SUPORT DE CURS

AS. MED. GHERGU MIHAELA

PREDAREA SI PELUAREA SERVICIULUI – NURSING

Munca desfasurata in ture, impune in sectiile cu paturi, ca sarcinile de serviciu

sa fie transmise de la un schimb la altul, prin predarea si preluarea serviciului.
Predarea serviciului se face in scris la sfarsitul activitatii personalului care
urmeaza sa iasa din tura dar si verbal, transmitand sarcinile pentru fiecare bolnav in
parte.
Predarea serviciului in scris se face consemnand intr-o condica speciala, care
este intocmita dupa foile de observatie, indicatiile medicului si constatarile personale
ale asistentei medicale, ca in final sa fie semnata de cele doua asistente.
ETAPE DE EXECUTIE
1. predarea in scris a datelor privitoare la fiecare bolnav:
- se vor nota data si ora schimbului, nr. salonului, nr. patului, numele si prenumele
bolnavului, diagnosticul, starea lui in timpul serviciului, manifestarile deosebite,
tratamentul si ora exacta de efectuare ce trebuie sa se urmareasca la bolnav in mod
special, sarcinile legate de recoltarile produselor pentru laborator, investigatii etc. si
semnaturile de predare-preluare a serviciului.
2. predarea verbala pentru fiecare bolnav:
- sunt prezentate in mod special, cazurile noi si cazurile problema
- se scot in evidenta concret, precis, sarcinile ce ii revin asistentei in legatura cu unele
recoltari sau pregatiri a bolnavului pentru investigatii, etc.
PRECIZARI
1. pentru ca predarea serviciului sa se faca verbal la patul bolnavului, unde se pot da
informatii suplimentare, asistenta care termina serviciul, trebuie sa-si astepte schimbul
in sectie.
2. in cazul in care in mod accidental schimbul nu soseste, asistenta nu paraseste
serviciul, decat dupa ce a anuntat asistenta sefa si medicul de garda si i s-a asigurat
inlocuitor.
ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICE BOLNAVILOR INTERNATI
In conditia spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav, spatiul in care isi
petrece majoritatea timpului, si i se asigura ingrijirea.
Patul bolnavului, trebuie sa aiba o lungime de 2 m, o latime de 80-90 cm si o
inaltime de 60 cm pana la saltea, pentru a satisface atat cerintele de odihna a
bolnavului asigurandu-i posibilitatea adaptarii unei pozitii corecte, cat si pentru
manipularea lui.
Patul este confectionat din tuburi usoare de metal vopsit in alb pentru a se
observa cele mai mici urme de murdarie. Partea principala utila a patului este somiera
metalica confectionata din sarma inoxidabila, bine intinsa pe un cadru metalic, si
elastica. Somiera laxa, slaba, care cedeaza usor sub greutatea bolnavului, ofera
acestuia o suprafata concava, impunand astfel pozitii incomode, obositoare.
Tipuri de pat
 In spitale, paturile sunt numeroase, ele fiind adaptate special pentru ingrijirea
anumitor categorii de bolnavi. Acestea sunt:
- patul simplu cu somiera dintr-o bucata;
- patul simplu cu rezemator mobil;
- patul cu somiera mobila (patul ortopedic) la care cadranul somierei este de 2-3 sau 4
bucati articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitii variate;
- patul universal (tip dr. Lupu);
- patul universal pentru tratament ostio-articular;
- patul inchis cu plasa (pentru bolnavii agitati, psihici);
- patul pentru sugari si copii (cu gratii mobile);
- patul pentru „Terapie Intensiva” (reanimare) cu aparatori demontabile;
Accesoriile patului: salteaua; 1 - 2 perne; patura cu lenjeria de pat (2
cearceafuri - unul simplu si unul plic); 2 fete de perna; o musama si o aleza (traversa).
Atat patul cat si accesoriile lui, se vor pastra in conditii de perfecta curatenie pentru a
se asigura starea de confort necesara vindecarii bolnavului.
Pregatirea patului si accesoriile lui
SCOPUL: este de asigurare a conditiilor igienice si de confort pentru odihna si
ingrijirea bolnavului. Pregatirea patului poate fi executata de una sau 2 persoane.
