,,ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

PIODERMITE”

2010
 CUPRINS

I. Partea generală
1.Importanţa efectuării studiului.................................................................................... 4
2.Particularităţi ale afecţiunii......................................................................................... 4
a).Epidemiologie. Frecvenţă.............................................................................. 4
b). b1). Definiţie. Particularităţi anatomo-funcţionale......................................... 5
b2). Flora tegumentului normal.................................................................... 6
b2.1.). Ecologie generală............................................................................. 6
b2.2.). Variaţiile topografice ale florei rezidente........................................... 6
B2.3.). Factori de variaţie ai florei cutanate................................................. 6
b3). Relaţiile dintre microflora rezidentă pe tegument şi gazda umană....... 6
c).Surse de dificultate ale infecţiilor microbiene cutanate-patogenie................. 9
d).Manifestări de dependenţă ale piodermitelor.............................................. 10
d1). Stafilococii pilosebacee.................................................................... 10
d2). Infecţii stafilococice ale unghiilor.......................................................... 11
d3). Stafilococii ale pielii glabre................................................................... 11
d4). Infecţii stafilococice ale glandelor sudoripare........................................ 12
d5). Infecţii steptococice cutanate superficiale.............................................. 13
d6). Infecţii streptococice cutanate profunde............................................... 13
e).Investigaţii..................................................................................................... 14
3.Diagnostic medical...................................................................................................... 14
4.Actualităţi în tratamentul piodermitelor-tratamentul cu lumină polarizată liniar........ 15
5.Evoluţie. Complicaţii. Prognostic............................................................................... 16
II. Partea specială
1.Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu afecţiuni dermatologice,
prevenirea acestora.......................................................................................................... 19
2.Studiu statistic............................................................................................................. 21
2.1. Ipoteza de lucru.......................................................................................... 21
2.2. Material şi metodă........................................................................................ 21
2.3. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 21
2.4. Examinări bacteriologice ............................................................................ 34
2.5. Concluzii ..................................................................................................... 34
3. Studiu de caz .............................................................................................................. 35
Evaluare studiu de caz ........................................................................................ 42
4. Concluzii .................................................................................................................... 43
5. Bibliografie ................................................................................................................ 44

2
I. PARTEA GENERALĂ

3
 1. IMPORTANŢA EFECTUĂRII STUDIULUI

Patologia microbiană cuprinde un grup larg de afecţiuni care se constituie în leziuni ce

afectează în mod primar tegumentul, adică piodermite primitive sau infecţii ce se grefează pe
alte leziuni cutanate constituind piodermite secundare.
Producerea infecţiilor cutanate şi manifestările clinice ale acestora depind de numărul,
virulenţa şi toxigenitatea microorganismelor ce colonizează la un moment dat tegumentul,
precum şi de rezistenţa gazdei.
În ultimii ani s-au produs modificări importante în ceea ce priveşte manifestările
clinice ale piodermitelor. Modificarea raporturilor dintre gazde şi microorganisme se poate
datora atât creşterii virulenţei florei comensale sau variaţiilor survenite în compoziţia sa cât şi
alterării rezistenţei faţă de infecţia gazdei.
Prin urmare formele clinice grave sunt rezultatul scăderii rezistenţei organismelor în
cursul unor boli metabolice (diabet, obezitate), a deficitelor imunitare şi a unor condiţii locale
favorizante: factori fizici, chimici, hipersudoraţie, soluţii de continuitate, erupţii cutanate.
Categoria piodermitelor mi-a trezit un interes deosebit prin multitudinea manifestărilor
clinice şi a corelaţiilor patogenetice pe care le implică. Din aceste motive ne-am propus în
această lucrare studierea prevalenţei piodermitelor în cadrul patologiei dermatologice din
Ambulatoriul şi Spitalul de Dermatologie Braşov.

2.PARTICULARITĂŢI ALE AFECŢIUNII

a)EPIDEMIOLOGIE, FRECVENŢĂ

Cele mai frecvente infecţii cutanate sunt stafilocociile care, după cum afirmă Al.
Colţoiu, afectează anual 5-9% din indivizi. Aceste afecţiuni prezintă variaţii privind
manifestările clinice, modul de apariţie şi evoluţie în funcţie de vârstă şi sex. Astfel, incidenţa
lor este crescută la copil în primele luni de viaţă, scade apoi până la vârsta şcolară, după care
creşte lent, atingând frecvenţa maximă la adolescenţi şi adulţi tineri. De asemenea, ultimele
decade de viaţă sunt afectate de o patologie cutanată microbiană specifică.
Sursa principală a acestor infecţii este constituită de purtătorii cronici de tulpini
dermotrofe sau de bolnavi cu diferite dermatoze ce pot constitui rezervoare importante de
germeni, care contaminează mâinile, hainele, alimentele, mediul înconjurător. Contagiunea se
poate face direct sau prin intermediul obiectelor contaminate. Condiţiile favorabile de
contactare a bolnavilor şi purtătorilor care există în colectivităţi şi aglomeraţii, fac ca
epidemiile de stafilococii să se grupeze în jurul spitalelor, a şcolilor, a căminelor şi a altor
instituţii. O mare parte din infecţiile stafilococice, îndeosebi cele extraspitaliceşti, sunt
determinate de proprii stafilococi.
O dată cu introducerea largă a antibioterapiei, s-au selecţionat tulpini de stafilococ
rezistente la antibiotice. Răspândirea acestor tulpini îndeosebi în spitale ridică noi probleme
de tratament.
Stafilococul auriu este unul dintre cei mai agresivi agenţi patogeni ai omului. Este un
microorganism cu mare capacitate de a se adapta la noile condiţii de mediu şi de a dezvolta
rezistenţă faţă de antibiotice. El este cauza celor mai multe infecţii survenite în spitale sau în
alte comunităţi.
Stafilococul determină numeroase infecţii primare la poarta de intrare – piele,
mucoase – cât şi localizări secundare, unice sau multiple, la acelaşi nivel. Apariţia oricărei
infecţii stafilococice este condiţionată de prezenţa unor factori favorizanţi. Caracteristica
leziunilor stafilococului este supuraţia.
Genul Streptococcus cuprinde numeroase specii patogene pentru om şi animale

4
precum şi specii saprofite sau condiţionat patogene. Sunt coci gram pozitivi sferici sau ovoizi
cu diametrul d = 0,6 - μm.
Stafilococul auriu este localizat:
 cel mai frecvent pe porţiunea anterioară a nărilor, apreciindu-se că 20% din
indivizi sunt purtători nazali persistenţi şi 60% purtători intermitenţi.
 perineul este al doilea habitat al stafilococului auriu care poate fi evidenţiat la
aproximativ 20% din indivizi.
 tegumentul normal este rareori colonizat de stafilococ auriu, cu excepţia pielii
capului şi părului.
 s-au mai evidenţiat stafilococi patogeni la nivelul mâinilor, îndeosebi în
spaţiile subunghiale.
S-au remarcat variaţii legate de sex, bărbaţii fiind mai des implicaţi. În ceea ce priveşte
vârsta, în cursul naşterii, copilul vine în contact direct cu flora din canalul cervical şi vagin.
Frecvenţa purtătorilor nazali este ridicată la nou-născuţi, având apoi tendinţa să scadă. La
vârsta şcolară se întâlneşte din nou un număr mare de purtători iar la adolescenţi şi adulţi
procentul variază în funcţie de contactul cu purtătorii persistenţi din diferite comunităţi. În
general, numărul de purtători este mai mare în mediul urban decât în cel rural. Printre
personalul medical există numeroşi purtători de stafilococ patogen, spitalele având un rol
important în diseminarea stafilococului auriu, de cele mai multe ori a unor tulpini rezistente la
antibiotice.
Stafilococul auriu apare la microscopul optic, gram-pozitiv, de formă sferică, cu
diametrul de 0,8-1 μm, aşezat în grămezi neregulate, ca ciorchinii, datorită diviziunii în
planuri neregulate.
Toţi stafilococii se dezvoltă uşor în bulion şi geloză cu pH optim 7-7,5 la temperatura
de 35-40˚C. Sunt aerobi şi facultativ anaerobi compuse. Pe agar-sânge, coloniile sunt rotunde
şi opace, galbene, aurii (S. aureu), sau de culoare citrină (S. sitreus) sau albă (S. albus). [5]
După capacitatea de a produce hemoliză se diferenţiază în streptococ β - hemolitic
produc hemoliză completă pe geloză - sânge , streptococ α - hemolitic produc hemoliză
incompletă, streptococul γ - hemolitic lipsit de activitate hemolitică.
Streptococul piogen grup A, cel mai important în patologia umană, are ca habitat
principal rinofaringele unde este regăsit la purtătorii sănătoşi sau după o infecţie clinică,
persistând săptămâni sau luni de zile chiar după antibioterapie. La nou-născut a fost pus în
evidenţă la nivelul ombilicului.
Tegumentul mai poate fi colonizat destul de des de streptococi din grupele C şi G cu
rol ocazional patogen, iar grupul B poate fi regăsit în vaginul normal şi în infecţiile perianale.
Streptococul viridans poate trece din cavitatea bucală pe tegumentul feţei şi mâinilor.
Streptococii anaerobi contaminează uneori plăgile având un rol important gangrena
progresivă postoperatorie.
Streptococul piogen în patologia cutanată. Sursele principale de streptococ piogen
sunt purtătorii sau bolnavii cu infecţii ale căilor respiratorii superioare şi cu streptodermii.
Contagiunea are loc prin contact direct şi este favorizată de infecţii virale premergătoare, alte
boli anergizante, deficite imunologice şi factori locali.

b1). DEFINIŢIE. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-FUNCŢIONALE

Piodermitele sunt manifestări cutanate inflamatorii provocate de piococi, în special de

stafilococi şi streptococi, germeni ce determină procese supurative. Aceste manifestări
cutanate sunt frecvent întâlnite în practica dermatologică, cel mai adesea relativ benigne, nu
rareori însă şi unele forme clinice foarte grave îndeosebi la bătrâni şi copii. Piodermitele
primitive şi infecţiile piococice secundare altor leziuni cutanate, ating 25% din totalul

5
consultaţilor dermatologice, morbiditatea cea mai ridicată fiind întâlnită la copii.
Apariţia piodermitelor depinde atât de numărul, virulenţa şi toxigenitatea
microorganismelor ce colonizează la un moment dat tegumentul, cât şi de rezistenţa gazdei.
Aceasta poate fi redusă în cursul unor afecţiuni generale cum sunt bolile metabolice (diabet,
obezitate, alcoolism, tulburări de nutriţie, avitaminoze) în deficitele imunitare congenitale sau
câştigate, şi anumite boli de sistem ce se însoţesc de imunodepresie, tratamente prelungite cu
corticoizi sau imunosupresoare, în condiţii locale favorizante: hipersudoraţie, iritaţii fizice sau
chimice care produc mici soluţii de continuitate, existenţa unor erupţii cutanate, pruriginoase
şi igienă deficitară.

