CURSUL V

Consideraţii privind managementul etic în universităţi.

Astăzi, exigenta etică a devenit o parte integrantă a imaginii oricărei instituții , cu

atât mai mult a unei instituţii academice. De altfel, funcţionarea pe baza valorilor şi
principiilor eticii constituie nu doar premise ci chiar condiţii esenţiale ale realizării misiunii şi
obiectivelor universităţii.
Încălcarea repetată a valorilor şi normelor eticii produce disfuncţii, blocaje serioase în activitatea
academică. Pentru a nu se ajunge într-o astfel de situaţie, doar elaborarea unui cod etic al
universitatii- aşa cum se întâmplă uneori- nu este suficientă. E nevoie în plus de diseminarea lui
în interiorul organizaţiei cât şi de vegherea la respectarea lui şi soluţionarea oricărei probleme
etice survenite, e nevoie de un management etic. Împărtăşim punctul de vedere al lui D. Menzel
care susţinea că ,, managementul etic nu constă în controlul şi penalizarea comportamentului
personalului sau în reflecţii asupra eticii locului de muncă. El e mai degrabă ansamblul acţiunilor
întreprinse de manageri pentru a stimula conştiinţa şi sensibilitatea etică  care să pătrundă în
toate aspectele activităţii organizaţiilor. El e, pe scurt, promovarea şi menţinerea unei puternice
culturi etice la locul de muncă.’’ 1
Managementul eticii-in viziunea lui- poate cunoaşte patru tipuri de abordare strategică: prima e
strategia bazată pe conformitate (compliance), adică pe formularea şi impunerea regulilor etice în
organizaţie; a doua este strategia includerii în cost, care constă în abordarea acţiunilor neetice ca
pe un factor de cost ce trebuie redus, minimizat sau eliminate; a treia e strategia învăţării, în care
accentul e pus pe procesele de training etic şi asimilare de dispoziţii etice; cea de a patra e
strategia creării unei culturi organizaţionale de natura morală care este cea mai promiţătoare
dintre toate, presupunându-le totodată pe toate celelalte.
În practică, lucrurile sunt mai complicate decât în teorie. Adesea, managerii se confrunta cu
dificultăţi legate de posibilitatea definirii şi măsurării clare, concrete a moralităţii unei
organizaţii.Cum arată o organizaţie integra? Care sunt principiile după care funcţionează o
organizaţie morală ?
C. MacNamara considera că2
o organizaţie este morala dacă respecta cel puţin următoarele patru principii: a. Interacţionează
firesc cu beneficiari variaţi iar regulile ei de bază fac din binele beneficiarilor parte a binelui
propriei organizaţii; b. Membrii organizaţiei sunt extrem de sensibili la tema imparţialităţii:
regulile lor de bază stipulează că interesele altora contează la fel de mult ca şi propriile interese;
înşelarea şi exploatarea clienţilor e coşmarul lor; c. Responsabilitatea e privită ca fiind mai
degrabă individuală decât colectivă; nu te poţi ascunde în spatele organizaţiei; membrii acesteia
trebuie să fie indivizi ce-şi asuma responsabilitatea personală pentru acţiunile organizaţiei; d. Ei
îşi privesc activităţile în termeni de obiective; obiectivul e un mod de operare care e foarte preţuit
de membrii organizaţiei şi care îi leagă de mediul extern.
La fel ca în cazul oricărei organizaţii, şi în cazul universităţilor se pune problema definirii şi
măsurării climatului moral, identificării virtuților care-I confirmă existenta. Din perspectiva lui
Kaptein3

