MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Drept și științe sociale
Catedra Științe socioumane și asistență socială

Curriculum
la disciplina universitară
Teoria deciziilor
(Pentru ciclul II – masterat, științe penale și managementul administrației publice)

Autor: Efim Mohorea, dr. hab., prof. univ.

Discutat la ședința Catedrei

Științe socioumane și asistență socială
din ___________2019
Proces verbal № _____

Aprobat la ședința
Consiliului Facultății Drept și științe sociale
din. __________2019
Proces verbal № ____

Bălți, 2019

1
 Informații de identificare a cursului
Facultatea: Drept și științe sociale,
Catedra: Științe socioumane și asistență socială
Specialitatea: Drept
Domeniul de formare profesională la ciclul II
Denumire: Teoria deciziilor
Statutul: disciplină obligatorie

I. Administrarea disciplinei
Repartizarea orelor
Codul Credite Total Forma Limba
discipli ECTS ore de de
prelege semina laborat lucrul
nei evaluare predare
ri re or individ
a
ual
F.01.O. Examen română.
4 150 16 16 118
002 (scris)

Informații referitoare la cadrele didactice

Titularul cursului: Efim Mohorea, dr. hab., prof. univ.

E-mail: efimohorea@list.ru

II. Integrarea cursului Teoria deciziilor

Cursul reprezintă o disciplină cu caracter interdisciplinar care se predă la anul I Masterat
(Științe penale și Managementul administrației publice). Jurisprudența presupune profunde
cunoștințe și vastă cultură în domeniul conducerii. Esența conducerii este procesul de luare a
deciziei (în sens general) și transmiterea ei prin intermediul comenzii către destinatar. Decizia
este legată de conducere în general. Elementul ei calitativ nou este folosirea, în procesul
elaborării deciziei, a unui vast aparat științific prin care empirismul, dominant în trecut, este
înlocuit cu raționamentul științific. Acesta (bazat pe analiza profundă a fenomenelor, factorilor
care condiționează procesele sociale, fenomenele economice, politice și culturale) contribuie
considerabil la elaborarea mai multor alternative de activitate (variante), atașându-se fiecăreia
consecințele ei previzibile, precum și definirea criteriului de optimizare sau raționalizare de
alegere. Folosirea raționamentului științific în fundamentarea deciziei juridice este un act prin
care este pusă în valoare informația (normativă, factologică etc.), ceea ce presupune asigurarea
permanentă a decidentului (anchetatorului, procurorului, judecătorului, managerul administrației
publice etc.) cu toate informațiile privind sfera de acțiune a viitoarelor decizii generale și hotărâri
concrete.
În sens larg, decizia reprezintă capacitatea oamenilor de a lua hotărâri în toate problemele
ce intră în sfera intereselor și competenței lor.

III. Competențe prealabile

Însușirea cursului Teoria deciziilor presupune că masteranzii au anumite cunoștințe și
aptitudini:

2
  cunosc ideile fundamentale din cursul de filosofie (realitate obiectivă și subiectivă, spațiu,
timp, cauzalitate, tipuri de adevăr, valoare, libertate, dreptate ș.a.), filosofia dreptului și teoria
generală a dreptului (sistem de drept, normă juridică, valoare juridică, adevăr juridic ș.a.),
istoria dreptului, ramurile de drept, logica juridică (principii logice, noțiune și operații logice cu
noțiunile, judecată, raționament, argumentare etc.);
 posedă capacități de analiză a textelor științifice, de gândire și exprimare corectă a ideilor
științifice, de formulare a unor probleme, ce decurg din analiza fenomenelor și proceselor
sociale actuale, din țară și lume, ș.a.
 pot să argumenteze convingător teze, să justifice decizii juridice, să distingă între adevăr și
eroare, între concepții juridice juste și injuste etc.

IV. Competențe dezvoltate în cadrul cursului

Însușind ideile fundamentale ale Teoriei deciziilor, viitorii juriști-practicieni și cercetători
în domeniul Dreptului și Managementul administrației publice vor fi în stare:
 să gândească corect, în cadrul activității profesionale, aplicând principiile logicii
decizionale;
 să cunoască structura proceselor decizionale concrete, rolul și funcțiile decidentului în
analiza problemelor decizionale;
 să poată obține și analiza informațiile necesare și suficiente pentru elaborarea anumitor
alternative, fără de care nu va fi posibilă soluționarea problemei decizionale;
 să manifeste creativitate, folosind criteriul de preferință în alegerea alternativei optime
pentru soluționarea problemei decizionale;
 să manifeste competentă profesională și responsabilitate morală în soluționarea deciziilor
juridice și administrative;
 să poată însuși și aplica în activitatea practică cunoștințele științifice din știința
contemporană a conducerii și luării deciziilor;
 să explice procesul escaladării implicării într-un aparent falimentar curs al acțiunii;
 să compare și să diferențieze algoritmul rezolvării problemelor în condiții de certitudine ți
luarea deciziilor în condiții de risc și incertitudine;
 să explice fenomenul gândirii în grup și modul în care grupurile operează cu riscul în
procesul luării deciziilor;
 să cunoască principiile, regulile și metodele luării deciziilor în diverse condiții (de
certitudine, risc, incertitudine);
 să explice potențialul și problemele luării deciziilor folosind mijloace electronice, tehnica
de calcul, programele computerizate;
 să cunoască conceptele și formele logice în procesele decizionale;
 să înțeleagă esența psihică și rațională a argumentării juridice și importanța mijloacelor de
influențare în comunicare și luarea deciziilor;

