APARATE FOLOSITE IN GIMNASTICA ARTISTICA

Gimnastica sportiva este unul dintre cele mai frumoase sporturi, oferind un
spectacol de mare virtuozitate, maiestrie si arta. Ea a ajutat la cunoasterea tarii
noastre, ducand faima acestei discipline in cele mai indepartate colturi ale lumii,
ridicand sportul romanesc pe cele mai inalte culmi ale gloriei.

Aparatele folosite sau probele in gimnastica sportiva pentru fete sunt:

paralelele inegale, barna, solul si calul pentru sarituri. Pentru baieti paralele
egale, calul cu manere, inelele, solul, bara fixa si calul pentru sarituri.

Sol (gimnastică)

In gimnastica artistică, solul se referă la o suprafaţă special amenajată,

considerată un aparat. Este o probă atât în gimnastica feminină cât şi în
gimnastica masculină.

Dimensiuni

Dimensiunile aparatului sunt publicate de Federaţia Internaţională de Gimnastică

în Normele aparatelor:

 Lungime: 12 metri
 Lăţime: 12 metri
 Margine: 1 metru
Cele mai bune soluri pentru gimnastică sunt cele care absorb şocurile, cele
realizate dintr-o combinaţie de spumă cauciucată cu placaj de lemn. Astfel, solul
devine flexibil, impactul este mai lin, iar gimnastul reuşeşte să obţină o înălţime
mai mare în momentul desprinderii. Solul are o suprafaţă bine definită în care
gimnastul îşi poate desfăşura exerciţiul. Aceasta este delimitată de o bandă de
plastic albă sau de trasarea unei borduri colorate.

Durata unui exerciţiu la sol este de până la 70 de secunde în gimnastica

masculină şi de 90 de secunde în gimnastica feminină. Exerciţiile în gimnastica
feminină sunt acompaniate de muzică.

Reguli (gimnastica feminină)

Un exerciţiu la sol în gimnastica feminină durează între 70 şi 90 de secunde şi

este alcătuit din elemente acrobatice şi artistice (dans). Gimnastele sunt implicate
în alegerea muzicii şi în coregrafia exerciţiilor; din acest motiv solul este aparatul
care permite gimnastelor cea mai mare libertate de expresie. Pe lângă dificultatea
elementelor tehnice, gimnastele trebuie să ţină cont şi de muzică în încercarea de
a-şi executa exerciţiul în ritmul acesteia.

La nivel profesionist, coregrafia unui exerciţiu este aleasă de gimnastă împreună

cu antrenorii săi. Majoritatea federaţiilor naţionale angajează coregrafi
specializaţi care creează exerciţii pentru gimnastele lor. Printre cei mai cunoscuţi
astfel de coregrafi se numără: Lisa Leuke (SUA), Adriana Pop (România, Franţa,
China), Nancy Roche (SUA) şi Geza Pozar (România, SUA). Alţii optează
pentru coregrafii realizate de antrenor împreună cu gimnasta sa. O parte dintre
sportive se foloseşte de acelaşi exerciţiu timp de mai multe sezoane, în timp ce
altele aleg să-l modifice anual. Întrucât timpul de execuţie al unui exerciţiu poate
varia între diferite competiţii, antrenorii pot modifica compoziţia acestuia. Cu
toate acestea, se întâmplă foarte rar ca o sportivă să execute 2 exerciţii diferite
de-a lungul unui sezon competiţional. Unul din puţinele exemple în acest sens s-a
petrecut la Jocurile Olimpice de vară din 1996, când rusoaica Dina Kotchetkova
a prezentat un program complet diferit de ceea ce arătase până în acel moment.

Acelaşi cuplu (gimnastă-antrenori) este cel care alege şi muzica viitorului

exerciţiu. Aceasta poate aparţine oricărui gen muzical şi poate fi interpretată la
orice instrument(e). Totuşi, nu sunt permise interpretările vocale.
Responsabilitatea existenţei materialului muzical la fiecare competiţie aparţine
gimnastei şi antrenorului acesteia.

