ORADEA ANUL XIX Ianuarie—Fe vr.

1938

O / 0 li X T\
C
n m x a r v 4» «T r a w mm

Director-Fondator: GEORGE BACALOGLÜ

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Bloc de m a r m u r ă din Forul Troian, oferit de Italia fascistă surorii latine delà Dunăre -România, bloc ce va figura
ca simbol pe temelia viitoarei Columne proectată, ce se va înălţa la Bucureşti. — (Ian. 1938).

FAMILIA DIN TRj^CUT fi CEA DE ASTĂZI

PELERINII R O M Â N I I N I T A L I A (Ianuarie 1 9 3 8 )
7>J to3û
„CELE TREI CR1ŞURI"
C e n t r a l a : ORADEA, s t r . R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l ă ) — T e l e f o n 119.
R e d a c ţ i a ş i A d m i n i s t r a ţ i a d i n B u c u r e ş t i — S t r . R e g a l a , 14.

ABONAMENTE:

J^Jg^M'
f5cs§«|Ä
§|s«L
g^ P e un an, particulari
P e un an şcoli de toate gradele şi unităţile militare
Lei 200.—
Lei 500.—
^^ V^
JiÉlliiL
P e un an autorităţi Lei 1000.- l|ll§f
^V**^ Abonament de încurajare Lei 2000.—
In străinătate : Europa 500 lei ; America 3 dolari, pentru autorităţi 8 dolari
Anunţuri şi reclame după tarif.— Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială.
In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiunea
de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

«Cele Trei Crişuri»
Colonel George Bacaloglu
Constantin Banu
Maria Baiulescu
Prof. G. Cantacusino
Gr. Tăuşan
Prof. Mihail A. Antonescu
Lotis Dolenga
Prof. M. Gàisseanu
Alice Soare
Ion Steriopol
Prof. C. D. Fortunescu . . . .
Al. Danielopol
Al. Iacobescu
«Cele Trei Crişuri»
Mihail Manoilescu
/. Gr. Perieţeanu
A. I.
Prof. Claudiu Isopescu . . . .
A M. S. R e g e l e C a r o l II şi p r i e t e n i a faţă d e Italia.
Docent Dr. D. I. Vasiliu
Mihail Sânsianu (Roma)
/. Gr. Perieţeanu
Anna Potop (Veneţia)
Gabrielle d'Annunsio
G. B
Radu Cosmin
Dem. Basarabeanu
H. G
R. C
G-ral C. S. Dumitrescu-Tanlsi
Elisabeta Dolenga-Eliade
Jeanne lbos
CUPRINSUL:
In al n o u ă s p r e z e c e l e a a n .
. . . Ceva din vieaţa internaţională. Trezirea bunului simţ.
Familia.
F a m i l i a în t r e c u t şi c e a d e a z i .
P r o b l e m a familiei v e c h i şi n o u ă .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
D i n binefacerile c l i m a t u l u i familial : d o u ă femei şi doi luceferi
. . . Familia. [literari.
N o c t u r n e (poezie).
Familia eroică de mâine.
I a r n i n g e (poezie).
T i n e r e ţ e (poezie).
V i e a ţ a d e f a m i l i e ; evoluţia ei în ţ a r a n o a s t r ă .
T ' e n souviens-tu?... (poezie).
I d e i a d e familie la s t r ă i n i şi la noi.
Pelerinii r o m â n i în Italia (Ianuarie, 1938). C o l u m n a lui T r a i a n
[în c a p i t a l a R o m â n i e i .
î n t o a r c e r e a d e la R o m a .
F i e s o l e (poezie).
P r e s a şi pelerinajul r o m â n la R o m a .
R o m â n i i la R o m a .
. . . U n p e l e r i n a j istoric la R o m a .
. • . P e l e r i n a j u l celor 1500 d e R o m â n i î n R o m a anului 1938—XVI.
P a l a z z o v e c c h i o (poezie).
I a r n a la V e n e ţ i a .
N o c t u r n ă (fragment).
E d u c a ţ i a principilor iugoslavi.
F i g u r i c u l t u r a l e d i n B u c u r e ş t i i d e ieri şi d e azi : Prof. D r . C. Ba-
I t i n e r a r n o c t u r n (poezie) [caloglu.
O p e r a M. Sale R e g i n a M a r i a difuzată la V i e n a .
General loan Antonescu.
. P r i n t r e cei ce c u n o s c R o m â n i a : G e n e r a l u l R o b e r t M e u n i e r
[din a r m a t a franceză.
. . . Să iubim trecutul ţării noastre.
D o u ă z e c i de a n i m a i t â r z i u (nuvelă).

N O T E . — A r t a r o m â n e a s c ă . — Folclorul î n v a l e a N i s t r u l u i d e j o s — A r t i ş t i î m p u ş c a ţ i în R u s i a Sovietică.

C Ă R Ţ I . — Cesar Petrescu: Noi v r e m p ă m â n t (1907); Radu Gyr: C u n u n i u s c a t e ; P. Georgescu-Delafras: Tari

şi s l a b i ; Lucia Demetrius: M a r e a f u g ă ; Şerban Gascovici: D e s t ă i n u i r i ; Aldouis Huxley: Contra p u n c t ;
Ion Agârbiceanu: S e c t a r i , d e Al. I.

S p i r i t e şi m o r a v u r i . — U m o r u l r o m â n e s c — N o u t ă ţ i l e zilei —Bibliografie.—Numeroase clişee.

 ameniul
feficttw

E
BCU Cluj / Central University
atât de Library
important Cluj
să prindem acest
moment preţios, hotărâtor în toate
împrejurările vieţii.
In toate domeniile, in toate întreprin­
derile noastre — oricare ar fi natura lor
— momentul oportun este factorul deter­
minant. Orice acţiune întreprinsă la timpul
oportun trebue să reuşească.
Nu lăsaţi sä vă scape
acest prilej prielnic atunci
când se iveşte. Repede,
la lucru Telefonul e pe
masă Datorită acestei
invenţii minunate PUTEŢI
FI P R E T U T I N D E N I în c â ­

detonò.»,1 teva minute sau maximum

o j u m ă t a t e de o r ă .

Aft*""'
- » » H f f i H ^ » ^ CELE TREI CRIŞUR1 WXWMmWZ<>Mmm

24 Ianuarie 1938 — Sărbătorirea „Unirii"

Recepţia membrilor ordin. „Regele Ferdinand I" la Palatul Regal
Cin fiecare an, cu prilejul sărbă- t Reutïiunea din fiecare an, pe care
es toririi silei de 24 Ianuarie, care * M. Sa Regele Carol al ll-lea o pa-
înglobează înfăptuirea deplină a tu- \ troneasă cu părintească bunăvoinţă,
luror aspiraţiilor noastre naţionale, | întăreşte şi mai puternică încrede­
cavalerii ordinului 'Ferdinand i» rea în forţele noastre vitale, băr­
se întrunesc la palatul Regal, unde băţia celor distinşi cu ordinul „Fer­
în cuvinte simţite, sub părinteasca dinand 1" rămânând pildă vie a
îndrumare a M. Sale Regelui Carol unor însuşiri sortite să fie un mij­
al II lea, se redeşteaptă vitejeasca loc de îndrumare al generaţiilor de
4 s mâine.
pornire a trecutului mulţumită că­
reia s'a închegat România întregită Numai în acest chip, statorniciţi-
de astăsi. duse încrederea în temeinicia bi­
Ca semn al distincţiei, înfiripat ruinţelor câştigate, vite/eseul răsu­
în sile de tragic eroism prin re­ I net al faptelor vrednice de cinstire
geasca bunăvoinţă a întregitorului poate menţine neşlearsă îu suflete
României, Ferdinand l, dăinuieşte marea tărie a idealului, în timp ce
cu prilejul acestei sărbătoriri, în fie­ Regele Ferdinand I (1856—1927) străduinţele tineretului pot avea si­
care an, evlavia faţă de memoria guranţa deplină că se vor învred­
regelui loial, pe care în silele de nici cândva de înţelegere şi răsplătire.
serviciu, în Moldova refugiului, nu la clătinat o sin­ Cele două lumi, ce le două jertfe, aceia a unui trecut
gură clipă desnădejdea, înţelegând prin înfiinţarea de bărbăţie, şi aceia a unor sile ce năsuiesc spre
"acestui ordin să îmbărbătese tinerescul avânt al celor desăvârşire, limpesesc printr'o înălţare a spiritului
ce s'au jertfit cu sfinţenie pentru isbânda noastră triumful generaţiilor. Pentru aceasta, la măreţia unei
deplină. E, pe de altă parte, un prilej de reîmprospă­ sile care tălmăceşte împlinirea aspiraţiilor noastre
tare a clipelor de înălţătoare biruinţă, când de jertfa naţionale, cinstirea eroismului se adaogă şi mai plină
sângelui atârna mântuirea neamului românesc. de strălucire. A. I.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

FOTO JULIETTAl
M. S. Regele Carol II, A. S. R. Voevodul Mihai, A. S. R. Principesa Elisabeta,
în mijlocul membrilor ordinului 'Regelui Ferdinand /» — la palatul regal.
 Anul XIX. No. 1 - 2 Ianuarle-Februarie 1938

IN AL NOUĂSPREZECELEA AN
CÖevista noastră, cu numărul de faţă. intră în al seamă răspunderea sănătoasei îndrumări a tinerelu­
c^V nouăsprezecelea an de neîntreruptă apariţie. La lui în deosebi, — aceia a vieţii de f a m i l i e din trecut şi
un astfel de popas, se cuvine să privim cu oarecare de azi. Prăpastia ce s'a săpat între vechile rândueli
luare-aminte în urmă şi să străbatem cei aproape două­ şi haosul în care se sbate o lume grăbită şi pururi ne-
zeci de ani încheiaţi cu destulă trudă din partea noa­ satisţăcntă, înstrăinănduse de tihna familiei şt a că­
stră şi poate nu cu destulă bună voinţă din partea minului şi căutând pe cărări lăturalnice, o mulţumire
celor ce nu-şi dau osteneală să tacă deosebire între o de multe ori primejdioasă. —a pus stavilă mijloacelor
tipăritură BCU Cluj / Central University Library Cluj
care poate fi oricui de folos şi atâtea altele
cari nan alt rost decât să otrăvească sufletele şi con­
de vrednică şi cinstită
lăuzită de nobleţă idealului.
afirmare a unei existenţi
Vieaţa de familie în trecut
că­

ştiinţele. Trebuie totuşi să mărturisim fără înconjur era un prilej de înălţare sufletească şi de netăgăduită
că peste tot ce este omenesc şi trecător, gândul ce ne-a împletire a cugetelor pe firul de aur al adevărului.
călăuzit, truda pe care am depus-o a întrecut ostene­ Azi, sportul şi desbinarea în familii, datorită unor ce­
lile noastre şi nepăsarea câtorva. Gândul, dacă a fost rniti cu totul depărtate de suflet şi de cuminţenie, în­
tradus în faptă, aduce cu sine cea mai puternică mân­ străinează tinerelul de înţeleaptă rânduială a căminu­
gâiere, aceia a răbdătorului neobosit care, spulberând lui şi de sinceritatea care ar trebui să domnească în
pulberea prundurilor, găseşte piatra purtătoare de aur. sânul oricărei familii.
Cei nouăsprezece ani de luptă ai revistei şi reu­ Nu mai încape îndoială însă că s'au luat destule
niunii 'Cele Trei Crişurt» au însemnat de flecare dată măsuri. îndeajuns de îmbucurătoare, sortite să călău­
o nouă izbândă. N'am fost nu­ zească tineretul către dragos­
mai o tribună românească în tea de cămin, de părinţi, de
aceste părţi aproape înstrăi­ familie. îndrumări pornite de
nate ale ţării, ci mai mult o sus şi răspândite cu toată
carte românească cu învăţă­ bună voinţa în rândurile şco-
turi bune şi pentru cel ce tre­ lărimii, îusamnă o întoarcere
buie să-şi aducă necontenit a- a prea marei libertăţi sufle­
minte de neamul lui şi de cul­ teşti către îndatoririle ce se cu­
tura acestui neam, — dar mai vin supraveghiate cu părin­
ales pentru cei chemaţi să cu­ tească bună voinţă şi cu sin­
noască şi să se adapteze la o ceră luare-aminte. Dacă în a-
viaţă nouă, aceia a românis­ celaş chip. la educaţia acestui
mului integral. tineret s'ar addoga răspândi­
In acest scop, în anii din rea unei literaturi sănătoase,
ti rină, revista 'Cele Trei Cri- străină de povestirile diluate
şuri» a inaugurat o serie de şi imorale cari în silele noa­
numere privind o singură ches­ stre se numesc romane, legă­
tiune, pentru ca astfel cititorul tura sufletească în familie ar
român de dată recentă să pă­ fi şi mai puternică şi biruinfa
trundă şi mai amănunţit în generaţiei de mâine ar fi pe
profunzimile sufletului româ­ deplin asigurată.
nesc, manifestat în artă, lite­ Dar pentru aceasta jertfele
ratură, politică, economie na­ n'au ajuns încă la capăt.
ţională, etc., în acest chip putând să simtă şi mai te­
Se impune, întru menţinerea legăturii de familie şi
meinică atmosfera aceleiaşi civilizaţii din preajma că­
întoarcerea pe căile înţelepciunii a prea marei individua­
reia ar fi pretins vreodată c'a fost vremelnic îndepărtat.
lităţi a tânărului nepregătit să şi-o manifeste, o cât mai
* serioasă îndrumare a mamei, singura pârghie a sim­
Am închinat numărul de faţă unei probleme care ţului de moralitate şi cel mai puternic sprijin al sufle­
ai trebui să preocupe mai intens atenţia celor ce au pe tului supus încercărilor. „CELE TREI CRIŞURI".
>mwm>mwmmtœ& CELE TREI CRIŞURI M H W B M ^
şi africane, mari şi mici, compli­
când mecanismul practic dar ser­
vind sugestiile blocului pacifist ca
instrumente politice.
Prin primirea Rusiei Sovietice —
care nu putea fi evitată ca o mare
putere, — cu ideologia ei bolşevică
s'au tulburat lucrările înaltului for
şi a legitimat un regim nenorocit,
nefast omenirei.
Cazul Spaniei comuniste spriji­
nită de Rusia Sovietică, fără ca S. N.
să poată interveni în războiul fra­
tricid decât prin măsuri timide de
Ceva din vieaţa internaţională. — Trezirea a împedica întinderea războiului şi
bunului simţ cazul Abisiniei,
când înaltul for a fost
ca stat fondatot,
împiedicat
d e : Col. George Bacaloglu. de statute şi de procedura exage­
tispiciul căruia stă scris p a c e , a fost rată, la o soluţionare aşa cum cerea
imeni nu poate tăgădui că trăim
lipsit de colaborarea marelui stat imperativul vremii şi realităţile po­
vremuri excepţional de grele.
american pentru a întări această litice, sunt cazuri tipice negative şi
Ne pândeşte necunoscutul. Europa
firmă la organizarea securităţii co­ iritante.
este bolnavă, medicul ei—Geneva—
lective şi prin refuzul ei iniţial la c) Alt defect j u r i d i c i s m e x a g e r a t .
este el însu-şi bolnav, tocmai în
colaborare a dat impresia unui cap Procedurile, complicate au impus
momente când are nevoie de o per­
de familie ce îşi abandonează o rudă ideia de drept, uitându-se că drep­
fectă sănătate pentru a semăna pa­
în pragul unei biserici. tul este una, cerinţele de vieaţă ale
cea binefăcătoare.
Defectul e simţit în echilibrul po­ popoarelor sunt altele. Un echilibru
Ca şi la parlamentele ce orăndu- între dreptatea juridică şi instincte
esc vieaţa internă a statelor, S. N. litic mondial, când politica blocului
anglo-ţrances care trebuie să im­ era necesar, pentru a se asigura şi
este lipsită azi de conlucrarea or­ organiza vieaţa, liniştea şi bunul lor
ganelor principale ce ar representa pună pacea prin forţă, pare a fi
slab, ţaţă de blocul adversar al trai.
'Opoziţia* în acest for de judecată
^opoziţiei* şi marele stat american In această nevroză generală în
internaţională, absenţă ce a împie­
ameninţat de expansiunea japoneză, care se găseşte lumea azi, o scân­
dicat înaltul for la soluţionări ur­
tinde la asocierea şi la întărirea teie poate deslănţui catastrofa. Două
gente pentru tranşarea succesivelor
conflicte ce s'au ivit, lăsând
abilităţilor diplomatice
BCU Cluj / Central University Library Cluj
rolul
numai
delicat
blocului pacifist
midabile înarmări
şt recurge la for­
navale şi aeriene
zeci de ani nu au fost suficienţi
liniştească omenirea, să vindece ră­
să

pentru apărarea proprie şi a păcii. nile înfipte în trupul ei bolnav.