b2) FLORA TEGUMENTULUI NORMAL

b.2.1). ECOLOGIE GENERALĂ
Piodermitele sunt consecinţa colonizării tegumentului cu microorganisme patogene,
proces care ţine de tegument, de microorganism, de mediul ambiant. Tegumentul indivizilor
sănătoşi este rezistent la invazia bacteriilor din mediu, tegumentului uman normal fiindu-i
caracteristică flora rezidentă.
Epidermul uman nu oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea celor mai multe specii
microbiene care nu pot depăşi stratul cornos şi sunt eliminate printr-un proces permanent de
deshidratare şi descuamare.
Pe suprafaţa pielii există în mod normal, o serie de bacterii comensale, care alcătuiesc
flora bacteriană cutanată. Aceasta este alcătuită din:
1) Flora rezidentă, care se găseşte în mod permanent la nivelul tegumentului, unde se
multiplică alcătuind flora cutanat normală, care nu poate fi îndepărtată prin simpla spălare cu
apă şi săpun. Ea este alcătuită din germeni aerobi, anaerobi şi levuri.
Germenii aerobi sunt reprezentaţi de:
 Coci gram pozitivi: Staphylococcus, Micrococcus
 Bacili gram pozitivi: Corynebacterium, Brevibacterium
 Bacili gram negativi: E. Coli, Proteus, Pseudomonas
Aceştia din urmă se găsesc în număr mai mic şi colonizează, de regulă, perineul,
plicile inghinale, axilare, spaţiile interdigitale.
Germenii anaerobi sunt reprezentaţi de difteroizi, în special din genul
Propionibacterium (Propionibacterium granulosum, Propioni-bacterium avidum,
Propionibacterim acnes). Ei se găsesc la nivelul foliculilor piloşi şi al glandelor sebacee şi
ating o frecvenţă maximă în zonele mai umede: axile, spaţii interdigitale.
Levurile se găsesc la nivelul - scalpului: Pitirosporum şi
- vaginului: Candida albicans
2) Flora temporar rezidentă, constă din germeni care contaminează pielea pentru o
perioadă de timp, se multiplică şi poate determina manifestări patologice.
3) Flora tranzitorie, constă din germeni care provin din mediul exterior şi
contaminează pielea pentru scurt timp. Această floră nu se multiplică, se îndepărtează cu
uşurinţă cu apă şi săpun şi nu determină manifestări patologice. Flora tranzitorie constă în rari
coci gram pozitivi şi difteroizi aerobi.
Piodermitele sunt produse în principal de stafilococi şi streptococi dar la producerea
lor mai pot lua şi alţi germeni, precum: difteromorfi, bacilul piocianic, bacilul coli, coci din
grupul Mima Kerela.

b.2.2. VARIAŢIILE TOPOGRAFICE ALE FLOREI REZIDENTE

Există variaţii semnificative în densitatea şi compoziţia florei din diferite teritorii
cutanate. De exemplu, zonele de tegument descoperit cum sunt mâinile prezintă o densitate
microbiană mai crescută, cu prezenţa mai frecventă mai crescută a Stafilococului auriu şi

6
bacililor gram negativi.
În zonele relativ uscate (braţele şi gambele), numărul germenilor este de ordinul
sutelor, iar populaţia microbiană constă din Stafilococcus epidermidis, în timp ce zonele
intertriginoase, umede şi calde (axilele şi plicile inghino-scrotale) poartă sute de mii de
microorganisme pe cm² printre care se găsesc stafilococul auriu, difteroizi, uneori bacili gram
negativi. Difteroizii care proliferează în acest habitat umed şi cocii gram- pozitivi descompun
secreţia apocrină cu apariţia mirosului caracteristic.
În zonele seboreice, difteroizii anaerobi constituie organismele dominante. La nivelul
scalpului se găsesc levuri din genul Pitirosporum, Propionibacterium acnes şi bacterii aerobe:
stafilococii aurii, bacili gram negativi. La nivelul perineului, pe lângă flora rezidentă obişnuită
se găseşte stafilococus saprophiticus, ce poate deveni uneori patogen al tractului urinar.
Spaţiile interdigitale ale picioarelor constituie rezervoare de bacili gram-negativi, care
reprezintă agenţii majorităţii infecţiilor intraspitali-ceşti.

b.2.3. FACTORI DE VARIAŢIE AI FLOREI CUTANATE

O serie de factori intervin în variaţia florei cutanate rezidente:
1) vârsta
2) sexul
3) temperatura
4) umiditatea
5) topicele antiseptice
6) antibioterapia
7) alterarea stării de sănătate
8) atopia
9) leziunile cutanate

1. Vârsta: poate influenţa caracterele cantitative şi calitative ale microflorei. În general, la

copii, datorită incompletei dezvoltări pe plan anatomic şi fiziologic a tegumentului, flora
cutanată este mai bogată. La nivelul feţei, copiii au o floră mai săracă decât adolescenţii şi
adulţii la care secreţia sebacee asigură substratul nutritive pentru dezvoltarea germenilor
lipofilici.
2. Sexul: bărbaţii poartă un număr mai mare de microorganisme decât femeile, sexul
masculin având un rol mai activ în diseminarea unor agenţi patogeni cum este stafilococul
auriu.
3. Temperatura: numărul de microorganisme sporeşte atunci când temperatura şi
umiditatea mediului ambiant cresc concomitent.
4. Umiditatea: în condiţii de umiditate cutanată, cum sunt realizate de exemplu sub
pansament ocluziv, flora rezidentă obişnuită proliferează semnificativ în cadrul prelungirii
hiperhidratării. Se produce astfel o dezvoltare preponderentă a difteroizilor şi bacililor gram
negativi.
Deci, putem spune că anotimpul are un efect aparent minim deoarece la o investigare
privind creşterea numărului de microorganisme s-a raportat o creştere a acestora în condiţii de
temperatură şi umiditate ridicată. Efectele hidratării crescute au fost studiate acoperind pielea
cu un film de plastic şi prin aplicarea unui Agar slab pe piele. S-a constatat o creştere diferită
a florei: în stadiile timpurii predomină stafilococii coagulazo negativi şi micrococii, dar mai
târziu corinebacteriile lipofilice devin numeroase, iar micrococii înregistrează o diminuare
importantă. De asemenea bacilii gram negativi cresc progresiv în timp.
Ricketts şi colaboratorii au investigat supravieţuirea câtorva specii microbiene de pe
pielea antebraţului acoperit de pelicule de material plastic de două tipuri: una permeabilă la
vapori de apă şi cealaltă impermeabilă. Pelicula a fost fixată cu leucoplast, astfel încât zona

7
inoculată a putut fi păstrată ca mostră până la 7 zile. Studiind supravieţuirea bacteriilor pe
ariile uscate şi umede astfel produse, aceşti cercetători au concluzionat că un mecanism
chimic este puternic implicat în distrugerea streptococului piogen, umiditatea scăzută fiind
responsabilă de distrugerea E. Coli şi Pseudomonas aeruginosa. Ambii factori par să
contribuie la eliminare stafilococului auriu. Aceşti cercetători au ajuns la concluzia că acizii
graşi nesaturaţi, în special acidul oleic, sunt agenţi activi şi se găsesc pe suprafaţa pielii ca
rezultat al descompunerii esterilor din sebum de către flora comensală.
5. Topice antiseptice: aplicarea de topice antiseptice îndepărtează organismele tranzitorii,
reduce flora rezidentă şi poate perturba echilibrul ecologic stabilit în condiţii normale. Astfel,
folosirea unor agenţi cu acţiune specifică asupra germenilor gram pozitivi poate antrena
înmulţirea populaţiei de bacili gram negativi.
6. Antibioterapia: utilizarea sistematică a antibioticelor în scop profilactic poate reduce
frecvenţa purtătorilor de stafilococ auriu, dar determină în acelaşi timp o proliferare a
stafilococilor coagulazo-negativi în special a stafilococului epidermidis, ceea ce duce la
creşterea rezistenţei la antibiotice.
7. Alterarea stării de sănătate: omul bolnav prezintă o microfloră mult mai densă decât în
condiţii de sănătate. În afară de influenţa stării generale s-a observat că diferite manifestări
cutanate patologice cum ar fi leziunile inflamatorii, exsudative, scuamoase, arsurile, plăgile
sunt mai uşor colonizate de către germeni banali, ca şi de agenţi patogeni.
8. Atopia: tegumentul pacienţilor atopici poartă numeroşi stafilococi aurii şi contribuie la
contaminare într-o mai mare măsură decât purtătorii nazali. După cum afirma Al. Colţoiu se
pot găsi stafilococi patogeni pe suprafaţa leziunilor (93%), pe tegumentul normal (76%) şi în
nas (79%), semnalându-se rezistenţa lor la antibioticele uzuale (8-20% din cazuri).
Stafilococii coagulazo-negativi şi micrococii sunt de asemene mai numeroşi pe întreaga
suprafaţă a tegumentului acestor bolnavi.
9. Leziunile cutanate: leziunile cutanate, ca şi tegumentul neafectat al persoanelor
bolnave, prezintă o floră rezidentă abundentă şi stafilococ auriu mai frecvent decât în condiţii
normale. În general pacienţii cu diferite afecţiuni cutanate, cum ar fi leziunile de psoriazis,
prezintă un risc crescut de a contacta infecţii.

b3). RELAŢIILE DINTRE MICROFLORA REZIDENTĂ PE

TEGUMENT ŞI GAZDA UMANĂ

Flora normală a tegumentului nu este pasivă, ci se află în permanentă interacţiune cu

gazda, efectele fiind favorabile sau nocive.
În relaţie cu organismul uman, bacteriile se comportă ca:
- paraziţi: provoacă manifestări patologice
- comensali: intră în compoziţia florei rezidente
- oportunişti: microorganisme cu patogenitate redusă, care pot fi prezente la nivelul
tegumentului fără să determine semne de boală, însă ele pot sa apară şi în anumite condiţii
favorizante.
Important este că o anumită tulpină microbiană se poate comporta diferit de la o gazdă
la alta, şi chiar la acelaşi individ îşi poate schimba comportamentul, în anumite condiţii
favorizante, exacerbându-şi poten-ţialul patogenic. Unele microorganisme din flora normală
pot să rămână comensale în unele teritorii şi să devină parazite în alte zone. Persoanele care
prezintă microorganisme la nivelul tegumentului sau mucoaselor în lipsa oricărei manifestări
patologice sunt considerate purtătoare.
Organismul uman opune acestor agresiuni pe lângă bariera epidermică, reacţii celulare
şi umorale. Secreţiile cutanate şi cele care spală mucoasele conţin imunoglobuline, suport al
anticorpilor microbieni. Imunoglobulinele A reprezintă clasa predominantă, ele fiind capabile

8
să împiedice aderenţa germenilor la epiteliu şi colonizarea lor, ocazional intervenind şi alte
imunoglobuline: IgG, IgM sau IgE.
Modificarea raporturilor dintre gazdă şi microorganisme se poate datora, atât creşterii
virulenţei florei comensale sau doar variaţiilor survenite în compoziţia sa, cât şi alterarea
rezistenţei faţă de infecţie a gazdei. Diferiţi membrii nepatogeni ai microflorei rezidente sau
tranzitorii pot produce boala la pacienţi debilitaţi, cu reactivitate imună redusă, după
traumatisme cutanate. În condiţii favorizante, membrii obişnuiţi ai florei comensale, cum ar fi
S. saprofiticus, S. epidermidis cât şi unii micrococi, pot determina: infecţii urinare, infecţii ale
sferei genitale; suprainfecţii ale unor plăci accidentale operatorii. Acestea pot constitui
punctul de plecare a unor manifestări grave ca osteomielita, endocardita, septicemie.
Corineformele au de asemenea un rol foarte important în patologia cutanată. Astfel,
Corynebacterium tenius poate coloniza în număr mare părul din axilă sau din regiunea
pubiană, determinând aglomeraţii nodulare sau difuze, adesea pigmentate galben-oranj,
manifestare cunoscută sub denumirea de trichomycosis axilaris. Dar la nivelul tegumentului
acest corineform se dezvoltă fără să producă nici un fel de tulburare, enzimele sale
proteolitice pot însă eroda cuticula şi cortexul firului de păr.
Corynebacterium minutissimum, rezident lipsit de nocivitate, în anotimpul cald, în
condiţii de igienă precară, la diabetici poate determina în zone intertriginoase, leziuni
descuamative cuprinse sub denumirea de eritrasma. Capacitatea cheratinolitică a proteinazelor
produse de cory-neforme nu mai poate fi ignorată, având un rol evident în diferite stări
patologice. O altă manifestare a coryneformelor o constituie leziunile cunoscute sub
denumirea de „picior de atlet”, un rol important având Tinea pedis. Procesul patologic este
iniţiat de fungi, corineformele nelipofilice producând maceraţie, miros neplăcut şi prurit.
Hiperhidra-tarea favorizată de încălţămintea strâmtă şi impermeabilă, la care se adaugă
căldura, exacerbează aceste manifestări.

