Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principiile Funcţiile Şi Rolul Controlului Financiar
Principiile Funcţiile Şi Rolul Controlului Financiar
financiar
Dobrea Gelu-Andrei
Iaşi
2014
Cuprins
1. Argument
2. Aspecte generale privind controlul financiar
3. Rolul controlului financiar
4. Principiile controlului financiar
5. Funcţiile controlului financiar
6. Controlul financiar public intern în România
7. Concluzii
8. Bibliografie
2
Argument
Premisele realizării unui management eficient, efect al unor decizii pertinente, cresc pe
măsură ce fondul de informaţii care stau la baza acestor decizii este mai exact, obiectiv, cu
informaţii reale corecte şi actualizate, rezultate din activitatea de control, indiferent de forma pe
care acesta o îmbracă.
3
Aspecte generale privind controlul financiar
Baza activităţii de control îşi are originea în expresia latinească contra rolus care se poate
traduce prin verificarea actului original după duplicatului acestuia, încredinţat, în acest scop unei
persoane specializate.
4
caracteristice constituirii şi repartizării fondurilor băneşti la nivelul diferitelor structuri
organizatorice, cât şi asupra altor procese ale reproducţiei sociale din care din care rezultă şi se
mobilizează sau către care sunt dirijate spre utilizarea resurselor financiare.
Controlul financiar are ca obiect de cercetare şi cuprinde în sfera sa, relaţiile, fenomenele
şi procesele financiare, procesul de administraţie şi gestionare a patrimoniului şi rezultatele
activităţii economic-sociale, toate momentele, unităţile si locurile unde se gestionează valori
materiale şi băneşti.
b) propunearea de măsuri vizând corectarea realităţii în sensul dorit de cel care a dispus controlul
c) luarea unor măsuri de către organele de control pentru descurajarea, îndepărtarea şi pedepsirea
producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.
5
În primul rând, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele sale de prevenire
şi de relgare a disfuncţionalităţilor ce pot interveni la un moment dat în activităţile desfăşurate în
cadrul unităţilor economice.
Din acest punct de vedere, controlul financiar constituie una din cele mai importante
pârghii ale activităţii de management a entităţilor economice, deoarece poate furniza
conducătorilor acestora importante informaţii necesare realizării, în condiţii de eficienţă, a
programelor, respectiv a obiectivelor propuse.
6
economie. Întrucât de calitatea deciziilor şi activitatea de management general depind succesul
sau insuccesul unui agent economic, aflat intr-un mediu concurenţial, se poate aprecia faptul că
exercitarea controlului fiananciar poate asigura în mare măsură realizarea scopului propus.
Prin control, conducerea îşi asigură informarea reală, dinamică şi preventivă care ridică
valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esenţa fenomenelor, sesizează
aspectele negative în momentele în care acestea se manifestă ca tendintă şi intervine operativ
pentru prevenirea si lichidarea cauzelor. Controlul se manifestă ca forma de perfecţionare a
modului de gestiune a patrimoniului, de organizare şi conducere a activităţii unităţilor
patrimoniale.
Având în vedere aceste elemente, controlul financiar devine o necesitate atunci când
statul, prin instituţiile sale, este şi principalul sau unicul coordonator sau realizator al activităţii
economice care se desfăşoară la nivel naţional, regional sau sectorial, având în vedere că
implicaţiile unei eventuale gestiuni defectuoase capătă dimensiuni deosebite prin consecinţele pe
care acestă stare ar avea-o asupra întregului sistem economico-social ca urmare a introducerii, în
interiorul său, a unor elemente eroante cu efect pertubator.
7
dimensionat astfel încât să acopere cea mai mare parte a ariei de desfăşurare a activităţilor
sociale si economice.
- interesele statului.
8
Conținutul controlului financiar
Cerințe:
-să fie continuu; Scop:
-adaptabilităţii controlului la
Funcțiile controlului
structura organizatorică și
funcționale ale unităţilor sau -de evaluare;
activităţilor controlate;
-preventivă;
-autonomiei, competenţei şi
autorităţii controlului -de documetare;
9
-controlului extern; -de recuperare;
În orice stat democratic controlul financiar trebuie să răspundă unor principii de bază care
vizează transparența finanțelor publice, cum ar fi eficacitatea, eficiența dar și economicitatea
guvernării.
Utilizarea cu eficiență a resurselor publice dar și private este permisă prin realizarea
nemijlocită în practică a activității de control financiar, bazându-se pe o serie de principii și
funcții de maximă generalitate care, indiferent de modificările obiective pe care le suportă
această activitate în condiții politice, economice, sociale existente la un moment dat.
1
Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman, Control financiar și audit public, Editura Economică,
București, 2007, p.109
10
domeniile adică de la microeconomic la macroeconomic, indiferent de agenții economici publici
sau privați.