de a le armoniza şi salva pacea.
Preşedintele Roosevelt în mesajul Toate statele se înarmează până
Cu toate scăderile ei, cu toată ri­ lansat acum câte-va zile către popor, în dinţi, dar nici unul nu îndrăs-
sipa de discursuri, rostul acestui arată îngrijorarea sa şi că 'încor­ neşte să pornească la aventură.
for internaţional este constructiv şi darea lumii este mare..... iar arma­ Avem nădejdea că oamenii de răs­
împăciuitor, având marele avantaj mentul pentru care s'a votat credite pundere îşi dau seama de soarta
că oamenii, reprezentanţii puterilor fabuloase, trebuie repede sporit.... ». acelor şefi de state, cari au deslăn-
interesate se pot întâlni într'un ca­ b) Alt defect, u n i v e r s a l i t a t e a sta­ ţuit războiul în 1914, şi de conse­
dru de linişte, să vorbească intre telor c o m p o n e n t e împinse prea cinţele lui. Un război, cu mijloacele
dânşii, să mai lase să transpire câte mult. Statele Unite nu intră în for, de azi odată început, nu se ştie unde
ceva în afară prin presă şi prin în schimb se introduc state asiatice se opreşte, iar masele anonime ale
comunicate oficiale, îngăduind o tem­ popoarelor râvnitoare la bunurile
porizare ce destinde nervii încordaţi burgheziei avute se vor bolşeviza.
ai reprezentanţilor ţârilor agresive. Organizarea vieţii popoarelor is-
Un distins diplomat îmi spunea vorăte din paradoxele politicei mon­
acum câtva timp că la un ceai mon­ diale arătate fu articolul nostru tre­
den sau diplomatic, în atmosfera cut pe terenul economic-financiar se
de caldă cordialitate se fac aranja­ întăreşte cu fapte noi şi este un se-
mente politice cu efecte utile în ju­ lios motiv de a se întreţine un re­
rul multora din conflicte, ce n'au lativ optimism, pot zice universal.
reuşit în conferinţele oficiale ori în Adăogăm câteva simtome recente,
convorbirile protocolare din minis­ ultimile contraziceri în materie eco­
tere. Şi aşa la S. N. 'culoarele* a- nomică şi financiară ce încurcă di­
cestui select parlament de care se feritele axe politice şi le ţine totuşi
leagă interesele statelor şi ale na­ într'o relativă armonie binefăcă­
ţiunilor, pot servi ca loc de întâl­ toare.
nire, loc de discuţie şi prin conce­ Cu tot antagonismul contra Ru­
siuni reciproce pot grăbi soluţiuni siei Sovietice, schimburile economice
de împăcare fericită. cu Germania sporesc (revista Ost-
Se constată la S. N. după aproape Europeische-Markt) împrumutul ita­
două decenii de experienţă efectele lian ce se prepară pe piaţa Lon­
unor greşeli din naştere. Un ziai drei, vizita d-lui Stoiadinovici la
francez precizează între altele ace­ Berlin, comenzile de armament ale
ste trei mari erori ce au ştirbit de Iugoslaviei făcute la uzinele Krupp,
la început autoritatea şi în multe înduh irea raporturilor franco-ita-
cazuri puterea şi eficacitatea ei: liene delà alcătuirea ultimului gu­
1 P. S . d-r Miron Cristea Patriarhul Ro­
a) L i p s a S t a t e l o r U n i t e din s â n u l vern Chautemps, care s'a lipsit de
mâniei Preşedinte al consiliului de miniştri.
ei. înaltul for internaţional pe fron­ concursul comuniştilor, categorica
 Geneva.

desminfire a Italiei de a ceda colonii religioase şi a unei curăţenii sufle­ îndoeli ce atinge însd-şi temelia sta­
Germaniei, sunt semne bune. Totuşi teşti nobile ce servea patria. tului. In aceste momente grele te­
axele politice conlucrează, armamen­ Poporul român, bogat în virtuţi şi melia noastră puternică o formează
tele sporesc, diplomaţia lor se duelea­ mai ales ale vechilor lui conducă­ numai s o l i d a r i t a t e a n a ţ i o n a l ă .
ză, dar oricare ar fi greşelile şi îm­ tori, întemeiată pe aceste însuşiri
piedicările, S. N. cu statutul actual morale, a păşit triumfal înainte de Cpiupă 18 ani de apariţie, cu pro-
sau cu modificările
buie să trăiască, pentru
BCU Cluj / Central University Library
de mâine, ea tre­
a împie­
războiu spre consolidarea
cu un inpresionant
Cluj şi sufletul
gramul
desinteres
statului,
sta 'Cele Ti ei Crişuri», ma­
întreg,
păşeşte
revi­
mai
dica enervările şi încrucişerile de terial şi o sârguitoare muncă închi­ departe cu încredere şi noi nădejdi.
spadă ce pot nărui ideia de pace. nată ţării. Amintim numeroasele probleme
Este suficient să privim harta, să Acei mau patrioţi îşi simţeau naţionale oglindite număr de număr,
privim frontiera României şi fizio­ greaua răspundere, îşi controlau delà preocupările apărării militare
nomia vecinilor noştri, pentru a cu­ conştiinţa şi faptele şi tremurau în ale ţării, până la grija de a vedea
noaşte că ea numai speră nimic de faţa marelor probleme naţionale ce neştirbită viaţa de familie ce con­
la un război, dar trebuie să aibe aveau să le rezolve şi erau călău­ stitue fundamentul ei motal şi na­
toate temerile relative la consecin­ ziţi de acelaş dor de bine, de acelaş ţional.
ţele lui. De aceia nevoia de a fi in­ gând al aceluiaş permanent bun N'am uitat nici adâncirea proble­
tegraţi în alianţe puternice in afară simţ. Vechea Românie cu acest bun mei S t r a j a Ţ ă r i i , organizaţie inspi­
şi numai trăind în pace şi concor­ simţ a trăit şi cu el a biruit! rată şi condusă de M. S. Regele,
die înăuntru, vom putea să educăm După război lucrurile s'au schim­ nici Expoziţia universală delà Pa­
şi să preparăm sufletul poporului bat. S'au schimbatmoravurile, darşi ris, unde a strălucit pavilionul Ro­
în sentimentul solidarităţii, al uni­ oamenii. O răscolire adâncă a echi­ mâniei printre pavilioanele întregu­
rii, al credinţei religioase şi al iu­ librului social a provocat fie noua lui univers.
birii de patrie. aşezare a statului, jie, provocat de Socotim că ne găsim în noianul
Fascia la romani, era simbolul pu­ violentul curent de desagregare bol­ diferitelor publicaţiuni străine şi ro­
terii. Se zice că un părinte pe patul şevică dei a răsărit, influenţând me­ mâne, ce garnisesc librăriile şi kioş-
de moarte chemă pe copiii săi şi le diul de pretutindeni prin mirajul curile, pe linia întâia.
presenta o legătură de miele, invitân- unei libertăţi şi îmbogăţiri exage­ Nu este o jenă această mărturi­
du-i să o rupă. Forţare zadarnică, rate fără muncă, tocmai în momen­ sire, este un adevăr, este o mân­
nici unul delà cel mai mic la cel tele de tranziţii şi la răspântia de drie, sporind an de an, timp de peste
mai mare nu fu în stare să rupă 18 ani. încrederea noastră în fru­
legătura; atunci tatăl desfăcu legă­ museţea acestei opere naţionale ce
tura şi dete fiecăruia câte o nuia din duce fală şi peste graniţă.
legătură şi apoi îi invita ca fiecare Dar grija de căpetenie, o avem,
să-şi rupă nuiaua. Ca o jucărie nu- pentru ziua de mâine. Viaţa inter­
ielele fură rupte, lată ce face uni­ naţională este un semn de întrebare,
rea, le spuse tatăl şi muri. pericolul ne pândeşte la graniţă.
Pe vremuri academicianul Silves­ Politica internă, cu cortegiul ei de
tre de Sarcy, despreţuind jocul poli­ învrăjbire, otrăveşte vieaţa statului.
ticii interne, dădea un sfat tuturor E nevoe ca fiecare cetăţean să facă
ce conlucrau cu dânsul : 'Să nu ata­ din conştiinţa lui un templu.
caţi niciodată biserica; să nu sacri­ M. S. Regele a întărit la conduce­
ficaţi nici odată Franţa şi intere­ rea ţării un nou guvern, guvern de
sele e i unui partid, oricare ar fi coaliţie, eliminând frământările de
persoana, oricare ar fi partidul ce G. Tătărescn, ministru de stat şi ad-int.
politică internă. Dorim ţării o gu­
slujiţi*. Era mărturia unei credinţe la afacerile străine. vernare liniştită şi îmbelşugată !
 wzMwmMwzMwz<m& CELE
FAMILIA din TRECUT si FAMILIA de ASTĂZI
î n c h i n a t o p a r t e d i n a c e s t n u m ă r a l r e v i s t e i , u n e i p r o b l e m e c o v â r ş i t o r d e i m p o r t a n t e , de o a r e - c e s e c o n f u n d ă c u î n s ă ţ i n a ţ i ­
u n e a : „ F a m i l i a d i n t r e c u t şi c e a d e a s t ă z i " . I n t r ' a d e v ă r n a ţ i u n e a n u e s t e d e c â t c o l e c t i v i t a t e a a c e s t o r c e l u l e si t ă r i a e i d e p i n d e
d e c o n s t r u c ţ i a , d e s ă n ă t a t e a e i m o r a l ă si i i z i c ă .
M o r a l a l u m i i d e a s t ă z i s e g ă s e ş t e l a o r ă s p â n t i e d e î n d o e l i . Id ei a f a m i l i e i î n c e p â n d c u s e v e r i t a t e a f a m i l i e i a n t i c e , c u f u n d a ­
m e n t u l e i s p i r i t u a l şi d e l e g e m o r a l ă , t r e c â n d p r i n c e a m e d i e v a l ă c u c a r a c t e r e r o i c şi c r e ş t i n , s u b a c t u a l u l i m p e r i u a l i n s t i n c t e l o r ,
Un bal la curtea domnească sub domnia Principelui
BCU Cluj / Central University Library Cluj
F A M
n s e m n al b ă t r â n e ţ e i e şi l a u d a
t r e c u t u l u i . Laudator temporis
acti n u e s t e î n d e o b ş t e d e c â t a c e l a
c a r e , t r ă i n d cu spiritul în v r e m u r i l e
d e a l t ă d a t ă , p r i v e ş t e la realităţile
din j u r u l lui cu u n ochiu neînţele­
g ă t o r . E u n a din legile i m p l a c a b i l e
ale vieţei : m u r i m sufleteşte î n a i n t e
de a m u r i trupeşte.
C a r e din noi, ceştia m a i î n a i n t a ţ i
în v â r s t ă , n ' a m a u z i t în c a s a părin­
ţilor n o ş t r i a c e a s t ă l a u d ă a t i m p u l u i
trecut, această p ă r e r e de r ă u că
ceea-ce a fost n u m a i e s t e ?
N u s e a d u n a u , în t i n e r e ţ e a m e a ,
câţi-va inşi din g e n e r a ţ i a p r e c e d e n t ă
f ă r ă c a s ă v o r b e a s c ă î n t r e dânşii
d e c a r a c t e r e l e d e altă d a t ă , d e obi­
ceiurile d e o d i n i o a r ă , d e u ş u r i n ţ a
vieţei î n t r ' o v r e m e c â n d te d u c e a i
cu u n sfanţ în p i a ţ ă , u m p l e a i coş-
niţa şi te m a i î n t o r c e a i şi cu u n r e s t
a c a s ă . C a m ce v o r b i m şi noi, în ne-
ţ e l e g e r e a şi i n d i f e r e n ţ a a c e l o r a c a r i
ne urmează. Nimic nou subt soare.
A m a p u c a t b ă t r â n i c a r i oftau d u p ă
familia, p e c a r e ei o c u n o s c u s e r ă .
F a m i l i a b a z a t ă p e a u t o r i t a t e a ne­
l i m i t a t ă şi a d e s e a o r i b r u t a l ă a ta­
tălui, familia, în c a r e , î n t r e copii şi
p ă r i n ţ i e r a u r a p o r t u r i l e d i n t r e sclavi
şi s t ă p â n i ; familia, în c a r e fetele
e r a u c ă s ă t o r i t e d u p ă voia părinţilor,
ori t r i m i s e la m ă n ă s t i r e ca s ă facă
posibilă e x i s t e n ţ a celor d e - a c a s ă .
TREI CRIŞURI
Gheorghe Bibescu.
I L I A
d e : Constantin Banu.
N u oftăm şi noi a s t ă z i d u p ă fa­
milia c o p i l ă r i e i şi a t i n e r e ţ e l o r
noastre ?
In m e d i u l d e m i c ă b u r g h e z i e , în
c a r e m - a m n ă s c u t şi a m trăit, că­
m i n u l p ă r i n t e s c n u e r a n u m a i u n în­
tâmplător adăpost f a m i l i a r . E r a
simbolul viu al legăturii d e s â n g e .
E r a s e m n u l vizibil al u n e i c o m u n i ­
tăţi m o r a l e , în c a r e n u i n t e r e s e l e
t r e c ă t o a r e ale indivizilor h o t ă r a u ci
i n t e r e s u l s t a t o r n i c a l u n u i orga­
nism, a c ă r u i b u n ă s t a r e m a t e r i a l ă
şi sufletească e r a c o n d i ţ i o n a t ă d e
a c e e a a p ă r ţ i l o r ce-1 a l c ă t u i a u . P r e -
Constaiilin Banii.
wmmmmamsa
s e t e a d e v i a ţ ă şi d e frivolităţi e s t e î n f i p t ă
în sufletul mulţimii delà sate şi oraşe, fără
deosebire de s e x , oprind s ă n ă t o a s a jude­
c a t ă d e g â n d i r e şi a c ţ i u n e şi î m p i n g â n d
s o c i e t a t e a de azi spre u n i u n e a familiei li­
b e r e , d e s t r ă m a t ă a r e v o l u ţ i e i r u s e ş t i , bol­
şevice, a cărei influenţă a început s ă se
resimtă pretutindeni.
Rolul soţulu , cap de familie, al soţiei
ş i f e m e i i , a l c ă s ă t o r i e i l e g a t e de l e g e şi
c r u c e , a l ş c o a l e i , s u n t l u c r u r i sfinte. Intră
în datoria Statului şi a bătrânilor n e a m u ­
lui, c e a u î n s â n g e l e lor e x p e r i e n ţ a s ă n ă ­
t o a s ă a v i e ţ i i i n t i m e şi p u b l i c e a f a m i l i e i
d i n t r e c u t c e pot a d u c e î n d r e p t a r e .
De a c e e a Familia r o m â n e a s c ă în con­
cepţia ei fanatică, de bune moravuri e d u ­
cative şi spirit tradiţional, nu trebue s ă
cedeze.
Pentru a c e e s t i modestă contribuţie a
revistei la o problemă de înaltă î n s e m ­
nătate morală şi naţională, n e - a m adresat
unor distinse personalităţi, unii în vârstă,
c a s ă a d u c ă p r i n e x p e r i e n ţ a lor u n s u f l u
de s ă n ă t a t e a altor vremuri, n e - a m adre­
sat şi altor personalităţi tinere cu avânt
şi l i m p e z i m e î n suflet, d a r n ă s c u t e într'o
e p o c ă ingrată de d e z a g r e g a r e în care se
scaldă lumea de azi, produs al războiului
armat şi social, element tineresc valoros
din care s ă rupem c â t e v a păreri, impre-
s i u n i şi o f ă r â m ă d i n s u f l e t u l lor c u r a t .
G. B.
c u m şi a c e s t e a , la r â n d u l lor, de­
p i n d e a u d e s ă n ă t a t e a şi p r o s p e r i t a ­
tea t a t ă l u i .
Şi c h i a r c â n d u n u l c â t e u n u l , co­
piii se d e p ă r t a u d e a c e s t c ă m i n s p r e
a-şi clădi pe al lor propriu,—cel bă­
t r â n e s c , c â t s t a în p i c i o a r e e r a punc­
tul d e r a l i e r e al sufletelor d e s p r i n s e
d e el ; locul, în c a r e afecţiunile se
î m p r o s p ă t a u ; d e v o t a m e n t e l e se în­
t ă r e a u , c u r a j u r i l e se o ţ e l e a u p e n t r u
luptă, a d e s e a o r i a t â t d e d u r e r o a s ă ,
a existenţei....
C u ce e m o ţ i e îmi r e a m i n t e s c că-
s u ţ e l e a celor t i m p u r i . A l b e l e c ă s u ţ e ,
cu p r i d v o r , a c o p e r i t e cu o l a n e , c u
o g r ă z i , ce-mi p ă r e a u n e s f â r ş i t e , c u
m u ş c a t e l e , cu g a r o a f e l e şi cu busu­
iocul din faţa c e r d a c u l u i ! Şi odăile
v ă r u i t e , şi i c o a n e l e din p ă r e ţ i , şi
candela, pe care pietatea m a t e r n ă
o a p r i n d e a în t o a t e s â m b e t e l e , şi
mirosul g u t u i l o r , şi m o t a n u l c a r e
t o r c e a l â n g ă g u r a sobei. D a r feri­
c i r e a d e a n e v e d e a toţi în j u r u l
m e s e i r o t u n d e , la cina p r e g ă t i t ă d e
a c e e a c a r e , f ă r ă s ă se p l â n g ă vre­
o d a t ă , d u c e a tot g r e u l şi c a r e lua
cea din u r m ă , m u l ţ u m i r e a n o a s t r ă
săturând-o mai mult de cât mân­
c a r e a din farfurie.
Nu e r a patefon, n u e r a r a d i o , n u
e r a c i n e m a t o g r a f . L a v â r s t a , la c a r e
copiii d e a s t ă z i a p r o a p e n u m a i a u
ce afla, noi a l e r g a m î n c ă d u p ă flu­
turi, j u c a m a r ş i c e , f u g e a m d u p ă cer­
cul r u g i n i t al u n e i p u t i n i p ă r ă s i t e ,
g o n e a m d u p ă s t e a şi d u p ă vicleim
şi p r i m e a m a p r o a p e cu r e c u n o ş t i n ţ ă

