INTEGRAREA

METABOLISMULUI ENERGETIC

Conf. Dr. Elena Petrescu

1
 Combustibilii metabolici

• Glucoza
• Acizii grași
• Corpii cetonici
• Aminoacizii

➢ Surse:

• Aportul exogen de nutrienți - asigură necesarul caloric în proporție de:

- glucide 40-60%
- lipide 30-40%
- proteine 10-15%

• Sinteza endogenă - organismul poate sintetiza: glucoză, acizi grași neesențiali,

corpi cetonici, aminoacizi neesențiali

2
Depozitele de combustibili metabolici la un adult de 70 kg
la finalul postului nocturn

3
Combustibilii metabolici sunt interconvertibili parțial

4
 Catabolism și anabolism

Etapele degradării combustibililor metabolici

5
 METABOLISMUL GLUCIDIC

➢ Căi care utilizează glucoza:

• Glicoliza
• Sinteza de glicogen (glicogenogeneza)

➢ Căi care produc glucoză:

• Gluconeogeneza
• Degradarea glicogenului (glicogenoliza)

6
 GLICOLIZA

• Cale de degradare a glucozei cu scopul eliberării energiei conținute în molecula

glucozei → conservarea ei sub formă de ATP

• Toate țesuturile pot utiliza glucoza ca sursă de energie

• Unele țesuturi depind total sau într-o măsură substanțială de glucoză în calitate de
combustibil metabolic (țesuturi gluco-dependente): creier, eritrocit, mușchi
scheletic în activitate intensă

• Glucoza este singurul combustibil metabolic care poate genera ATP atât în condiții
aerobe, cât și în condiții anaerobe
• Alte substrate energogene (provenite din lipide: acizi graşi, corpi cetonici, precum și
aminoacizii) pot genera ATP numai în aerobioză

7
 Glicoliza

➢ În condiții anaerobe:
• Produsul final al glicolizei este acidul lactic
• Bilanț energetic: 2 ATP

➢ În condiții aerobe:
• Produsul final al glicolizei este acidul piruvic →
este degradat în continuare:
- transformare în acetil-CoA sub acțiunea
piruvat dehidrogenazei (PDH)
- degradarea completă a acetil-CoA în ciclul
Krebs
• Bilanț energetic: 38 ATP

8
 GLUCONEOGENEZA

• Reprezintă procesul de sinteză a glucozei din precursori neglucidici

• Importanță: asigură necesarul de glucoză al țesuturilor gluco-dependente în

condițiile în care acesta nu poate fi satisfăcut de aportul exogen:
- starea de post
- efortul muscular intens și prelungit

• Are loc în ficat (90%) și rinichi (10%)

• Precursori:
- lactatul
- glicerolul
- aminoacizii glucoformatori

9
 Precursorii pentru gluconeogeneză

➢ Lactatul

• rezultă din glicoliza anaerobă în eritrocit și mușchiul scheletic în activitate intensă

➢ Glicerolul

• rezultă din degradarea trigliceridelor din țesutul adipos

➢ Aminoacizii glucoformatori

• rezultă din degradarea proteinelor musculare

• principalul este alanina: transportă grupările amino provenite din alți aminoacizi
până la ficat

10
 Reglarea coordonată a glicolizei și gluconeogenezei în ficat

• Cele două procese cu caracter opus sunt reglate coordonat și reciproc: activarea
unuia are loc simultan cu inactivarea celuilalt → nu pot funcționa în același timp

➢ Reglarea coordonată are loc la nivelul etapei catalizate de:

- fosfofructokinaza-1 (PFK-1) - în glicoliză
- fructozo-1,6-difosfataza (F-1,6-P2-aza) - în gluconeogeneză (GNG)
• Ambele enzime sunt reglate de fructoză-2,6-difosfat (F-2,6-P2)

• Postprandial – insulina ↑ [F-2,6-P2] → (+) glicoliza şi (−) GNG

• Interprandial + post – glucagonul ↓ [F-2,6-P2] → (+) GNG și (−) glicoliza

➢ Interprandial – ficatul își obține energia din degradarea acizilor grași → rezultă
cantități mari de acetil-CoA și citrat

• Citratul - inhibă PFK-1 → (−) glicoliza → ficatul economisește glucoza pentru creier
• Acetil-CoA - activează piruvat carboxilaza → (+) GNG
11
12
 METABOLISMUL GLICOGENULUI
• Glicogenul = forma de depozit a glucozei în organismul uman (ficat + mușchi)
• Glicogenul hepatic: sursă de glucoză pentru menținerea glicemiei în perioadele de
absență a alimentației → asigurarea aprovizionării cu glucoză a creierului
• Glicogenul muscular: sursă de combustibil (glucoză-6-fosfat) pentru contracția
musculară
• Enzime cheie:
- glicogen sintetaza (în sinteza de glicogen)
- glicogen fosforilaza (în degradarea glicogenului)

