Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Metode/ tehnici moderne valorificabile în lecţiile de

Limba şi literatura română/ Comunicare în limba
română

Studenți: Florina Burulea

Maria-Alexandra Păuleți

1
Cuprins:
I. Noțiunea de metodă de învățământ
II. Clasificarea metodelor
III. Descrierea metodelor de învățământ

I. Noțiunea de metodă de învățământ

Prin ,,metodă de învăţământ" se înţelege o modalitate comună de acţiune a cadrului
didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice.
Cu alte cuvinte, metoda reprezintă „un mod de a proceda, care tinde să plaseze elevul
într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată”. Sub raportul structurării, metoda este
un ansamblu organizat de operaţii, de procedee.
Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie
cu mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi
dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

II. Clasificarea metodelor

Metodele moderne solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi
creativităţii, aducând în faţa dascălilor o multitudine de metode interactive:
 Metoda cubului;  Brainstormingul;
 Metoda piramidei;  Diagrama Venn;
 Metoda pălăriilor gânditoare  Metoda mozaicului;
(„Thinking hats”);  Metoda Lotus;
 Cvintetul;  Metoda cadranelor;
 Metoda R.A.I;  Metoda ,,Știu/ vreau să știu/ am
 Tehnica 6 – 3 – 5; învățat” etc.
 Explozia stelară;

Prin utilizarea acestor metode, ,,îi ajutăm pe elevi să-și asume responsabilitatea de
propria învățare, să-și formeze opinii argumentate, să înțeleagă logica argumentelor, să
sintetizeze idei din surse diferite, să respecte opiniile altora, să lucreze în colaborare cu alții”
(Mândru, Borbeli, Filip, 2010: 24).
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea
copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.

2
 În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături
de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.

III. Descrierea metodelor moderne

1. Metoda CUBULUI este folosită în cazul în care se
doreşte explorarea unui subiect/ a unei situaţii din mai multe
perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele
necesare unei abordări complexe şi integratoare.

Etapele metodei:

 Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE,

COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
 Se anunţă tema/ subiectul pus în discuţie.
 Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre
cerinţele înscrise pe feţele cubului.
 Se comunică întregului grup, forma finală a scrierii.
 Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pe foi albe A3.

Avantaje:

 Determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a

acestora în rezolvarea sarcinilor;
 Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare;
 Formează deprinderi de muncă intelectuală;
 Stimulează gândirea logică a elevilor;
 Creşte responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup;
 Sporeşte eficienţa învăţării – elevii învaţă unii de la alţii;
 Dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.

Dezavantaje:

 Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;

 Se creează un zgomot oarecare;
 Nu există un control precis asupra cantităţii/ calităţii cunoştinţelor dobândite de
fiecare elev.

2. Metoda PIRAMIDEI

Metoda ,,piramidei” sau metoda ,,bulgărelui de zăpadă” are la bază împletirea activităţii
individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea

3
activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la
soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date.

3. Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ( „Thinking hats”)

Aceată metodă stimulează creativitatea participanţilor care

se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă.
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:
alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta
astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot
inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie
în acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

Pălăria albă:
 Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor;
 Este neutră;
 Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare;
 Stă sub semnul gândirii obiective.

Pălărie roşie:
 Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor;
 Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor;
 Roşu poate însemna şi supărarea sau furia;
 Descătuşează stările afective.

Pălăria neagră:
 Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;
 Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;
 Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.

Pălăria galbenă:
 Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;
 Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
 Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.

Pălăria verde:
 Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;
 Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei;
 Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.

Pălăria albastră:
 Exprimă controlul procesului de gândire;

4
  Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi
atotcunoscător;
 Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;
 Este preocuparea de a controla şi de a organiza.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi

reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci
ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

Pălăria albă – pălăria roşie

Pălăria neagră – pălăria galbenă
Pălăria verde – pălăria albastră.

Cum se foloseşte această metodă?

Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei

pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci
elevul respectiv îi îndeplineşte rolul - sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi
pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare
cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie
de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:

pălăria albastră – CLARIFICĂ

pălăria albă - INFORMEAZĂ
pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII
pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE
pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...

4. Metoda CVINTETULUI

Este o tehnică ce constă în crearea unei poezii cu cinci versuri, cu ajutorul căreia se
sintetizează și condensează informațiile, inclunzându-se și reflecții ale elevilor, care pot lucra
individual, în perechi sau în grup.

Cvintetul are o structură algoritmică:

- Primul vers conține cuvântul-cheie, subiectul poeziei;

- Al doilea vers este format din două cuvinte, care descriu subiectul poeziei;
- Al treilea vers este format din trei cuvinte, care exprimă acțiuni ale subiectului;
- Al patrulea vers este format din patru cuvinte, care exprimă sentimentele autorului
față de subiectul abordat;
- Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esența subiectului.

5
 Exemplu:
Mama,
Unică, sfântă,
Alină, ocrotește, iubește,
Icoană a copilăriei noastre,
Sacrificiul.

5. Metoda R.A.I.

Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a

comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat.

Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează

şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul
împreună cu elevii săi, printr-un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev
la altul.

Cel care aruncă mingea trebuie să adreseze o întrebare din lecţia predată celui
care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe
altui coleg, adresând o nouă întrebare. Evident, interogatorul trebuie să cunoască şi
răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul
va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o
dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează
este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în
favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect
sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai
bine pregătiţi.

Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul

activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul
descoperirii, de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi
a reactualizării ideilor – ancoră.

Pot fi sugerate următoarele întrebări:

- Ce ştii despre ....................................?

- Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
- Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?
- Care este importanţa faptului că ...................?
- Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?
- Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
- De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?

6
 Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deţinând câte o
minge. Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta intră
apoi în finala câştigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfăşurându-se până la rămânerea în
cursă a celui mai bine pregătit. Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingi ar crea dezordine,
mingea unui grup care ar cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri. Institutorul supraveghează
desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-au găsit soluţii.

6. Metoda 6/3/5

Metoda 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de

hărtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica
se numeşte 6/3/5 pentru că există:

membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte

6
soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de
3
minute
5

7. Metoda EXPLOZIEI STELARE

Este o metodă de dezvoltare a creativității, al cărei scop este de ,,a obține cât mai multe
întrebări și cât mai multe conexiuni între concepte” (Mândru, Borbeli, 2010: 50), pe o temă dată.
Descrierea metodei:
1. Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se
desenează ideea centrală.

2. Pe cele 5 colțuri se scrie câte o întrebare de tipul: CE? CINE? UNDE? DE CE? CAND?, iar
cinci copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte trei-patru
colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.

3. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.

7
4. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările
elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de potențialul grupei/grupului.
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

5. Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și

modul de cooperare și interacțiune.

8.Metoda DIAGRAMEI VENN – EULER

Presupune compararea de către elevi a două elemente: idei, concepte, evenimente, obiecte
etc. Sunt evidențiate atât elementele comune, cât și cele care le diferențiază. Se prezintă sub
forma a două cercuri care se intersectează.
În primul cerc se notează elementele specifice primului obiect, în al doilea cerc, cele ale
celuilalt obiect, iar în zona de intersecție, elementele comune celor doi termeni.

Avantaje:
 stimulează învăţarea prin cooperare;
 stimulează realizarea de analize comparative, argumentări, aprecieri;
 este facilitat schimbul de informaţii;
 dezvoltă spiritul de echipă, organizarea preşcolarilor se poate face individual, pe grupe,
frontal.
Dezavantaj:
 nu se poate stabili cu exactitate gradul de implicare al fiecarui preşcolar în activitate.

9. Metoda BRAINSTORMING-ULUI

Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie,
în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”=
furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”-
efervescenţă, o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „metoda inteligenţei
în asalt.”

Etapele metodei:

1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.

2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a
tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste,
aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-
problemă conturate. Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu
are voie să facă observaţii negative. În acest caz funcţionează
principiul „cantitatea generează calitatea”.

8
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.

4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.

5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii -
simboluri, cuvinte - cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.

6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere. Dezbaterea se

poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea,
argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior. Se selectează ideile originale sau cele
mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan,
riscurile şi contradicţiile care apar.

7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate şi originale: cuvinte,
propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.

În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori

variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-
şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini
deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi
atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.

Avantaje:
 obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
 costurile reduse necesare folosirii metodei;
 aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
 stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
 dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
 dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.

Dezavantaje:
 nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
 depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
 oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
 uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.

Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de

preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui
moderator (în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atăt de animator, cât şi de
mediator.

Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile

acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.

10. Metoda MOZAICULUI (JIGSAW)

9
 Metoda mozaicului (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau ,,metoda grupurilor
interdependente” – cum o numeşte A. Neculau (1998), este bazată pe învăţarea în echipă
(teamlearning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină ,,expert”. El are în
acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.

11. Metoda LOTUS (Floarea de

nufăr)
 
Tehnica florii de nufăr presupune
deducerea de conexiuni între idei, concepte,
pornind de la o temă centrală. Problema sau
tema centrală determină cele 8 idei secundare
care se
construiesc în jurul celei principale, asemeni pe
talelor florii de nufăr.

Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la
rândul lor teme principale, pentru alte 8 floride nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale
se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.

Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie
scdezvoltate conexiuni noi şi noi concept.

12. Metoda cadranelor

Urmărește implicarea elevilor în realizarea unei înțelegeri cât mai adecvate a unui
conținut informațional. Se împarte spațiul de lucru în patru cadrane și în fiecare cadran se
propune câte o sarcină de lucru.

13. Metoda ,,Știu/ vreau să știu/ am învățat!”

Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei

paşi: accesarea a ceea ce ştim, determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a
aceea ce am învăţat. Primii doi se pot realiza oral, pe
bază de conversaţie, iar cel de-al treilea se realizează în
scris, fie în timp ce se lecturează textul, fie imediat ce
textul a fost parcurs integral.
Metoda constă în completarea unei fişe de lucru, prin
activităţi de grup sau individual.

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

10
 Concluzie
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de
a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

Datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse ne putem

propune şi realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi.

Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe

care îl dăm generaţiei următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o
unitate şcolară “muzeu”, orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de
o şcoală ce-i pregăteşte pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de
comunicare.

Bibliografie:

1. Hobjilă, Angelica, Limbă şi comunicare – perspective didactice. Aplicaţii pentru învăţământul

primar, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2016;

2. Crenguţa, Lăcrămioara, Oprea – Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti,
2008;
3. Ioan, Cerghit - Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 2005;
4. Rodica, Leonte, Mihai, Stanciu – Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul
primar, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2004;
5. Silvia, Breben, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga ( s.a.) - Metode interactive
de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova, 2006.

11