bicele birjarilor d a c ă i z b u t e a m să
n e a g ă ţ ă m p e n t r u o clipă d e săniile
ce l u n e c a u , în c â n t e c d e clopoţei, p e
uliţele î n z ă p e z i t e .
E r a m o a r e m a i fericiţi d e c â t co­
piii d e a s t ă z i ? Nu ştiu. D u p ă c u m
nu ştiu d a c ă familia d e ieri, c u al­
c ă t u i r e a şi cu a t m o s f e r a ei, era m a i
b u n ă d e c â t cea d e a c u m .
— «In r e g r e t e l e v o a s t r e d u p ă c e e a
ce a fost — îmi s p u n e a d e u n ă z i u n
tânăr — nu e decât sentimentalism
r o m a n t i c . V o i , vă c r e ş t e a ţ i copiii
p e n t r u voi, n u p e n t r u dânşii. Cu
a ş a zisa v o a s t r ă i u b i r e , îi asvâr-
leaţi a p r o a p e d e z a r m a ţ i în v i e a ţ ă .
Ei n u e r a u d e c â t voi. Noi s â n t e m
noi. Buni s a u răi, n e b i z u i m pe noi
înşi-ne, p e m i n t e a şi pe b r a ţ e l e noa­
s t r e . L a m e n t a ţ i i l e v o a s t r e n u le în­
ţ e l e g e m , iar v i e a ţ a , d u p ă c a r e plân­
g e ţ i , n e a r plictisi. D a r ziceţi : fa­
milia e b a z a Societăţei. S e d e s t r a m ă
familia, s o c i e t a t e a e în p r i m e j d i e .
Mai întâi, c h i a r d a c ă se d e s t r a m ă
ceva, e familia v o a s t r ă , n u a noa­
s t r ă . N u n e p u t e ţ i c e r e să î n c r e m e ­
n i m în t i p a r u r i l e , p e c a r e voi şi îna­
intaşii voştri le-aţi t u r n a t . T o a t e s e
t r a n s f o r m ă în j u r u l n o s t r u supu-
n â n d u - s e u n o r legi fatale şi inexo­
rabile. Şi v r e ţ i c a n u m a i familia să
r ă m â n ă a ş a c u m aţi a p u c a t - o voi?
C u c ă s u ţ e l e cu p r i d v o r , cu busuio-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Familia în trecut şi cea de azi
G f a m i l i a r e p r e z i n t ă v i e a ţ a poporu-
*s lui, v i e a ţ a s t a t u l u i , v i e a ţ a nea­
m u l u i şi p u t e r e a r a s e l o r .
Familia este straja ţârei, este o
m u l t i p l i c a r e a forţelor o m e n e ş t i ; e a
e s t e s t â l p u l n a ţ i u n e i şi fortificarea
g e n e r a ţ i e i n o u ă , — e a t r e b u i s ă re­
p r e z i n t e u n s i n g u r suflet s t r â n s le­
g a t , a t â t în s u f e r i n ţ ă c â t şi în zile
de bucurie.
Astfel p u t e m n u m i F a m i l i a s a c r ă .
Ideia d o m i n a n t ă a familiei e s t e co­
pilul, c a r e e s t e d a r u l lui D u m n e z e u ,
c e e a c e c o n c e p e ^ o r ă s p u n d e r e şi o
c o n ş t i i n ţ ă c u r a t ă . F a m i l i a a r e me­
n i r e a s ă c o n t i n u e v i e a ţ a p e n t r u "a
p u t e a fi n e m u r i t o a r e ; a c e a s t ă do­
rin ţ ă o s i m t n u n u m a i părinţii ci şi
bunicii şi s t r ă m o ş i i , c a r e s u n t a t â t
de devotaţi acestei nouă generaţie,
care reprezintă nemurirea.
C o n t i n u i t a t e a se d o v e d e ş t e şi prin
c r e d i n ţ a religioasă ce se c o n s t a t ă
prin s c r i p t u r ă , «că p ă c a t e l e părin­
ţilor să p e r p e t u ă p â n ă în a ş a p t e a
spiţă».
Iată baza unei concepţii familiare ;
m e r i t e l e g e n e r a ţ i e i t r e c u t e prote­
jează generaţia prezentă.
Să p r i v i m în t r e c u t u l n o s t r u , c â n d
a c e s t e principii e r a u sfinte, p e n t r u c â
c r e d i n ţ a e r a t e m p l u l , ' e a e r a ima­
g i n e a sfântă, c a r e ' s u s ţ i n e a influenţa
sufletului, e r a m e n t o r u l viitorului,
al c ă r u i izvor a b u n d e n t d e ideal şi
CELE TREI GRIŞURI
Th. Aman: O sindrofie în vechile
cui, cu s t e a u a , cu săniile, c u z u r g ă ­
lăii, m a i ştiu eu cu c e ? C â ţ i şi câţi
copii e n g l e z i se d e p ă r t e a z ă la o vâr­
s t ă a t â t d e f r a g e d ă d e homeul pă­
r i n t e s c , b r ă z d e a z ă o c e a n e l e şi-şi cro­
iesc o v i e a ţ ă p r o p r i e la mii şi mii d e
k i l o m e t r i d e ai lor ! Şi a pierit din
cauza asta societatea engleză?
A d e v ă r u l e însă a c e s t a : e că, d u p ă
c e v'aţi t r ă i t v i e a ţ a v o a s t r ă , vroiţi
d e : Maria Baiulescu
d e e n t u s i a s m a d ă p a nouile v l ă s t a r e ,
noua sevă a neamului nostru.
Părinţii noştri stăteau alături de
slujba bisericei, sub a c ă r e i a r i p i se
ocrotea generaţia nouă, propovădu­
ind m o r a l a şi b u n ă t a t e a , s u s ţ i n â n d
disciplina în e d u c a ţ i u n e a socială şi
Biblia n a ţ i o n a l i s m u l u i .
A c e a s t ă e d u c a ţ i e e r a a t â t d e du­
ioasă şi a t â t d e p ă t r u n z ă t o a r e î n c â t
î n r ă d ă c i n a s t i m a şi a d o r a r e a cuve­
nită p ă r i n ţ i l o r noştri, c a r e p â n ă
a s t ă z i reflectează în sufletul n o s t r u
lumina aurie a trecutului.
Este o m a r e deosebire între Fa­
milia d e a s t ă z i , c a r e a suferit în
timpul războiului un desechilibru,
c e e a c e s'a c o n s t a t a t d u p ă fiecare
r ă z b o i din t r e c u t , i n t r â n d î n t r ' u n
Maria Baiulescu.
case boereşti, cu Barbu Lăutarii
s'o trăiţi şi p'a n o a s t r ă . L ă s a ţ i - n e să
ne-o t r ă i m noi. A ş a c u m v r e m , a ş a
c u m n e p r i c e p e m , a ş a c u m n e îm­
p i n g p u t e r i l e a s c u n s e ale sufletului
nostru».
Nu i-am r ă s p u n s n i m i c t â n ă r u l u i
m e u p r i e t e n . P o a t e că d r e p t a t e a e r a
d e p a r t e a lui. In o r i c e caz, g r ă i a m
d o u ă limbi d e o s e b i t e . C u m a r fi fost
o a r e cu p u t i n ţ ă să n e î n ţ e l e g e m ? . . .
val d e e x p a n s i u n e p e n t r u suferin­
ţele şi grijile î n d u r a t e .
In c h i p u l a c e s t a s'a p r o d u s d u p ă
r ă z b o i u l m o n d i a l o s c h i m b a r e a vieţii
familiare, o m e n t a l i t a t e ce s e asi­
m i l e a z ă c u vederile sociale, s p r e o
frenezie d e p l ă c e r i şi d e d i s t r a c ţ i i ,
cu o v o l u n t a r ă i n d e p e n d e n ţ ă , c a r e
a p r o d u s u i t a r e a tradiţiilor m o ş t e ­
nite, î n c â t m o r a l a n u î m p i e d e c ă sa­
tisfacţia patimilor, c a r e a t i n g tâ­
n ă r a g e n e r a ţ i e ce e s t e e x p u s ă la
aventuri primejdioase.
Temelia Familiei nu mai este atât
de puternică încât uşor este sdrun-
c i n a t ă şi u ş o r se d e s g r ă d e ş t e în lu­
m e a m o d e r n ă , u n d e s u n t a t â t e a ten­
taţii d e b a r u r i şi m u s i c h a l l u r i , fli-
t r u r i c a r e se a d m i t şi se a p r e c i a z ă
ca şi or ce c o n v e r s a ţ i e ignobilă c e
d ă r â m ă temelia Familiei, învinsă de
p u t e r e a laşităţii şi c o r u p ţ i e i , a ru-
şinei c e bâjbâie a d e m e n i t o r s p r e
prăpastie.
N u se p o m e n e a în t r e c u t d e c r i m e
şi d e s i n u c i d e r i în p o p o r u l n o s t r u şi
în t i n e r i m e a r o m â n e a s c ă , e x p u s ă la
a c e s t e fapte d u r e r o a s e c a r e a s t ă z i
se p u b l i c ă m e r e u .
C i n e să n e a p e r e d e p r ă p a s t i a ce
n e î n c o n j o a r ă , — u n d e s u n t e ţ i voi
eroi d e s i n t e r e s a ţ i — pe c a r e îi pu­
t e m n u m i apostoli, ce n u c u n o ş t e a u
m a t e r i a l i s m u l egoist, şi ce n u r â m -
n e a u la m o ş t e n i r e a p ă m â n t e a s c ă ?
Zilele d e a s t ă z i n e p a r î n t u n e c a t e
şi a v e m d a t o r i a a le l u m i n a p r i n
r e v e n i r e a m o r a l e i din t r e c u t c a r e
s u s ţ i n e a binele F a m i l i e i şi n e a m u l u i .
» ^ M H K < K » > X <
Căsătoria este cea m a i frumoasă
instituţie a omenirei. P r o u d h o m e o
n u m e ş t e „Misterul v i u al a r m o n i e i
u n i v e r s a l e " . S a i n t - S i m o n s c r i e : Băr­
batul şi femeia f o r m e a z ă individul
social ; el n u m e ş t e soţia „ F e m e i a
Mesiană".
N e p u n e m n ă d e j d e a în a c e a s t ă
M a m ă a F a m i l i e i c a r e fiind sufletul
BCU Cluj / Central University Library
P r o b l e m a familiei v e c h i si n o u ă
r o b l e m a poziţiei, c a r e t r e b u e s'o
aibă familia î n s t a t u l r o m â n şi
l e g ă t u r i l e sale c u s o c i e t a t e a r o m â ­
n e a s c ă , a d e v e n i t c o v â r ş i t o a r e . în­
semnătatea dobândită de această
p r o b l e m ă s e l ă m u r e ş t e prin faptul
că v i e a ţ a etnică şi politică a popo­
rului r o m â n a a j u n s la o r ă s p â n t i e ,
la c a r e d r u m u r i l e istoriei s e încru­
c i ş e a z ă , o r i e n t â n d u - s e s p r e direcţi­
uni n e c u n o s c u t e . In m o m e n t e d e
p r e f a c e r e politică şi socială, proble­
m a instituţiunilor f u n d a m e n t a l e a l e
societăţii, p r i n t r e c a r i s e n u m ă r ă şi
familia, este p u s ă în discuţie, ce­
r â n d r e z o l v a r e . In a c e s t s t u d i u n e
v o m m ă r g i n i s ă e x p u n e m c â t e v a ob-
servaţiuni asupra acestei probleme.
M a r e a vijelie, c a r e a s g u d u i t vea­
cul al XVIIl-lea, R e v o l u ţ i a f r a n c e z ă
din 1789, a d ă r â m a t v e c h e a s o c i e t a t e
d e c a r a c t e r feudal, a E u r o p e i a p u s e n e
şi p e r u i n e l e ei a clădit s t a t u l bur­
g h e z şi capitalist, î n t e m e i a t p e ideia
de libertate, pe drepturile cetăţe­
n e ş t i i n d i v i d u a l e , d e p l i n e şi e g a l e ,
şi p e r a ţ i o n a l i s m u l ştiinţific. A p o i
revoluţiile d i n 1830, 1848, 1863 a u
r e l u a t în d i v e r s e s t a t e e u r o p e n e fi­
rul ţ e s u t d e R e v o l u ţ i a f r a n c e z ă şi
a u d u s la n i m i c i r e a celor m a i în­
s e m n a t e u r m e a l e r e g i m u l u i medi-
CELE TREI CRIŞUR)
familiei a r e p u t e r e a s ă r e n a s c ă c r e ­
d i n ţ a şi m ă r i r e a m o r a l ă , a c e e a a
D e c a l o g u l u i , c a r e n u s'a p u t u t des­
fiinţa d e ştiinţă. M a m a v a r e n a ş t e
v i r t u t e a , n o b l e ţ ă sufletului şi patri­
otismul, s t â r p i n d d u p l i c i t a t e a şi ipo­
crizia p r i n l u p t a c o n t r a c o h o r t e i d e
pasiuni pe care o va putea învinge
C u a Cluj
p r i n v o i n ţ a şi c o n ş t i i n ţ a c u r a t ă .
tât mai
de : G Cantacuzino
Conferenţiar la U n i v e r s i t a t e a din Bucureşti.
e v a l şi feudal în E u r o p a .
A ş e z a t e la r ă s p â n t i a u n o r c u r e n t e
şi h o t a r e ale E u r o p e i s u d - e s t i c e , P r i n ­
cipatele româneşti n u p u t e a u rămâ­
n e n e a t i n s e d e ideile n o u ă . P r i n cul­
tura introdusă din apus în Principate
la sfârşitul v e a c u l u i al XVIII-lea şi
în p r i m a j u m ă t a t e d i n v e a c u l al
XlX-lea, î m p r u m u t a t ă delà g â n d i r e a
franceză şi i n s p i r a t ă d i n s i s t e m u l
d e g â n d i r e al liberalismului francez,
p r o p o v ă d u i t d e Michelet, E d g a r Qui-
net, V i c t o r P l a c e , J . A . V a i l l a n t , ve­
chea societate românească a început
s ă s e c l a t i a n e în a s e z ă m i n t e l e şi în
concepţiile ei. I n t r o d u c e r e a în Prin­
ce. Cantacuzino
^ ^ ^ H H ^ H H
c i p a t e a i n s t i t u ţ i u n i l o r politice şi
sociale, e c o n o m i c e şi j u r i d i c e , îm­
p r u m u t a t e delà s t a t e l e a p u s e n e , su­
p u s e r e g i m u l u i m o n a r h i c şi p a r l a ­
m e n t a r , a r e v o l u ţ i o n a t s t r u c t u r a ve­
chii societăţi r o m â n e ş t i . D i n p u n c ­
tul d e v e d e r e politic şi social, gân­
d i r e a „ p a ş o p t i s t ă " a c ă l ă u z i t clasa
c o n d u c ă t o a r e a R o m â n i e i u n i t e delà
p r i m a u n i r e s ă v â r ş i t ă la 24 I a n u a r i e
1859 p â n ă la a d o u a u n i r e înfăptu­
ită prin r ă z b o i u l e u r o p e a n d i n 1914
1918. A c e a s t ă g â n d i r e „ p a ş o p t i s t ă "
se î n t e m e i a p e a c e l e a ş i principii in­
s p i r a t o a r e c a şi l i b e r a l i s m u l a p u s e a n ,
în special francez, delà c a r e a fost
împrumutată.
L i b e r a l i s m u l v e a c u l u i al X l X - l e a
a n ă z u i t la e m a n c i p a r e a individului
în s t a t şi în s o c i e t a t e . D e a c e e a in­
d i v i d u a l i s m u l a înflorit î n a c e s t v e a c ,
p r e t u t i n d e n i u n d e m i ş c a r e a liberală,
politică şi e c o n o m i c ă , a c â r m u i t Sta­
tul. C i o c n i r e a d i n t r e i n s t i t u ţ i u n i l e
politico-sociale, i n t r o d u s e d e miş­
c a r e a l i b e r a l i s t ă şi i n s t i t u ţ i u n i l e
quasi-feudale, d o m n i t o a r e în E u r o ­
p a p â n ă la sfârşitul v e a c u l u i al
XVIII-lea, i a r în u n e l e s t a t e p â n ă în
a d o u a j u m ă t a t e a v e a c u l u i XlX-lea,
a f r ă m â n t a t în c u r s u l v e a c u l u i tre­
cut, istoria l ă u n t r i c a a ţărilor celor
m a i p u t e r n i c e şi m a i l u m i n a t e d i n
a p u s u l E u r o p e i şi a p r i c i n u i t crize
grave.
lesne se lămureşte
a d â n c a p r e f a c e r e şi conflictele pri­
c i n u i t e d e p ă t r u n d e r e a g â n d i r i i li­
b e r a l i s t e a p u s e n e î n R o m â n i a fău­
rită p r i n u n i r e a P r i n c i p a t e l o r . I n
j u r u l vechii familii r o m â n e ş t i , r ă s ­
p â n d i r e a ideilor n o u ă d i n a p u s , a
prilejuit conflictul c u c o n c e p ţ i i l e bă­
t r â n e ş t i şi a a v u t c a u r m a r e o des­
t r ă m a r e a vechilor obiceiuri,o schim­
b a r e în c r e ş t e r e a t i n e r e t u l u i , u n im­
bold p e n t r u g e n e r a ţ i i l e n o u ă d e a-şi
însuşi, a d e s e o r i fără disciplină şi
pregătire, doctrinele primite din
s t r ă i n ă t a t e şi d e a s e o r i e n t a c ă t r e
o lume, care se îndepărta de vieaţa
t r e c u t u l u i r o m â n e s c şi s e a p r o p i a
d e felul d e v i e a ţ ă a b u r g h e z i m i i din
oraşele apusene.
Ruperea normelor de creştere, de
a l c ă t u i r e a familiei şi societăţii r o ­
m â n e ş t i , î n s u ş i r e a p r i p i t ă a idei­
lor n o u ă , i n t r o d u s e d i n s t r ă i n ă t a t e ,
a u e x e r c i t a t o î n r â u r i r e a s u p r a e-
voluţiei familiei r o m â n e ş t i în a d o u a
j u m ă t a t e d i n v e a c u l al X l X - l e a . E l e
reprezentau adeseori o primejdie,
d e o a r e c e în S t a t u l r o m â n , d e cu­
r â n d n ă s c u t şi unificat, ideile n o u ă
i z g o n e a u t r a d i ţ i u n i l e n a ţ i o n a l e fără
s ă i z b u t e a s c ă a le înlocui. Astfel
s'a p r o d u s , cel p u ţ i n î n s â n u l fami­
liei r o m â n e ş t i d i n v e c h i u l R e g a t , o
turburare, o dezorientare, care au
d ă i n u i t în p e r i o a d a d e e v o l u ţ i u n e
s u p u s ă î n r â u r i r i i politice şi s o c i a l e
„ p a ş o p t i s t e " (1848-1916). S t a r e a d e
nelinişte, t u r b u r a r e a p r o d u s ă în sâ­
nul familiei r o m â n e ş t i , p r i n însuşi-
 mÊÊUÊKamuÊÊÊÊtm CELE
r e a superficială, g r ă b i t ă şi n e c h i b ­
zuită a ideilor n o u ă d e s p r e v i e a ţ ă
şi e d u c a ţ i e , d e s p r e rostul omului în
s o c i e t a t e , s'au oglindit în o p e r i l e
l i t e r a r e şi p o e t i c e s c r i s e în a c e a s t ă
perioadă a culturii româneşti. Atât
r o m a n u l c â t şi t e a t r u l , iar u n e o r i
p o e z i a s a u p r o z a socială şi d i d a c
tică a u c e r c e t a t şi d e s c r i s p a g u b e l e
m o r a l e şi sufleteşti, p r i c i n u i t e d e i-
deile n o u ă în conflict cu v e c h e a fa­
milie şi s o c i e t a t e r o m â n e a s c ă .
S c h i m b a r e a vieţii familiale r o m â ­
neşti în v e a c u l al X l X - l e a se d a t o -
r e ş t e evoluţiei politice şi sociale,
î n c ă din v e a c u l al XVIII-lea v i e a ţ a
b u c u r e ş t e a n ă şi i e ş a n ă , s u p u s e în-
r â u r i l o r g r e c e ş t i şi t u r c e ş t i în cen­
t r e a ş e z a t e la p o p a s u r i d e d r u m u r i ,
u n d e se î n g r ă m ă d e a u s t r ă i n i cu in­
t e r e s e d i v e r s e , s'a d e o s e b i t prin luxul
şi p l ă c e r i l e ei d e v i e a ţ a familială m a i
cumpănită a ţărănimii sau boerimii
delà ţ a r ă . In r o m a n u l s ă u Ciocoii
vechi şi noui, scriitorul N . F i l i m o n
a zugrăvit moravurile unor parve­
niţi în s o c i e t a t e a b u c u r e ş t e a n ă s u b
d o m n i a lui Ion V o d ă C a r a g e a (1812
—1819).
Procesul d e d i f e r e n ţ i e r e î n t r e s a t
şi o r a ş a fost g r ă b i t în v e a c u l al
X l X - l e a prin i n t r o d u c e r e a c u l t u r i i
a p u s e n e în P r i n c i p a t e , d a r î n t r e ele
s'a i n t e r p u s şi a c r e s c u t mahalaua,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a d i c ă u n o r g a n i s m social d e t r a n ­
ziţie, în c a r e formele culturii a p u ­
s e n e , pripit î m p r u m u t a t e şi l i m i t a t e
fără vre-o s e r i o a s ă î n ţ e l e g e r e a fon­
dului, a u d a t n a ş t e r e la l u m e a gă­
l ă g i o a s ă şi ridicolă o b s e r v a t ă d e
C a r a g e a l e . In evoluţia claselor ro­
m â n e ş t i , c a r e în a d o u a j u m ă t a t e
din veacul al XlX-lea, a făurit o
b u r g h e z i m e din funcţionari, d e pro­
fesionişti, d e c o m e r c i a n ţ i şi alţii şi
a impus-o în locul boerimii m a i îna­
inte c o n d u c ă t o a r e în politică, în vi­
e a ţ a socială şi în l i t e r a t u r ă , familia
r o m â n e a s c ă a eşit s d r u n c i n a t ă , m a i
ales în o r a ş e l e din R e g a t . D e a c e e a
s e p o a t e v o r b i î n d a t ă d u p ă 1848 d e
o c r i z ă s p i r i t u a l ă , m o r a l ă şi socială
c r e s c â n d ă în familia r o m â n e a s c a .
A c e s t e s c ă d e r i şi conflicte sufleteşti
a u fost z u g r ă v i t e d e N. D . X e n o p e l
în c h i p u r i l e familiei vechiului Alecu
N e g r a d i din r o m a n u l Brazi şi Pu­
tregăiţi, scris la 1881 ; d e B. Dela-
v r a n c e a în n u v e l a lui I a n c u Moroiu
şi soţiei sale Sofia (scrisă în 1885),
în c a r e a biciuit p a t i m a j o c u l u i şi
desfrâul funcţionarilor b u c u r e ş t e n i ,
în figurile lui I o r g u C o s m i n , G e o r g e
P a n i c u , C o a n a A n i c a din r o m a n u l
Părăsiţii, scris în 1893 şi în c a r e a
r e î n v i a t d e s t r ă b ă l a r e a familiei bu-
c u r e ş t e n e ; la t e a t r u , d e H a r a l a m b
L e c c a c a r e în piesele sale Casta
Diva şi Jucătorii de Cărţi (scrise
p e la 1890) a a r ă t a t s c ă d e r e a m o r a ­
vurilor, s e t e a d e plăceri, spoiala d e
