantul, care conține proteine solubile totale, a fost colectat și
delipat folosind Celite 512. După delipidare, colagenul a fost recuperat din fracția
solubilă prin precipitare NaCl la neutru Valorile pH-ului descrise ( 18 ). Precipitatul a
fost resuspendat și dializat în 50 m Macetat de sodiu, pH 4,5 (tampon A), la 4 °
C. Precipitatul format în timpul dializei a fost îndepărtat prin centrifugare și supernatantul
conținând colagenul a fost purificat în continuare prin cromatografie cu schimb de
cationi. O coloană de SP-Sepharose (5 × 18 cm) a fost echilibrată în tampon A la 4 ° C,
iar proba a fost aplicată pe coloană cu un debit de 5 ml / min. Proteinele legate au fost
eluate cu un gradient NaCl liniar (0–0,5 M NaCl, 20 volume de coloană). Fracțiile care
conțin colagen purificat au fost reunite și proteina a fost recuperată prin precipitare la o
valoare acidă a pH-ului cu NaCl ( 18 ). Precipitatul a fost solubilizat în 10 m M HCl la o
concentrație de ∼3 mg / ml.

Yeast
Species of yeast have been used in recombinant protein production since the
1980s, when the human gene for interferon was transduced within a Saccharomyces
cerevisiae cell [68]. Since then, S. cerevisiae and Pichia pastoris have been frequently
used as recombinant expression systems for a variety of proteins. In 2009, 19% of all
protein-based recombinant pharmaceuticals were synthesized within an S.
cerevisiae expression system [69]. The persistence of yeast as a model recombinant
system is due to the characteristic rapid growth rates and ease of genetic modifications,
coupled with the ability to synthesize enzymes capable of post-translational modification
and protein folding. Although yeast lacks native propyl 4-hydroxylase (P4H), the
transduction of P4H α and β subunits together with a collagen-coding gene results in
the production of hydroxylated collagen fibrils [70]. Recombinant human collagen
(collagen genes COL1A1 and COL3A1) synthesized by yeast is more similar to native
collagen than that produced by E. coli systems; however, the collagen is only expressed
as a homotrimer, and the transduced cDNA is often fragmented [71,72]. For collagens
that exist as a homotrimer, such as collagen III, recombinant production via yeast
transduction has been used in hemostatic applications, successfully eliciting platelet
adhesion, aggregation, and growth factor production [73]. The elimination of lot-to-lot
variance and human origin positions rhCOL type III as a superior hemostatic agent
when compared to similar products, such as bovine-derived Avitene™ [74,75].
Pharmaceutical labelling specifically warns against the use of Avitene™ in patients
sensitive to bovine-derived collagen, because of the detectable levels of intercalated
bovine serum protein within the matrix [74,75]. The use of rhCOL type III not only
reduces the risk of allergic reaction, but also eliminates the possibility of pathogenic
infection due to the animal source. Advances in genetic manipulation have vastly
improved the yields and quality of collagen produced by yeast expression systems,
leading many companies to adopt the production method on an industrial scale.
Companies such as FujiFilm and FibroGen have synthesized rhCOL peptides using
both S. cerevisiae and Pichia pastoris, and the resulting hydrogels have been used for a
variety of applications ranging from wound healing to optically clear corneal scaffolds
[76,77].
Drojdie
Speciile de drojdie au fost utilizate în producția de proteine recombinante încă din
anii 1980, când gena umană pentru interferon a fost transdusă într-
o celulă Saccharomyces cerevisiae [ 68 ]. De atunci, S. cerevisiae și Pichia pastoris au
fost frecvent utilizate ca sisteme de expresie recombinante pentru o varietate de
proteine. În 2009, 19% din toate produsele farmaceutice recombinate pe bază de
proteine au fost sintetizate într-un sistem de expresie S. cerevisiae [ 69]. Persistența
drojdiei ca sistem recombinant model se datorează ratelor caracteristice de creștere
rapidă și ușurinței modificărilor genetice, însoțite de capacitatea de a sintetiza enzime
capabile să modifice post-translațional și să se plieze proteice. Deși drojdia lipsește 4-
hidroxilază nativă de propil (P4H), transducția subunităților P4H α și β împreună cu o
genă care codifică colagen duce la producerea de fibrilele de colagen hidroxilate
[ 70 ]. Colagen uman recombinant (genele de colagen COL1A1 și COL3A1) sintetizate
de drojdie este mai asemănător cu colagenul autohton decât cel produs de sistemele E.
coli ; cu toate acestea, colagenul este exprimat doar ca un homotrimer, iar ADNc
transdus este adesea fragmentat [ 71 , 72]. Pentru colagenii care există ca un
homotrimer, cum ar fi colagenul III, producția recombinantă prin transducția de drojdie a
fost utilizată în aplicații hemostatice, generând cu succes aderența, agregarea și
factorul de creștere a plachetelor [ 73 ]. Eliminarea variației lot-la-lot și a originii umane
poziționează rhCOL tip III ca agent hemostatic superior în comparație cu produse
similare, cum ar fi Avitene ™ derivat de la bovine [ 74 , 75 ]. Etichetarea farmaceutică
avertizează în mod specific împotriva utilizării Avitene ™ la pacienții sensibili la colagen
derivat de bovine, din cauza nivelurilor detectabile de proteine serice bovine intercalate
din matrice [ 74 , 75]. Utilizarea rhCOL tip III nu numai că reduce riscul de reacție
alergică, ci și elimină posibilitatea unei infecții patogene datorită sursei de
animale. Progresele înregistrate în manipularea genetică au îmbunătățit mult
randamentul și calitatea colagenului produs de sistemele de exprimare a drojdiei,
determinând multe companii să adopte metoda de producție la scară
industrială. Companii precum FujiFilm și FibroGen au sintetizat peptide rhCOL folosind
atât S. cerevisiae cât și Pichia pastoris , iar hidrogelurile rezultate au fost utilizate pentru
o varietate de aplicații, de la vindecarea rănilor la schele corneene clare [ 76 , 77 ].