1 D. Menzel, Ethics Management for Public Administrators, Sharpe, London, 2007, p.10

2 C. MacNamara, Complete Guide to Ethics Management, 1997-2008.
3 Cf. Muel Kaptein, developing and testing a Measure for the Ethical Culture of Organizations, apud.: Valentin
Mureșan, Mihaela Constantinescu, De ce avem nevoie de etică și integritate în mediul academic? In
 existenta următoarelor şapte virtuți organizaționale ne asigura că avem de-a face cu o
universitate morală : a. Claritate: măsura în care exigențele morale ale universității față de
conduită membrilor acesteia sunt exprimate clar, fără ambiguități, sub formă de reguli sau
direcții de comportament în cadrul politicilor și procedurilor formale de etică precum și în
discuții informale.
b. Consistența :gradul în care exigențele morale ale universității față de conduită membrilor
acesteia sunt coerente, fără contradicții, în acord cu normele morale exprimate de politicile și
procedurile etice ale universității.
c. Realizabilitate: universitatea stabilește exigențe morale de comportament care pot fi atinse în
mod realist de membrii acesteia (dacă aceștia au resursele şi autoritatea necesare pentru a
îndeplini responsabilitățile ce le-au fost trasate)
d. Susținere : universitatea îi încurajează pe membri să adopte un comportament etic (prin
respectarea normelor morale membrii au de câștigat în activitatea lor cotidiană);
e. Vizibilitate : universitatea asigură monitorizarea comportamentelor imorale, astfel încât
acestea să poată fi depistate și aduse la cunoștința celor în măsură să ia atitudine
f. Criticabilitate : universitatea asigură mijloacele formale și informale prin care membrii pot să
discute deschis problemele și dilemele etice cu care se confruntă
g. Sancționabilitate: universitatea pedepsește încălcarea regulilor morale și răsplătește
comportamentele morale ale membrilor săi; sancțiunile sau recompensele trebuie să fie
proporționale cu gravitatea abaterilor, respectiv cu meritul de a respecta anumite reguli etice.
Un instrument menit să măsoare ,,climatul etic’’ dintr-o organizaţie îl constituie auditul
etic.Acesta consta în examinarea stării etice a unei organizaţii pentru a vedea dacă e nevoie de
schimbări în politicile sale etice. Organizaţiile pot fi companiile, mai ales cele transnaţionale
(confruntate cu conflictul valorilor caracteristice diferitelor culturi), instituţiile administraţiei
publice, comitetele etice, diferitele programe de cercetare ştiinţifică sau proiecte de acţiuni
sociale care solicita finanţarea într-un context competitiv etc.
Auditul etic  stabileşte profilul moral al unei organizaţii, factorii care-i afectează reputaţia şi
imaginea pe care o are ochii partenerilor şi a publicului consumator.Este totodată, procesul prin
care măsurăm coerenta internă şi externă a valorilor morale de bază ale unei organizaţii. El
urmăreşte să determine ce valori şi standarde morale sunt în funcţiune, dacă sunt urmărite sau nu,
dacă sunt atinse obiectivele etice ale organizaţiei (control intern) şi, pe de altă parte, dacă
organizaţia se comporta responsabil şi transparent cu partenerii, ţinând cont, atunci când e cazul,
de diferenţele culturale, valorice, care pot apărea mai ales în situaţiile în care partenerii sunt
localizaţi în ţări diferite (latura externă).
 G. Rossouw şi L. van Vuuren constata că "organizaţiile cunosc un proces de evoluţie în sensul
sporirii sofisticării lor în ceea ce priveşte managementul performantei etice".4 Ei identifica cinci
stadii ale evoluţiei managementului etic, începând cu situaţia în care se ignora total dimensiunea
etică şi mergând până la integrarea ei totală în ansamblul activităţilor organizaţiei.Pe scurt, aceste
stadii sunt următoarele: a.  stadiul imoralităţii , al ignorării totale a dimensiunii etice a vieţii unei
organizaţii. În acest stadiu, în cultura organizaţiei domina sloganuri cum ar fi : "suprevietuieste
cel mai adaptat" (concurenta nu se face cu mănuşi), "trăim într-o lume de lupi" (concurentă e
oarbă) "pe băieţii cu obraz îi găseşti la rând" (comportamentul etic e dispreţuit), "tot ceea ce
contează e ratingul (profitul)" etc.; b. Stadiul reactiv în care ,managerii îşi dau seama că trebuie