c). SURSE DE DIFICULTATE ALE INFECŢIILOR MICROBIENE

CUTANATE-PATOGENIE

Patogenitatea reprezintă capacitatea microorganismelor de a determina boala prin

intermediul echipamentului biochimic specializat pe care îl deţin, constând în factori de
virulenţă şi toxine (factori de alterare primară), şi prin capacitatea lor de a determina reacţii de
hiper-sensibilizare sau imunodepresie (factori de alterare secundară). Leziunile cutanate
provocate de piococi sunt favorizate de virulenţa exacerbată a acestora dar şi de scăderea
capacităţii de apărare locală şi sau generală a organismului. Ca urmare printre factorii
favorizanţi ai piodermitelor se numără o serie de condiţii:
 locale: leziuni preexistente provocate de scărpinat, epilat bărbierit, erupţii
cutanate exsudative, hipersudoraţia, igiena deficitară.
 generale:
 boli de sistem însoţite de imunosupresie:
- afecţiuni neoplazice
- colagenoze
 boli metabolice
- diabet zaharat
- obezitate
- alcoolism
- avitaminoze
 deficienţe imune
- congenitale: agamaglobulinemie
- dobândite

9
  tratamente prelungite cu imunosupresoare
- corticoizi, citostatice
Contaminarea organului cutanat se poate pe cale:
 exogenă: germenii provin din contactul direct (cu persoane bolnave sau
purtătoare) sau indirect (cu obiecte contaminate)
 endogenă: germenii sunt vehiculaţi pe cale hema-togenă sau provin
prin migrarea lor din cavităţile naturale ale organismului [3]
Rezistenţa antiinfecţioasă este asigurată de rezistenţa înnăscută de specie, de factori
de apărare nespecifici – barierele mecanice, factori chimici, fagocitele polinucleare şi
monocitare – şi de mecanismele specifice de apărare. Aceştia sunt influenţaţi de starea
generală de sănătate, de starea de nutriţie, de factori de mediu, de imunodeficienţe, de boli
metabolice, neoplazice.

d). MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ALE PIODERMITELOR

d1). Stafilococii pilosebacee

Foliculitele sunt infecţii superficiale sau profunde ale foliculilor piloşi.

Foliculitele superficiale sunt leziuni localizate la nivelul foliculilor piloşi. Se
caracterizează prin pustule mici discrete ce apar pe barbă, gât, piele, mână.
Impetigo folicular Bockhart este o infecţie a orificiilor foliculare şi a glandelor
sebacee, produsă de stafilococul auriu. Frecvent întâlnită, se poate localiza pe orice zonă de
tegument, mai des în pielea păroasă a capului la copii, pe faţă la bărbaţi, pe părţile păroase ale
membrelor, în jurul plăgilor.
Infecţia este favorizată de traumatisme şi iritaţii chimice, de căldură şi umiditate cu
hidratarea cheratinei, de maceraţia tegumentului prin hipersudoraţie, urină sau secreţii
patologice, de pansamente ocluzive, seboree, igienă precară etc.
Se manifestă clinic prin mici pustule superficiale localizate sau grupate, cu plafon
subţire uşor de înlăturat prin simplu raclaj unghial. Se localizează mai ales la faţă după
bărbierit sau fesier şi pubian după purtarea unor chiloţi din material sintetic. Pot fi observate
şi după excesul de comprese sau în jurul unor soluţii de continuitate (ulcere, plăgi)
suprainfectate.
Foliculitele acute profunde sunt reprezentate de foliculitele genelor şi foliculita
narinară.
Foliculitele genelor sunt caracterizate prin nodozităţi inflamatorii care abcedează.
Foliculita narinară este o afecţiune caracterizată prin foliculite ale vestibulului nazal
însoţite şi întreţinute de prurit. Are evoluţie cronică sau subacută cu tendinţă la recidivare.
Foliculite subacute (sau cronice) profunde îmbracă cel mai adesea tabloul clinic, al
aşa numitului sicozis stafilococic, afecţiune întâlnită la bărbaţi în regiunile păroase ale feţei şi
foarte rar în regiunea pubiană. Leziunile sunt net papulo-nodulare pustuloase şi datorită
supuraţiei profunde perifoliculare care comunică cu pustula ostifoliculară superficială se poate
evidenţia la exprimare laterală apariţia a două picături de puroi succesive (una la suprafaţă şi
alta din profunzime) aşa zisul abces în „buton de cămaşă”. Leziunile pot fi dispersate sau
grupate în adevărate placarde supurative. Singura formă clinică în care este afectat şi firul de
păr este sicozisul lupoid caracterizat printr-un placard alopecic-cicatricial în centru şi activ-
evolutiv cu papulo-pustule la periferie. Există şi alte forme ale foliculitelor profunde
prelungite, cum ar fi foliculita decalvantă a pielii păroase a capului cu evoluţie de asemenea
alopecică şi acnea pseudocheloidiană a cefei care apare la bărbaţii obezi în pliurile nucale
sub forma unei benzi scleroase presărate de pustule foliculare.
Acneea necrotică este o afecţiune întâlnită mai ales la indivizii seboreici, manifestată

10
prin leziuni papulopustuloase necrotice la nivelul regiunilor temporale şi frontale. Leziunile
încep prin papule care prezintă în centrul lor pustule care se sparg rapid şi lasă o zonă
crustoasă necrotică în centrul papulei. Mai târziu leziunile dispar şi lasă o cicatrice alopecică.
Leziunile se refac şi durează multă vreme. La Acneea necrotică leziunile dispar şi lasă o
cicatrice alopecică, leziunile refăcându-se după multă vreme.
Acnea conglobată este o formă rară de acnee ce afectează îndeosebi adulţii tineri de
sex masculin. Debutează în adolescenţă printr-o acnee gravă, cu afectarea în special a feţei şi
a trunchiului. Leziunile sunt numeroase şi polimorfe fiind reprezentate de papule,
papulopustule, chiste epidermoide şi abcese profunde cu traiecte fistuloase.
Foliculite cu perifoliculite reprezintă formele în care intensitatea reacţiei inflamatorii
o depăşeşte pe cea intrafoliculară. Forma comună este furunculul care se prezintă ca un nodul
dur, dureros reliefat cu un epiderm destins lucios si intens hiperemic, localizat în regiuni cu
fire de păr groase: antebraţe, gambe, coapse, barbă sau în orice alta regiune.
Furunculoza reflectă caracterul iterativ al furunculelor şi se întâlneşte destul de des
în practică fie în urma unei virulenţe (sau antibioticorezistente) deosebite a stafilococului în
cauză, fie datorită unor boli metabolice cum ar fi mai ales diabetul zaharat, hepatitele cornice,
stări carenţiale etc. În cazuri de acest gen furunculele se repetă luni sau ani de zile în cele mai
variate teritorii cutanate.
Evoluţia în bloc (în placard) a mai multor furuncule, constituie furunculul antracoid,
localizat mai ales la ceafă şi format dintr-o zonă necrotică, negricioasă, cu diametrul până la
10 cm, pregnant asemănătoare cu antraxul cutanat, foarte dureroasă şi din care eliminarea mai
multor burbioane dă un aspect de „supuraţie în stropitoare” asemănător cu cel din Kerion
celsi.
În fine, forma clinică cea mai de temut din acest grup este stafilococia malignă a feţei
care debutează ca un furuncul la care se asociază un edem important perilezional. Localizarea
sa este zona centrofacială, în care drenajul venos poate fi spre venele endocraniene, de unde şi
posibilitatea unei tromboflebite a sinusului cavernos. Instalarea acestei grave complicaţii se
anunţă prin febră foarte înaltă, cefalee atroce, edem palpebral cu kemozis conjunctival, pareze
ale oculomotorilor cu diplopie, starea generală profund alterată.Stafilococia malignă a feţei
este o complicaţie gravă a stafilocociilor pilosebacee ce se manifestă prin febră foarte înaltă,
cefalee atroce, edem palpebral cu kemozis conjunctival, pareze ale oculomotorilor cu
diplopie, starea generală profund alterată

d2). Infecţii stafilococice ale unghiilor

Perionixisul este determinat de cele mai multe ori de stafilococ, infecţia fiind
favorizată de mici traumatisme locale accidentale sau cu ocazia îngrijirii unghiilor. Poate
surveni de asemenea ca o complicaţie a perionixisului cronic, când se asociază şi alte bacterii:
streptococ, bacil piocianic, proteus, coliformi.
Clinic, se prezintă ca o tumefiere a repliului periunghial, care este eritematos foarte
dureros, cu mici colecţii purulente şi tinde să se desprindă de pe lama unghială, lăsând să se
scurgă la presiune o mică cantitate de puroi galben, cremos.

d3). Stafilococii ale pielii glabre

Impetigo este o afecţiune cutanată superficială cauzată de obicei de streptococul beta

hemolitic de grup A dar uneori poate asocia şi infecţia cu stafilococul auriu. Apare la copii şi
adolescenţi cu frecvenţă mai mare vara izolat sau în epidemii familiale, în creşe, spitale.
Se caracterizează clinic prin apariţia la nivelul tegumentului unor vezicule care se
măresc transformându-se rapid în bule. Conţinutul bulelor iniţial e limpede iar apoi capătă o

11
culoare galbenă. Mai târziu se rup transformându-se în crustă galbenă. Leziunile apar mai ales
la nivelul feţei dar pot fi localizate oriunde pe piele.
Piodermita vegetantă e caracterizată printr-o hiperplazie asociată unor modificări
inflamatorii granulomatoase. Se localizează în jurul unor plăgi infectate, a unor impetigouri
buloase, ectime.
Piodermita vegetantă este localizată la nivelul membrelor, pe faţa dorsală a mâinilor,
pe gambe sau la nivelul unor leziuni cutanate preexistente de dermită microbiană. Debutul se
face printr-o flictenă sau pustulă care se sparge lăsând eroziuni ce se extind şi devin
vegetante. Leziunea constituită se prezintă ca un placard ovalar de câţiva centimetri, roşu-
purpuriu proeminent, vegetant şi supurativ, cu zone erodate acoperite de cruste brune.
Piodermita şancriformă este o afecţiune rară, întâlnită în special la copii. Se prezintă
sub forma unei ulceraţii cu sediul la pleoape sau la nivelul şanţurilor nazogeniene.
Granulomul piogenic (botriomicomul) se prezintă ca o leziune nodulară, adesea
apărând pe exulceraţii, fisuri mici, plăgi traumatice, de culoare roşie vie sau neagră, erodată
sau uneori neerodată, uşor strangu-lată la bază. După o perioadă de evoluţie survine fibroza.
Localizările de elecţie sunt: degete, faţă, cavitatea bucală (gingii), dar poate apărea oriunde pe
corp.
Alte forme de stafilococii ale pielii glabre sunt următoarele:
Necroliza toxică epidermică
Eritrodermia Ritter von Rittersheim
Eritermul scarlatiniform stafilococic
Granulomul fisurat
Dermita stafilococică erizipelatoidă
Omfalita
Gangrenele stafilococice
Dermatita gangrenoasă

d4). Infecţii stafilococice ale glandelor sudoripare

Hidrosadenita – constituie o infecţie cu stafilococ a glandelor sudoripare apocrine. Ea

se întâlneşte în mod obişnuit la adulţi având zona de elecţie în regiunea axilară. Apariţia ei
este favorizată microtraumatisme, raderea perilor în regiunile respective, transpiraţie excesivă.
Clinic se traduce printr-o nodozitate dură, rotundă sau ovalară, roşie, dureroasă, care
creşte în volum până la mărimea unei nuci. În câteva zile porţiunea centrală se ramoleşte,
nodozitatea devine fluctuentă, ulcerează, lăsând să se scurgă un puroi cremos, fără sfaceluri.
Prin autoinoculări se pot prinde în alte glande sudoripare vecine, realizând în ansamblu un
placard eritematos, dureros, mamelonat, supurat şi cu evoluţie trenantă de săptămâni sau luni
de zile.
Flora microbiană normală a pielii are rol în menţinerea „mantalei acide”, prin
proprietăţile ei de a interveni în metabolismul lipidelor din epidermă şi de a forma acizi graşi.
Mantaua acidă contribuie la apărarea pielii faţă de microbii patogeni şi cei fungi (ciuperci).
Abcese multiple ale sugarului – În lipsa tratamentului infecţia cuprinde glandele
sudoripare în întregime. Abcesele sunt voluminoase cu pielea supraiacentă roşie-violacee,
subţire prin deshidratarea lor, lăsând să se scurgă un puroi cremos. Ulceraţiile consecutive se
închid cu cicatrice atrofice. Leziunile se pot localiza pe orice zonă de tegument, diseminate
rar sau aglomerate în unele teritorii, mai frecvent la faţă, în pielea capului, în regiunea
cervicală, pe torace, fese, la plici.