Cele mai multe exerciţii sunt compuse din 3-5 linii acrobatice şi o serie de
elemente artistice, piruete şi sărituri. Codul de punctaj prevede obligativitatea
existenţei elementelor din 5 grupe de elemente diferite. Astfel, un exerciţiu
trebuie să conţină o întoarcere la cel puţin 540 de grade, un salt dublu, o linie
acrobatică spre înainte şi una spre înapoi.

Notele se acordă în funcţie de dificultatea exerciţiului, de interpretarea artistică,

de elementele tehnice impuse şi de calitatea programului în ansamblu. În cazul
unor execuţii modeste, al lipsei elementelor obligatorii, al căderilor sau al altor
erori, nota finală suferă nişte deduceri. Spre deosebire de gimnastica masculină,
gimnastelor le este permis să încheie linia acrobatică într-o poziţie de fandare.
Gimnasta trebuie să se folosească de întreaga suprafaţă a aparatului, liniile
acrobatice urmând a se executa dintr-un colţ în celălalt al covorului. Păşirea în
afara suprafeţei delimitate atrage după sine penalizarea sportivei.

Gimnastele se pot folosi de cretă pentru a spori aderenţa mâinilor şi/sau

picioarelor cu aparatul. De asemenea le este permis să-şi protejeze încheieturile.
În concursurile junioarelor, arbitri permit utilizarea unei suprafeţe mai flexibile
pentru evitarea unor accidentări grave. În competiţiile internaţionale majore
(Olimpiadă, Campionat Mondial), precum şi în cele naţionale de anvergură,
această suprafaţă ajutătoare nu este acceptată.

Reguli (gimnastica masculină)

La fel ca şi în celelalte probe ale gimnasticii, notele în gimnastica masculină se

acordă ţinându-se cont de dificultatea execuţiilor, de ţinuta sportivului şi de
calitatea exerciţiului în ansamblu. Arbitri sunt obligaţi să urmărească îndeplinirea
numărului de elemente obligatorii (inclusiv o linie acrobatică compusă din cel
puţin 2 salturi). Gimnastul trebuie să se folosească de întreaga suprafaţă a
aparatului, liniile acrobatice urmând a se executa dintr-un colţ în celălalt al
covorului. Păşirea în afara suprafeţei delimitate atrage după sine penalizarea
sportivului. Gimnastul trebuie să încheie linia acrobatică într-o poziţie "fixată":
picioarele să atingă solul în acelaşi timp, nefiind permişi paşi ajutători.
Sărituri (gimnastică)

Săriturile constituie unul din aparatele din gimnastica artistică, care este comun
pentru atât gimnastica feminină cât şi pentru cea masculină. În competiţii
internaţionale, simbolul pentru sărituri este VT de la cuvântul englez vault, care
desemnează aparatul.

Dimensiunile calului de sărituri 
-
Înălţime 125 cm (femei)
135 cm (bărbaţi)

Lungime 120 cm

Lăţime 95 cm

Notare şi reguli

Arbitrii notează atât exerciţiile impuse, cât şi cele libere, conform unui cod bazat
pe dificultate, execuţie, tehnică şi compoziţie. Depunctările se bazează pe erori
de execuţie, formă fizică precară, dezechilibrări, aterizări greşite, ş.a.m.d.. Orice
cădere este automat depunctată cu 0,5 puncte la nivele obişnuite ale gimnasticii
şi cu 0,8 puncte la nivele de elită ale gimnasticii europene, mondiale şi olimpice.

Tipuri de sarituri : Săritura Iurcenko , Săritura Tsukahara

Săritura Iurcenko este denumirea unui tip de săritură din gimnastica artistică. Ea
a fost denumită după gimnasta sovietică Natalia Iurcenko, care a practicat
săritura la începutul anilor '80 ai secolului al XX-lea.