civilizaţie s t r ă i n ă p r i m i t ă în familie
d e u n t i n e r e t lipsit d e e d u c a ţ i e . F a ţ ă
d e aceşti scriitori, c a r e au simţit
T R E I CRIŞURI
Th Aman:
t u l b u r ă r i l e p r o d u s e în familia oră­
ş e n e a s c ă , B r ă t e s c u - V o i n e ş t i , Duiliu
Zamfirescu şi Nicolae G a n e , a u de­
scris v i e a ţ a p a t r i a r h a l ă a boerilor
şi m o ş i e r i l o r delà ţ a r ă , i a r C r e a n g ă
în vechiul r e g a t , C o ş b u c , Slavici,
G o g a în A r d e a l , v i e a ţ a a s p r ă şi
c u m p ă n i t ă d e familie a ţ ă r ă n i m e i
române. Preocupările acestor autori
dovedesc încă înainte de răsboiu
e x i s t e n ţ a u n e i p r o b l e m e a familiei
în s t a t u l r o m â n .
A c e s t m a t e r i a l d o c u m e n t a r , în
c a r e se o g l i n d e s c s t ă r i l e d e suflet
ale u n e i societăţi în p r e f a c e r e , n e
î n d r i t u e s c s ă c r e d e m că o b u n ă
p a r t e din s c ă d e r i l e d e c a r e a u su­
ferit şi m a i suferă î n c ă şcoala şi
b i s e r i c a n o a s t r ă şi c a r e a u fost a-
deseori atribuite greşitei alcătuiri
a a c e s t o r a , se l ă m u r e s c p r i n sdrun-
c i n a r e a temeliei vechii familii ro­
m â n e ş t i în a l c ă t u i r e a ei şi în con­
c e p ţ i a ei d e s p r e e d u c a ţ i e . P e r i o a d a
d e înflorire a î n r â u r i r i „paşoptiste"
(delà 1848 la 1916) r e p r e z i n t ă în is­
toria c u l t u r i i r o m â n e ş t i , o s l ă b i r e a
ideii familiale p r i n m ă r i r e a indivi­
d u a l i s m u l u i în d a u n a familiei.
R ă z b o i u l e u r o p e a n din 1914—1918,
c a r e a d e s ă v â r ş i t n e a t â r n a r e a şi u-
n i r e a n a ţ i u n i l o r , prin r e a l i z a r e a u-
nor puncte din programul preşedin­
telui W o d r o v Wilson, a m ă r i t sta­
r e a d e h a o s şi a s t â r n i t conflicte
n o u ă î n t r e familie şi s o c i e t a t e , în­
t r e familie şi s t a t . T e n d i n ţ e l e şi nă­
z u i n ţ e l e n o u ă , c a r e şi-au croit dru­
m u l în m a s s e , s u n t : a) E m a n c i p a r e a
^HMW
Hora la han.
politică a femeii, c a r e a c e r u t ega­
litatea d r e p t u r i l o r politice şi sociale,
c a r e în u n e l e s t a t e ca A n g l i a , G e r ­
m a n i a şi U. R. S. S. a d o b â n d i t o
p a r t e din a c e s t e d r e p t u r i , iar în ţ a r a
noastră a cucerit dreptul de a alege
şi a fi a l e a s ă la a l e g e r i l e c o m u n a l e ;
b) E m a n c i p a r e a profesională a fe­
meii, c a r e a n ă z u i t la e g a l i t a t e a d e
d r e p t u r i şi o b l i g a ţ i u n i cu b ă r b a t u l
în t o a t e profesiunile şi funcţiunile
d e s t a t s a u p a r t i c u l a r e ; c) Micşora­
r e a c ă s ă t o r i i l o r şi a n a ş t e r i l o r , fe­
n o m e n g e n e r a l o b s e r v a t în s t a t e l e
e u r o p e n e şi b i n e d o c u m e n t a t p r i n
s t a t i s t i c ă , c a r e a s t ă z i în B a n a t u l
n o s t r u p r i c i n u e ş t e o s c ă d e r e a po­
pulaţiei r o m â n e ş t i , s e c e r a t e p r i n
m o r t a l i t a t e şi n e î n l o c u i t e prin naş­
teri. A c e s t fapt se l ă m u r e ş t e p r i n
g r e u t a t e a traiului, p r i n s ă r ă c i r e a
claselor sociale d u p ă r ă z b o i u , p r i n
criza r e l i g i o a s ă şi p r i n criza econo­
m i c ă , c a r e a u t u r b u r a t t o a t e statele.
La aceste tendinţe bine cunoscute
la p o p o a r e l e c u c u l t u r ă , se m a i a-
d a o g ă încă alte d o u ă c a r e se g ă s e s c
m a i p u t e r n i c a c c e n t u a t e în n a ţ i u n e a
r o m â n ă ; d) L u p t a p e n t r u a p ă r a r e a
e t n i c u l u i r o m â n e s c în s t a t şi în so­
c i e t a t e . A c e a s t ă luptă a r e a t â t o la-
t u r e politică şi s o c i a l ă : a c e a d e a
s e c r e a o elită c o n d u c ă t o a r e r o m â ­
n e a s c ă în p o s t u r i l e d e c o m a n d ă , d e
î n c r e d e r e s a u d e m u n c ă , p r i n eli­
minarea elementelor alogene, cât
şi o l ă t u r e familială : a c e e a d e a feri
familia r o m â n e a s c ă d e o p ă t r u n d e ­
r e p r e a m a r e în s â n u l ei a minori­
t a r i l o r şi străinilor. L a t u r e a famili­
ală p r e z i n t ă o î n s e m n ă t a t e covârşi­
t o a r e în A r d e a l , B a s a r a b i a , Buco­
vina şi D o b r o g e a n o u ă , u n d e femei
străine sau minoritare au pătruns
p r i n c ă s ă t o r i e în familii r o m â n e ş t i ,
d e ofiţeri, d e funcţionari, d e profe­
sionişti, etc., a d u c â n d u n e o r i o men­
t a l i t a t e p r i m e j d i o a s ă p e n t r u naţiu­
n e a n o a s t r ă ; e) L u p t a î n t r e g e n e ­
raţii, f e n o m e n r o m â n e s c , c a r e se
MSSM^»»»
Sibiu : Vieaţa familiară
lămureşte prin desnădăjduirea gene­
r a ţ i e i t i n e r e , lipsite d e sprijin, mu­
r i t o a r e de foame, î n d e p ă r t a t e d e l à
viitorul ei firesc p r i n î n g r ă m ă d i r e a
p o s t u r i l o r d e c o m a n d ă în m â n a ge­
neraţiei mai bătrâne.
Aceste curente nouă, reprezen­
s e d e m o m e n t u l social s a u d e m e ­ BCU Cluj / Central University Library Cluj
t â n d r e v e n d i c ă r i s a u c e r i n ţ e , impu­
diul r o m â n e s c , a u g r ă b i t pulveriza­
r e a a u t o r i t ă ţ i i familiale şi d e s t r ă ­
m a r e a familiei cu celulă socială a
societăţii r o m â n e ş t i . C r i z a a c e a s t a
a b â n t u i t m a i p u t e r n i c în clasa con­
d u c ă t o a r e , m a i a l e s în b u r g h e z i m e a
o r ă ş e n e a s c ă a R o m â n i e i contimpo­
r a n e ; la s a t e , deşi există, e a s'a ma­
nifestat c e v a m a i slab, în p ă t u r a
ţ ă r ă n e a s c ă , c a r e şi din a c e s t p u n c t
d e v e d e r e , s'a confirmat a fi m a i
t r a d i ţ i o n a l i s t ă şi m a i p ă s t r ă t o a r e .
A c e s t e a n t i m o n i i , a d u s e la lumi­
n ă d e n ă z u i n ţ e l e s a u cerinţele, is-
vorâte după marele războiu euro­
p e a n , d o v e d e s c c ă e x i s t ă la n a ţ i u n e a
r o m â n ă o problemă actuală a fa­
miliei şi educaţiei.
Ce deslegare trebue dată acestei
p r o b l e m e ? G â n d u l n o s t r u prin di­
b u i r e se î n d r e a p t ă c ă t r e trei r ă s p u n ­
suri posibile:
a) S a u d e a r e v e n i la a l c ă t u i r e a
şi c o n c e p ţ i a vechii societăţii r o m â ­
neşti, e x i s t â n d î n a i n t e d e i n t r o d u ­
c e r e a ideilor n o u ă . A c e a s t ă m ă s u r ă
p a r e cu n e p u t i n ţ ă , d e o a r e c e s e ştie
c ă istoria u n u i p o p o r n u se î n t o a r c e
a s u p r a evoluţiunii sale şi se a s e a ­
m ă n ă cu u n r â u c a r e c u r g e în m a t c ă
fără a se î n a p o i a s p r e isvor.
b) S a u d e a p ă s t r a familia bur­
g h e z ă cu a u t o r i t a t e a s l ă b i t ă p r i n in­
d i v i d u a l i s m u l v e a c u l u i XIX-lea, ast­
fel c u m e a fiinţa î n a i n t e d e r ă z b o i u .
Şi la a c e a s t ă m ă s u r ă se p o a t e obi­
e c t a c ă c u r e n t e l e ivite d u p ă r ă z b o i u
a u m ă c i n a t şi b r u m a d e a u t o r i t a t e
CELE TREI CRIŞURI
la sate.
şi d e r e z i s t e n ţ ă ale a c e s t e i familii
burgheze.
c) D e a c r e a m i j l o a c e n o u ă p e n t r u
a î n t ă r i familia r o m â n e a s c ă s a u ins-
t i t u ţ i u n i p e n t r u a d e s ă v â r ş i misiu­
n e a ei în s o c i e t a t e .
E x i s t ă deci o p r o b l e m ă a c t u a l ă a
familiei şi a e d u c a ţ i e i în s t a t u l ro­
m â n şi e a m e r i t ă o d i s c u ţ i u n e m a i
l a r g ă . D e d â n s a e s t e l e g a t viitorul
n a ţ i u n i i r o m â n e . D a c ă familia r o ­
m â n e a s c ă n u i z b u t e ş t e s ă îndepli­
n e a s c ă rostul s ă u n a ţ i o n a l şi social,
asigurând generaţiilor viitoare un
m i n i m u m de creştere, de formaţie a
caracterelor, de simţimânt de muncă,
d e c i n s t e şi d e p a t r i o t i s m , a c e a s t ă
s a r c i n ă t r e b u e s ă fie d e s ă v â r ş i t ă d e de la tâche a c c o m p l i e qui en fait la n o b l e s s e
c ă t r e s t a t u l r o m â n , c a r e p r i n insti- ou
tuţiuni sau organizaţiuni va trebui
s ă d e a î n d r u m ă r i l e c u v e n i t e . In sta­
tele t o t a l i t a r e , c a r e şi-au î n c h e i a t
r e v o l u ţ i a n a ţ i o n a l ă , c a G e r m a n i a şi qui— mTout
Italia, a c e a s t ă s c h i m ­
b a r e a fost î n d e p l i n i t ă :
instituţiunile statului
s'au s u b s t i t u i t familiei
pentru a c o m p l e t a
c r e ş t e r e a şi i n s t r u i r e a
m o r a l ă şi fizică a ti­
neretului, î n c e p â n d
d e l à v â r s t a cea m a i
g i n g a ş e . Rezultatele
o b ţ i n u t e a u fost mul­
ţ u m i t o a r e , iar această
educaţie colectivă a
c r e a t o p u t e r n i c ă con­
ştiinţă şi s o l i d a r i t a t e
naţională.
C ă p r o b l e m a misiu­
nii familiei r o m â n e ş t i
este încă de a c u m pusă
în discuţie, o d o v e d e s c
frământările t i n e r e i
g e n e r a ţ i i , c a r e îşi ca­
ută drumul, adeseori,
a l ă t u r i şi în a f a r ă d e
HHM^M^M
familie. P r i n c r e a r e a O. E. T. R., d e
c u r â n d p r e s c h i m b a t în „ S t r a j a Ţ ă r i i " ,
s u b imboldul M. S. R e g e l u i Carol al
Il-lea, a d â n c c u n o s c ă t o r al n e v o i l o r
sociale r o m â n e ş t i , g u v e r n u l T ă t ă -
r e s c u şi-a p r o p u s s ă d e a o desle­
gare momentană problemei impuse
d e c e r i n ţ e l e zilei : a c e e a a e d u c a ţ i e i
t i n e r e t u l u i r o m â n . C r e a r e a Străjii
Ţ ă r i i a u m p l u t u n gol, d a t o r i t defi­
cienţei familiei şi a şcoalei şi a re­
p r e z e n t a t u n p a s î n a i n i e în orien­
tarea nouă a educaţiei tineretului.
P r i n m u n c ă a t e n t ă şi c e r c e t a r e mi­
g ă l o a s ă se v o r c u n o a ş t e r e z u l t a t e l e
a c e s t e i i n s t i t u ţ i u n i m e n i t e să desă­
vârşească educaţia naţională, morală
şi fizică a n a ţ i u n i i r o m â n e şi să com-
teze familia şi şcoala.
A v e m c r e d i n ţ a că p r o b l e m a fami­
liei şi e d u c a ţ i e i în S t a t u l R o m â n ră­
m â n e d e s c h i s ă şi c ă e a v a c e r e
vreme îndelungată de examinare
c o n s t a n t ă şi a d â n c i t ă . C o l a b o r a r e a
familiei r o m â n e ş t i cu Ş c o a l a şi S t r a j a
p r i n e d u c a ţ i a şi î n d r u m a r e a m o r a l ă
şi fizică a t i n e r e t u l u i , iată o ches­
tiune de interes naţional, care va
t r e b u i să fie c e r c e t a t ă d e a p r o a p e .
C ă c i fără a r e v e n i la t r e c u t a alcă­
t u i r e a v e c h i i familii r o m â n e ş t i , s e
pare că deslegarea trebue căutată
în c o l a b o r a r e a h o t ă r â t ă î n t r e S t a t u l
R o m â n şi familia r o m â n e a s c ă , întă­
r i t ă în a u t o r i t a t e a ei şi r e d e v e n i t ă
p â r g h i a societăţii r o m â n e ş t i . Gu­
v e r n e l e r o m â n e ş t i vor a v e a d a t o r i a
s ă e x a m i n e z e cu p r u d e n ţ ă , d a r şi
cu h o t ă r â r e a c e a s t ă p r o b l e m ă a r z ă ­
t o a r e a situaţiei familiei r o m â n e ş t i
faţă d e s t a t , u n a din cele m a i în­
semnate pentru România de mâine.
— Ce n'est pas la g r a n d e u r ou la p e t i t e s s e
la vulgarité, c'est l'esprit dans lequel on
s'en acquitte.
— A b e a u parleur, demi confiance.
flatteur vit au d é p e n s de celui
ent.
Demian: Alaiul de nuntă la sale.
aramaraaMniK
Th. Aman: Un pitoresc
Din binefacerile climatului familial: două femei
şi doi luceferi literari
/ Q m u l p u t e r n i c e s t e s i n g u r . Cel ce
^ s t ă î n c h i s cu propriile lui g î n d u r i ,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
t r a e s t e în c e t a t e a i n e x p u g n a b i l ă faţă
d e forţele din a f a r ă , şi p r i n a c e a s t a
g ă s e ş t e în r i t m u l vieţii i n t e r n e r e ­
s o r t u r i l e c o n d u i t e i , isvorul hotărî-
rilor n e i n f l u e n ţ a t e d e alţii, p r e c u m
îşi a p r o p i e gloria atît d e a g r e a b i l ă ,
d e a se şti a u t o r u l p r o p r i e i lui vieţi
sociale.
In l u m i n a a c e s t o r c o n s i d e r a ţ i u n i
c a r i d u c la elogiul s i n g u r ă t ă ţ e i şi
la apologia i n d i v i d u a l i s m u l u i , con­
t r a r p r i n definiţia tipului c o m o d ca­
r a c t e r i z a t p r i n «l'ami d e t o u t le
monde» se c u v i n e a sublinia, n u o
e x c e p ţ i e , ci o confirmare a opiniei
că v i e a ţ a p u t e r n i c ă stă în i z o l a r e a
d e t u m u l t u l din afară, d a r încura­
j a t p e n t r u a c e a s t a d e d u i o ş i a fa­
miliei, c a a m b i a n ţ ă a o m u l u i ales.
D a c ă s p i r i t u a l i c e ş t e izolarea e o
forţă p e n t r u c r e a t o r pe p l a n u r i l e li­
t e r a r e , ori ştiinţifice, a t u n c i fără d e
duioşia familiei e s t e o fericire pen­
tru cel c a r e t r a e s t e cu el însuşi şi
n u r î v n e ş t e la î n f r î n g e r e a a l t o r a , ci
la satisfacţia p r o p r i e i lui fiinţe.
Şi î m i v i n e in m i n t e — p e linia a-
c e s t o r reflecţii — m i n u n a t a struc­
t u r ă sufletească a H a r i e t e i , s o r a lui
E m i n e s c u şi t o v ă r ă ş i a ideală din­
t r e T i t u M a i o r e s c u şi d o a m n a Ma-
iorescu născută Rosetti.
E m i n e s c u a fost m a i întîi înţeles,
a d m i r a t şi sprijinit d e H a r i e t a , d e
sora sa, ea însăşi t r ă i n d î n t r e v i e a ţ ă
şi m o a r t e , r o a s ă d e o boală incu­
rabilă. A v ă z u t în el, c e a c e alţii m a i
e x p e r ţ i în a r t a m a g i c ă a poeziei, a u
v ă z u t m a i tîrziu : u n g e n i u . E a , a
suferit c h i n u r i l e boalei lui, şi a r fi
CELE TREI CRIŞURJ
revelion de alta da lit.
de : Or. Tăuşan.
p u t u t s p u n e ca şi d o a m n a d e Se-
v i g n é c a r e scria fiicei sale că d e
cîte ori t u ş e ş t e o d o a r e pieptul, că
crizele lui E m i n e s c u o n i m i c e s c p e
ea. H a r i e t a a fost î n g e r u l bun, i n i m a
c a r e a t r e s ă r i t d e bucuriile p r e s u ­
pusei t ă m ă d u i r i a m a r e l u i poet şi a
p l â n s d e înfrîngerile boalei, p r e c u m
a ştiut s ă s e facă i n t e r p r e t ă î n t r e
nevoile lui E m i n e s c u şi solicitudinea
a l t o r a la c a r e e a a p J a d e s n ă d ă j -
duită, i u b i t o a r e şi a d m i r a t o a r e ins­
tinctual e ceace neamul românesc
F A M I L I A
Conferenţiar
Profesor
ŒamiMa e s t e simfonia vieţii.
D i n r ă s ă r i t u l amorf al p r i m e i ci­
vilizaţii şi p â n ă în a p u s u l u l t i m e i
g â n d i r i a u t e n t i c e d e v i e a ţ ă , familia
a fost firul p r i n c a r e e t e r n i t a t e a a
ţesut omenirea.
C a orice i n s t i t u ţ i e socială, familia
Prof. Mihai A. Autonescii.
mmtmxxxmzw
m a i t â r z i u a s i m ţ i t p r o f u n d şi pen­
tru totdeauna.
T i t u M a i o r e s c u n u a c u n o s c u t nici
suferinţele fizice ale lui E m i n e s c u ,
nici g r e u t ă ţ i l e m a t e r i a l e a l e a c e s t u i a .
D a r a c u m cînd cunoaştem, graţie
publicării c o r e s p o n d e n ţ e i lui p a r t i ­
c u l a r e , ori a m ă n u n t e l e vieţii lui in­
t i m e din « î n s e m n ă r i l e zilnice» pu­
blicate d e d o m n u l I. R ă d u l e s c u Po-
g o n e a n u că d e s u b o l i m p i a n i s m u l d e
suprafaţă, mocneau dureri ascunse
şi s u f e r i n ţ e î n ă b u ş i t e , î n ţ e l e g e m cît
d e m a r e sprijin m o r a l îi p u t e a fi o
femeie d e i n t e l i g e n ţ ă , d i s c r e ţ i u n e a
şi c u l t u r a d o a m n e i A n a M a i o r e s c u ,
a c e a c a r e îl î n s o ţ e a la c u r s u r i l e lui
u n i v e r s i t a r e , şi a d u c e a în ş e d i n ţ e l e
l i t e r a r e , tot f a r m e c u l p r i m i r e i aris­
tocratice, şi t o a t ă f e m i n i t a t e a ele­
gantă atît de potrivită unei adunări
preocupate de frumuseţe artistică.
A m ales aceste două tipuri de
femei, o s o r ă şi o soţie, c a r i şi-au
a l ă t u r a t n u m e l e lor d e cei doi lu­
ceferi ai l i t e r a t u r i i n o a s t r e m o d e r n e ,
p e n t r u a plasticiza opinia că a t m o s ­
fera d e familie a d u c e o m u l u i m a r e
linişte, î n c r e d e r e a , îi d ă a c e a a m ­
b i a n ţ ă m o l c o m ă c a r e catifelează as­
p e r i t ă ţ i l e vieţii publice, şi loviturile
celor s t r ă i n i , indiferenţi, ori r ă i .
S i n g u r ă t a t e a o m u l u i m a r e a r e deci,
u n c o r e c t i v p e c a r e a d e s e a o r i bio­
grafiile c e l e b r e ni le d a u — ş i a n u m e
n e c e s i t a t e a u n u i c ă m i n şi u n u i a-
d ă p o s t s e n t i m e n t a l p r o c u r a t d e fa­
milie, u n i c ă i n s t i t u ţ i e socială, p e
care numai organizaţiile demente
din v r e m u r i l e t u l b u r i o pot a t a c a
sau critica.
I u b i r e a e s t e o m a r e t a i n ă . Şi a-
l ă t u r i d e p r i e t e n i a s i n c e r ă , familia
frumos o r g a n i z a t ă e s t e c e a m a i ex­
p r e s i v ă d i n t r e formele a l t r u i s m u l u i .
d e : Mihai A. Antonescu
la Facultatea de drept din Bucureşti.
la Şcoala Superioară de Ştiinţe Ad-tive.
a e v o l u a t a d a p t â n d u - s e v r e m i i , oa­
menilor, s e n t i m e n t e l o r şi r e s e n t i ­
mentelor.
Familia antică era comuniunea
d i n t r e vii şi m o r ţ i , era religia vieţii
înjghebată pe mormântul strămoşi­
lor. I n t r e m o r m â n t u l lor, delà p o a r t ă
şi focul s a c r u , c a r e a r d e a veşnic în
c ă m i n , se d e p ă n a v i e a ţ a , i u b i r e a ,
s i n t e z a a r m o n i o a s ă d i n t r e p ă r i n ţ i şi
copii : familia. Şeful familiei e r a con­
t i n u a t o r u l r e s p o n s a b i l al d e s t i n e l o r
a n c e s t r a l e ; el v e g h e a c a a m i n t i r e a
i n s p i r a t o a r e a m o r ţ i l o r s ă fie veş­
nică şi ca p u t e r e a c r e i a t o a r e a vie­
ţii s ă u r m e z e l a n ţ u l t r a d i ţ i e i şi s ă
n u î n c e t e z e n i c i o d a t ă . D e a c e i a , pu­
terile lui, zidite dincolo d e m o r m â n t ,
erau nemărginite. Proprietatea era
a familiei. M o ş t e n i r e a , o c o n t i n u a r e
a defunctului. C ă s ă t o r i a , o v e r i g ă
în lanţul nesfârşit al d e s t i n u l u i fa-