12
 d5. Infecţii steptococice cutanate superficiale

Impetigo-ul contagios Tilbury Fox – este o infecţie streptococică cutanată

superficială, veziculară urmată de crustificare.
Infecţie foarte contagioasă, impetigo-ul afectează predominant copii de vârstă
preşcolară şi şcolară, mai rar adolescenţii şi adulţii cu boli debilitante (diabet, infecţii
pulmonare cronice etc.). Incidenţa sa prezintă variaţii sezoniere, fiind maximă toamna şi
primăvara.
Agentul patogen este streptococul piogen grup A. Sursa de infecţie este constituită de
purtători nazofaringieni de streptococi patogeni sau de pacienţi cu infecţii cutanate sau ale
tractului respirator superior, din mediul familial sau din colectivităţi. Contagiunea se produce
direct sau prin intermediul vestimentaţiei.
Impetigoul se localizează preferenţial în zonele de tegument expuse la traumatisme, cu
mici soluţii de continuitate, cum sunt înţepăturile de insecte (scabie, pediculoză), mici
abraziuni, leziuni de scărpinat.
Manifestări clinice: Erupţia debutează printr-o mică veziculă superficială,
subcornoasă, cu halou eritematos. Leziunile se înmulţesc, conţinutul lor se tulbură, se rup,
serozitatea se usucă formând cruste groase, galben-aurii „cruste melicerice” caracteristice
pentru impetigo-ul streptococic. Îndepărtarea lor descoperă suprafeţe erozive roşii, zemuinde,
care refac crustele. Erupţia prezintă tendinţă la extindere prin autoinoculări. Prin confluare se
formează placarde întinse, crustoase care progresează prin periferie în timp ce partea centrală
se vindecă, dând naştere la formaţiuni circinate. Subiectiv, pacienţii acuză prurit şi senzaţie de
arsură.
Infecţia se localizează mai frecvent la faţă, în pielea păroasă a capului, la ceafă, pe
membre. Leziunile superficiale nu ulcerează, se vindecă fără cicatrice sau atrofie lăsând, după
detaşarea cutelor macule roşietice.
Ectima este o infecţie piogenică mai profundă a tegumentelor, care se ulcerează şi se
acoperă cu cruste. Este determinată cel mai adesea de streptococul piogen.
Ectima este întâlnită, de obicei, la persoane anergice, subnutrite, la diabetici, mai
frecvent la copii, fiind favorizată de igiena deficitară, traumatisme minore, înţepături de
insecte.
Clinic se caracterizează printr-o leziune ulceroasă acoperită de crustă. Leziunile sunt
de obicei multiple, puţin numeroase, localizate frecvent la nivelul membrelor inferioare
(gambe, coapse, fese).
Cheilita angulară reprezentată de fisuri dureroase acoperite de cruste dezvoltate pe un
fond eritematos la nivelul comisurii bucale.
Intertrigo streptococic se caracterizează prin eritem difuz, care nu depăşeşte
suprafeţele de contact, cu vezicule şi cruste subţiri. În fundul plicii se găsesc fisuri dureroase.
Alte forme de infecţii streptococice cutanate superficiale sunt:
 Ulcerul streptococic
 Streptococia scuamoasă

d.6). Infecţii streptococice cutanate profunde

Erizipelul e o infecţie a dermului şi a ţesutului subcutanat superior produs de

streptococ β hemolitic grup A.Calea de acces în piele a streptococului este constituită de
diferite soluţii de continuitate: plăci traumatice sau operatorii, eroziuni din afecţiuni cutanate,
ulcer cronic da gambă. Factorii predispozanţi sunt: edemul de origine renală sau limfatică,
erizipelul recidivant fiind chiar indicatorul unui defect local al drenajului limfatic.
Manifestări clinice. Afecţiunea începe cu fenomene generale (frison, febră ), urmate

13
repede de durere şi tumefierea ganglionilor după care apare şi placardul de dermită. În raport
cu aspectul clinic se descriu mai multe forme de erizipel: bulos, flegmonos, purpuric,
gangrenos.
Localizările cele mai frecvente sunt: membrele inferioare, faţa, scalpul, mâinile,
regiunea genitală. La nou-născuţi e localizat la nivelul peretelui abdominal, la copilul mic în
regiunea perianală, la adult cel mai frecvent la nivelul gambelor.
Una din cele mai obişnuite forme de erizipel interesează nasul şi obrajii. În zonele
periorbitale, la nivelul scalpului, în regiunea genitală erizipelul apare sub formă de edem.
Celulita e o infecţie streptococică profundă fără delimitare netedă la periferie.
Afectează întregul ţesut subcutanat.
Celulita acută este întâlnită la pacienţii cu alte leziuni cutanate care favorizează
pătrunderea agenţilor etiologici: ulcere de stază, plăgi, zone de edem limfatic. Debutează
printr-un eritem dureros. Se manifestă prin frisoane, febră, greaţă, astenie. Local, fenomenele
inflamatorii se intensifică fiind însoţite de durere. Se constituie un placard roşu intens,
fierbinte, edematos. Pe suprafaţa lor pot apărea vezicule, bule, eroziuni zemuinde.
Celulitele streptococice pot apărea pe orice zonă de tegument.
Alte forme de infecţii streptococice cutanate profunde sunt:
 Limfangita acută
 Gangrenă streptococică
 Fasceita necrotizantă

e).INVESTIGAŢII

Specifice afecţiunilor dermatologice sunt:

-examenul micologic, ce constă în recoltarea produselor patologice, tratarea cu KOH
20% şi examinarea la microscopul optic;
-examenul citologic - din produsele recoltate se face un frotiu care se examinează la
microscop;
-examenul cu lampa Wood - utilizat în special în cazul infecţiilor produse de fungi şi
bacterii
-biopsia cutanată, ce constă în recoltarea unui fragment de piele şi examinarea
histopatologică a acestuia.

3. DIAGNOSTIC MEDICAL

Diagnosticul medical al piodermitelor se stabileşte în funcţie de examenul clinic al

pacienţilor dar în cazul majorităţii infecţiilor microbiene,acesta nu poate fi stabilit cu precizie
decât prin izolarea şi identificarea agentului patogen, în unele situaţii fiind necesară şi
demonstrarea răspunsului imunologic specific al pacientului. Obiectivul principal al
microbiologiei clinice constă în evidenţierea cât mai rapidă a bacteriilor patogene.
Investigaţiile microbiologice nu pot aduce indicaţii precise decât prin efectuarea lor în condiţii
corecte şi uniforme:
 prelevarea produsului patologic trebuie practicată din leziune, în aşa fel încât să
conţină porţiunile cele mai caracteristice.
 prelevarea trebuie să aibă loc înaintea aplicării oricărui tratament cu antibiotice sau
chimioterapice iar, în cazul în care a fost început, la 48 de ore după întreruperea lui.
 este necesar să se recolteze cantităţi suficiente din produsul patologic pentru a permite
o examinare completă.
 produsul patologic trebuie prelucrat cât mai repede sau păstrat în condiţii de umiditate

14
 şi la temperatură scăzută.
În infecţiile superficiale ale tegumentului, se recoltează exsudatul după îndepărtarea
crustelor, fără a dezinfecta leziunea, pentru a nu omorî o parte din microorganisme.
În infecţiile profunde localizate, tegumentul de înveliş se dezinfectează şi, după
uscare, se puncţionează, recoltându-se puroiul din profunzime.
Culturile sunt identificate după aspectul morfologic al coloniilor, după colorabilitate,
proprietăţi biochimice. Se cercetează caracterele de patogenitate, antigenicitate şi
sensibilitatea la antibiotice în comparaţie cu o tulpină de referinţă.
În precizarea diagnosticului la erizipel se are în vedere faptul că streptococul piogen
nu poate fi întotdeauna pus în evidenţă în leziunile cutanate, dar poate fi găsit la nivelul
faringelui, al narinelor sau al conjunctivei.

Diagnosticul diferenţial al diferitelor piodermite

În cazul furunculozei se face cu:
1. Tricofiţiile supurate,
2. Acneea vulgară,
3. Pustulozele amicrobiene,
4. Sifilidele secundare,
5. Lupusul miliar.
Diagnosticul diferenţial al Cheilitei angulare se face cu cheilita angulară mecanică, cheilita
actinică, afecţiuni neinflamatorii ale buzelor.

4. ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL PIODERMITELOR-

TRATAMENTUL CU LUMINĂ POLARIZATĂ LINIAR

Tratamentul foliculitelor subacute sau cronice urmăreşte eliminarea colecţiilor purulente

superficiale şi profunde. Leziunile se pot resorbi uneori lent, fără evacuarea de puroi. Se
recomandă îndepărtarea crustelor prin pansamente umezite cu antiseptice blânde:
hipermanganat de potasiu, soluţie Burow. Se întrerupe raderea pentru a evita noi traumatisme.
Se aplică loţiuni sau creme cu asociaţii de antibiotice.
La Impetigo,tratamentul constă în administrarea de antibiotice (Penicilină,
Eritromicină).
Piodermita vegetantă este rezistentă la tratament. Administrare de antibiotice cu
spectru larg duce în unele cazuri la vindecare, alteori rămânând fără efect. În tratamentul local
se recomandă comprese umede antiseptice, incizia şi drenarea colecţiilor purulente, badijonări
cu coloranţi sau excizia unor leziuni rebele.
La Piodermita şancriformă antibioterapia poate scurta evoluţia. Local se aplică
unguente cu antibiotice, la care se poate asocia un corticosteroid fluorinat, eventual sub
pansament oclusiv.
Tratamentul în Granulomul piogenic (botriomicomul) constă din excizia leziunii şi
electrocuagularea bazei, aplicarea locală de antiseptice.
La Impetigo-ul contagios Tilbury Fox în lipsa tratamentului erupţia persistă şi se
extinde timp de câteva săptămâni, după care se vindecă spontan fără complicaţii locale. În
cazurile de impetigo recidivant trebuie evitaţi factorii favorizanţi (boli cutanate sau sistemice).
Tratamentul general cu penicilină este indicat în forme extinse, complicate. Tratamentul topic
urmăreşte reducerea procesului inflamator şi îndepărtarea crustelor prin băi sau comprese
umezite cu soluţii cu antibiotice.
În lipsa tratamentului ectima se vindecă lent, în câteva săptămâni, lăsând o cicatrice
pigmentată. În ectimele multiple recidivante, se indică antibio-terapia sistemică la care se

15
asociază măsuri igieno-dietetice, reducerea factorilor favorizanţi, vaccinarea specifică.
Tratamentul local constă în comprese umede antiseptice, îndepăr-tarea crustelor, atingeri cu
soluţii de coloranţi sau nitrat de argint. Se recomandă o igienă riguroasă pentru evitarea
autoinoculărilor.
Tratamentul în Intertrigo streptococic constă în aplicarea de comprese cu soluţie de
AgNO3, badijonare cu soluţie cristal violet, pomadă cu tetraciclină iar general antibiotice.
La Erizipel tratamentul constă în administrarea de penicilină iar la pacienţii alergici,
eritromicină, cefalosporină. Se recomandă repaus la pat, imobilizarea zonei afectate,
comprese umede, reci la nivelul placardului, atingeri cu coloranţi, unguente cu antibiotice.
Celulita poate evolua sever în lipsa tratamentului, cu tendinţă la diseminare pe cale
limfatică şi sanguină. La bătrâni celulita membrelor inferioare se poate complica cu
tromboflebită. Tratamentul celulitei constă în antibioterapie energică şi îndepărtarea factorilor
favorizanţi.
Lumina polarizată liniar este un tip de lumină specială (l=400-2000nm)care are acţiuni
benefice asupra celulelor vii, stimulând procesele regenerative şi crescând absorbţia de oxigen
în ţesuturi. S-a studiat efectul cu lumină polarizată liniar(aparat bioptron) pe un lot de 27 de
pacienţi (9 bărbaţi, 18 femei), dintre care 15 cu psoriazis şi 8 cu dermatită de stază ulcerată. S-
au efectuat in medie 15 şedinţe(câte 1 pe zi)cu durata de 4-6 minute fiecare. Leziunile care au
fost tratate şi cu lumină polarizată au evoluat favorabil mai rapid decât cele la care s-a aplicat
terapia clasică convenţională. Complianţa pacienţilor la tratament a fost bună, cu un impact
extrem de favorabil.