La săritura Iurcenko, la sfârşitul alergării, gimnasta face un salt rotit pe care îl

termină cu picioarele direct pe trambulină şi cu spatele la masa de sărituri.

Săritura Tsukahara este denumirea unui tip de săritură din gimnastica artistică.
Ea a fost denumită după gimnastul japonez Mitsuo Tsukahara, care a practicat
prima săritură de acest fel în anul 1972.

La săritura Tsukahara, după desprinderea de trambulină, gimnastul se rotește în

aer pe jumătate (180°) astfel încât, atunci când mâinile ating masa de sărituri, se
află cu fața spre direcția saltelei și cu spatele la trambulină.

Bârnă

Bârna este unul din cele patru aparate de gimnastică (probe) artistică feminină.
Este alcătuit dintr-un cadru metalic pe care este așezată o bârnă de lemn,
acoperită cu piele. Durata unui excercițiu la bârnă este de un minut și 30 de
secunde.

Dimensiuni

Dimensiunile oficiale ale aparatului sunt publicate de Federația Internațională de

Gimnastică:

 Înalțime 125 cm
 Lungime 5 m
  Lățime 10 cm

Inițial, suprafața bârnei era din lemn lăcuit, dar după 1980, bârna proriu-zisă a
început să fie acoperită cu piele. Bârnele moderne sunt montate pe o suspensie
specială care, deși foarte rigidă, amortizează oarecum șocul aterizărilor.

Reguli

Exercițiile la bârnă sunt punctate pentru atitudine artistică, execuție acrobatică și

completarea elementelor obligatorii. Regulamentul Federației Internaționale de
Gimnastică impune un număr de elemente obligatorii, printe care o răsucire de
360 de grade, elemente acrobatice pe spate și elemente acrobatice în față sau
laterale. În afară de execuția elementelor obligatorii se mai acordă puncte pentru
felul în care elementele sunt legate între ele. Terminarea exercițiului (săritura de
pe bârnă și aterizarea) sunt de asemenea foarte importante. Gimnastele pot să
piardă puncte pentru diverse greșeli făcute în timpul exercițiului: dezechilibru,
tehnică deficientă, ratarea unui element obligatoriu, cădere de pe bârnă, și altele.

 Gimnastele pot să-și dea cu cretă pe mâini și picioare, și pot să poarte

încălțări speciale, pentru a-și îmbunătăți stabilitatea pe aparat.
 Antrenorii nu au voie să intervină în nici un fel în timpul exercițiului.
Singura excepție de la regulă este dacă exercițiul a fost început cu ajutorul
unei trambuline elastice: în acest caz, antrenorul sau o coechipieră are voie
să ia trambulina de lângă bârnă.
 Exercițiul la bârnă durează un minut și 30 de secunde (90 de secunde);
depășirea limitei de timp este penalizată la punctaj.
 În cazul unei căderi, gimnasta are la dispoziție 10 secunde să reia
exercițiul. Dacă exercițiul nu e reluat în acest interval de timp, este
considerat abandonat.

Evoluție

La începuturile gimnasticii artistice feminine, bârna era un aparat mai degrabă

artistic decât acrobatic. Exercițiile erau compuse din salturi, poze de dans, stând
în mâini, răsuciri și mers. În anii '60 cel mai dificil element executat de o
gimnastă olimpică era un flick-flack pe spate.

Dificultatea exercițiilor la bârnă a crescut dramatic în anii '70, când Olga Korbut
și Nadia Comăneci au introdus exerciții cu salturi multiple; curând după aceea,
alte gimnaste au început să execute elementele dificile. Spre mijlocul anilor '80,
toate gimnastele de talie mondială adoptaseră elementele inventate de Olga și
Nadia. Aceste schimbări au fost facilitate în parte de îmbunătățirile aduse
aparatului, în mod special acoperirea suprafeței cu piele fină, ceea ce a redus
substanțial riscul alunecărilor.
Paralele inegale

Paralele inegale, uneori paralele asimetrice, este un aparat de gimnastică,

utilizat doar în gimnastica feminină. Cadrul este confecţionat din oţel, iar barele
sunt realizate din lemn, materiale plastice sau din materiale compozite.