Th Aman: Vieaţa
miliar. F a m i l i a a n t i c ă e r a o asocia­
ţie d e m i s t e r e cu u n f u n d a m e n t spi­
ritual profund, cu o disciplină neîn­
t r e c u t ă . P r i n a c e a s t ă familie a u t r ă i t
v e a c u r i d e civilizaţie, s'a d a t p u t e r e
S t a t u l u i ; şi a m u r i t o d a t ă cu el....
F a m i l i a m e d i e v a l ă e s t e o comu­
n i t a t e e r o i c ă şi c r e ş t i n ă . N ă s c u t ă î n
de jamilie din alte vremuri.
D e a c e i a , s'a r e v e n i t şi în R u s i a la
o familie e c h i l i b r a t ă d e legile firii
şi d e d i g u r i l e m o r a l e i .
* nia d e a r e a x a familia în m a r e a sa
E s t e n e î n d o i o s că familia, familia
d e p r e t u t i n d e n i , t r e c e azi p r i n t r ' o
g r a v ă criză.
l u p t ă a vieţii cu m o a r t e a — d e a c i
frivolitatea şi s e t e a d e v i e a ţ ă con­
t i m p o r a n ă , i n c o m p a t i b i l ă c u căsă­
toria şi r i g i d i t a t e a plină d e r ă s p u n ­
d e r i a familiei. C o n s e c i n ţ e l e r ă z b o ­
iului a u a d â n c i t s p ă r t u r a familiei.
Condiţiile e c o n o m i c e g r e l e ale vieţii
d e d u p ă război, c o n c e n t r ă r i l e ur­
b a n e şi v i e a ţ a s b u c i u m a t ă a zilelor
n o a s t r e , a u desfiinţat s i g u r a n ţ a ma­
terială a familiei, a u scos femeia
din c ă m i n , a u c r e i a t familiei u n cli­
mat distrugător. Oamenii sunt mai
u ş u r a t i c i , femeia şi-a c r e i a t u n des­
tin în a f a r ă d e c ă m i n — şi c ă m i n u l
a fost pustiit. M o r a l a familiei s'a
relaxat, încurajată de o literatură
p r o a s t ă ; ca supefiantul p e n t r u bol­
nav, această psihologie nouă între­
ţine o familie i n s a l u b r ă .
O c a u z ă v e ş n i c ă , p r o f u n d ă , d e or
g a n i z a r e , — în c r i z a familiei — e s t e
g o l i r e a familiei d e o r i c e p u t e r e spi­
r i t u a l ă , t r ă i r e a ei fără niciun d e s t i n ,
s u r p a r e a b a z e l o r m o r a l e şi religi­
o a s e p e c a r e a t r ă i t d e v e a c u r i , des­
fiinţarea misiunii sale n a ţ i o n a l e .
S a l v a r e a familiei n u p o a t e v e n i
d e c â t p r i n l u p t a d e r e a ş e z a r e a ve­
chilor sale f u n d a m e n t e , p r i n s t r ă d a ­
m i s i u n e socială.
Aci, rolul femeii şi al s t a t u l u i a-
pare determinat.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