5.EVOLUŢIE.COMPLICAŢII.PROGNOSTIC.

Foliculita narinară are evoluţie cronică sau subacută cu tendinţă la recidivare.

Foliculita decalvantă a pielii păroase a capului are evoluţie alopecică ca şi acneea
pseudocheloidiană a cefei care apare la bărbaţii obezi în pliurile nucale sub forma unei benzi
scleroase presărate de pustule foliculare.
Evoluţia furunculului se face în 3-4 zile spre abcedare centrală cu eliminarea
întregului folicul pilosebaceu necrozat sub forma unul sfacel alungit denumit burbion. Odată
cu aceasta durerile locale se asociază cu scăderea tensiunii tisulare, iar ulceraţia crateriformă
restantă, se cicatrizează destul de rapid, cu unice sechele pigmentare locale. Apare la copii,
adolescenţi şi la adulţi tineri. La furuncul ulceraţia crateriformă restantă, se cicatrizează
destul de rapid, cu unice sechele pigmentare locale.
Furunculoza evoluează cu importante fenomene generale de tip septic şi se datorează
unui stafilococ, cu o mare capacitate dermo-necrotizantă.
Stafilococia malignă a feţei este o complicație gravă a stafilocociilor pilosebacee ce se
manifestă prin febră foarte înaltă, cefalee atroce, edem palpebral cu kemozis conjunctival,
pareze ale oculomotorilor cu diplopie, starea generală profund alterată
Perionixisul poate surveni ca o complicaţie a perionixisului cronic, când se asociază şi
alte bacterii: streptococ, bacil piocianic, proteus, coliformi.
Piodermita vegetantă are o evoluţie cronică, îndelungată, uneori cu remisiuni
spontane, lăsând în zonele vindecate cicatrici.
În lipsa tratamentului la Piodermita şancriformă, leziunea se vindecă după câteva
săptămâni, lăsând o cicatrice superficială.
La Hidrosadenită în câteva zile de la debut porţiunea centrală se ramoleşte,
nodozitatea devine fluctuentă, ulcerează, lăsând să se scurgă un puroi cremos, fără sfaceluri.
Prin autoinoculări se pot prinde în alte glande sudoripare vecine, realizând în ansamblu un
placard eritematos, dureros, mamelonat, supurat şi cu evoluţie trenantă de săptămâni sau luni
de zile.

16
 În lipsa tratamentului, Abcesele multiple ale sugarului cuprind glandele sudoripare în
întregime,ulceraţiile consecutive închizându-se cu cicatrice atrofice .
La Impetigo-ul contagios Tilbury Fox leziunile superficiale nu ulcerează, se vindecă
fără cicatrice sau atrofie lăsând, după detaşarea cutelor macule roşietice.
Erizipelul nu dă imunitate. Unii bolnavi fac recidive frecvent (erizipel cronic
recidivant), datorită unui microbism latent local, care îşi exacerbează virulenţa în anumite
condiţii (convalescenţă, debilitate fizică, infecţii cutanate de vecinătate). În lipsa tratamentului
infecţia se prelungeşte în câteva săptămâni. Leziunea evoluează lent spre vindecare lăsând o
pigmentare discretă şi descuamare.
Apariţia unei celulite streptococice ca o complicaţie a unei plăgi operatorii este rareori
întâlnită în prezent, în condiţii de epidemii streptococice. Se manifestă la 6-48 ore de la
intervenţia chirurgicală. Din plagă se poate exprima o secreţie seroasă, ce conţine numeroase
lanţuri de streptococi
.

17
II. PARTEA SPECIALĂ

18
 1.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU AFECŢIUNI DERMATOLOGICE, PREVENIREA ACESTORA

Tratamentul dermatozelor cutanate, adecvat condiţiilor fiecărui pacient, presupune ca

asistenta medicală să obţină cât mai multe informaţii despre bolile şi obiceiurile pacienţilor.
Leziunile la nivelul tegumentului pot fi cauzate de diminuarea circulaţiei sanguine în
punctele de presiune, prin iritaţia produsă de vestimentaţie şi prin acumulare de murdărie.
Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor
externi. Totuşi aceştia reuşesc, uneori în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să provoace
leziuni.
Culegerea datelor se referă la obţinerea unor informaţii generale (nume, sex, vârstă,
stare civilă, mediu de provenienţă, nivel de instruire, ocupaţie, stare materială, obiceiuri
alimentare).
După interviu se trece la examenul leziunilor cutanate şi la încercarea de interpretare a
principalelor examinări paraclinice.
Se poate face astfel o apreciere a manifestărilor de dependenţă cu care se confruntă
pacientul:
 leziuni primare: macule, papule, nodul, veziculă, bule, pustule
 leziuni secundare: scuame, cruste, excoriaţii, fisuri, ulcere, cicatrici
 distribuţia anatomică a erupţiei; simetrie sau asimetrie
 forma, consistenţa, conţinutul lichid sau nu
 data apariţiei, modalităţi de debut
 evoluţia leziunilor în timp
 tratamente anterioare
 durere de intensitate variabilă şi localizată frecvent în aria afectată
 pruritul poate fi localizat sau generalizat
 febră, frison
Cunoaşterea acestor probleme permite stabilirea principalelor obiective:
 ameliorarea durerii
 prevenirea extinderii leziunilor
 prevenirea complicaţiilor
 redobândirea imaginii de sine pozitivă
Intervenţiile sunt variate:
-intervenţii proprii
 identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi sau agravanţi
 aprecierea aspectului tegumentelor, mucoaselor şi anexelor (culoare, stare de
hidratare, turgor, leziuni cutanate)
 igiena riguroasă a tegumentelor intacte
 schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
 măsurarea fucţiilor vitale
 asigurarea unui microclimat relaxant, odihnitor
 calmarea şi liniştirea pacientului
 educarea pacientului
o de a se prezenta la medic imediat ce observă o leziune
o să evite autotratarea
o să prevină leziunile de grataj, prin tăierea scurtă a unghiilor;
-intervenţii delegate

19
  administrarea medicaţiei prescrise
 recoltarea de sânge şi urină pentru examene de laborator
 ajutarea medicului la aplicarea tratamentului local.

PREVENIREA PIODERMITELOR impune în principal igienă corporală riguroasă,

izolarea purtătorilor de infecţii cutanate, atunci când sunt spitalizaţi; implicit dezinfecţia
lenjeriei purtată de aceştia şi a obiectelor cu care vin în contact, aseptizarea altor afecţiuni
cutanate cu caracter pruriginos şi zemuinde, ca şi a plăgilor traumatice, tăierea scurtă a
unghiilor, adevărate rezervoare de microbi, evitarea scobitului în nas şi a smulgerii perilor din
vestibulul nazal; dezinfectarea cu alcool sanitar sau fenosept diluat cu apă a 1/3 a marginilor
unghiilor după lucrul menajer sau după efectuarea manichiurii. Tot ca o măsură de prevenire
trebuie privită şi corectarea unor factori favorizanţi de teren cum sunt diabetul şi stările de
debilitate.

20
 2.STUDIU STATISTIC

2. 1. IPOTEZA DE LUCRU
Patologia microbiană cutanată reprezintă o parte importantă în cadrul patologiei
dermatologice prin multitudinea corelaţiilor, prin spectrul larg microbian şi diversitatea
manifestărilor clinice.
Frecvenţa piodermitelor reprezintă ¾ din totalul infecţiilor cutanate. Manifestările
clinice sunt variate îmbrăcând diferite forme de la cele superficiale, uşoare, până la infecţii
profunde cu posibilităţi de diseminare şi dezvoltare a unor complicaţii grave.
Din foile de observaţie a bolnavilor s-a notat prevalenţa acestor afecţiuni, repartiţia
procentuală în funcţie de sex, separat pentru sexul masculin şi feminin, distribuţia pe
intervalele de vârstă, precum şi repartiţia diferitelor forme de piodermite.
S-a încercat o identificare mai exactă a etiologiei dermatozelor microbiene cu ajutorul
determinărilor bacteriologice la pacienţii luaţi în studiu.

2.2. MATERIAL ŞI METODĂ

În acest lot au fost luate în studiu 170 de cazuri consultate în Ambulatoriul de

Dermatologie sau internate în Clinica de Dermatologie şi Venerologie Brașov într-o perioadă
de doi ani, din 1 ianuarie 2007 şi până în 31 decembrie 2008, al căror diagnostic a fost o
dermatoză microbiană.
La aceşti pacienţi s-a înregistrat forma clinică de piodermită, diagnosticată în cadrul
consultaţiilor, vârsta, sexul şi etiologia.
S-a realizat o raportare a dermatozelor microbiene la totalul patologiei cutanate din
perioada respectivă.
De asemenea, luând în considerare cazuistica microbiană cutanată, s-a efectuat un
studiu asupra prevalenţei diferitelor forme de piodermite şi asupra incidenţei piodermitelor pe
sexe şi intervale de vârstă.
Am efectuat două studii de caz ale unor persoane internate în Clinica de Dermatologie
în perioada ianuarie-martie, respectiv martie.

2.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

2.3.1. Prevalenţa piodermitelor

În urma studiului piodermitelor din cadrul cazuisticii Clinicii de Dermatologie de
Dermatologie din 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 s-a obţinut următorul rezultat: din
2646 de consultaţii un număr de 170 au fost reprezentate de piodermite, ceea ce reprezintă un
procent de 6,42%.