13
 Reglarea metabolismului glicogenului

• Glicogen sintetaza și glicogen fosforilaza sunt reglate covalent (prin

fosforilare/defosforilare)
• Glicogen sintetaza - activă în forma defosforilată
• Glicogen fosforilaza - activă în forma fosforilată

➢ Sinteza și degradarea glicogenului sunt reglate coordonat și reciproc:

• Postprandial – insulina activează protein fosfataza-1 → defosforilarea:

- glicogen sintetazei → activare → (+) sinteza de glicogen
- glicogen fosforilazei → inactivare → (−) degradarea glicogenului

• Interprandial + post – glucagonul activează protein kinaza A → fosforilarea:

- glicogen sintetazei → inactivare → (−) sinteza de glicogen
- glicogen fosforilazei → activare → (+) degradarea glicogenului

14
Reglarea coordonată a sintezei și degradării glicogenului

15
 METABOLISMUL LIPIDIC

➢ Căi catabolice
• Degradarea acizilor grași
• Degradarea trigliceridelor (lipoliza)

➢ Căi anabolice
• Sinteza acizilor grași
• Sinteza trigliceridelor (lipogeneza)

16
 DEGRADAREA ACIZILOR GRAȘI

• Acizii grași (AG) sunt utilizați ca sursă de energie în mai multe țesuturi: ficat,
mușchi scheletic, miocard, rinichi, etc.
• AG sunt degradați prin procesul de β-oxidare (poate avea loc numai în aerobioză)
→ rezultă acetil-CoA → degradată total în ciclul Krebs

• Creierul nu poate utiliza acizi grași în calitate de combustibil metabolic

• Acizii grași provin din:

- trigliceridele (TG) din alimentație

- TG sintetizate de către ficat și trimise spre alte țesuturi
- TG stocate în țesutul adipos → degradate prin lipoliză → AG sunt eliberați în
sânge și apoi captați în alte țesuturi

• Bilanțul energetic al degradării AG – semnificativ mai mare față de cel al degradării

glucozei (ex: acidul palmitic, cu 16 C, generează 129 ATP)
17
Degradarea acizilor grași

18
 CETOGENEZA
• Sinteza corpilor cetonici – are loc în ficat, în special în diabetul zaharat și inaniție
• ↓ insulinei și ↑ glucagonului → stimularea lipolizei în țesutul adipos → rezultă
acizi grași în cantitate mare, din care o parte importantă este captată în ficat
• În ficat – acizii grași sunt degradați la acetil-CoA
• Din cantitatea mare de acetil-CoA care rezultă,
o parte este transformată în corpi cetonici

• Corpii cetonici sunt eliberați în sânge → preluați

de alte țesuturi (creier, mușchi, miocard) pentru
a fi degradați ca sursă de energie

• Când cetogeneza este foarte intensă →

- hipercetonemie
- cetonurie
- cetoacidoză → în cazuri severe:
coma cetoacidozică

19
 SINTEZA ACIZILOR GRAȘI

• Are loc în ficat și țesutul adipos

• Pornește de la acetil-CoA rezultată din
degradarea glucozei
• Sinteza AG și încorporarea lor ulterioară în
TG reprezintă modul de stocare a excesului
de glucoză din alimentație

➢ Sinteza și degradarea AG nu pot funcționa

simultan
• Postprandial – insulina stimulează sinteza
de AG → în cursul său se formează cantități
mari de malonil-CoA → inhibă carnitin acil
transferaza I (CATI - enzima cheie a
degradării AG) → degradarea AG este
inhibată

20
 SINTEZA TRIGLICERIDELOR (LIPOGENEZA)

• Are loc în ficat și țesutul adipos

• TG sunt formate din acizi grași și glicerol
• Acizii grași și glicerolul sunt sintetizați din glucoză

➢ Soarta metabolică a TG sintetizate:

• În ficat: TG sunt încorporate în lipoproteinele VLDL → eliberate în sânge → în

țesuturile extrahepatice, AG din componența TG vor fi captați și utilizați:
- mușchi și miocard – degradați ca sursă de energie
- țesut adipos – stocați sub formă de TG

• În țesutul adipos: TG sunt stocate (reprezintă o rezervă importantă de energie)

21
 DEGRADAREA TRIGLICERIDELOR (LIPOLIZA)

• TG din țesutul adipos sunt degradate la acizi grași și glicerol

• Acizii grași sunt eliberați în sânge → vor fi captați în unele țesuturi pentru a fi
utilizați ca sursă de energie

• Glicerolul este eliberat în sânge → va fi captat în ficat pentru a fi utilizat în

gluconeogeneză

• Lipoliza este reglată la nivelul lipazei hormon-sensibile:

- stimulată de glucagon
- inhibată de insulină

22
Reglarea lipolizei

23
 CONTROLUL HORMONAL AL METABOLISMULUI
ENERGETIC

➢ Insulina
• secretată de celulele β ale pancreasului endocrin,
ca răspuns la creșterea glicemiei după prânzurile
glucidice
• promovează utilizarea glucozei și stocarea
combustibililor

➢ Glucagonul
• secretat de celulele α ale pancreasului endocrin,
ca răspuns la scăderea glicemiei în perioadele
interprandiale și în stările de post
• promovează mobilizarea combustibililor și
sinteza de novo a glucozei

24
 Efectele insulinei

Efect Ţesut
↑ captarea glucozei din sânge muşchi
ţesut adipos
↑ degradarea glucozei prin glicoliză ficat
↑ sinteza de glicogen ficat
muşchi
↑ sinteza de acizi graşi și încorporarea lor în ficat
trigliceride ţesut adipos

Efect net:
• stimulează metabolizarea glucozei
• favorizează transformarea excesului de glucoză în două forme de stocare:
glicogen (în ficat și mușchi) și trigliceride (în țesutul adipos)

25
 Efectele glucagonului

Efect Ţesut
↑ degradarea glicogenului ficat
↑ gluconeogeneza ficat

↑ lipoliza ţesut adipos

↑ cetogeneza (indirect) ficat

Efect net:
• stimulează producerea și eliberarea glucozei de către ficat (pentru a
menține nivelul glicemiei)
• mobilizează acizii grași din țesutul adipos → utilizați în locul glucozei ca sursă
de energie de către țesuturile non-gluco-dependente

26
 CICLUL NUTRIȚIE – POST
Cuprinde:
• Perioada postprandială (2-4 ore după un prânz)
• Perioada interprandială

➢ Aport discontinuu de nutrienți → adaptări metabolice → satisfacerea necesităților

energetice continui ale organismului

➢ Homeostazia metabolică = realizarea unui echilibru între:

• aportul de combustibili metabolici prin dietă
• stocarea lor când sunt prezenți în exces față de necesitățile imediate
• mobilizarea din rezerve și sinteza lor endogenă atunci când lipsește aportul
exogen

➢ Patru organe participă în mod major la realizarea homeostaziei metabolice:

- Ficatul - Mușchiul
- Țesutul adipos - Creierul
27
 I. PERIOADA POSTPRANDIALĂ

• Absorbția produșilor de digestie a nutrienților →

aprovizionare cu combustibili metabolici din
abundență (glucoză, acizi grași)

• Glucoza este utilizată ca sursă de energie de

către majoritatea țesuturilor

• Crește secreția de insulină → aceasta poartă

mesajul că glucoza alimentară este disponibilă
din abundență și poate fi utilizată sau stocată

• Raportul insulină/glucagon crescut → creșterea

sintezei de glicogen și trigliceride → faza
anabolică a ciclului nutriție - post

28
 1. Ficatul în perioada postprandială

➢ Ficatul – poziție cheie în adaptarea metabolică pe parcursul ciclului nutriție-post

➢ Rol central în reglarea nivelului plasmatic al glucozei și altor combustibili

metabolici → asigură aprovizionarea țesuturilor extrahepatice cu cantităţi
adecvate de nutrienți

➢ Rolurile ficatului după prânzurile glucidice:

• reține aprox. 60% din glucoza absorbită → restul de 40% depăşeşte ficatul şi
ajunge la ţesuturile extra-hepatice
• utilizează glucoza ca sursă de energie (prin glicoliză)
• formează depozite de glicogen → utilizabile în perioada interprandială
• transformă excesul de glucoză în acizi grași → îi exportă spre țesuturi extra-
hepatice (sub formă de trigliceride în VLDL): mușchi și țesutul adipos

➢ Glicemia crește → atinge un maxim la 1 h → revine la normal la 2 h postprandial

29
Ficatul - postprandial

30
 2. Țesutul adipos - postprandial
➢ Rol: - depozitează excesul de glucoză din alimentație sub formă de trigliceride
- depozitează o parte din acizii grași din alimentație sub formă de TG

(LPL = lipoprotein lipaza)

31
 3. Mușchiul - postprandial
• Realizează 30% din consumul de oxigen al organismului → crește până la 90% în
cursul activității intense (O2 este utilizat pentru sinteza de ATP necesar contracției)
• Metabolism influențat doar parțial de ciclul nutriție/post → depinde semnificativ
de gradul efortului fizic
• Folosește glucoză și acizi grași ca surse de energie

32
 4. Creierul - postprandial
• Necesități mari de ATP → metabolism respirator foarte activ
• Realizează 20% din consumul total de oxigen al organismului în starea de repaus
(deși reprezintă numai 2% din masa corporală) – coordonează toate funcțiile vitale
• Consumă aprox. 120 g glucoză/zi (50-60% din total)
• Interrelații metabolice dintre organe → creierul este favorizat