l e g e n d e l e î n f i e r b â n t a t e ale c a v a l e ­
r i s m u l u i , p ă s t r a t ă în l u m i n o z i t a t e a
religioasă a bisericii c r e ş t i n e , fami­
lia v e a c u l u i mijlociu din v i e a ţ a u m a ­
nităţii este o a d e v ă r a t ă s e n i o r i e a b ­
s t r a c t ă . C ă s ă t o r i a e o t a i n ă religi­
o a s ă , p r i n c a r e s e r e a l i z e a z ă cel m a i
c u r a t d e s t i n o m e n e s c ; familia, u n
i n s t r u m e n t d e î m p l i n i r e a idealuri­
lor c r e ş t i n e . P r o p r i e t a t e a e a fami­
liei. M o ş t e n i r e a tot a ei. C a s'o păs­
t r e z e , se c r e i a z ă privilegiul m a s c u ­
linităţii. D i v o r ţ u l n u e s t e î n g ă d u i t ,
p e n t r u a n u r u p e firul a c e s t e i ne-
sfârşiri c r e ş t i n e .
F a m i l i a m o d e r n ă e familia Revo­
luţiei f r a n c e z e şi a codului Napo­
leon. B a z e l e s p i r i t u a l i s t e s'au s u r p a t ,
religia a fost t r e p t a t i z g o n i t ă şi din
c ă m i n şi din t a i n a zidirii lui. F a m i ­
lia e o a s o c i a ţ i e v o l u n t a r ă î n t r e soţi,
c ă s ă t o r i a n u este d e c â t u n c o n t r a c t .
C o h e z i u n e a disciplinei a n t i c e şi au­
t o r i t a t e a s p i r i t u a l ă a p ă r i n t e l u i creş­
tin, a u fost înlocuite cu u n s i s t e m
d e a u t o r i t a t e p ă r i n t e a s c ă şi m a r i ­
tală, o r g a n i z a t e j u r i d i c e ş t e . L i p s i t e
d e u n c o n ţ i n u t spiritualist, f o n d a t e
p e v o i n ţ ă şi p ă s t r a t e p r i n c o n s t r â n ­
g e r e — e l e n ' a u p u t u t s u p r a v i e ţ u i mo­
m e n t u l u i d e e m a n c i p a r e a copiilor
şi soţiei.
R e v o l u ţ i a r u s ă a î n c e r c a t s ă su­
p r i m e familia, o r g a n i z â n d u n i u n e a
liberă. C ă s ă t o r i a e tot u n a c u con­
cubinajul. Copiii s u n t creaţiile for­
t u i t e ale vieţii, i a r m a m e l e — s i m p l e
i n d u s t r i i d e copii, c r e a t o a r e d e c e ­
t ă ţ e n i . F i r e ş t e că o a s e m e n e a pros­
t i t u a r e l e g a l i z a t ă nu p u t e a d ă i n u i .
F e m e i a , femeia d e p r e t u t i n d e n i ,
C a u z e l e a c e s t e i crize s u n t u n e l e
c a şi femeia r o m â n ă , t r e b u e s ă în­
trecătoare, exterioare, întâmplătoa­ ţ e l e a g ă c ă în m â i n i l e s a l e s t ă des­
r e ; d a r s u n t altele a d â n c i , d e s t r u c ­
tinul familiei ; şi, prin a c e a s t a , al
tură. civilizaţiei. C u m A t l a s s p r i j i n e a în
O c a u z ă d e criză t r e c ă t o a r e a fost
legenda mitologică pământul, aşa
m a i ales ultimul r ă z b o i . C u acţiu­ sprijină azi femeia, în fiinţa şi pu­
n e a lui, viforos d e s l ă n ţ u i t ă , r ă z b o i u l
t e r e a ei familia d e m â i n e .
a a g r a v a t e g o i s m u l o r g a n i z a t d e co­
Trebue să întemeiem un a d e v ă r a t
d u r i l e civile ale c ă s ă t o r i e i m o d e r n e .
matriarhat spiritual. F e m e i a t r e b u e
Războiul a deslănţuit instinctul de
s ă ia c o n d u c e r e a s p i r i t u a l ă a fami­
liei, e a t r e b u e să-i r e d e a v i e a ţ a şi
p u t e r e a . D u p ă ce, ieşind din c ă m i n ,
i n t r â n d în c u l t u r ă şi profesii, fe­
m e i a s'a s p i r i t u a l i z a t , azi e a t r e b u e
să s e r e î n t o a r c ă p u t e r n i c ă şi p r e g ă ­
tită la c ă m i n , p e n t r u a-1 r e f a c e , pen­
tru a l spiritualiza.
S t a t u l t r e b u e s ă a j u t e a c e s t pro­
c e s i n t i m d e r e f a c e r e s p i r i t u a l ă şi
Nocturne socială a familiei. T r e b u e să a j u t e
familia să se refacă. F a m i l i a t r e b u e
C'est Vheare violette, heure mauve opaline; s ă d e v i n ă o celulă m o b i l ă a r e n a ş ­
Le soleil a gagné son lit de pourpre et d'or. terii n a ţ i o n a l e . P r o p r i e t a t e a — func­
Le ciel a l'aspect d'un grand vase de Chine,
ţie socială — t r e b u e să d e v i n ă a fa­
Orné d'un fantastique et bizarre décor.
m i l i e i ; prin a s i g u r a r e a u n u i privi­
legiu d e s u c c e s i u n e al femeii faţă
de bărbat, ca să se refacă bazele
La lune entre les ifs fait miroiter son disque. m a t e r i a l i s t e ale familiei. I a r , p r i n
Lentement l'Infini se peuplera d'étoiles
preponderenţa puterii părinteşti a
Que la Nuit langoureuse et brûlante odalisque m a m e i a s u p r a copiilor s ă i s e asi­
Allume en dispersant un à un ses longs voiles,
g u r e femeii rolul d e c o n d u c ă t o r spi­
r i t u a l al familiei.
Un grand lys entr' ouvert comme un blanc F i i n d c ă altfel, m u r i n d familia,
ostensoir m o a r e civilizaţia ; î n t u n e r i c u l s e în­
Va mourir doucement dans le marbre d'une t i n d e t r a i n i c a s u p r a l u m i n i i ome­
urne n e ş t i şi v i e a ţ a u m a n i t ă ţ i i se î n t o a r c e
Et parfois les accords ajourés d'un nocturne s p r e c a v e r n e l e p r i m i t i v e , u n d e in­
Douloureux et vibrants agitent l'air du soir. s t i n c t u l d e v i e a ţ ă şi î n ă l ţ a r e v a fi
Lotis D o l e n g a . m o r t d e mult...
 sg«raBMK»3gnf
£7\esfiinţarea familiei a fost unul din
•Ls cele mai de seamă obiective vizate
de marxism, în drumul său spre bolşe-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
vizarea lumii.
Familia, prin rolul ei social şi naţio­
nal, prezentându se ca o fortăreaţă de
primul r a n g în calea anarhiei, trebuea
distrusă, î n t r a d e v ă r , în primul rând şi
prin orice mijloace. De aci, - tot geniul
distrugerii la lucru, pentru îndepărta­
rea tineretului de căsătorie, prezentân-
du-i-o ca pe o sarcină prea grea pen­
tru nişte naturi dornice de libertate.
* parte, şi a progreselor individualităţii
* *
Dintr'un fapt social, cu rosturi bine
definite în vieaţa omenirii, familia de­
vine astfel o problemă, cum declară,
în grija sa pentru soarta individului,
Adevărul Literar din 28 Iunie 1931 (No
551).
Cauza principală a crizei înregis
trate în vieaţa de familie trebue căutată,
dupăcum ni se spune, în „transformarea
ce a suferit în noi ideia de univers".
In continuu progres spre desrădăcina-
rea sa totală din realităţile naţionale,
fiecare s'a descoperit pe sine, a deve­
nit mai conştient, mai individual decât
predecesorul său.
In acelaş timp, difuziunea doctrine­
lor umanitare ne-a făcut mai sensibili
în faţa drepturilor aproapelui. Ca in­
divizi conştienţi, nu mai suntem încli­
naţi să acordăm încredere deplină
axiomelor tradiţionale.Tatăl e conştient
de drepturile pe care le are copilul, şi
de aici teama de a se a r ă t a în faţa lui
ca un tiran, teama de-a nu înăbuşi în
copilul său ce e mai bun".
De aici,—conchide observatorul delà
Adevărul l i t e r a r , - s e desprinde „ten­
dinţa educaţiei moderne de a da posi­
bilităţi individului să-şi găsească expre-
siunea cea mai complectă a eului",
neadăogând însă, din ignorantă sau
rea credinţă, ca personalitate, singura
expresie mai deplină a eului cuiva,—
nu poate deveni individualitatea, decât
CELE TREI CRIŞURJ
d e : Prof. Marin Găisseanu.
botezându-se într'o vieaţa socială, fun­
dată pe realităţi naţionale.
O a doua cauză a crizei nu este in­
dicată în drepturile pe cari la rân-
du-le, şi le reclamă părinţii. „Ei vor
să-şi trăiaseă vieaţa. Scopul existenţei
lor să fie şi altul în afara faptului că
sunt părinţi ! Intr'un cuvânt, ei văd
greutatea unei familii şi toate respon­
sabilităţile familiare procurate de o
familie şi încă numeroasă".
Ca o u r m a r e firească a atâtor greu­
tăţi pe cari le oferă părinţilor, de o
şi conştiinţei de sine pe de alta, vine
micşorarea numerică a familiei încât,
„singurii oameni care-şi mai permit
astăzi luxul de a avea o familie nume­
roasă, sunt cei săraci cu duhul".
Evoluţia technică a răsboaelor.
T e c h n i c a actuală a războaelor pune în
luptă mijloace de distrugere uimitoare. Ce
e s t e interesant şi s e obţine pas cu pas in
p r o g r e s u l ştiinţei războaelor, sunt doi factori:
rezistenţa materialului pentru protejarea po­
porului, contra focarelor ucigătoare, şi rapi­
ditate în mişcările strategice şi tactice.
Rapiditatea aceasta din China d i Nord este
foarte interesantă în comparaţie cu operaţiu­
nile armatei japoneze în timpul războiului
ruso-japonez din 1904—1905.
Colonelul Hiroska, şeful serviciului de presă
al armatei japoneze, a dat a c e s t e lămuriri.
„La 13 Iunie 1904 g e n e r a l u l Kuroki, co­
mandantul armatei a doua, a pornit cu tru
pele s a l e spre Mukden, la o depărtare de
320 km. La 10 Martie 1905 generalul a intrat
în Mukden. In 271 zile trupele j a p o n e z e au
realizat o m e d i e de 1,5 km. p e zi. In marşul
de a c u m , delà Tientsin până la P i n g y u a n , dis­
tanţă d e 240 km. s'a realizat o m e d i e de 5 km.
pe zi. In r e g i u n e a P e k i n g - H a n k a u s'a obţinut
o m e d i e de 10 km. p e zi*.
înaintarea a c e a s t a repede s e datoreşte în
prim rând e l e m e n t e l o r motorizate, pe c a r e
nu le-a putut opri rezistenţa chineză, cu toată
bravura de care au dat dovadă soldaţii chi­
nezi.
HH^H»^»»
Pe lângă aceasta, o familie redusă
neputând da copilului elementele ne­
cesare unei desvoltări armonioase, ră­
sare cu evidenţă necesitatea înlocuirii
ei într'o familie artificială, în care
educaţia să fie încredinţată educato­
rului profesional.
Scoşi, în felul acesta, din vieaţa de
lamilie „copiii pot să se simtă moral
4
satisfăcuţi , împotriva individualităţii
lor chiar în institutele uniformizate ale
unui stat comunist.
Sistemul acesta este, într'adevăr,
foarte nimerit pentru retezarea avân­
turilor legitime ale fiinţei omeneşti spre
personalitate. „Rusia netă şi expeditivă"
1-a adoptat, pentru formarea unei gene­
raţii de maşini fără nici o aderenţă la
sufletul naţional Occidentul e pe cale
de a o urma, nu atât din dorinţa de a
imita Sovietele, ci prin faptul că însăşi
circumstanţele silesc toate ţările să ia
măsuri c o n t r i individualismului exa­
gerat".
Reaua credinţă a acestor deschiză­
tori de drumuri noi în vieaţa socială
este evidentă pentru orice ochi obiş­
nuit cât de puţin cu sofismele lor.—
„Standardizarea individului" nu va de­
veni niciodată „o necesitate politică",
fiindcă nu omul-tip interesează ome­
nirea, ci supra-omul, care s'o ducă
spre înălţimile idealului. Dacă omul,
prin descoperirea sa, a devenit mai
„individual", poate, — a c e s t a este
scopul pe care d e a t â t a timp îl reco­
mandă educaţiei pedagogice să devină
o personalitate, adică debitor şi cre­
ditor vieţii sociale.
Necesităţile de progres ale omenirii
şi propria fericire a individului cer
deci, nu supunerea copilului la proce­
sul mecanizat al standardizării, ci, in­
troducerea lui, prin familie şi prin în­
treaga vieaţă naţională, în misiunea
istorică a neamului, spre a face din el
o personalitate. Iar dacă „familia, ca
instituţie, e foarte slabă în faţa acestor
ameninţări", ea va putea şi va trebui
să devină tare, prin întoarcere la rea­
lităţile naţionale,—toată slăbiciunea ei
neprevenind decât din substituirea du­
hului naţional, de care trebue să se
pătrundă, prin calculul economic al
marxismului.
Considerată drept cămin de înaltă
spiritualitate şi de adâncă trăire naţio­
nală, familia nu se mai prezintă acum
ca o predispunătoare la lâncezeală a
sufletului creator de valori culturale
şi ca o îngrădire a tinereţii dornice de
libertate, ci ca un veşnic stimulent şi,
în acelaş timp, ca o canalizatoare a
energiilor în direcţii compatibile cu o
vieaţă de înaltă ţinută morală. Ea vine
nu spre a reteza elanul vârstei şi en­
tuziasmul jertfei, ci spre a întreţine vie
în suflete dragostea înfăptuirii
Din toate acestea, trebue să reţinem,
prin u r m a r e , că nu de o dizolvare a fa­
miliei într'un spirit cosmopolit poale
fi vorba aci, ci de o înlocuire a baze­
lor ei de ordin economic prin baze de
ordin moral. In locul familiei burghe­
ze, construită în spiritul strâmt al ma­
terialismului istoric,— o familie eroică
deci, înrădăcinată în realităţile naţio­
nale.
Şi aceasta este, din fericire, noua o-
rientare a tineretului românesc, pornit
în m a r ş pe căile istoriei. Prin el, sufle­
tul românesc a reacţionat prea puter­
nic contra germenilor negaţiei şi dis-
mMwmmmz<w^>ZM CELE
* D . Stoica: Barbu Lăutarul
tragerii, ca să mai poată suporta vreo
falsificare.
Tineretul românesc a început să prin­
dă, într'adevăr, dorul căminului. Dor­
nic de trăirea adâncă şi totală a unei
vieţi româneşti, el a găsit formula de
împăcare a răstignirilor pentru un
crez, cu vieaţa de familie, prin înobila-
rea acesteia
BCU Cluj / Central University Library Ce
După o epocă de criză, familia se ri­
dică, astfel, din propria-i cenuşe, pen­
tru a intra definitiv în liniile largi ale
istoriei în cât, libertatea adevărată nu
şi-o mai caută tânărul în himerele şcoa-
îei individualiste de eri, ci prin fami­
lie, în spiritul neamului
D a r vieaţa nouă de familie este şi o
formulă, care soluţionează într'un mod
minunat problema feminismului. înca­
drată, de acum înainte în ritmul isto­
riei, femeea îşi găseşte împăcate, cu
drept cuvânt, aspiraţiile sufletului ei
spre libertate, în raporturile de cama­
raderie cu bărbatul. Prin rolul mesia­
nic pe care şi-1 asumă în noua vieaţă,
ea scapă şi de situaţia de roabă a ca­
priciilor bărbatului şi tradiţiei, dar şi
de a propriilor sale capricii. O modifi­
care totală se petrece acum în struc­