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea materialelor necesare:
- se aleg accesoriile (materialele) necesare;
- se aseaza pe un scaun langa spatarul patului;
- se indeparteaza noptiera de pat;
2. intinderea cearsafului peste saltea:
3. asezarea cearsafului:
- cu mana de langa pat, se prinde partea libera a cearsafului, la o distanta de colt egala
cu lungimea marginii care atarna si se ridica langa saltea;
- din triunghiul format, se introduce sub saltea, partea care depaseste salteaua;
- se lasa in jos partea ridicata la marginea saltelei si se introduce sub saltea restul
triunghiului impreuna cu partea laterala a cearsafului;
- se aseaza musamaua la mijlocul patului si se acopera cu aleza;
4. asezarea cearsafului de pat:
(a) cu cearsaf simplu
- se aseaza al doilea cearsaf peste care se intinde patura;
- marginea cearsafului dinspre capul bolnavului, se rasfrange peste patura;
- atat cearsaful cat si patura, se introduc sub saltea la capatul de la picioare dar dupa
ce s-a efectuat o cuta pentru a da lungimea necesara miscarii picioarelor bolnavului;
- colturile paturii si a cearsafului, se executa identic, ca si colturile cearsafului de pat;
- se indoaie patura in lungime, se introduce in cearsaf prin deschizatura plicului;
- se fixeaza colturile paturii de cele ale cearsafului, cu butoniere si nasturi;
- se face cuta pentru ca picioarele sa stea comod;
5. asezarea pernelor:
- fiecare perna se imbraca cu fata de perna;
- se aseaza pe pat;
- se reaseaza noptiera langa pat.
 CIRCUITUL BOLNAVILOR ÎN SPITAL

După ce bolnavul s-a internat în spital, psihicul lui se schimbă. Din acel moment
bolnavul simte o stare de infirmitate, viaţa lui este în mâinile celor care l-au primit. De aceea
personalul medical care îl preia, atât medicul cât şi asistentul medical, trebuie să ţină cont de
această stare.
Dacă se fac greşeli de primire, de tehnică medicală, acestea sunt greu de recuperat,
speranţa bolnavului în vindecare scăzând, şi totodată încrederea în personalul medical.
Încă de la începutul internării, se simte aceasta şi anume: dezbrăcarea bolnavului,
igienizarea sa, primirea hainelor, deparazitarea (dacă este cazul), comunicarea personalului
medical cu bolnavul, toate acestea contribuind la siguranţa locului în care a ajuns bolnavul.
La fel se acordă importanţă şi siguranţă aparţinătorilor, în caz că bolnavul este însoţit,
explicându-i-se că se află la locul potrivit, şi că i se va acorda tot profesionalismul pentru ca
bolnavul să fie cât mai rapid redat familiei. Aparţinătorilor li se va comunica diagnosticul,
gravitatea sau complicaţiile posibile care pot apărea, vis-a-vis de un diagnostic mai grav.
Internarea bolnavilor se face în mai multe feluri:
 prin bilet de trimitere, de către medicul de familie din dispensar,
 bilet de trimitere de către medicul specialist din policlinică,
 bilet de trimitere de la cabinetele private,
 transfer de la alt spital,
 primire directă a urgenţelor care sunt aduse de către salvare fără bilet de internare.
În cazul în care bolnavul este adus de urgenţă şi profilul spitalului nu corespunde bolii
lui, se va verifica starea bolnavului şi diagnosticul, iar dacă starea bolnavului este critică, i se
va acorda primul ajutor apoi va fi îndreptat spre locul care i se cuvine.
După ce bolnavul s-a prezentat la unitatea de primire urgenţă, i se iau datele
personale, care se înscriu într-un registru de internări, urmează apoi completarea datelor
personale în foaia de observaţie (F.O.), nume, prenume, adresă.
În cazul în care sunt aduşi de urgenţă bolnavi care nu au identificare, se va anunţa
poliţia pentru identificarea lor.