33
 II. PERIOADA INTERPRANDIALĂ

• Glicemia are tendința de scădere

• Glucoza este consumată ca sursă de energie numai de către țesuturile gluco-

dependente: creierul, eritrocitele, mușchiul scheletic în activitate intensă

• Țesuturile care nu depind de glucoză își obțin ATP-ul din alți combustibili
metabolici: acizi grași sau corpi cetonici (în postul prelungit) → glucoza este
economisită pentru țesuturile gluco-dependente

• Crește secreţia de glucagon → poartă mesajul că glucoza trebuie să fie generată

din depozitele endogene de combustibil și prin sinteză de novo

• Raport insulină/glucagon scăzut → perioada catabolică a ciclului nutriție - post:

degradarea rezervelor de combustibili metabolici (glicogenul și trigliceridele)

34
 Scopul adaptărilor metabolice în perioada interprandială

➢ Menținerea unui nivel adecvat al glicemiei → satisfacerea necesităților energetice

ale creierului şi ale altor ţesuturi gluco-dependente
➢ Asigurarea de combustibili metabolici alternativi pentru țesuturile non-gluco-
dependente

1. Rolul ficatului în perioada interprandială

• Este un producător de glucoză (degradează glicogenul și sintetizează glucoză prin

gluconeogeneză) → exportă glucoza în sânge → asigură necesarul de glucoză al
creierului
• Își satisface necesitățile energetice pe seama acizilor grași (pentru a economisi
glucoza) – AG provin din degradarea TG din țesutul adipos
• În postul prelungit (> 2-3 zile) – ficatul sintetizează corpi cetonici (din acetil-CoA
rezultată din degradarea acizilor grași) → aceștia vor fi folosiți ca sursă de energie
de către creier (+ mușchi scheletic, miocard)

35
Ficatul - interprandial

36
 2. Țesutul adipos - interprandial
• Asigură satisfacerea necesităților energetice ale țesuturilor non-gluco-dependente
- furnizează acizi grași din rezervele de trigliceride
• Contribuie indirect la asigurarea necesarului energetic al creierului - trimite
glicerol ficatului pentru gluconeogeneză

37
 3. Mușchiul scheletic - interprandial

• Mușchiul în repaus – își obține energia prin degradarea acizilor grași

• Mușchiul în activitate intensă (metabolism preponderent anaerob):

- degradează depozitele proprii de glicogen → obține glucoză-6-fosfat pentru
glicoliza anaerobă
- după epuizarea rezervelor de glicogen → captează glucoză din sânge
- lactatul produs prin glicoliza anaerobă → eliberat în sânge → captat de ficat
și utilizat pentru gluconeogeneză → glucoza este trimisă înapoi mușchiului ca
sursă de energie (ciclul Cori)

38
Mușchiul - interprandial

39
 4. Creierul - interprandial

• Își satisface necesitățile energetice prin degradarea glucozei

• Deoarece nu formează depozite de glicogen → depinde de o aprovizionare
continuă cu glucoză pe cale sanguină
• Nu poate folosi acizi grași ca sursă de energie
• În postul prelungit (peste 2-3 zile) și în stările de inaniție – creierul își obține o
parte din energia necesară (1/3 după 3 zile de post → maximum 2/3 în inaniția
prelungită) prin degradarea corpilor cetonici

➢ Trei țesuturi contribuie la asigurarea necesarului energetic al creierului:

• Ficatul – produce glucoză prin degradarea glicogenului și gluconeogeneză

– post prelungit + inaniție – sintetizează corpi cetonici
• Mușchiul – furnizează lactat și aminoacizi pentru gluconeogeneza hepatică
• Țesutul adipos – furnizează glicerol pentru gluconeogeneza hepatică
– post prelungit + inaniție – furnizează acizi grași pentru cetogeneza
hepatică
40
Creierul - interprandial și în postul prelungit

41
 Bibliografie

• David L. Nelson, Michael M. Cox. Lehninger Principles of Biochemistry. 5th edition, 2008.
• Colleen Smith, Allan D. Marks, Michael Lieberman. Marks’ Basic Medical Biochemistry: A
Clinical Approach. 2nd edition, 2004.
• Robert K. Murray, Darryl K. Granner, Peter A. Mayes, Victor W. Rodwell. Harper’s Illustrated
Biochemistry. 27th edition, 2006.
• Pamela C. Champe, Richard A. Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews –
Biochemistry. 4th edition, 2007.
• Reginald H. Garrett, Charles M. Grisham. Biochemistry. 2nd edition, 1999.
• Mary K. Campbell, Shawn O. Farrell. Biochemistry. 6th edition, 2007.

42