Etică și integritate academică, ed. Universitatii din Bucuresti, 2018, pp:45-47

4 G. J. Rossouw, L. J. van Vuuren, "Modes of Managing Morality: A Descriptive Model of Strategies for Managing
Ethics", Journal of Business Ethics, 46: 389-402, 2003.
făcut ceva pentru a evita riscurile unui comportament neetic dar le lipseşte total competenta
etică. Organizaţiile aflate în acest stadiu" pretind că sunt etice fără a asigura însa conformitatea
managementului lor la setul stabilit de standarde etice". Ele au adoptat formal coduri etice dar nu
fac nimic cu ele. c. Stadiul de conformitate etica înseamnă angajarea conştientă a organizaţiilor
în monitorizarea şi managementul propriilor performante etice. Cu alte cuvinte, ,,codul de etică
nu are doar scopul de a-i linişti pe beneficiari, ci devine, înainte de toate, standardul în raport cu
care compania îşi măsoară propriile performante etice" (G. Rossouw şi L. van Vuuren, 2003).
Codul e aplicat prin măsuri disciplinare şi penalizări care sunt urmărite de administraţie. Scopul
managerial e aici acela de a preveni comportamentul neetic şi a elimina costurile legate de el,
adică acele comportamente care afectează reputaţia organizaţiei cum ar fi scandalurile sau
fraudele;d. Stadiul integrităţii etice e acela care asigura internalizare a valorilor şi standardelor
etice. El cere o competentă managerială aparte - a "formării valorilor şi angajării valorice" într-o
organizaţie. Scopul acesteia e acum nu numai profitul, ci şi ridicarea nivelului performantei etice,
dar nu atât prin penalizarea comportamentului neetic, cât prin încurajarea comportamentului etic.
Organizaţiile realizează că "performanţa etică are o importanţă strategică şi e un factor
favorizant în competiţie" iar strategia managerială "facilitează internalizarea standardelor etice în
toţi membrii organizaţiei"; (G. Rossouw şi L. van Vuuren);e. Cel mai înalt stadiu , este cel al
alinierii totale , caracterizat printr-o integrare a eticii în scopul, misiunea şi ţelurile particulare
ale organizaţiei. Etica e privită ca că o parte integrantă a organizaţiei fără de care aceasta nu
poate să-şi îndeplinească scopul şi misiunea". Comportementul etic e considerat ca având o
importanţă strategică iar comportamentul neetic e privit nu doar ca o ameninţare la succesul
afacerilor, ci chiar ca o subminare a raţiunii ei de a fi. Scopul managementului etic e de a
consolida morală că parte esenţială a culturii şi scopului organizaţiei. (G. Rossouw şi L. van
Vuuren,2003);
Pornind de la cele 5 stadii de evoluţie a managementului etic în universităţi ne întrebam în ce
stadiu se afla acum universităţile din România. Un răspuns îl oferă V. Mureşan5 , care în 2009 a
făcut o cercetare de teren pe bază de chestionar privind starea de fapt a managementului etic în
universităţile şi în firmele romaneşti.
Fără a avea pretenţia unei prezentări exhaustive studiul elaborat de autor evidenţiază aspecte
esenţiale privind caracteristicile managementului etic în universităţile româneşti, care, în bună
măsură mai persistă şi azi. Astfel, studiul evidenţiază constientizarea- de către toţi subiecţii
intervievaţi - a importanţei problematicii morale pentru universităţi. Subiecţii sunt conştienţi de
faptul că respectarea unor standarde etice este în folosul organizaţiei, precum şi de faptul că
universitatea are obligaţii morale faţă de studenţii săi. Marea majoritate crede că – în mediul
academic există o cultură organizaţională favorabilă eticii. Din păcate, studiul arata că această
credinţă nu este conformă cu realitatea. Iată câteva dintre concluziile studiului care pun sub
semnul îndoielii existenţa unei reale culturi organizaţionale etice în universităţi:
- Toate universităţile au elaborat un cod etic, dar nu ca răspuns la identificarea unei nevoi interne
ci ca raspus la un ordin al ministrului. Multe dintre aceste coduri au un evident caracter amator,
nefiind elaborate de persoane specializate.
-Pentru a pune în funcţiune codurile de etică, au fost create în toate universităţi comitete de etică
însă majoritatea s-au focalizate exclusiv pe rezolvarea litigiilor, nu pe aplicarea sau dezvoltarea
codului etic(de exemplu, prin intermediul trainingului etic)
-Nu se face sau se face prea puţin training etic - mijloc important de implementare a codului etic.