21
 6,42%

93,58%

Piodermite Alte patologii cutanate

Graficul nr. 1: Reprezentarea grafică a piodermitelor în 2007-2008

Analiza prevalenţei piodermitelor în cadrul consultaţiilor din Clinica de Dermatologie

a relevat că în anul 2007, din totalul de 1275 consultaţii, un număr de 84 au fost reprezentate
de piodermite, ceea ce reprezintă un procent de 6,58%.
Prevalenţa piodermitelor în cadrul consultaţiilor din anul 2007 este reprezentată de
următorul grafic:

Graficul nr. 2: Prevalenţa piodermitelor în anul 2007

Comparativ s-a determinat prevalenţa piodermitelor în cadrul consultaţiilor în Clinica

de Dermatologie în anul 2008, obţinând următorul rezultat: din 1271 de internări, 86 au fost
reprezentate de piodermite. Deci, în 2007, piodermitele au reprezentat un procent de 6,76.
Prevalenţa piodermitelor este reprezentată de următorul grafic:

22
 Graficul nr. 3: Prevalenţa piodermitelor în 2007

Repartiţia piodermitelor în cadrul consultaţiilor lunare în anul 2007 este reprezentată în

următorul tabel:

Luna Nr. Consultaţii Nr. piodermite

Ianuarie 128 12
Februarie 105 11
Martie 116 5
Aprilie 70 6
Mai 129 10
Iunie 111 8
Iulie 102 2
August 57 10
Septembrie 118 3
Octombrie 133 9
Noiembrie 165 6
Decembrie 41 2
Tabel nr. 1: Repartiţia piodermitelor în anul 2007

23
 Grafic nr. 4: Repartiţia piodermitelor în cadrul consultaţiilor lunare în anul 2007

Repartiţia piodermitelor în cadrul consultaţiilor lunare în anul 2007 este reprezentată în

următorul tabel:

Luna Nr. Consultaţii Nr. piodermite

Ianuarie 94 4
Februarie 144 7
Martie 135 8
Aprilie 86 13
Mai 66 8
Iunie 105 10
Iulie 121 11
August 62 5
Septembrie 13 8
Octombrie 79 12
Noiembrie 260 5
Decembrie 285 8
Tabel nr. 2: Repartiţia piodermitelor în anul 2007

Grafic nr.5: Repartiţia piodermitelor în cadrul consultaţiilor lunare în anul 2007

24
 Interpretând comparativ datele din cei doi ani putem spune că din punct de vedere al
prevalenţei piodermitelor obţinute în anii 2007 şi 2008 acestea sunt mai frecvente primăvara
şi vara.
Dacă facem o medie a prevalenţei în cei doi ani obţinem un procent de 6,67%.

2.3.2. Forme clinice de piodermite

Analizând rezultatele obţinute la studiul formelor clinice pentru cei doi ani 2007-2008
se poate spune că în cadrul dermatozelor microbiene o prevalenţă crescută se înregistrează în
grupul stafilocociilor pentru scabie piodermizată cu o medie de 14,11%, iar în grupul
streptocociilor pentru erizipel cu o medie de 30,15%.

Grafic nr. 6: prevalenţa formelor clinice de piodermite în intervalul de timp 2000-2007

În urma studiului efectuat pentru anul 2007 asupra prevalenţei diverselor forme clinice din
totalul de 84 de piodermite s-au obţinut rezultatele înscrise în tabelul de mai jos:

Diagnostic Nr. Pacienţi %

Erizipel 30 31.25
Celulită 15 17.85
Ectimă 5 5.95
Furuncul 9 9.37
Impetigo 7 7.29
Scabie piodermizată 16 16.6
Alte piodermite 2 2.08
Tabel nr. 3: Prevalenţa diverselor forme clinice de piodermite în anul 2007

Reprezentarea grafică a prevalenţei formelor clinice de piodermite în anul 2007 este

următoarea:

25
 2%
18%
35%
8%

10%
7% 20%

Erizipel Celulită
Ectimă Furuncul
Impetigo Scabie piodermizată
Alte piodermite
Graficul nr. 7: Prevalenţa formelor clinice de piodermite în anul 2007

În paralel s-a efectuat o analiză a prevalenţei diverselor forme clinice de piodermite

din totalul de 86 de dermatoze înregistrate în cadrul consultaţiilor în anul 2008. Rezultatele
obţinute sunt înscrise în următorul tabel.

Diagnostic Nr. Pacienţi %

Erizipel 25 29,06
Celulită 34 39,53
Ectimă 6 6,97
Furuncul 6 6,97
Impetigo 4 4,65
Scabie piodermizată 10 11,72
Alte piodermite 1 1,16
Tabel nr. 4: Prevalenţa diverselor forme clinice de piodermite în anul 2001

Reprezentarea grafică a prevalenţei formelor clinice de piodermite în anul 2008 este

următoarea:

12% 1%
5% 29%
7%

7%

39%

Erizipel Celulită
Ectimă Furuncul
Impetigo Scabie piodermizată
Alte piodermite

Graficul nr. 8: Prevalenţa formelor clinice de piodermite în anul 2008

26
 2.3.3. Prevalenţa piodermitelor pe intervale de vârstă

Analizele efectuate în cei doi ani au arătat că dermatozele microbiene sunt mai
frecvente la pacienţii cuprinşi între vârstele 41-50 de ani şi la pacienţii de peste 61 de ani în
proporţie de 19,40% respectiv 71,77%.
S-a mai observat că la copii cuprinşi între 0-10 ani predomină impetigo, scabie
piodermizată, la tinerii cuprinşi între 11-20 de ani predomină furunculul şi ectima iar la adulţi
celulita şi erizipelul.

Intervale de vârstă Nr. cazuri %

0 – 10 ani 8 4,70
11 – 20 ani 14 3,23
21 – 30 ani 21 12,35
31 – 40 ani 18 105,88
41 – 50 ani 33 19,41
51 – 60 ani 21 12,35
> 61 ani 58 34,11
Tabel nr. 5: Distribuţia piodermitelor pe intervale de vârstă în anii 2007-2008

Grafic nr. 9: Reprezentarea grafică a piodermitelor pe intervale de vârstă în anii

2007-2008
Distribuţia piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2007 este prezentată în
următorul tabel:

Intervale de vârstă Nr. cazuri %

0 – 10 ani 4 4.04
11 – 20 ani 4 4.04
21 – 30 ani 13 15.47
31 – 40 ani 12 14.28
41 - 50 ani 16 19.04
51 - 60 ani 9 10.71
> 61 ani 27 72.61
Tabel nr. 6: Distribuţia piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2007

27
Grafic nr. 10: Reprezentarea grafică a piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2007

Studiul efectuat asupra repartiţiei piodermitelor din punct de vedere al distribuţiei

acestora pe intervale de vârstă pentru perioada 2007 a evidenţiat o incidenţă crescută a
piodermitelor în decadele a 5-a, şi a 7-a de viaţă. Acest rezultat se poate datora unui sistem
imunitar deficitar, care apare la vârstnici. De asemenea în ceea ce priveşte distribuţia pe
intervale de vârstă a piodermitelor în primele 4 decade de viaţă s-a observat o incidenţă mai
mare a dermatozelor la intervalul de vârstă de 20-30 de ani. Această distribuţie poate fi
interpretată în contextul umidităţii crescute uneori legată de activitatea fizică mai intensă la
tineri între 20-30 de ani, precum şi a modificărilor imunologice temporare, unele corelate cu
intervenţia factorului de stres.
S-a determinat de asemenea şi repartiţia dermatozelor microbiene pe intervale de
vârstă la pacienţii internaţi în anul 2008.
Distribuţia piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2008 este prezentată în
următorul tabel:

Intervale de vârstă Nr. cazuri %

0 – 10 ani 4 4
11 – 20 ani 10 10
21 – 30 ani 8 8
31 – 40 ani 6 6
41 - 50 ani 17 17
51 - 60 ani 12 12
> 61 ani 31 31

Tabel nr. 7: Distribuţia piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2008

28
Grafic nr. 11: Reprezentarea grafică a piodermitelor pe intervale de vârstă în anul 2008

Analiza piodermitelor din punct de vedere al distribuţiei acestora pe intervale de vârstă

a evidenţiat o incidenţă crescută a piodermitelor în decadele a 5-a, a 6-a şi a 7-a.
Aşadar analiza efectuată în Clinica de Dermatologie şi Venerologie asupra repartiţiei
piodermitelor pe intervale de vârstă, pentru perioada 2000-2001, a evidenţiat o incidenţă mai
mare a piodermitelor la pacienţii peste 40 de ani, iar în primele 4 decade de viaţă patologia
microbiană apare cu frecvenţă mai mare în intervalul de vârstă 20-30.

2.3.4. Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex

Comparând rezultatele din cei doi ani se observă o incidenţă mai crescută la sexul
masculin faţă de cel feminin, aceasta deoarece sexul masculin are un rol mai activ în
diseminarea unor agenţi patogeni, cum este stafilococul auriu. Microflora cutanată tinde de
asemenea să prezinte unele caractere individuale, reflectând probabil proprietăţile structurale
şi funcţionale proprii fiecărei persoane.
Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex pe perioada 2007-2008este reprezentată în
următorul tabel:

Sexul Nr. de cazuri %

masculin 98 57,64
feminin 72 42,35
Tabel nr. 8: Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex în anii 2007-2008

29
Grafic nr. 12: Reprezentarea grafică a piodermitelor în funcţie de sex în anii 2007-2008

Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex în anul 2007 este reprezentată în următorul

tabel:

Sexul Nr. de cazuri %

Masculin 49 58,33
Feminin 35 41,66
Tabel nr. 9: Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex în anul 2007

Grafic nr. 13: Reprezentarea grafică a piodermitelor în funcţie de sex în anul

2008

Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex în anul 2008este reprezentată în următorul

tabel:

30
 Sexul Nr. de cazuri %
Masculin 49 56.97
Feminin 37 46.83
Tabel nr. 10: Repartiţia piodermitelor în funcţie de sex în anul 2008

Grafic nr. 14: Reprezentarea grafica a piodermitelor în funcţie de sex în anul 2008

2.3.5. Etiologia piodermitelor

În urma analizei dermatozelor din punct de vedere al aspectului etiologic s-a evidenţiat
o prevalenţă mai mare a stafilocociilor faţă de streptococi. Studiile au arătat că în intervalul de
timp 2007-2008 din 170 piodermite stafilocociile au reprezentat un număr de 25,
streptocociile un număr de 6 iar alte etiologii în număr de 10. Prin urmare cel mai frecvent
germene implicat în etiologia piodermitelor este stafilococul. Acesta a fost implicat în
proporţie de 54,10%, streptocociile în număr de 2,30%, iar alţi germeni în proporţie de
25,64%.

Grafic nr.15: Reprezentarea grafică a etiologiei piodermitelor în anii 2007-2008

În anul 2007, din 84 de piodermite, stafilocociile au reprezentat un număr de 12,

31
streptocociile un număr de 1 iar alte etiologii un număr de 6. Deci, cea mai mare pondere în
etiologia piodermitelor a avut-o stafilocociile. Acesta a fost implicat la un procent de 63,15
din cazuri, streptococul 5,26 din cazuri iar alţi germeni 31,57 din cazuri. Ceilalţi germeni
evidenţiaţi în urma efectuării examinărilor bacteriologice sunt Staphilococcus epidermidis,
Streptococus piogenes, E. Coli, Proteus Piocianic.

Grafic nr. 16: Reprezentarea grafică a piodermitelor în anul 2007

În anul 2007, din totalul de 86 de piodermite, stafilocociile au reprezentat un număr de

13, streptocociile un număr de 3 iar alte etiologii un număr de 4. Deci, cea mai mare pondere
în etiologia piodermitelor a avut-o stafilocociile acesta a fost implicat la un procent de 65%
din cazuri, streptococul 15% din cazuri iar alţi germeni 20% din cazuri. Numărul mare de
cazuri cu stafilococi, iar dintre aceştia în special cu stafilococul auriu se datorează faptului că
acest patogen e dotat cu un echipament biochimic, care îi permite să colonizeze rapid şi să
invadeze organismul prin micile soluţii de continuitate ale tegumentului şi mucoaselor şi îi
asigură protecţie faţă de diferitele mijloace ale gazdei, făcând posibilă diseminarea sa prin
torentul circulator. Este un microorganism cu mare capacitate de a se adapta la noile condiţii
de mediu şi de a dezvolta rezistenţă faţă de antibiotice.