Odată ajunşi în spital, după ce sunt luate datele personale şi înregistrate, se trece la
dezbrăcarea bolnavului şi examinarea sa, consultul bolnavului de către medicul de
ambulanţă, stabilirea diagnosticului, efectuarea primului tratament în caz că este nevoie
(analgetice, tranchilizante, soluţii perfuzabile), recoltarea de analize medicale.
Pentru stabilirea diagnosticului, se fac şi câteva investigaţii paraclinice dacă este
nevoie: electrocardiogramă (EKG), electroencefalogramă (EEG), ecografie (ECO),
radiografie toracică, etc.
Unitatea de primire urgenţă trebuie să cuprindă următoarele:
 un pat (cu suprafaţă tare) de consultaţie,
 dulap cu instrumente medicale (tensiometru, termometru, vacutainere, stetoscop),
 trusă de urgenţă pentru resuscitare cardio-respiratorie formată din: laringoscop, pipă
Guedel, sondă de intubaţie orotraheală, balon Ruben (pentru respiraţie artificială), trusă
pentru traheostomie,
 sursă de O2,
 dulap cu medicamente de urgenţă,
 materiale sanitare (branule, ace,seringi, perfuzoare,etc.),
 garou,
  leucoplast
 termometre,
 glucometru,
 pulsoximetru,
 cântar,
 soluţii pentru reechilibrare hidroelectrolitică
 ecograf,
 electrocardiograf,
 casetofon pentru înregistrarea anamnezei,
 tăviţe renale,
 aleze,
 sonde(nazogastrice, urinare, de intubaţie oro sau nazotraheală, Faucher),
 defibrilator,
 ventilator,
 negatoscop,
 brancard,
 cărucioare,etc.
Unitatea de primire urgenţe trebuie să fie bine încălzită şi aerisită, dotată cu lumină
naturală şi artificială.
La dezbrăcarea bolnavului va participa asistentul medical care va fi instruit despre felul
cum trebuie dezbrăcat bolnavul.
La bolnavii cu segmente de corp dureroase, se va ţine cont de acestea, manevrele în aceste
segmente vor fi mai blânde. Se va începe dezbrăcarea întotdeauna cu segmentele de corp
sănătoase. În caz că sunt mai multe segmente afectate, se vor tăia hainele de pe bolnav de-a
lungul cusăturii, ca acestea să poată fi din nou folosite. Se trece apoi la anamneza bolnavului
care va fi consemnată în rezumat în foaia de observaţie (F.O.) a bolnavului, datele fiind
înregistrate pe bandă de casetofon.
Urmează prelevarea de probe biologice: sânge, urină, materii fecale, exudat faringian,
secreţie din plagă etc.
Se trece apoi la consultul bolnavului de către medic, care îi stabileşte diagnosticul, verifică
concordanţa cu diagnosticul de trimitere. În cazul în care bolnavul se poate trata ambulator, i
se prescrie un tratament,iar dacă acesta necesită internare, medicul va lua legătura cu secţia
unde urmează să fie internat bolnavul şi trimis la secţia respectivă.
Hainele bolnavului vor fi inventariate, i se va da bolnavului sau aparţinătorilor bon de
preluare şi apoi hainele vor fi împachetate şi depuse la garderoba spitalului.
Dacă bolnavul prezintă obiecte de valoare (bani, bijuterii, acte etc.), acestea vor fi predate
aparţinătorilor sau dacă aceştia nu există, se va întocmi un proces verbal şi se vor depune la
administraţia spitalului. Un exemplar din procesul verbal se va da bolnavului. În caz că
bolnavul nu are însoţitor şi este în stare gravă, un exemplar din procesul verbal se va ataşa la
foaia de observaţie (F.O.). Dacă bolnavul prezintă paraziţi, hainele lui vor fi deparazitate,
apoi spălate şi depozitate. Hainele bolnavului vor fi aşezate pe un umeraş, iar cele mai mici
într-un săculeţ ataşat umeraşului. Se etichetează apoi umeraşul şi se depune la garderobă sau
magazie.
După ce bolnavul a fost dezbrăcat, consultat, va fi trecut în camera de igienizare unde va fi
îmbăiat, iar dacă este cazul şi deparazitat. Baia de preferinţă este duşul efectuat în picioare
sau în şezut, iar dacă starea bolnavului este gravă va fi pusîn poziţie şezândă pe un grătar de
lemn.