2
Hotărârea nr.403 din 23 martie 2004, pentru modificcarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1574/2003
privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 275 din martie 2004.
11
contrar,controlul se transformă într-o activitate de rutină fără eficiență scontată . Controlul
financiar reprezintă un mijloc potențial de perfecționare a activităților economice și financiare,
un instrument eficient de prevenire, identificare și lichidare a stărilor de lucruri neconforme din
domeniul economic, avându-se în vedere faptul că, astăzi controlul financiar nu este dar nici nu
poate fi un scop în sine.
Perfecționarea continuă a tehnicilor de exercitare a controlului financiar cuprinde
respectarea acestui principiu, această acțiune care este impusă de evoluția foarte rapidă a
metodelor de conducere, ca și de progresele înregistrate pe linia modernizării sistemului
informațional economic.
IV. Principiul aproprierii controlului de locurile unde se iau deciziile și unde se
concretizează răspunderile pentru administrarea patrimoniului public sau privat.
Aplicarea acestui principiu urmărește înlăturarea verigilor intermediare și inutile din
munca de control. Activitatea de control finaciar este o latură inseparabilă a conducerii în
economie, iar răspunderile pentru administrarea patrimoniului și pentru realizarea sarcinilor
propuse revin, unităților patrimoniale și consiliilor lor de administrație. Prin urmare, controlul
financiar trebuie efectuat în prim-plan din interiorul unității, de către organele de conducere și de
organele specializate proprii, ori de la nivelurile imediat superioare.
Controlul direct exercitat de persoanele cu atribuții de conducere (directori, președinți,
șefi de secții sau de sectoare, de compartimente funcționale, de brigăzi sau echipe) asupra
locurilor de muncă de care răspund nemijlocit este de măsură să contribuie efectiv la instaurarea
unui climat de ordine și disciplină, la crearea premiselor pentru îndeplinirea exemplară a
sarcinilor, la prevenirea păgubirii avutului public și privat.
3
Ion Florea, Ionela-Corina Macovei, Radu Florea, Controlul economic, financiar și gestionar, Editura CECCAR,
București, 2007, p.36
12
V. Principiul controlului extern.
Pentru a avea o atitudine exigentă față de administrarea patrimoniului, organele de
conducere, indiferent de nivel, trebuie să fie îndrumate asupra modului în care să acționeze
pentru gestionarea mijloacelor financiare materiale și umane, ce procese să folosescă în
activitatea sistematică de control. Acestă cerință se realizează prin controlul extern care stă la
baza concepției de organizare a sistemului de control. „Numai abordând în mod obiectiv și
dezinteresat problemele supuse controlului constatările pot surprinde imaginea reală a
patrimoniului unității verificate, a situației economice și financiare a acesteia.”4
Existența unor organisme independente este datorită acestui principiu, în afara structurii
organizatorice a ministerelor, administrațiilor publice locale sau a altor unități patrimoniale. Un
astfel de control se gasește în toate formele de control, un exemplu este Ministerul Finanțelor
Publice.
Ministerul Finanţelor Publice (MFP) este autoritatea administraţiei publice centrale
de specialitate, care are responsabilitatea elaborării şi implementării politicii în domeniul
controlului financiar şi a gestiunii financiare.
Ministerul Finanțelor Publice îndrumă metodologic, coordonează şi supraveghează
asigurarea bunei gestiuni financiare şi a controlului în utilizarea fondurilor publice şi în
administrarea patrimoniului public, prin două structuri special constituite, care sunt responsabile
de armonizarea şi implementarea principiilor şi standardelor de control intern/managerial şi audit
intern, respectiv:
- Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
- Unitatea Centrală de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar şi
Control (UCASMFC).5
Principiul controlului extern își găsește expresia nu numai la nivel macroeconomic ci și la
nivel microeconomic, în sensul că, competențele de control se stabilesc ținând seama de
subordonarea controlului, astfel permițându-se ca orice activitate desfășurată în cadrul unei
unități să fie controlată de organul ierarhic superior nemijlocit.
4
Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman, Control financiar și audit public, Editura Economică,
2007, p.110
5
www.mfinante.ro
13
În cadrul organizării sistemului de control, principiul controlului extern cere, să se
delimiteze sfera de activitate, aceasta reprezentând un interes deosebit în cadrul formelor de
organizare a controlului deoarece prin aceasta se delimitează dreptul fiecărui organ de a exercita
controlul în conformitate cu atribuțiile care îi revin.
14
Funcțiile controlului financiar
4.Funcția de atestare-certificare
Într-o alta sursă de informare funcțiile controlului financiar sunt după cum urmează:
-Cunoaștere-evaluare;
-Îndrumare și sprijin.
16
încheiată în momentul adoptării deciziilor de corectare,el trebuie să vegheze la corelarea acestora
cu celelalte decizii ale conducerii, să urmărească modul în care au fost comunicate, înţelese şi
aplicate în practică.