tura ei sufletească Din fiinţă slabă,
Fete în costum
T R E I CRIŞURI B B B B n m n i
gea propriei sale vieţi De aci înainte,
vieaţa lui va fi orientată stăruitor spre
personalitate.
Şi dacă personalitatea este desenată
ca scop al educaţiei în pedagogia con­
temporană, realizarea ei aparţine vii­
torului căci, activitatea proprie, preco­
nizată de şcoala activă, va r ă m â n e ine­
ficace pentru atingerea acestui ideal
pedagogic, atâta timp cât nu va fi în­
soţită de conştiinţa copilului că este
predestinat pentru o misiune istorică.
Aceasta este, în câteva linii, lumina
în care se proectează la orizont, fami­
lia eroică a viitorului. Cuib de lumină
plămăditoare a omului nou, care să
zidească în cântec şi rugăciune la is­
toria neamului.
Iar ninge.
N i n g e cu înfrigurare:
S'a stricat un pămătuf
Ia un ospăţ de boeri în secolul XIX. S a u s'a spart o pernă m a r e :
Toată zarea i numai puf!
cum era mai înainte, se simte deodată S'au lăsat î n curte ciori
o forţă, care nu mai poate suferi să Imitând pioni de şah ;
fie tratată după codul manierelor ele­ T r e c e şi un şobolan
gante. Fardul, înclinarea spre o vieaţă Cenuşiu c a un monah.
uşoară, plină de petreceri, sunt înlo­
cuite prin conştiinţa răspunderii în faţa D u d u i e în sobă focul !
La vecini o pianină
istoriei. Alături de bărbat în toate îm­ Monoton silabiseşte
prejurările grele ale vieţii, ea va putea Valsuri state 'n naftalină.
fi oricând o martiră, ca şi dânsul.
Cluj
Şi din punct de vedere pedagogic,
de s g o m o t e d i v e r s e !
Când pianul o b o s e ş t e
cum de altfef am văzut şi mai sus, fa­
milia nouă se situează complect pe li­ Sâcâie un ferestrău
Liniştea g o s p o d ă r e ş t e .
nia aspiraţiilor naţionale, devenind ce­
lula vie a unei societăţi, ce traeste în B a t e c i n e v a covoare,
spirit românesc. înfundat, cu s e t e par'că !
Pregătirea pentru o vieaţă personală, Ciuda p e stăpâni, v r e o slugă
egoistă, va fi substituită, în ea, printr'o P o a t e astfel şi-o d e s c a r c ă 1
pregătire în vederea colectivului. Fă­
cut să înţeleagă că istoria unui neam Ce nimicuri c u n o s c u t e !
nu e de cât îndeplinirea voinţei lui Asta-i vieaţa, tact cu tact !
Grandios e doar finalul ;
Dumnezeu pe pământ, că orice reali­ P o a t e că şi primul a c t !
tate naţională nu este, cu alte cuvinte,
de cât o materie primă, fecundată de Astă vară un e r e t e
o scântee dumnezeească, copilul se va Mi-a furat un porumbel ;
obişnui treptat să vadă că nu-şi mai a- Până s'au pierdut în zare
parţine ca fiinţă individuală. F u l g u i a de s u s la fel.
Departe de a se simţi constrâns In
P o a t e că la vânătoare
felul acesta, el se va simţi tot mai li­ Cineva, fără să vrea,
ber, pe măsură ce va face din voinţa A 'mpuşcat un pui de î n g e r
ce-1 depăşeşte, — cum zicea Kant,— le­ In aripa lui de nea !
Alice Soare
Tinereţe
Nu te iubesc Zorkà, ci tinereţea
Ce cântă în făptura ta î n t r e a g ă .
Nici ochii tăi cu adâncimi, c e chiama,
Nici g u r a ta, ispititoare fragă...
Nu te iubesc Zorkà ci voioşia
Care s b u c n e ş t e 'n via ta fiinţă,
Şi imnul de lumină c e vibrează
Şi cântă 'n preajmâ-ţi sfânta biruinţă...
Eşti tânără c a frunza primăverii,
Ca sprintena de munte căprioară
Şi albă ca lumina dalb'a lunii
Ce'n nopţi târzii de farmec te nfioară...
Şi ochii tăi ce-aprind lumini ciudate
S u n t flăcări c e s'aprind din apă v i e ,
S u n t cântecul etern al tinereţii
Ce se păstrează-aşa de-o v e ş n i c i e .
naţional la sate. Ion Steriopol
£raMM£Sra&ra& CELE T R E I CRIŞURI
Lăzărescu : Baluri mascate de altă dată, în saloane
ţi nobleţea
Vieaţa de familie; evoluţia ei în ţara noastră
BCU Cluj
seri d e s p r e v i e a ţ a d e familie la î n/t r Central
t a t t r e c u t — ştirile d o c u m e n t a r e —
noi, în t r e c u t şi în p r e z e n t , —
iată u n s u b i e c t c a r e m ă î m b i e să-1
înşir p e foaia albă, s u b imboldul u-
n u i dulce s i m ţ i m â n t , p r o p r i u vâr­
stei d e t o a m n ă t â r z i e c a r e e v â r s t a
m e a . E c e v a ca şi c u m a ş d e s c h i d e
o lacră b ă t r â n ă — ladă de acelea
b r a ş o v e n e ş t i , î n n o r a t ă t o a t ă p e din­
afară, în c a r e m a m e l e n o a s t r e m a r i
îşi p ă s t r a u z e s t r e a şi din c a r e , c u
fiecare l u c r u ş o r v e t u s t ş i d e ş u a t ,
r i d i c a t cu m â n ă pioasă, s'ar î m p r ă ş ­
tia în a e r u n discret m i r o s d e sul-
fină.
Şi c â t mi-ar p ă r e a d e p ă g â n şi
d e p r o f a n a t o r g e s t u l m â n u ţ e l o r mici,
cu u n g h i i l e b o i t e cu roşu, c a r e a r
r ă v ă ş i n e r v o a s e în l a d a c u vechi­
turi, d e m o d a t e l e m i t e n e , rizilurile
î n z o r z o n a t e cu funte, b a r i ş u r i l e , pro-
p o a d e l e ş i t e s t i m e l u r i l e în fel d e
feţe, şalurile t u r c e ş t i , p e ş c h i r e l e în­
florate d e b o r a n g i c , c ă m ă ş i l e d e
n o a p t e , c u s u t e cu r â u r i , l e g a t e cu
b a i e r e la g â t şi lungi p â n ă 'n poale,
p e c a r e le-au folosit o d a t ă , şi le-au
p ă s t r a t a ş a d e grijulive, bunicile
d o r m i n d u - ş i azi s o m n u l cel l u n g
p r i n cimitire.
Mi s e p a r e deci şi mie că c i n e v a
c a r e în vieaţă-i a t r e c u t de-a binelea
dincolo d e c u m p ă n a a p e l o r , va fi
fiind m a i în m ă s u r ă a i n v e n t a r i a şi
a î n s c r i e c u d r e a p t ă p r e ţ u i r e zes­
t r e a p r ă f u i t ă d e v r e m e din l a c r a
t r e c u t u l u i n o s t r u , z e s t r e p e c a r e ti­
n e r e ţ e a d e azi o v e d e c u alţi ochi
d e c â t noi cei b ă t r â n i .
* t e n i t e d e l à p ă r i n ţ i , în c e e a c e a c e ş -
* *
aristocrate cu eleganta
patriarhală.
de : C. D. Fortunescu
u c â t u r m e l eUniversity
a c e s t u i î n d e pLibrary
ăr­ Cluj
n e î n g ă d u i e s ă le p u t e m descifra,
aşezările noastre patriarhale bine
statornicite, organizaţii întemeiate
p e o a u t o r i t a t e a c c e p t a t ă şi p e r e s ­
p e c t u l u n o r legi n e s c r i s e , n u m a i
p u ţ i n v e n e r a b i l e ca însăşi c r e d i n ţ a
în C h r i s t o s , a u fost prielnice con-
diţiuni, p e n t r u c a familia r o m â ­
n e a s c ă să s e p ă s t r e z e şi să se con­
solideze în a t r i b u t e l e şi r o s t u r i l e ei
e s e n ţ i a l e , c h i a g al n e a m u l u i n o s t r u .
Caracterul acesta primordial de
s t a t o r n i c i r e , d e l e g a r e a omului d e
p ă m â n t — s t a d i u cu mult s u p e r i o r
vieţei d u s e d e p o p o a r e l e r ă t ă c i t o a ­
re, horde vagabonde, î n căutare
d u p ă v â n a t , p ă ş u n e şi p r a d ă — , ca­
r a c t e r p e c a r e noi l-am m o ş t e n i t
delà s t r ă m o ş i i R o m a n i ce ne-au în­
v ă ţ a t să m u n c i m b r a z d a şi să creş­
t e m vite—să a v e m deci u n c ă m i n — ,
a făcut p e r o m â n să t r ă i a s c ă m a i
i n t e n s o v i e a ţ ă d e familie, d u p ă c u m
Vechea etichetă de Ia curtea
engleză <1889>
In a n u l 1889, c u r t e a r e g a l ă e n g l e z ă a
comunicat doamnelor ce erau invitate la
balul curţii, o dispoziţie, ce a produs o a r e ­
care consternare : R e g i n a Victoria, a dat
o poruncă prin care cere ca doamnele
c e v o r v e n i l a b a l u r i l e şi s e r b ă r i l e Ei s ă
n u m a l fie d e c o l t a t e , ci s ă a i b e c e l m u l t
in spatele rochiei o mică deschizătură în
f o r m a l u i V.
I s t o r i a s e r ă z b u n ă c u t o a l e t e l e şi m o d e l e
de azi, afară din c a l e de decoltate. Spiritul
vremii...
>%%»%%WXX%%%%
şi s ă s p i r i t u a l i z e z e a s e m e n e a v i e a ţ ă
familială, s e m n al u n e i c u l t u r i su­
fleteşti î n a i n t a t e .
V e c h e a familie r o m â n e a s c ă , — d e
altfel t e r m e n u l familie, e u n neolo­
g i s m p e n t r u noi, î n t r u c â t p o p o r u l
n e c ă r t u r a r c u n o a ş t e şi î n t r e b u i n ţ e a ­
ză d o a r p e «neam»—, a v e a o s e a m ă
d e însuşiri, c â t e v a n o t e specifice, ce
cu g r e u , or n u m a i p a r ţ i a l se m a i
pot d e s c o p e r i a s t ă z i în cine ştie ce
colţ d e ţ a r ă , a s c u n s ă m a i la o p a r t e
de bătaia drumurilor mari.
A ş a b u n i o a r ă , în p r i m u l r â n d , u n
neam e r a la noi, în d e p ă r t a t e l e v r e ­
m u r i ale î n t e m e i e r e i v o e v o d a t e l o r
şi c n e z a t e l o r n o a s t r e cele d'întâi,
a ş a d e întins, a ş a d e n u m e r o s î n
cuprinsu-i, că s t ă p â n e a u n sat în­
t r e g , m a i toţi locuitorii, m a r i şi m i c i
ai moşiei, e r a u n e a m u r i î n t r e ei,
se î n r u d e a u , c o b o r â n d d i n t r ' o a c e -
e a ş o b â r ş i e , din a c e l a ş „moş". P r o ­
p r i e t a t e a p ă m â n t u l u i e r a în d e v ă l ­
m ă ş i e , iar m u n c a se făcea în c o m u n ,
a ş a c u m din foloasele ei s e î m p ă r -
t ă ş i a u c u toţii.
N o ţ i u n e a d e «rudă» a v e a dealtfel
u n s e n s m u l t m a i s t r i c t şi m u l t m a i
l a r g d e c â t a c e l p e c a r e îl d ă m azi
a c e s t u i t e r m e n , î n r u d i r i l e p r i n ali­
a n ţ ă m e r g â n d p â n ă la şi al ş a p t e ­
lea g r a d , deosebit d e acela, n u m a i
p u ţ i n c o n s i d e r a t e , d i n t r e n a ş i şi fini
prin l e g ă t u r a c u n u n i e i şi a b o t e z u l u i .
A u t o r i t a t e a şefului familiei, c a r e
era şi cel m a i b ă t r â n , e r a în c h i p
firesc p r i m i t ă d e toţi câţi s e t r ă ­
g e a u din a c e l a ş m o ş . El le e r a a l o r
lui şi sfătuitor şi j u d e ţ şi s t ă p â n .
C o n d i ţ i u n i l e în c a r e a u t r ă i t p r i n
u r m a r e strămoşii noştri, legaţi de
p ă m â n t şi d e o „ ţ a r ă " c a r e e r a a
lor, a u d e t e r m i n a t s t r u c t u r a i n t i m ă ,
o r g a n i c ă , a t â t d e solidară, însufle­
ţită d e u n s p i r i t d e c o e z i u n e a ş a d e
t r a i n i c , al familiei r o m â n e ş t i .
In a c e a s t ă familie f e m e e a , în de­
o s e b i r e d e c e e a c e s e o b s e r v ă în O-
r i e n t u l a p r o p i a t , o c u p ă u n loc ono­
rabil, m u n c i n d a l ă t u r i c u b ă r b a t u l
şi d e o p o t r i v ă la c i n s t e a l ă t u r i cu el;
e a c r e ş t e p e copii în frica lui D u m ­
n e z e u şi 'n r e s p e c t u l d e cei m a i
v â r s t n i c i , m u l ţ u m i n d u - s e cu m o d e s ­
tul n i m b c a r e î n c o n j o a r ă p u n t e a u-
n e i m a m e şi soţii d e v o t a t e , c h i a r
d a c ă o b u n ă p a r t e din zilele ei s e
s c u r g m o n o t o n e în u m b r a d i s c r e t ă
a iatacului său.
C â n d , în c u r s u l v r e m i i , c a u r m a r e
a i e r a r h i z ă r i i î n t r e m e m b r i i comu­
nităţilor politice r o m â n e ş t i se r i d i c ă
o clasă d e boeri b ă ş t i n a ş i , i a r pro­
p r i e t a t e a d e p ă m â n t î n c e p e a s e fă­
r â m i ţ a d e o p a r t e şi a se concen­
t r a d e alta, s c h i m b a r e a a c e a s t a d e
condiţii m a t e r i a l e n u î n r â u r e ş t e m a i
deloc s o l i d a r i t a t e a familiei n o a s t r e
şi b u n e l e ei d e p r i n d e r i î n d ă t i n a t e
d e l à boieri şi p â n ă la simplii „ru­
m â n i " . E a a r ă m a s p â n ă m a i ieri păs­
t r ă t o a r e a c r e d i n c i o a s ă a celor m o ş ­
ansaseammrassi CELE TREI CRIŞURI wm^raraBraM;
„Cei cari vin târziu" g e t a t e , î n t r ' o l u m e d e c a r e o des­
p a r t e rostul î n c e t ă ţ e n i t p r i n o b â r ş i e .
O d a t ă socotelile î n c h e i a t e , fie c ă
p ă r i n t e l e a fost slujbaş s a u p l u g a r ,
el s e r e t r a g e şi lasă locul u r m a ş i l o r
să ducă m a i departe aceia ce n'a
putut ani de-a rândul să desăvâr­
şească. Din acest punct de vedere,
a t â t în F r a n ţ a c â t şi în Italia, —
ţări p e c a r e le p u t e m c u n o a ş t e m a i
î n d e a p r o a p e , — r a r e o r i p ă r i n t e l e fa­
miliei, la o v â r s t ă î n a i n t a t ă va fi
silit s ă m u n c e a s c ă , d a c ă bine înţe­
les l-au p ă r ă s i t o d r a s l e l e c r e s c u t e
cu grije, s a u vitregiile u r s i t e i n u
i-au înlesnit p u t i n ţ a să-şi a g o n i s e a s c ă
u n mijloc d e t r a i î m b u c u r ă t o r .
C u totul a l t e r â n d u e l i s e o b s e r v ă
la noi. Slujbaş, m e ş t e ş u g a r , p l u g a r ,
în m a j o r i t a t e a cazurilor, d i n p r i c i n ă
că g r e u t ă ţ i l e vieţii s u n t m a r i şi
mijloacele d e c â ş t i g e x t r e m d e r e ­
Dintre toate lucrările pictorului Albert Guillaume, expuse la Salonul francez din
Paris, a făcut mare vâlvă a c e i a numită «Les retardataires*. E într'adevăr o lucrare d u s e — s e î n ţ e l e g e n u p e n t r u toţi,—
de artă c a r e merita să Be cunoscută. Intr'o largă măsură, subiectul poate fi oricând e silit s ă m u n c e a s c ă p â n ă la a d â n c i
de actualitate, întrucât tabloul întitulat «Cei care v i n târziu», turburând c u întârzie­ bătrâneţe, bucurându-se prea rare­
rea lor tihna artistică a c e l o r veniţi la v r e m e , îşi r e c u n o s c patria atât în Franţa cât
şi în oricare altă ţară. ori d e t i h n a p e c a r e nevoile î n t r ' o
Totuşi, atât în patria lui Albert Guillaume, c â t şi î n ţara noastră, întârziaţii sunt mică măsură o îngăduie. AI. I.
de obicei locatarii s c a u n e l o r c e l o r mai b u n e şi mai apropiate de s c e n ă .