Bolnavii veniţi în comă, în şoc sau cu fracturi grave nu vor fi îmbăiaţi şi li se va face
igienizarea spălând cu un burete pe rând segmentele corpului.
Dacă starea bolnavului este foarte gravă se va anunţa secţia unde urmează a fi trimis
bolnavul, unde se vor lua măsurile de igienizare după echilibrarea parametrilor vitali,
bolnavul necesitând izolare până la această manoperă.
După ce bolnavul a fost igienizat va fi îmbrăcat, cu pijama, ciorapi şi papuci de spital.
Peste pijama în sezonul rece vor primi un halat gros. Apoi bolnavul este dirijat spre secţiile
cu profilul bolii de care suferă, unde este primit şi repartizat de către asistentul medical şef în
salon, predat apoi asistentului medical de salon.
Copiii mici şi sugarii vor fi internaţi cu mamele lor, dar acestea nu pot dormi cu copiii
în pat ci în saloane alăturate. Dacă starea copilului este extrem de gravă, se va permite
asistenţa mamei în acelaşi salon dar cu paturi separate. Acestea vor primi de la asistentul
medical, indicaţii în legătură cu regulamentul din spital.
Internarea unui bolnav în spital, presupune din punct de vedere fizic şi psihic,
scoaterea sa din mediul familial şi profesional, încetarea activităţilor sale de zi cu zi şi
izolarea sa în alt mediu, care îi provoacă altă stare, o stare de tensiune, de teamă. Această
stare de teamă poate fi eliminată dacă bolnavul găseşte la internare o atmosferă caldă, cu
profesionalism care îi dă speranţa că acest loc îl va ajuta să revină în mediul său cu o stare de
sănătate bună.
Dacă va găsi un mediu plăcut, el se va simţi protejat de condiţiile negative care i-au
pricinuit boala şi va avea încredere în serviciul unde s-a internat. Spitalul trebuie construit în
locuri ferite de poluare sonoră şi fizică, să prezinte parcuri cu verdeaţă.
Există spitale monobloc şi pavilioane. Saloanele, este bine să nu fie mari, ci să
cuprindă doar 2-4 paturi cu spaţiu adecvat între ele (6 mp). Salonul trebuie să fie dotat cu
grup sanitar, care este dezinfectat zilnic, ferestrele cu perdele uşor de spălat şi lumină
artificială la pat.
Mobilierul salonului să fie cu suprafaţă netedă care se spală şi se dezinfectează cu
multă uşurinţă. Acesta se acoperă cu şerveţele şi feţe de masă de unică folosinţă sau uşor de
spălat.
Foile de observaţie, se vor păstra într-un dosar care nu are voie să ajungă în mâinile
bolnavului sau aparţinătorilor, pentru a nu fi interpretate greşit anumite date în legătură cu
bolnavul. Doar foaia de observaţie (F.O.) a bolnavului de terapie intensivă stă la patul
bolnavului pentru a putea fi la îndemâna medicului şi asistentului medical, aceasta dând în
mod cronometric indicaţii despre tratament sau apariţia complicaţiilor imediate.
Personalul sanitar bine instruit, în legătură cu discuţiile cu bolnavii, nu are voie să dea
relaţii despre diagnostic, nu vor susţine discuţii, dialoguri cu voci tari, vor efectua manevre
de tratament cât mai silenţioase, pentru a nu deranja bolnavul.
Utilizarea telefoanelor se va face cu sonorizare minimă, discuţiile vor fi cu voce
scăzută.
Telefoanele mobile vor fi direcţionate cu zgomot silenţios sau vibrator. Se interzic
telefoanele mobile la bolnavi cu stări grave.
Se vor înlătura şi efectele vizuale nefavorabile ale vecinilor de pat (plăgi deschise,
hemoragii mari, agitaţia unui bolnav, etc.) prin măsuri de izolare a acestor bolnavi fie în
saloane mici, fie cu paravane.
 Personalul medical nu trebuie să comenteze diagnosticul bolnavului şi rezultatele
paraclinice ale bolnavului.