IV. Finalitățile cursului

Scopul disciplinei Teoria deciziilor este de a contribui considerabil la însușirea, de către
viitorii magiștri în Drept și funcționarii administrației publice, a principiilor generale și a
structurilor asemănătoare ale tuturor proceselor decizionale, indiferent de domeniul real

3
(economie, drept, politică, învățământ, medicină etc.) și aplicării corecte a acestora în activitatea
profesională de conducere.
La finalizarea studierii disciplinei masteranzii vor fi capabili:
 să poată depista și formula o problemă decizională;
 să interpreteze și să traducă în limbajul teoriei deciziei conținutul și structura problemelor și
operațiilor decizionale concrete;
 să stabilească structura formală și să elaboreze bloc-schema soluției problemei decizionale;
 să cerceteze alternativele posibile de soluționare a problemei;
 să stabilească criteriul de preferință a alternativelor și să selecteze alternativa optimă;
 să aleagă din universul de metode și mijloace pe acelea care asigură soluționarea problemei
decizionale concrete;
 să analizeze validitatea raționamentului decizional;
 să folosească metodologia decizională în procesul calificării faptelor juridice, inclusiv, a
celor ce deviază de la cerințele normelor juridice;
 să aplice teoria argumentării în practica soluționării conflictelor juridice și luării deciziilor
administrative sau judecătorești;
 să depisteze erorile care au survenit în unele decizii administrative sau judecătorești, să
argumenteze cauzele acestora și să propună soluții pentru depășirea erorilor respective.

VI. Calendarul de desfășurare a cursului

a) Tematica și repartizarea orientativă a orelor de curs și seminare

Nr Tema Ore
1. Teoria (luării) deciziilor – nouă direcție în știința contemporană 2
2. Logica procesului decizional 2
3. Structura procesului decizional 2

4. Tipologia proceselor decizionale 2

5. Metode generale de rezolvare a problemelor decizionale 4

6. Procese decizionale de grup 2

7. Specificul deciziilor administrative sau judiciare 2

Total 16

b) Obiective de referință și conținuturi

Obiective de referință
să definească teoria deciziei ca știință ce
studiază actele psihice și raționale prin care
decidentul (subiectul luării decizie), pentru a
soluționa (rezolva) o problemă, din mai multe
variante (alternative) alege acea linie de
conduită în atingerea unui scop, care îi asigură o
4
Conținuturi
Teoria deciziilor – nouă direcție în
știința contemporană
 scurt istoric al teoriei luării
deciziilor;
 locul deciziei în actul de conducere;
 importanța cunoașterii teoriei luării
eficiență sau utilitate mai mare; deciziilor pentru economiști, manageri,
să definească locul și importanța deciziei în juriști ș.a..
conducerea sistemelor sociale (organizațiilor,
firmelor, ministerelor etc.);
să înțeleagă că atingerea obiectivelor concrete
în activitatea de conducere se realizează prin
decizii, cu comenzile de dirijare a eforturilor a
sistemului spre scopul final;
să aprecieze decizia drept esența activității de
conducere, având în vedere că toate activitățile de
conducere se finalizează prin luarea unei decizii;
să înțeleagă specificul conceptelor de bază ale Logica procesului decizional
teoriei deciziei (noțiunea, judecata,  Concepte și forme logice utilizate în
raționamentul), operațiile formale cu ele procesele decizionale;
(definirea, clasificarea ș.a.), formele decizionale  Principiile generale ale logicii
infralogice (valoarea, preferința, utilitatea); decizionale;
să înțeleagă specificul principiilor logice
aplicate în teoria deciziilor (principiile identității,
noncontradicției, rațiunii suficiente - decizionale),
regulile maximalizării utilității și opțiunii majore.
să conștientizeze conceptele teoriei luării Structura procesului decizional
deciziei: subiect al deciziei (decident), problemă  elementele de bază ale procesului
decizională, alternativă, luarea deciziei; decizional;
să înțeleagă, interpreteze corect și, practic, să  etapele de desfășurare a procesului
urmeze etapele principale ale actului decizional: decizional;
identificarea problemei;  formalizarea procesului decizional.
căutarea informațiilor relevante;
generarea de soluții alternative;
evaluarea soluțiilor alternative;
selectarea alternativei optime (celei mai
eficace, bune, drepte etc.), din punct de vedere
axiologic;
implementarea soluției alese;
monitorizarea și evaluarea soluției alese.
să distingă deciziile în funcție de: Tipologia proceselor decizionale
 natura obiectivelor urmărite - decizii strategice  decizii în funcție de natura
și tactice; metodologia de elaborare și adoptare - obiectivelor urmărite;
decizii neprogramate, decizii semiprogramate,  decizii în funcție de metodologia de
decizii programate; elaborare și adoptare;
 sfera de competență a cadrului de conducere - decizii după sfera de competență a
decizii independente, decizii dependente; cadrului de conducere;
 frecvența de adoptare - decizii periodice, decizii în funcție de frecvența de
decizii aleatorii, decizii unice. adoptare.