Graficul nr. 17: Etiologia piodermitelor în anul 2008

32
 2.4. EXAMINĂRI BACTERIOLOGICE

Examinările bacteriologice au evidenţiat germenii implicaţi în etiologia afecţiunilor

prezente în cadrul grupului luat în studiu: erizipel, celulită, ectimă, impetigo, furunculoză.
Prezenţa Staphylococcului aureus s-a evidenţiat la:
- 1 pacient cu erizipel
- 4 pacienţi cu celulite
- 1 pacient cu ectimă
- 6 pacienţi cu furuncul
- 2 pacienţi cu impetigo
Alţi germeni puşi în evidenţă la examenul bacteriologic au fost:
- Staphilococcus epidermidis
- Streptococcus piogenes
- E. Coli
- Proteus
- Piocianic

2.5. CONCLUZII

1) Prevalenţa piodermitelor în cadrul dermatozelor este de 6.67%

2) Între formele clinice de piodermite predomină erizipelul în proporţie de 31.25%, iar
celulita de 39.53%
3) În etiologia piodermitelor predomină stafilococul auriu în proporţie de 61.53%
4) Sunt afectaţi mai frecvent pacienţii cuprinşi în intervalul de vârstă 41-50 şi cei peste 61 de
ani
5) Apare mai frecvent la sexul masculin cu o medie de 38,4%

33
 3. STUDIU DE CAZ

◊ Date de identificare ale pacienţilor

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Nume şi D.G C.S. O.P. N.I.
prenume
Vârsta 62 76 53 46
Sexul F M F M
Înălţimea 1,75 1,70 1,64 1,68
Greutatea 65 70 80 66
Temperatura 36,6 36,5 36,6 38
Pulsul 75 68 70 68
Respiraţii 17 16 18 16
T.A. 140/90 170/80 180/90 140/80
Data internării 8.01.2009 5.03.2009 25.05.2009 24.03.2009

◊ Date generale despre pacienţi

Motivele internării
Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
Ulceraţie vie Ulceraţii circumferenţiale pe Erupţie monomorfă Placard eritematos
dureroasă, gamba stângă, extinse pe în plăci/placarde dureros la membrul
edem eritema- treimea inferioară a gambei, generalizate eritemo- inferior drept, febră,
tos periulceros edem masiv de gambă, scuamoase cu prurit frisoane
prurit periulceros mediu

Boli recente

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Litiază renală stângă - - -

Operaţii recente: -
Alte probleme de sănătate

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

HTA de 10 ani, cardiopatie - DZ de tipII, HTA, -
ischemică, candidoză obezitate tip II,
bucală metroragie

Fumat

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

- - - 10 ţigări/zi de 12 ani

34
 ◊Repere ale stării de sănătate
Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
Greutatea normoponderal normoponderal supraponderal normoponderal
Apetit Normal normal exagerat normal
Dentiţie Proteză parţială Proteză Proteză parţială carii
parţială
Scaun 1/zi normal 1/zi normal 1/zi normal 1/zi normal
Micţiuni 12/zi,6/noapte 5/zi,4/noapte 7/zi,3/noapte 6/zi
polakiurie, nicturie disurie,
nicturie nicturie
Respiraţie 17 16 18 16
Somn 6ore 6ore 6ore 7ore
Capacitatea de a Normală Normală Normală Normală
comunica
Tulburări de Hipoacuzie, Tulburări de - -
vorbire, auz, vedere miopie vedere-poartă
ochelari pentru
citit

◊ Gradul de independenţă

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Total independent Da da da da
Îşi poate folosi toate Da Da, dar se deplasează cu da da
membrele ajutorul bastonului
Îşi efectuează igiena Singur singur singur singur
personală

◊Personalitatea

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Orientat temporo- Da da da da
spaţial
Tipul de Flegmatic coleric melancolic flegmatic
personalitate
Autopercepere Modificată de Modificată de Modificată de Modificată de
spitalizare spitalizare spitalizare spitalizare
Surse de stres Spitalizarea, Spitalizarea Spitalizarea, Spitalizarea
perceperea perceperea
viitorului viitorului
Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
Relaţia cu Bună normală bună bună
membrii familiei
Relaţia cu ceilalţi Normală Bună normală normală
pacienţi
Relaţia cu Eficientă, res- Eficientă Eficientă, res- cooperant
personalul sanitar pectă indicaţiile pectă indicaţiile

35
 medicale medicale
Nivelul de 6 clase liceu 10 clase liceu
educaţie
Gradul de igienă Bună bună bună Bună
personală

◊Caracteristici specifice

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Pete hipercrome, Pete hipercrome la nivelul Eritem, scuame, Placard erizipelatos
edem eritematos peri- ulcerului 1/3 inferioară prurit la nivelul localizat, eritem
ulceros, prurit la gambă stângă; eritem, membrului localizat la nivelul
nivelul ulceraţiei şi la excoriaţii in regiunea 1/3 inferior drept membrului inferior
nivel perianal, gambă stângă; scuame drept, fanere
eritem la nivel facial deasupra ulcerului; prurit îngroşate la nivelul
la nivelul ulcerului; piciorului drept
onicomicoză, unghii cu
modificări hiperkerazice
la nivelul piciorului stâng;
la nivelul ambelor
picioare prezintă mai
multe pachete varicoase,
uşor proeminente

◊Diagnostic medical

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Ulcer cronic de Ulcer varicos de Psoriazis vulgar Erizipel gambă
gambă stângă gambă stângă sporadic generalizat stângă

◊Probe de laborator

Explorarea Valori Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

normale
VDRL Negativ negativ negativ negativ negativ
Explorarea Valori Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
normale
B:1-7
F:3-9 11 20 14 47
Peste 50
VSH/1h ani: 5-15
mm/1h
Explorarea Valori Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
normale
Glicemie 0,7-1,10g/l 0,93 0,96 2,13 0,79
TGO 5-34UI/l 8 13 - 32,7
TGP 0-55UI/l 8 72 - 37,8
Uree 20-40mg/l - 72 - 0,66
Creatinină 0,5-1,2mg% 0,48 - - 0,87

36
HCT B:42-50% - 33 - -
F:40-48%
HGB B:14-18g/dl 12,1 10,5 14,2 -
F:12-16g/dl
Trombocite 142000- - - 221000 -
325000k/µl
Lipide 400-800 - 870 - -
mg/dl
Colesterol 150-210 - 223 - -
mg/dl
Fe seric B:59-158 - - 109 -
F:37-145
µg/dl
Ex.urină Densitate Frecvent Fără Glucide, Rare
1003-1030, uraţi elemente Corpi cetonici epitelii,leucocite
ph 4,6-8 amorfi patolo- prezenţi,frecvent
gice oxalat de
calciu,rare
epitelii,leucocite
Leucocite 9 9 9 9 9
3,5-9x10 /l 5x 10 4,4x 10 3,6x10 4,7x10
Ex.micotic se- Negativ Candida - - -
creţie linguală +
Ex.bacteriolo- Negativ Germene - - -
gic plagă Proteus

◊Investigaţii complementare

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

EKG, audiogramă - Ex. ginecologic-ex. histopatologic -
endometru, endocel→cervicită

◊Medicaţie

Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV

Fenitoin, vaselină, Gentamicină,comprese Tertensif, Ciprofloxacină
AgNO3, gel300, cu S.F., Betadine unguent, Silimarină Flonidan
ac.boric, Romergan, Nitrat de argint, Framiatină, Ac.salic 10%
Metoclopramid, Lendomicină, Dermazine ung.,
supozitor cu glicerină Colimicină, Nefrix

◊Regim alimentar
Cazul I Cazul II Cazul III Cazul IV
hiposodat Hiposodat,hipocaloric, Hiposodat, -
Hipolipidic,hipoglucidic, hipocaloric,
normohidric Hipolipidic,
hipoglucidic,
normohidric

37
 ◊Diagnostice nursing comune celor 4 cazuri

Dî = diagnostic de îngrijire, O = obiective, I = intervenţii

1. DÎ: Risc de supainfecţie a leziunilor

O: Reducerea riscului, prin prevenirea extinderii leziunilor

Proprii: -identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi sau agravanţi

-aprecierea aspectului tegumentelor, mucoaselor şi anexelor
-educarea pacientului cu privire la respectarea unei igiene riguroase
-monitorizarea funcţiilor vitale

Delegate: -aplicarea la indicaţia medicului de unguente, creme

2. DÎ: Durere
O: Reducerea pânǎ la dispariţia durerii.

Proprii: - asigurarea unui microclimat relaxant,odihnitor

- monitorizarea si evaluarea durerii, clasarea ei pe o scala de la 1 la 10
- anuntarea medicului de eventualele modificarii ale durerii: intensitate, caracter,
persistenţǎ.
- monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, resp., coloratia tegumentara
- giena riguroasă a tegumentelor intacte
- observarea apariţiei unor complicaţii
- educarea pacientului cu privire la necesitatea respectării regimului igieno-dietetic
prescris de medic.
- administrarea unui antialgic minor

Delegate: - administrarea de antialgice la indicaţia medicului

- recoltarea analizelor la indicatia medicului

3. DÎ: Risc de alterare a imaginii de sine sau a imaginii corporale

O: Redobândirea unei imagini de sine pozitive

Proprii: - încurajarea pacientului în a-şi aprecia în mod realist aspectul fizic

- încurajarea familiei în exprimarea sentimentelor pozitive (atunci când sunt
permise vizitele)
-încurajarea pacientului în exprimarea temerilor, încercând eliminarea acestora pe
cât posibil
-calmarea şi liniştirea pacientului
-asigurarea de lecturi relaxante
-meloterapie

Delegate: - administrarea de calmante la indicaţia medicului

- colaborarea cu psiho-terapeutul

38
4. DÎ: Risc de alterarea a tegumentelor şi fanerelor
O: Reducerea riscului, prin vindecarea leziunilor în 30 de zile

Proprii: - asigurarea unui microclimat corespunzator(lumină, temperatură,umiditate)

- luarea măsurilor de prevenire a infecţiilor nosocomial
- educarea pacientului să consume alimente neiritante, neexcitabile
- învăţarea pacientului să consume multe legume şi fructe
- educarea pacientului în legătură cu rolul nociv al condimentelor,al alimentelor
prăjite, al conservelor şi afumăturilor
- pacientul a fost încurajat să-şi formeze noi deprinderi igienice (spălarea întregului
corp acordând atenţie sporită plicilor şi unghiilor)

Delegate: -ajutarea medicului la aplicarea tratamentului local

-administrarea de antialgice la indicaţia medicului

5. DÎ: Risc de depresie datorită prezenţei bolii

O: Înlăturarea factorilor depresivi pe cât posibil

Proprii: - asistenta încearcă depistarea surselor ce duc la depresie şi le evaluează;

- asistenta sprijină pacienta în înfruntarea bolii;
- pacientei i se explică cu calm şi afecţiune toate tehnicile pe care trebuie
să le efectueze pentru evitarea stării de anxietate;
- pacienta este încurajată să comunice cât mai mult atât cu membrii
familiei cât şi cu personalul medical;
- asistenta sprijină pacienta să-şi găsească obiective realiste, să-şi creeze
un mediu ambiant linistit

Delegate: - asistenta administrează medicaţia anxiolitică prescrisă de psihoterapeut

6. DÎ: Cunoştinţe insuficiente despre boală.

O: Cresterea gradului de cunostinţenţe despre afecţiune.

Proprii: - asistenta explică pacientului pe înţelesul lui cauzele afecţiunii şi a

efectelor acestora în timp, a modului de prevenire a complicaţiilor;
- pacientul să fie informat asupra alimentaţiei indicate;
- asistenta explică pacientului necesitatea efectuării proceselor de investigaţie şi în ce
constau acestea;
- asistenta insistă asupra importanţei respectării cu stricteţe a tratamentului

Delegate: - asistenta colaborează cu medicul asupra acestei probleme.