Distribuirea măştilor şi a echipamentului special de protecţie se face de către
asistentul medical. Este vorba despre halat de protecţie alb, bonetă, mănuşi de aţă.
Alimentaţia este diversificată în funcţie de regimul prescris de medic. Dacă este
posibil e bine să se ţină cont de preferinţele bolnavilor în funcţie de regimul dietetic sau nu
prescris.
Masa poate fi servită la pat la bolnavii imobilizaţi sau în sala de mese pentru bolnavii
care se deplasează. Masa va fi servită de asistentul medical dieteticean care se ocupă numai
de gospodărirea secţiei. Nu este permis să servească masa persoana care efectuează munca
de curăţenie a saloanelor şi grupurilor sanitare.
Aeroclimatul saloanelor trebuie în permanenţă verificat. Se va aerisi de câteva ori pe
zi salonul. După recoltarea unor produse patologice sau fiziologice (plosca cu urină, materii
fecale, puroiul din plagă, vărsătura etc. ) se va aerisi imediat salonul.
Nu se vor folosi pentru dezinfecţie substanţele cu miros înţepător şi iritant. În caz că
se vor folosi acestea, bolnavii vor fi îndepărtaţi din salonul respectiv, iar salonul se va spăla
şi aerisi.
Colectarea cantitativ şi calitativ a unor produse de evacuare (urină, materii fecale
etc. ) se va efectua în afara salonului, se vor verifica şi nota în foaia de observaţie (F.O.), vor
fi prelevate probe de laborator apoi se vor arunca.
Tratamentul la patul bolnavului, se efectuează corect, comfort indicaţiilor prescrise de
către medic.. De aceea la anumite manevre dureroase (incizii, drenaje, îndepărtarea
pansamentului) se va folosi şi anestezia locală.
Instrumentarul folosit la anumite manopere va fi pentru unele manevre, de unică
folosinţă (seringi, ace, pungi, sonde etc.), iar alt instrumentar va fi spălat, dezinfectat şi
sterilizat, introdus în casete etichetate cu data sterilizării.
La orice manevră medicală sau chirurgicală bolnavul va fi liniştit psihic, şi va fi
nevoie să-şi dea consimţământul că este de acord cu manopera (în scris).
Patul în care este aşezat bolnavul va fi cât mai comod, curat şi cu lenjerie curată care
se schimbă la 2-3 zile sau ori de cât ori este nevoie.
Somnul bolnavilor intră în tratamentul terapeutic şi trebuie respectat cu stricteţe. Nu
se vor trezi bolnavii pentru termometrizare, decât pentru efectuarea tratamentului de
antibiotice care trebuie să respecte orarul stabilit.
Tratamentul de noapte se va efectua la lumina de veghe a fiecărui pat, fără a deranja
ceilalţi bolnavi bolnavi.
Nu este permis a se începe curăţenia în timp ce bolnavii dorm. Aceasta se va începe
cu camerele anexe, coridoare şi numai după ce bolnavii s-au trezit se va începe curăţenia în
saloane.
Bolnavii obezi care necesită îngrijiri speciale pe timp de noapte, se vor izola în
saloane mai mici pentru a nu deranja sau speria ceilalţi bolnavi din jur. Somnul fiziologic nu
trebuie întrerupt decât în mod special, tratamentul dacă este antibiotic putându-se efectua şi
la trezirea lui (aceasta se noteză pentru a nu se uita de tratament).
Se poate introduce în completare dacă bolnavul este operat şi somnul postprandial,
care completează somnul nocturn. În unităţile sanitare cu spitalizare lungă (sanatorii,
spitalele de boli cronice, recuperare) există locuri de agrement, unde bolnavii sunt
supravegheaţi la activităţile pe care le execută şi unde li se stabileşte un anumit program de
odihnă.
Deasemenea, există biblioteci sau cluburi unde bolnavii îşi pot completa cunoştinţele
care-i interesează, dar aceştia trebuie verificaţi de către personalul sanitar.
 Ascultarea unor programe radioficate, se permite numai anumitor bolnavi şi cu căşti
individuale pentru a nu deranja restul bolnavilor. Aceştia vor fi interogaţi despre programele
pe care le audiază.