Funcția de atestare-certificare, se concretizează în special la nivelul auditului financiar
contabil a cărui principală misiune este să certifice conturile anuale ale agenţilor economici,
atestând că acestea dau o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare
şi a rezultatelor obţinute.
Funcția de prevedere sau previzională, descifrarează tendinţele sau mersul
evenimentelor viitoare. Controlul poate anticipa evoluţia unor procese şi fenomene sau
consecinţele lor pe baza analizei realităţilor, pe baza rezultatelor estimative ale măsurilor
preconizate şi ţinând cont de legile obiective ale dezvoltării economice. Controlul financiar ajută
conducerea în asigurarea unei gestiuni previzionale, ale cărei principale caracteristici sunt date
de desfăşurarea echilibrată a activităţilor viitoare, pe baza productivismului raţional, securitatea
împotriva riscurilor posibile şi descoperirea unor noi posibilităţi de valorificare a rezervelor
existente în interior
*Funcţia de constatare şi de corectare-În cazul apariţiei unor nereguli. Astfel, controlul
urmăreşte modalitatea de realizare a echilibrului financiar între venituri şi cheltuieli şi,
îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei pentru respectarea intereselor acesteia.
*Funcţia de cunoaştere si evaluare -A situaţiei la un moment dat, a rezultatelor obţinute
intro perioadă de timp, a desfăşurării activităţii în condiţii de legalitate si eficienţă. Funcţia decun
oaştere presupune o analiză atentă în vederea depistării tuturor neregulilor dintr -o
activitate. Ea se completează cu funcţia de evaluare, care stabileşte si individualizează după
cazconsecinţele gestionării unei activităţi.
*Funcţia educativă si stimulativă-A participanţilor la realizarea procesului de
management.Prin realizarea celorlalte funcţii ale sale, controlul capătă si un aspect educaţional
pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obţinute şi a valorificării acestora. De fapt,
controlulstimulează agenţii economici pentru depăşirea situaţiilor dificile şi obţinerea unor
rezultate mai bune în viitor.Toate aceste funcţii determină menţinerea agenţilor economiciîntr-un
cadru programat,anticipat, pentru depistarea abaterilor şi înlăturarea consecinţelor negative,
realizând funcţia dereglare a sistemului , strâns legată de celelalte funcţii ale controlului.
17
**1. Funcția de evaluare - cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatiei de factori,
comparative cu realizarile obtinute in raport cu obiectivele si scopurile prestabilite. De asemenea,
prin intermediul acestei functii, pe langa constatarea starii reale, se efectueaza si o apreciere a
performantelor unei acțiuni economice, precum si a unor entitati organizate ca persoane juridice.
Astfel, se urmareste preintampinarea producerii unor deficiente.
a)Funcția de instrument de conducere- Rolul său constă în a defini cea mai bună cale
de urmat pentru atingerea scopului urmărit.Misiunea controlului financiar este de a ajuta
responsabilii operaţionali să conducă eficient gestionarea afacerilor. În consecinţă, pentru ei, se
impun următoarele obiective:
-Să valorifice toate oportunităţile;
18
-Să urmărească executarea lor;
19
Controlul financiar public intern în România
Se urmăreşte crearea unui sistem unitar de control intern care să implice toate entităţile şi
autorităţile cu atribuţii de control şi evaluare, precum şi să clasifice formele de control intern
reglementate şi exercitate la nivelul fiecărei entităţi.
În acest sens, scopul controlului financiar public intern îl reprezintă verificarea legalităţii,
regularităţii si conformităţii operaţiunilor, identificarea slăbiciunilor sistemului de control intern ,
care au generat erorile sau care au permis apariţia fraudei, gestiunea defectuoasă sau frauduloasă
şi propunerea de măsuri pentru remedierea acestora.
20
Verificările se exercită cu privire la următoarele:
venituri publice
cheltuieli publice
gestionarea fondurilor publice externe rambursabile şi nerambursabile , inculisv fondurile
UE
veniturile si cheltuielile societăţilor şi companiilor naţionale, regiilor autonome şi
societăţilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ teritorială este acţionar
majoritar.
21
4. Reorganizarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi a
Autorităţii Naţionale a Vămilor ca direcţii generale în cadrul ANAF;
5. Desfiinţarea Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi înfiinţarea
Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice.
Concluzii
22
Bibliografie
1. Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman, Control financiar și audit
public, Editura Economică, București, 2007
2. Ion Florea, Ionela-Corina Macovei, Radu Florea, Controlul economic, financiar și
gestionar, Editura CECCAR, București, 2007
3. www.mfinante.ro
4. Dr. Petre Popeangă, Dr. Gabriel Popeangă, Control financiar și fiscal, Editura
CECCAR, București, 2004
5. Sorin V. Mihăescu, Control financiar în firme, bănci, instituții, Editura SEDCOM
Libris, 2007
23
24