TRASATURILE DE POEZIE ROMANTICA

Text suport:Floare albastra de Mihai Eminescu

Poezia “Floare albastra” de Mihai Eminescu a fost publicata pentru prima
oara in revista ”Convorbiri literare” pe data de 1 Apilie 1873 fiind o meditatie pe
tema iubirii si a conditiei geniului in lume.

Textul se încadrează în romantism, în tema iubirii reale prin construcția

antitezică, prin motive - codrul, stelele, luna, noaptea - prin anumite concepte
lirico-filozofice precum aproapele / departele care desemnează planul extern,
cosmosul.Structura romantic se realizeaza prin alternanta a doua planuri aflate in
antiteza ce simbolizeaza doua ipostaze ale cunoasterii: planul cosmic si planul
terestru.De asemenea textul prezinta mai multe teme si motive romantic precum:
iubirea(“S-a murit iubirea noastra”), natura(“Si campiile asire/Si intunecata
mare”).Totodata procedeul predominant in opera este antiteza intre terestru si
cosmic(“Iar te ai cufundat in stele/Si in nori si-n ceruri nalte … In zadar rauri in
soare”)

Cele patru secvențe poetice conțin în alternanță vocile îndrăgostiților sau

măștile lirice, astfel:

partea I - vocea feminității - strofele 1 - 3;

partea II - vocea poetului - strofa 4;

partea III - vocea iubitei - strofele 5 - 12;

partea IV - vocea poetului - strofele 13 - 14;

Partea I = subliniază tema iubirii și meditația filozofică a geniului care caută

adevărurile absolute pe care îndrăgostita doar le intuiește.

Partea II = este redată de către monologul liric reflexiv - meditația eului liric
asupra unei iubiri retrăite prin evocare interioară;
 Partea III - este redată sau reprezentată prin visul de iubire al fetei prin
chemarea autorului într-un cadru de poveste, natural, paradisian: „ hai în codrul
cu verdeață ”.

Partea IV - concluzionează și recuperează vocea poetică eminesciană sub

forma unei proiecții amare asupra iubirii trecute;

Muzicalitatea măsurii scurte de 7 - 8 silabe, cu rimă îmbrățișată și ritm

trohaic sugerează starea ideală, juvenilă, universul căutărilor poetului romantic ce
creează o metaforă sublimă a iubirii.