Asistentul medical va sta tot timpul printre bolnavi fără să aibe alte preocupări
extraspitaliceşti şi de comportamentul lui depinde atmosfera de care se bucură bolnavul.
De la unitatea de primire urgenţe bolnavii sunt repartizaţi pe secţiile de specialitate în
funcţie de afecţiunea pe care o prezintă. Bolnavii cu afecţiuni medicale vor fi repartizaţi în
secţii medicale: medicină internă, hematologie, neurologie, cardiologie, reumatologie,
recuperare, psihiatrie, boli infecţioase, TBC, etc.
La bolnavii cu infecţii contagioase, trebuie avută mare grijă la internare, se va acorda
o atenţie deosebită pentru a fi repartizaţi cât mai corect, în secţiile de specialitate , în felul
acesta să se prevină infecţiile nozocomiale.
Bolnavii cu afecţiuni chirurgicale vor fi internaţi pe secţii chirurgicale: chirurgie,
ORL, oftalmologie, neurochirurgie, chirurgie cardiacă şi toracică, ginecologie, etc.
Pentru copii, există spitale de pediatrie care respectă acelaşi circuit spitalicesc ca şi la adulţi.
După ce bolnavii au ajuns în secţia unde au fost repartizaţi, sunt notaţi în condica
secţiei unde se notează:
 numele şi prenumele,
 numărul foii de observaţie ( F.O.)
 diagnosticul
 data internării în spital
 data externării din spital
 starea la externare
 observaţii
Condica este sub controlul asistentului medical şef. Asistenţi au obligaţia de a raporta
zilnic numărul bolnavilor internaţi în saloanele lor cât şi numărul paturilor libere.
După ce aceste date sunt centralizate de asistentul medical şef, el face repartizarea lor
la serviciul administrativ şi biroul de internare. Aceste date se raportează dimineaţa înainte
de raportul de gardă.
Foaia de observaţie – este actul juridic al bolnavului. Acest document conţine toate datele
despre bolnav şi dirijează tratamentul terapeutic fiecărui bolnav. Este şi act medico-legal cât
şi document ştiinţific, care se păstrează o perioadă îndelungată la arhiva spitalului.
În foaia de observaţie (F.O.) se consemnează:
 numele şi prenumele bolnavului,
 adresa,
 ocupaţia,
 diagnosticul,
 istoricul bolii,
 antecedente personale fiziologice şi patologice,
 examenul obiectiv,
 valorile parametrilor vitali (tensiunea arterială, puls, respiraţie, temperatura ),
 rezultatele probelor biologice,
 tratamentul prescris de medic,
 evoluţia bolii,
  complicaţiile care apar, pe parcursul spitalizării
 manevre terapeutice efectuate (puncţii, paracenteze, drenaj, excizii, etc.),
 epicrize la externare.
În caz că intervine decesul, asistentul medical are următoarele obligaţii:
 pregăteşte şi verifică foaia de observaţie (F.O.) pe care o prezintă medicului,
 pregăteşte cadavrul pentru prosectură (scoate sonde, perfuzii, îl spală, îl fixează),
 completează biletul pentru trimiterea cadavrului la morgă,
 anunţă administraţia spitalului pentru a fi anunţaţi aparţinătorii,
 anunţă morga spitalului pentru a fi pregătită pentru autopsie,
 organizează transportul cadavrului spre morgă, însoţit de foaia de observaţie (F.O.).
Nu se înmânează niciodată foaia de observaţie (F.O.) la aparţinător, ci este trimisă prin
asistentul medical,
 scoate bolnavul din evidenţele secţiei,
 adună bunurile bolnavului pentru a fi înmânate familiei,
 scoate bijuteriile şi bunurile pe care le purta bolnavul, întocmeşte proces verbal cu
acestea şi le înmânează familiei cu semnătura lui, a familiei şi doi martori,
 cadavrul bolnavului va rămâne pe secţie acoperit timp de 2 ore.