5 Valentin Muresan, Managementul eticii în organizaţii, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2009,pp:64-68
-Linia telefonică dedicată, menită să asigure feedbackul de la personalul organizaţiei, nu există în
marea majoritate a universităţilor.
-Nu existe consultanţi morali şi activităţi de consultanţă
- Nu se fac activităţi de audit etic
- Nu există şi nu sunt încurajate dezbaterile etice în jurul unor probleme morale ale universităţii.
-Criteriile etice nu fac parte din grila de promovare.
În concluzie, susţine V. Mureşan, ,,dezvoltarea gândirii morale critice, autonome, sau
asimilarea de metode de decizie etică nu reprezintă obiective explicite; nu există nici exerciţiul
dezbaterilor morale publice ori al integrării unor criterii morale în managementul universităţii.
( ….).Universităţile româneşti se află în cel mai bun caz la nivelul de conformitate, cu variaţii de
la o universitate la alta. E un stadiu de evoluţie etică mai mult declarativ(….)’’6
Rezultatele unei cercetări mai recente7 se înscriu , cu aproximaţie, în aceleaşi coordonate .
.Pe de o parte, ele evidenţiază existenţa unei percepţii pozitive a managerilor cu privire la rolul
lor şi al profesorilor în crearea, dezvoltarea şi menţinerea unui climat etic solid în universităţi.
Other important problems were related to bribe, receiving gifts, nepotism în employment,
evaluation of students and the language used by professors or secretary, each mean showing that
these aspects are seen by managers aş rare phenomena.Cu alte cuvinte, în timp ce managerii tind
să valorizeze exclusive aspectele positive ale climatului etic, studenţii, să le accentueze pe cele
negative.
Cercetarea evidenţiază existenta codurilor şi comitetelor de etică în toate universităţile dar , în
acelaşi timp surprinde existenţa unor cote joase de comunicare a codurilor de etică prin
traininguri, dezbateri pe probleme etice,apelul la specialişti (experţi în etica) etc .
,,The research revealed that managers în higher education system from România believe în their
role aş ethical models, but they are not really aware of the possibilities offered by a solid
implementation of ethics management.
They do not know very well the instruments they can use for raising the ethical level of their
institutions(. ……).8

4. Concluzii
Societatea contemporană, caracterizată prin accelerarea cineticii, intensificarea mondializării,
progresul fără precedent în domeniul tehnologiilor comunicaţiilor etc. provoacă învăţământul la
o regândire a misiunii şi scopurilor sale.Actul educaţional –indiferent de nivelul la care se
desfăşoară –nu trebuie să vizeze doar transferul de cunoștințe ci trebuie să implice
totdata şi o învățare a valorilor, trebuie să includă şi o dimensiune formator-
morala. Educaţia nu trebuie să-şi propună doar formarea unor tineri adaptaţi la actualele şi uneori
bulversantele schimbări

economice,politice, sociale. Dincolo de cunoștințe si abilitati necesare profesiei, adaptarii la

schimbare, misiunea universitatilor este de a produce si transmite tinerilor repere ,
valori si principii morale. Rolul universitatii nu este doar de a forma specialiști şi cercetători;

6 Ibd.
7 Silvia Puiu, Radu Florin Ogarca, Ethics Management in Higher education System of Romania, in Procedia
Economics and Finance, nr.23, 2015, pp: 599-603
8 Ibd
mai mult decat atat ea trebuie sa vizeze formarea unor oameni de caracter, culti si civilizati,
capabili sa constientizeze mizele etice ale lui ,, a fi impreuna’’.
Capacitatea ei de a-si indeplini aceasta nobila misiune , depinde, in buna masura de capacitatea
ei de a-si pastra un anumit grad de autonomie in raport cu celelalte domenii ale socialului. Desi,
în prezent principiul concurenței , domina adesea gândirea socio-economică,universitatea trebuie
sa nu se lase subjugata de angrenajul pietei, sa nu accepte de bună voie valorile impuse de
principalii ei beneficiari (guvernul și industria). Pentru ca sa rămâna locul unde se cultivă valori
și principii morale, universitatea trebuie sa-si pastreze un anumit grad de independenta in
societate.

