Partidele politice

1. Definiție, roluri, caracteristici, clasificare

1.1 Partidul politic “reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului

consimţământ, ce acţionează programatic, conştient şi organizat pentru a servi intereselor unor
clase, grupuri sociale, comunităţi umane, pentru dobândirea şi menţinerea puterii politice, în
vederea organizării şi conducerii societăţii, conform cu idealurile proclamate în platforma
program.”

Partidul politic este o organizaţie care încearcă sa obţină putere politică în cadrul unui
guvern, de obicei prin participare în campanii electorale. Unele partide nu încearcă să câştige
putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc să participe în sistemul electoral. Unele
partied utilizaeză alte metode mai puțin frumoase, chiar şi terorismul.

Multe partide sunt centrate în jurul unei ideologii, însă pot şi să facă parte dintr-o coaliţie
cu interese mixte.
Într-un sistem de guvernare, majoritatea partidelor politice au un lider ales care în cazul
în care partidul său câştigă, devine şeful statului.

Într-un sistem președențial, preşedintele poate fi ales ca un reprezentativ a partidului său,

dar în unele ţari e forţat să renunţe la legăturile sale cu orice partid politic când devine şeful
statului. În unele situaţii electorale, un guvern de coaliţie poate fi format, cu membri din partide
diferite. Acest fenomen este întâlnit mai des în sisteme cu o reprezentare proporțională.

Deci, partidele politice sunt un ansamblu de oameni uniți pentru a lucre în comun în
interes național după un principiu asupra căruia s-au pus de accord.

1.2 Partidele politice îndeplinesc următoarele roluri:

 Recrutare de personal de conducere

 Generare de programe politice
 Coordonarea și controlul organelor guvernării
 Satisfac și împacă cererile de grup
 Integrarea socială a indivizilor

1.3 Caracteristicile partidelor politice:

 Au scopul de a obține puterea, singure sau într-o coaliție
 Caută să obțină sprijinul popular prin intermediul alegerilor
 Sunt organizații permanente

1.4 Clasificarea partidelor politice:

a) În funcție de gradul de organizare

 Partidul de cadre, care reunește personalități, care sunt oameni influenți în
susținerea candidatului pentru câștigarea voturilor. Ei sunt de obicei oameni de
afaceri necesari pentru finanțarea campaniei. Sunt, de asemenea, tehnicieni care
sunt inițiați ăn arta de a manipula votanți și de a conduce campanii. Într-un astfel
de partid este deosebit de important calitatea membrilor, care este exprimată prin
prestigiu, abilitate dar și avere.
Partidul de masă a apărut odată cu apariția votului universal și au un număr
relative crescut de membri

b) În funcție de domeniul de implicare politică

Partid popular, încearcă să reprezinte interesele tuturor grupărilor sociale,

integrand în obiectivele sale cât mai mulți cetățeni, iar ideologiile joacă un rol
secundar
Grupurui de interese, acest tip de partied își concentrează atenția în favoarea
apărării intereselor unei grupări anume, fărp a avea pretenșia că ocupă întreaga
sferă socială
c) După funția ocupată în cadrul sistemului politic
Partide de guvernământ, a ieșit câștigător la alegeri și reprezintă guvernul până la
următoarele alegeri. Pot exista mai multe partied de guvernământ care conduc
împrteună printr-o coaliție
Partied de opoziție, acest gen de partid a pierdut alegerile și se află în opoziția
parlamentară
d) În funcție de obiectivele socio politice
Partied comuniste
Partied social democrate
Partied liberale
Partied conservatoare
Partide naționaliste

2. Nivelele de organizare și funcțiile partidelor politice

2.1 Partidul are mai multe nivele de organizare în fubcție de numărul de membri și de
influența electoral. Politica apare ca o convenție care stabilește cât de strânsă este relația
dintre partid și individ.

 Primul nivel al participării la viața politică este constitui de către electorat, care este
forma cea mai slabă de atașament față de partid, ei nu sunt membri din punct de vedere
juridic dar sprijină partidul.
 Al doilea nivel este constituit de către simpatizanți, nici ei nu sunt membri dar spre
deosebire de electori participăă la unle reuniuni publice
 Al treilea nivel este format de membrii, care juridic fac parte din partid, varsă periodic
sume de bani, denumite cotizații.
 Al patrulea nivel este cel al militanților, cei care fac diverse activități cum ar fi împtrăștie
presa, scriu scrisorile și declarațiile, participă la campanii electorale
 Al cincilea nivel este reprezentat de către conducere. Liderii sunt acele persone care au
dreptul să reprezinte partidul în raport cu statul sau alte instuituții. Determină strategia și
stabilesc tacticile partidului. Ei sunt cei care constituie elita partidului.

2.2 Funcțiile partidelor politice

a. Funcția de elaborare de doctrine, ideologii și programe politice care se
manifestă prin:
 Redactarea de platform, programe sau a unui discurs politic
sistematizat
 Propaganda politică
 Acțiune politică nemijlocită, concretă

Din acest punct de vedere se poate vorbi despre partide liberale,

conservatoare, creștin-democrate, de centru, socialiste si social-democrate,
comuniste, ecologiste și extremiste de dreapta

b. Funcția de exercitare a puterii politice care urmârește:

 Buna desfășurare a activităților tuturor instituțiilor și cetățenilor
 Stabilirea regulilor de conduit dintre intreprinderi și oameni
 Siguranța și stabilitatea națională
 Cooperarea cu alte state
c. Functia de control și de critică asupra asupra autorității executive si
legislative: această funcție revine de obicei opoziției, care are tentative de
abloca sau de a revizui anumite inițiative legislative prin interpelări și discuții
cu partidele care se află la putere, prin conducerea spore soluții de
compromise sau prin temporizare

3. Principalele doctrine politice sunt:

 Clivajul stânga-dreapta
 Liberalismul
 Conservatorismul
 Social-Democrația
 Creștin-Democraţia
Clivajul stanga-dreapta:
își are originile în Franța. Pentru simplificarea procedurii de numărare a voturilor,
adepții conservării prerogativelor regelui s-au așesat în dreapta președintelui adunării
constituante în Franța iar adversarii în stânga. Stânga a fost asociată ideii de
transformare, făcea apel la progre, iar adepții dreptei făceau apel la menținerea
tradiției, ordinii, morale, de susținere a status-quo ului
Liberalismul:
este doctrina cea mai îndelungată din istorie, este centrat pe individ și are drept linii
directoare libertatea individuală, inițiativa privată și asimilarea puterii statului.
Privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit
existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuale
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca o reaacție la
liberalism. Esența conservatorismului este conținută în dictonul ”atunci când nu e
necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic”. Comunitatea este mai
presus de individ, drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor, oamenii sunt
inegali, organizarea social este complex și presupune existența diferitelor clase și
grupuri.
Social democrația:
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se
confundă cu acesta, sau cu anumite forme ale sale. Ideile socialiste izvorau din
dorința de a găsi modalități de a fi promovate libertatea și egalitatea, astfel încât să
aibă loc o distribuire a avuției naționale într-un mod echitabil către toți cetățenii.
Creștin democrația:
Originile trebuie căutate între principiile susținute de catolicismul politic. Partidele
creștin democrate au apărut ca reacțiile la atacurile bisericii și catolicismul. Creștin
democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, promovează
respectful față de valorile tradiționale: credința, familie.