CIRCUITE FUNCTIONALE IN SPITAL
Circuitul funcţional reprezintă sensul de circulaţie, în interiorul unităţilor sanitare,
ale unor materiale şi instrumente:
- circuitul septic este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor patogeni
generatori de infecţii, în interiorul unităţii sanitare
- circuitul aseptic este sensul de circulaţie care asigură condiţii de protecţie inpotriva
infecţiilor, în interiorul unei unităţi sanitare.
În interiorul spitalului, se impune respectarea următoarelor circuite funcţionale:
- circuitul de intrare şi ieşire al personalului
- circuitul de primire a bolnavului în spital
- circuitul lenjeriei
- circuitul alimentelor şt veselei
- circuitul instrumentelor şi materialelor
- circuitul vizitatorilor.
Circuitele septice trebuie să fie separate de cele aseptice.
Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de
infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de
antiseptice.
Circitul septic – Este sensul de circulatie care indica introducerea grmenilor patogeni,
generatori de infectii in interiorul unitatilor sanitare.
Circuitul aseptic – este sensul de circulatie care asigura conditii de protectie impotriva
infectiilor in interiorul unitatilor sanitare.
Predarea şi preluarea serviciului
 Definiţie:
 Realizarea continuităţii medicale pe 24 ore.
 Transmiterea informaţiilor de la un schimb la altul
  Metode de predare:
 În scris – la sfârşitul activităţii personalului, pe bază de proces verbal.
 Verbal în timpul raportului de serviciu.
 Individual – la patul bolnavului – cazurile deosebite sau noi internaţi ce
necesită indicaţii suplimentare.
 Material necesar:
 Condică specială în care se consemnează consemnările personale şi
recomandările medicului.
 Se semnează de predare şi de preluarea serviciului de la o tură la alta.
 Predarea în scris:
 Se notează data şi ora schimbului.
 Se notează numele şi prenumele bolnavului cu un număr de salon, pat, numărul
foii de observaţie, diagnosticul.
 Se notează manifestările şi reacţiile deosebite din timpul turei.
 Se notează recomandările suplimentare făcute de medic.
 Se notează examinările pentru care trebuie făcută pregătire.
 Se notează indicaţiile de recoltare şi investigare.
 Semnătura de predare – primire a turei.
 Predarea verbală pentru fiecare bolnav.
 Sunt prezentate cazurile speciale sau cazurile noi.
 Sunt scoase în evidenţă sarcinile ce revin asistentei privind îngrijirea,
investigarea şi supravegherea acestor bolnavi.
 Predarea la patul bolnavului:
 Se face între cele două asistente care schimbă tura.
 Se pot da indicaţii suplimentare.
 Observaţii:
 În cazul în care, în mod accidental schimbul de tură nu a venit, asistenta nu
părăseşte serviciul decât după ce a anunţat medicul şi asistenta şefă de tură şi numai
dacă are înlocuitor.
 Cele mai importante proceduri de nursing care stau la baza
activităţii zilnice a unei asistente medicale
Nevoia pacienţilor imobilizaţi: În orice situaţie în care mobilitatea pacientului
este afectată nursa are rolul de a-i ameliora starea de dependenţă astfel creată,
motivând pacientul şi ajutându-l să-şi îndeplinească necesităţile fundamentale:
alimentaţie, excreţie, toaletă etc. Pentru situaţiile în care imobilizarea va fi de scurtă
durată, sprijinul acordat va consta doar în ajutarea directă a pacientului să-şi
îndeplinească necesităţile;este şi cazul pacienţilor imobilizaţi imediat postoperator,
pacienţii cu drenaje pleurale, pacienţii imobilizaţi în aparate gipsate, pacienţii cu
fracturi de membre supuşi unei extensii continue.