Dimensiuni

Dimensiunile aparatului sunt standardizate şi publicate de către Fédération

Internationale de Gymnastique în broşura intitulată Apparatus Norms.

 Înălţime (incluzând aproximativ 30 cm pentru salteaua de aterizare)

o bara superioară - 245 cm
o bara inferioară - 165 cm
 Grosimea barelor - 4 cm
 Lungimea barelor - 240 cm
 Distanţa diagonală dintre cele două bare - între 130 cm şi 180 cm
(ajustabilă)

Notare şi reguli

Arbitrii notează atât exerciţiile impuse cât şi cele libere conform unui cod bazat
pe dificultate, execuţie, tehnică şi compoziţie. Depunctările se bazează pe erori
de execuţie, formă fizică precară, dezechilibrări, pauze, rotaţii inutile, ş.a.m.d..
Orice cădere este automat depunctată cu 0,5 puncte la nivele obişnuite ale
gimnasticii şi cu 0,8 puncte la nivele de elită ale gimnasticii europene, mondiale
şi olimpice.
Cal cu mânere

Calul cu mânere este un aparat de gimnastică, utilizat tradiţional de gimnaşti

datorită utilizării intensive a forţei fizice.

Original cadrul era confecţionat din metal, iar pentru partea folosită ca exerciţiu
au fost folosite ca materiale lemnul şi respectiv pielea. Astăzi cadrul poate fi
realizat din materiale compozite, iar partea destinată exerciţiului poate din
realizată din materiale plastice, acoperite cu materiale sintetice.

Istoric

Precursorul calului cu mânere de azi a fost folosit cu multe secole în urmă ca

obiect de antrenament pentru soldaţi pentru practicarea încălecării şi descălecării.

Dimensiuni

Dimensiunile standard ale aparatului sunt publicate de către Federaţia

Internaţională de Gimnastică în broşura Apparatus Norms.

 Înălţime - 115 cm, care includ 20 cm pentru aterizare pe saltea

 Lungime - 160 cm
 Lăţime - 35 cm
 Înălţimea mânerelor - 12 cm
 Distanţa dintre mânere - între 40 cm şi 45 cm (ajustabilă)

Notare şi reguli

Arbitrii notează atât exerciţiile impuse cât şi cele libere conform unui cod bazat
pe dificultate, execuţie, tehnică şi compoziţie. Depunctările se bazează pe erori
de execuţie, formă fizică precară, dezechilibrări, aterizări greşite, ş.a.m.d.. Orice
cădere este automat depunctată cu 0,5 puncte la nivele obişnuite ale gimnasticii
şi cu 0,8 puncte la nivele de elită ale gimnasticii europene, mondiale şi olimpice.
Inele

 concepute după sistemul revoluţionar care reduce considerabil presiunea

asupra umerilor
 permite mai multe repetări, solicitând mai puţină energie
 certificate FIG

Paralele egale baieti

 oferă un grad ridicat de stabilitate şi rigiditate

 sunt prevăzute cu un mecanism de fixare în trei puncte, care previne
dezechilibrarea şi oferă securitate gimnastului
 certificate FIG

Bară orizontala
 bara din oţel inoxidabil, combinată cu forma bărilor verticale,  cu axul
central şi cu tensiune incorporată, contribuie la asigurarea dinamismului
necesar, fără să compromită stabilitatea
 revenirea rapidă la forma iniţială a bării orizontale reduce riscul greşelilor
şi accidentelor
 certificată FIG