să fie capabil a pune împreună cunoștințele, Metode generale de rezolvare a

experiența, intuiția și abilitatea decizională
disponibile, în vederea identificării structurii
formale a problemei, a metodelor și modelelor
adecvate pentru a fi aplicate în rezolvare;
să identifice corect condițiile în care urmează a
problemelor decizionale
 mediul decizional;
 probleme decizionale în condiții de
certitudine, risc și incertitudine;
 modele decizionale normative;

5
fi aplicată decizia;
să înțeleagă și să poată aplica metodele
generale de rezolvare a problemelor decizionale
în codiții de informare completă, parțială sau
nulă;
să înțeleagă importanța aplicării sistemelor
informaționale de asistare a deciziilor în
managementul contemporan (economic, politic,
juridic etc.);
să înțeleagă specificul demersurilor euristice și
metodele psihologice de creație a soluțiilor
problemelor: brainstormingul, sinectica ș.a.;
să înțeleagă că, la nivel de organizație, deciziile
sunt adoptate de grupuri de decidenți;
să înțeleagă că activitatea grupurilor de
decidenți constă în:
culegerea, analiza și interpretarea informaților
necesare adoptării deciziei;
elaborarea proiectelor decizionale prin
stabilirea criteriilor și a variantelor decizionale;
selectarea modelelor și a metodelor adecvate
rezolvării problemelor decizionale apărute;
propunerea unor soluții și variante alternative
la problema decizională analizată și participarea
la adoptarea și implementarea soluției finale a
deciziei,
să cunoască modalitățile de construire,
pregătire, perfecționare și utilizare a grupurilor de
decidenți.
să distingă între decizie în cadrul teoriei
decizionale și decizie - fel de hotărâre
administrativă sau judecătorească, de rând cu
sentința și încheierea (procedura penală);
să stabilească structura (etapele) soluționării
fondului cauzei (deliberarea, adoptarea sentinței)
judecății penale în prima instanță și ale altor
forme de soluționare a conflictelor juridice;
să evidențieze specificul a diverse feluri de
hotărâri judecătorești, notele lor distinctive, în
raport cu deciziile din alte domenii ale activității
omenești;
să aplice corect schemele argumentării
normative, acordând atenția cuvenită convingerii
intime a judecătorului în soluționarea conflictelor
juridice;
să formeze motivații pentru a lua hotărâri în
diverse forme ale activității juridice, voință
pentru finalizarea cu succes a proceselor
judiciare;
 să obțină calitățile profesionale necesare
6
sisteme informaționale de asistare a
deciziilor;
 modele descriptive. Raționalitatea
decizională limitată;
scheme și strategii implicate în
luarea deciziilor;
 tehnica demersurilor euristice;
 algoritmul de rezolvare a
problemelor euristice.
Procese decizionale de grup
procese de grup în adoptare
deciziilor. Decidentul individual și
decidentul colectiv;
atitudinea față de risc a grupurilor
decizionale;
alcătuirea și dezvoltarea grupurilor
decizionale eficiente.
Specificul deciziilor administrative
sau judiciare
conceptul hotărâre juridică. Genuri
și specii de hotărâri juridice – specii și
subspecii de decizii generale;
specificul hotărârilor administrative
și judecătorești, felurile hotărârilor
instanței de judecată;
importanța raționamentului
argumentativ în luarea hotărârilor
administrative sau judecătorești;
rolul motivației, convingerii intime și
voinței reprezentantului administrației
sau judecătorului în luarea hotărârilor
administrative sau judecătorești;
pregătirea specială a masteranzilor în
vederea luării de decizii competente.
 pentru a lua decizii competente.