Relația dintre învățământul superior și actuala societate a cunoașterii este

complexa și intr-o anumita masura, ambigua. De aceea, e greu de stabilit in ce
masura universitatile isi pot pastra azi autonomia.Cu toate acestea, credem in capacitatea
universitatii de a-si pastra gradul de autonomie necesar pentru atingerea misiunii sale. Fara sa
negam influenta celorlalte domenii ale socialului asupra universitatii,credem ca reciproca este
valabila, credem in rolul universitatii de subiect activ in viata economica si social-politica.

Credem totodata ca rolul de conștiință critica a societății, de producator si distribuitor de valori si

efecte morale in societate si-l realizeaza discontinuu si cu dificultati si de aceea se impune
implementarea unor strategii de management etic in universitati in general si cu atat mai mult in
universitatile din fostele tari comuniste confruntate cu o lunga perioada de anomie, de tranzitie.
Este si cazul Romaniei.
Aici, cercetarile evidentiaza pe de o parte, existenta unei perceptii pozitive a managerilor cu
privire la rolul lor si al profesorilor in crearea, dezvoltarea si mentinerea unui climat etic solid in
universitati.Managerii considera ca respectarea unor standarde etice este în folosul organizaţiei,
si ca universitatea are obligaţii morale faţă de studentii sai. In opinia lor, se poate vorbi despre o
cultură organizaţională favorabilă eticii in mediul academic romanesc de vreme ce exista coduri
si comitete de etica in toate universitatile. In aprecierile lor nu iau in calcul cotele joase de
comunicare a codurilor de etica prin traininguri, dezbateri pe probleme etice, apelul la specialist.
Pe de alta parte, studentii romani au o atitudine mult mai critica, scotand in evidenta anumite
aspecte defectuoase ale climatului etic din universitati si necesitatea intensificarii implementarii
managementului etic sub toate aspectele sale.
Daca managerii pun accentual pe existenta codurilor si comitetelor de etica in universitati,
studentii sunt tentati sa evidentieze existenta unor comportamente viciate cum ar fi :
incorectitudinea notării, incălcarea dreptului la confidențialitate, plagiatul,micile cadouri,
relația viciată profesor-student (tratarea arogantă, hărțuirea studenților etc.)etc.
Bibliografie:
Jaques Delors, Comoara launtrica – 
 Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru Educație în secolul XXI, Polirom, 2000

Yuval Noah, Harari, 21 de lectii pentru secolul xxi, Polirom, 2018

Peter Scott, L’étique « dans » et « pour » l’enseignement supérieur, dans :

L’Enseignement Supérieur en EuropeVolume XXIX Numéro 4/ 2004, UNESCO-CEPES

D. Menzel, Ethics Management for Public Administrators, Sharpe, London, 2007

C. MacNamara, Complete Guide to Ethics Management, 1997-2008.

Cf. Muel Kaptein, developing and testing a Measure for the Ethical Culture of Organizations, apud.: Valentin
Mureșan, Mihaela Constantinescu, De ce avem nevoie de etică și integritate în mediul academic? In
Etică și integritate academică, ed. Universitatii din Bucuresti, 2018

Silvia Puiu, Radu Florin Ogarca, Ethics Management in Higher education System of Romania, in Procedia
Economics and Finance, nr.23, 2015

Ian McNay, « Valeurs, principes et intégrité : normes universitaires et

professionnelles dans l'enseignement supérieur au Royaume-Uni », Politiques et
gestion de l'enseignement supérieur 2007/3 (n° 19), pp. 45-71: https://www.cairn.info/revue-politiques-et-gestion-
de-l-enseignement-superieur-2007-3-page-45.htm#

Ana Maria Sirghi, Despre incredere si valoare in invatamantul romanesc si European,

http://www.marketwatch.ro/articol/16167/Despre_incredere_si_valoare_in_sistemul_universitar_romanesc_si_eur
opean/

A. Touraine din:http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2001/08/2001_Raport_cercetare.pdf)

G. J. Rossouw, L. J. van Vuuren, "Modes of Managing Morality: A Descriptive Model of Strategies for Managing
Ethics", Journal of Business Ethics, 46, 2003

Valentin Muresan, Managementul eticii în organizaţii, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2009

Leavis, F.R. Education and the University, Cambridge University Press, Cambridge, 1943