- Există însă şi situaţii în care imobilizarea este de mai lungă durată ca în cazul
comatoşilor , pacienţi cu deficienţe neurologice, sau pacienţii cu amputaţii; în acest
caz, pe lângă ajutorul direct ce trebuie acordat pacientului, nursa mai are rolul de a+l
învăţa tehnicile pe care acesta trebuie să le folosească pentru ameliorarea stării de
sănătate având în vedere faptul că după externare acesta va trebui să preia activităţile
din spital ale asistentei;
Asigurarea unui mediu confortabil pentru pacient : se obţin manipulând
corespunzător factorii fizici de mediu- temperatură, umiditate, lumină. Temperatura
mediului ambiant 20-22°C. Umiditatea între 30-60%, poate fii confortabilă pentru cei
mai mulţi dintre pacienţi, dar poate fii prea rece pentru pacienţii vârstnici, astfel că
aceste elemente trebuie ajustate în faţa fiecărui pacient în parte, după nevoile acestora
şi după nişte criterii dinainte stabilite.
De asemenea trebuie ţinut cont de reactivitatea fiecărui pacient în parte. Prin
urmare, fiecare pacient trebuie încurajat să-şi exprime dorinţele.
Îndepărtarea stimulilor nocivi . Este ştiut că stimularea senzorială contribuie
la realizarea unei stări de bine. Astfel, depăşirea unor limite ca în cazul stimulilor
olfactivi sau acustici reprezintă factori de stres pentru pacienţi. De aceea, se va păstra
o atenţie deosebită pentru aerisirea saloanelor şi a evitării zgomotelor.
Promovarea siguranţei sau evitarea pericolelor. La pacientul bolnav, atât
boala cât şi tratamentul pot determina o modificare a stării de conştienţă, lucru care va
putea duce la producerea de accidente, astfel că pacientul cât şi familia trebuie
informaţi asupra posibilităţilor unor efecte secundare ale tratamentelor administrate
astfel încât aceştia să poată evita reacţii neaşteptate.În cazul bolnavilor imobilizaţi se
vor lua toate măsurile de siguranţă pentru prevenirea accidentelor în cursul
transportului; de asemenea rudele sau aparţinătorii vor fii învăţate anumite tehnici de
imobilizare precizări şi tehnici de mobilizare ca de exemplu duşul la toaletă.
- acest lucru va trebui învăţat aparţinătorul pentru că la externarea din spital acesta va
relua rolul nursei;
- în anumite servicii de sănătate din Europa şi America, dar şi la noi de câţiva ani de
zile, s-au dezvoltat anumite structuri care includ echipe de medici şi nurse care asistă
pacientul după externarea din spital, la domiciliul acestuia după un program bine
stabilit. Astfel pansamentele unor plăgi operatorii sau pungile de colostomă sunt
schimbate la domiciliul pacientului de către aceste structuri.
Prevenirea complicaţiilor. Cazul cel mai clar este cel al unui pacient
imobilizat la pat, acest lucru putând duce la apariţia unor probleme serioase precum:
1.Escare de decubit produse datorită presiunii exercutate de greutatea corpului
asupra zonlor cutanate aflate în raport direct cu proeminenţele osoase: fesele, regiunea
lombosacrată, regiunile scapulare;
2.Staza venoasă- cresterea volumului de sange la nivelul teritoriului venos si capilar
la nivelul membrelor inferioare
3.Staza pulmonară- cresterea volumului de sange la nivelul teritoriului venos si
capilar la nivelul tesutului pulmonary.
4.Hipotrofia musculară alături de afectarea mobilităţii articulaţiilor;
Toţi aceşti facori pot duce la o serie de complicaţii precum ulcerele de decubit,
tromboflebitele, pneumonia, litiaza urinară, contracturi musculate, anchiloze.
Pentru a prevenii aceste complicaţii sunt necesare anumite manevre şi anume:
- poziţionarea corectă a pacientului în pat;
- tratamentul cutanat local corect efectua;
- mobilizarea bolnavului în pat cu tapotarea toracelui (lovituri date pe spate pentru a
respira mai bine);
- masajul zonelor decline;
Promovarea reabilitării
Rol de a pregăti pacientul pentru externare, pentru perioada cand nu va mai fi
sub observaţia directă a medicului şi va trebui să efectueze gesturi singur fără ajutorul
familiei sau asistentelor medicale;
Va fi începută din prima zi de externare, când nursa va trebui să explice
pacientului şi familiei sale modalităţile prin care acesta va putea face unele gesturi; le
va exemplifica practic şi apoi îi va solicita pe aceştia să o facă, în scopul corectării
eventualelor greşeli;