39
 ◊Diagnostic nursing comun cazurilor II şi III

1. DÎ: Alterarea respiraţiei şi circulaţiei prin creşterea valorilor T.A.

O: Asigurarea unei circulaţii adecvate prin normalizarea valorilor tensionale

Proprii: -pacientului i s-a indicat să evite fructele şi legumele care fermentează, care produc
balonare, să consume fructele sub formă de sucuri şi compoturi
- pacientului i s-a indicat să urmeze un regim hiposodat, hipocaloric, hipolipidic,
bogat în săriri minerale şi vitamine
-pacientul a fost sfătuit să ia mesele fracţionat, reduse cantitativ, formate din alimente
uşor digerabile.
- pacientul a fost sfătuit să ia medicamentele cu regularitate, să nu modifice doza.
- pacientului i s-a recomandat să utilizeze week-end - urile şi concediile pentru
recreere activă, să aibă o viaţă activă, să facă plimbări, gimnastică

Delegate: - asistenta administrează pacientului medicaţia prescrisă de medic

- asistenta monitorizează TA şi pulsul la indicaţia medicului

◊Diagnostice nursing specifice cazului I

1. DÎ: Alterarea echilibrului nutritţional prin constipaţie

O: Bolnava să aibă tranzit intestinal în limite fiziologice în termen de 6 zile.

Proprii: - i s-a recomandat să consume alimente bogate în fibre

- a fost stabilit împreună cu pacienta un orar regulat de eliminare
- educarea pacientului sa consume cat mai multe lichide, lactate
- interzicerea pana la refacerea tranzitului a alimentelor cauzatoare

Delegate: - i s-a administrat la indicaţia medicului Metoclorpramid, supozitor cu glicerină

2. DÎ: Insomnie
O: Refacerea echilibrului somn – veghe.

Proprii: - pacienta a fost învăţată să practice tehnici de relaxare, exerciţii respira-torii 5

minute înainte de culcare
- a fost învăţată ca atunci când se trezeşte devreme să se ridice din pat câteva
minute , să citească, apoi să se culce din nou
- s-a observat şi notat durata şi calitatea somnului
- s-a identificat nivelul şi cauza care determină insomnia

Delegate: -i s-a administrat medicaţia prescrisă de medic: Romergan

40
 ◊Diagnostice nursing specifice cazului II

1. DÎ: Alterarea eliminării urinare manifestată prin nicturie

O: Refacerea functiei de excreţie prin tratarea afecţiunii de bazǎ

Proprii: - i s-a făcut zilnic bilanţul hidric măsurând ingestia şi excreţia

- i s-a monitorizat funcţiile vitale
- asistenta a fost atentă la turgorul pielii
- asistenta a insistat asupra necesităţii respectării unei igiene riguroase

Delegate: - i s-a administrat medicaţie la indicaţia medicului (Nefrix)

- asistenta a recoltat sânge şi urină pentru examene de laborator la indicaţia
medicului

2. DÎ: Dificultate de deplasare

O: Pacientul să fie ajutat în satisfacerea nevoilor fundamentale

Proprii: - pacientul a fost sfătuit să folosească un baston pentru a se putea deplasa

- pacientul a fost ajutat să se ridice din pat
- a fost ajutat să-şi schimbe poziţia
- i s-a explicat pacientului care este postura adecvată şi cum trebuie să efectueze
câteva exerciţii musculare active

Delegate: - i s-a făcut masaj cu scop hiperemiant la nivelul punctelor de presiune, au fost
pudrate cu talc la indicaţia kinetoterapeutului

◊Diagnostice nursing specifice cazului III

1.DÎ: Risc de complicaţii respiratorii datorită obezităţii şi a DZ.

O: Reducerea pana la dispariţia riscului

Proprii: - asistenta stabileşte regimul alimentar

- educă pacienta să efectueze exerciţii fizice moderate
- monitorizează zilnic funcţiile vitale
- măsoară zilnic greutatea şi o notează in foaia de observaţie
- educă pacientul pentru a-l conştientiza că,prin respectarea alimentaţiei şi a
programului de activitate zilnică, poate înlătura surplusul de greutate şi preveni complicaţiile

41
Delegate: -asistenta a recoltat sânge şi urină pentru examene de laborator la indicaţia
medicului
-administrează medicaţia prescrisă de medic

2. DÎ:Metroragie în climax
O: Pacienta să nu mai piardă sânge în decurs de o săptămână

Proprii: - se pregăteşte pacienta pentru examen local: toaleta cu apă şi săpun a organelor
genitale externe, golirea vezicii urinare prin micţiune spontană
- se linişteşte pacienta, explicându-i-se necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
- după examenul local se menţine un torşon steril

Delegate: - se prelevează ţesut pentru examen histopatologic din endometru şi endocel

- se administreză medicaţia indicată de medic

◊Diagnostice nursing specifice cazului IV

1. DÎ: Alterarea temperaturii corporale prin creşterea acesteia

O: Menţinerea temperaturii în limite normale

Proprii: - monitorizarea temperaturii cu atenţie şi o notează în F.O.

- administrarea de lichide în cantităţi suplimentare, în funcţie de
pierderi
- schimbarea lenjeriei de pat şi corp de câte ori este nevoie şi asigură
igiena personala
- asigurarea o igienă riguroasă a tegumentelor
- efectuarea bilanţului ingesta-excreta
- pacientului i se recoltează sânge şi urină pentru laborator

Delegate: - asistenta administrează medicaţia antipiretică şi antibiotică conform indicaţiei

2. DÎ: Placard erizipelatos localizat la nivelul membrului inferior stâng

O: Reducerea fenomenelor inflamatorii

Proprii: - asistenta recunoaşte semnele de erizipel(placă eritemo-edematoasă, caldă, net

delimitată de ţesuturi sănătoase; febră)
- asistenta are grijă ca pacientul să beneficieze de o igienă locală riguroasă
- asistenta efectuează toaleta plăgii în condiţii de perfectă asepsie
- asistenta calmează şi linişteşte pacientul

Delegate: - asistenta administrează tratamentul prescris de medic.

42
 Evaluare studiu de caz

Spitalizaţi cu diagnosticele expuse mai sus, cei 4 pacienţi urmează tratament

general, antibioterapie, local se aplică comprese cu unguente şi antiinflamatorii. Se externează
în stare generală ameliorată cu recomandările:
o concediu medical
o continuarea tratamentului local
o evitarea eforturilor mari
o evitarea ciorapilor prea elastici, a încălţămintei cu talpă înaltă
o control la nevoie în policlinica de Dermato-venerice.

43
 III.CONCLUZII

PIODERMITE - atunci când vedeţi acest diagnostic, trebuie să ştiţi că este vorba de o
infecţie bacteriană. Termenul defineşte corect o categorie de boli, dar din comoditate sau
superficialitate, o boală infecţioasă ce afectează pielea este numită simplu „Piodermită”.
Cel mai frecvent aceste „piodermite” sunt produse de stafilococi sau streptococi.
Aspectul lor clinic este variat, însă numitorul comun este puroiul, galben, urât mirositor,
persistent, înspăimântător şi durerea, neapărat, dacă infecţia este mai profundă, sau dacă este
vorba de exemplu, de un furuncul.
Pornind de la aceste aspecte trebuie subliniată necesitatea prezentării la medicul
specialist, pentru că un tratament antibiotic neadecvat poate doar să ”ameţescă” boala, fără să
o vindece. În plus, toate bacteriile sau ”specializat”, în sensul că nu mai răspund la orice, iar
”orice” costă şi are şi efecte adverse. De asemenea, trebuie subliniat şi faptul că nu toate
piodermitele necesită tratament antibiotic pe cale generală, uneori fiind suficient doar
tratamentul local.
Toţi trebuie să ştim că bulele nu se sparg, nu se storc şi nu se ard‼
Se dezinfectează local, se aplică tratamentul, iar hainele contaminate se spală la
temperaturi înalte apoi se calcă.

44
 BIBLIOGRAFIE

1. COLŢOIU, A.; Dermato-venerologie în imagini, Ed. Medicală, Bucureşti 1999, p. 25

2. COLŢOIU, A; Tratat de dermato-venerologie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986 ;vol.I,
partea I, p. 350-357
3. COSTEA GHE.; Ghid terapeutic şi clinic de dermato-venerologie, Ed.Facla, Timişoara,
1981, p.9
4. DIACONU D.I.C., POPESCU M.A., NICA D.; Dermato-venerologie pentru studenţii
facultăţiilor de medicină generală, medici rezidenţi şi medici de familie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1989, p. 63-65
5. DIMITRESCU Al.; Dermatologie, Ed. Naţională, 1997, p. 34
6. DIMITRESCU Al., Dermato-venerologie practică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989, p. 17-
18
7. DU VIVIER A.; Atlas of Infections of the Skin, Gower Medical Publishing – London
New York Departament of Dermatology, King’s College Hospital, London UK, p. 2-5
8. FEIER V.; Dermato-venerologie, Litografia I. M. F. Cluj-Napoca, 1985, p. 47
9. FORSEA D.,POPESCU R.,POPESCU C.M.; Compendiu de dermatologie şi venerologie,
Ed. Tehnică Bucureşti, 1996, p. 58
10. GAWKRODGER D. J., Dermatology, Consultant Dermatologist and Honorary Clinical
Lecturer University of Sheffield Royal Hospital, Sheffield, UK, p. 42
11. IOSIF S.,TIPLICA S., BENEA N.;Dermato-venerologie,editată de Asociaţia medicilor
români, 1979, Vol. XLII, nr. 4,p. 225
12. IVANOF A.; Caiet de lucrări practice de microbiologie, Litografia I. M. F., Cluj-Napoca,
1983, Ed. a-II-a, p. 147, 148
13. LONGHIN S.,DIMITRESCU AL.,WOLFSHAUT A., Dermatologie Infantilă, Ed.
Medicală, 1979, p. 37
14. MAIER N.; Patologie cutanată, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999, Vol. II-
Dermatologie Specială, p. 37
15. PATRICK T. B. F.,POLANO M.K.,SOURMOND D.;Color Atlas and Synopsis of
Clinical Dermatology by Mc Graw-Hill, Inc 1983, p. 182
16. PÂRVA B.;Boli infecţioase la copii, Litografia I.M.F., Cluj-Napoca, 1976, p. 357
17. POP C., MAIER N.; Curs de dermatologie, Litografia I. M. F. Cluj-Napoca, 1981,
18. p. 64
19. POPESCU A., POPESCU M.; Boli de piele, Ed. Militară, Bucureşti, 1980, p. 214
20. ROGOZEA L.,OGLINDĂ T.; Îngrijirea pacienţilor, Braşov: Romprint, 2004;vol II, p.58-
73
21. SIMIONESCU O.,FORSEA D., Atlas de Dermato-Venerologie, Ed. Universitară Carol
Davila, Bucureşti, 2001, p. 143
22. TITIRCĂ L.; Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1997,
P.193
23. TITIRCĂ L.; Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească Bucureşti, 2000, p6-7
24. TITIRCĂ L.; Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavilor,
Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti,1994, p.154
25. TITIRCĂ L.; Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2001,ediția a2-a,p.235-240
26. VASILE D.,GRIGORIU M.;Chirurgie şi specialităţi înrudite, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993, p. 13
27. VULCAN P.,WOLFSHAUT A.,BOGDAN C.; Bolile părului şi unghiilor, Ed. Medicală
Bucureşti, 1989, p. 236

45
28. VULCAN P.,WOLFHAUT A.,BOGDAN C.; Dermatozele vârstnicului, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1985, p. 38
29. WILKINSON J.D., SHAW S., FENTON D.A.;Dermatology, Churchil Livingstone,
Edinburgh London Madrid Melbourne, New York 1987, p. 85

46
Imagine nr. 1: Erizipel

47
Imagine nr. 2: Impetigo

48
 Imagine nr. 3: Furunculul

Simplu-infecție a aparatului pilosebaceu

Antracoid-interesarea mai multor foliculi piloși=conglomerat de furuncule

49
Furunculoza-apariția concomitentă a mai multor furuncule in regiuni diferite

Imagine nr.4: Furunculoză

50
Imagine nr. 5: Foliculită

51
 Imagine nr. 6: Erizipelul

Gambei Feţei

Imagine nr. 7: Gangrena gazoasă

52
Imagine nr. 8: Ectima

53
Imagine nr. 9: Fasceita necrotizantă

54