VII. Activități de lucru individual

Pentru a se pregăti de seminare la temele cursului dat masteranzii au la dispoziție sursele
bibliografice.
Unele întrebări din temele cursului vor fi pregătite de către masteranzi în mod de sine
stătător. Spre exemplu, masteranzii trebuie să studieze în mod de sine stătător temele consacrate
luării deciziilor din cursul managementului juridic sau administrativ, să facă cunoștință cu teoria
rezolvării problemelor creative (TRIZ) și algoritmul de rezolvare a problemelor de creație
(ARIZ).
VIII. Evaluarea
Evaluarea curentă o constituie notele obținute de masteranzi la seminare (răspunsuri la
întrebări, referate, recenzii la lucrări științifice etc.). Media notelor la seminare se calculează
până la sutimi. Nota finală se calculează astfel: la nota medie de la seminare se adaogă nota
întreagă de la examen, iar suma obținută se înmulțește cu 0,5. Examenul se petrece în formă
scrisă. El reprezintă răspunsurile masteranzilor la întrebările din teste. Pentru testarea finală
masteranzii trebuie să acumuleze informații și să obțină cunoștințe pentru a fi în stare să
răspundă în scris la anumite întrebări de bază.
EXEMPLU DE TESTE
la cursul Teoria deciziilor
Pentru testarea finală masteranzii trebuie să acumuleze informații și să obțină cunoștințe
pentru a fi în stare să răspundă în scris la întrebările de bază de tipul celor expuse mai jos.
1. Analizați procese decizionale concrete (spre exemplu, din viața D-voastră), evidențiați
notele lor esențiale și necesare iar, în baza acestor note, dați propria definiție a luării deciziei ca
proces psihic și rațional complex și comparați-o cu cea din manuale.
2. Analizați structura procesului decizional și identificați notele generale și cele specifice ale
hotărârilor administrative sau juridice, inclusiv, ale celor judecătorești.
3. Stabiliți criteriile clasificării și, în conformitate cu acestea, enumerați tipurile de bază ale
deciziilor în managementul contemporan.
4. Caracterizați specificul deciziilor în condiții de certitudine, risc și incertitudine.
5. Descrieți metodele de bază aplicate în luarea deciziilor. Explicați specificul metodei
arborelui decizional.
6. În baza metodei deductive soluționați următoarea problemă decizională. Un om de afaceri a
procurat pentru realizare 30 vagoane cu cărbune, a câte 30 tone fiecare. Datele de laborator și
documentele respective au fixat caracteristicile fizice ale cărbunelui, inclusiv, 2% apă. După ce
cărbunele a stat 2 săptămâni la aer liber, cantitatea apei în el a ajuns la 10%. Tot cărbunele a fost
realizat conform documentelor inițiale, deși experții (adică D-voastră) au înregistrat schimbarea
cărbunelui. D-voastră trebuie să calculați cu cât s-a mărit masa totală a cărbunelui și, în baza
legislației în vigoare, ce hotărâre juridică să luați.
7. Aplicând metoda arborelui decizional, rezolvați următoarea problemă. Un funcționar, de
luni şi până vineri, folosește trenul, dus-întors (de la casă până la lucru). El a observat că
probabilitatea controlului este de 0,4. Biletul, într-o direcție, costă 50 lei. Amenda pentru
călătoria fără bilet este de 200 lei. Călătorul cade în ispită: poate să călătorească fără bilet,

7
bazându-se pe datele statistice? Ce veți recomanda călătorului: să cumpere bilet sau să
călătorească fără bilet, riscând să plătească amenda, plus achitarea plății pentru bilet?
8. În baza unui document administrativ sau unui articol din CP RM (spre exemplu, art. 171,
189) să fie formulat rațonamentul de bază al unei hotărâri administrative sau judecătorești.

IX. BIBLIOGRAFIE
a. obligatorie
1. Dobrinescu, I. Introducere în logica juridică, București, 1996;
2. Dolea, I., Roman, D., Sedlețchi, Iu., Drept procesual penal, Chișinău., 2005;
3. Drucker, P. F., Eficiența factorului decizional, Deva, 1994;.
4. Gaindric, C., Luarea deciziilor, Chișinău, 1998;
5. Ursachi, I., Management, cap. 5. Luarea deciziilor, București, 2001;
b. opțională
1. Gaindric, C. , Abordări sistemice în luarea deciziilor, Chișinău, 2017:
2. Mărăcine, V., Decizii manageriale. Îmbunătățirea performanțelor decizionale ale firmei,
București, 1998;
3. Mihai, Gh, Elemente constructive de argumentare juridică, București, 1982;.
4. Wright, G.H., Normă şi acţiune: Studiu logic,. București, 1982:.
6. Михалкин, Н.В., Логика и аргументация в судебной практике. М., 2004;