**s9'jj K^S'^ •^.•^

tia ni-au l ă s a t m a i b u n şi m a i sta­ n u s e p o a t e s ă m ă fac a n u v e d e a T'en souviens-tu?....

tornic. o p r o n u n ţ a t ă r e l a x a r e a solidari­
F ă r ă a fi h a b o t n i c i — n u c r e d d o a r tăţii familiei, la noi, cu s c ă d e r e a au­ C'était une maison
petite,
BCU Cluj / Central University LibrarydontCluj
s ă existe n e a m d e o a m e n i m a i to­ t o r i t ă ţ i i şefilor ei n a t u r a l i — t a t ă l tu repais
l e r a n ţ i d e c u m a fost p â n ă a z i R o ­ şi m a m a — şi c a u r m a r e c o b o r â r e a petite.
m â n i i î n ţ a r a lor, — p ă r i n ţ i i n o ş t r i r a p i d ă şi p r ă p ă s t i o a s ă a nivelului
n u a u v ă z u t c u ochi b u n i î n c u s c r i r i b u n e i c r e ş t e r i la copiii a foarte Tu ia voyais dans la montagne
au bord d'un lac
c u «naţii s t r ă i n e » , d e c a r e s ' a u ferit. m u l t o r familii d e a l e o r ă ş e n i l o r , a très clair,
Şi e d e r e m a r c a t că, d i n a c e s t p u n c t celor cu p r e t e n ţ i i m a i ales. Şi c e et près d'un bois
d e v e d e r e t o c m a i femeile s u n t la e s t e în deosebi trist, e c ă t i n e r e l e tout sombre,
noi cele m a i ireductibil c o n s e r v a ­ fete tind a î n t r e c e î n t r u a c e a s t a şi du quel pendant l'hiver
on entendait
t o a r e a r o m a n i t ă ţ i i în familie. C â t pe băeţi. les loups
d e s p r e î n c u s c r i r i l e cu cei d e o altă Un f e n o m e n social c a a c e s t a , a t â t
credinţă decât a noastră creştinească d e p r o n u n ţ a t şi cu t e n d i n ţ ă d e a-şi C'était un châtekt,
un peu an lais,
nici v o r b a n u p o a t e fi. î n t i n d e a r i a d e r e p a r t i ţ i e dincolo d e moyen — âgeux,
Ultimul v e a c n e - a a d u s î n s ă d i n m a r g i n e l e oraşelor, — c â n d ş t i m c ă mais tout petit,
a p u s , î m p r e u n ă c u o s e a m ă d e lu­ p e familie s e s p r i j i n e ş t e n e a m u l — qui contenait pourtant
merită o serioasă examinare, spre des portes en ogive,
c r u r i b u n e , p r e a m u l t e idei n e r u ­ des colonnes massives
m e g a t e şi i n c o m p a t i b i l e cu s t ă r i l e a i s e g ă s i şi r e m e d i u l . de ces meubles foncés
delà noi. N e a a d u s m a i ales un bretons,
spirit „frondeur", u n spirit d e orgo­ et des coins noirs
liu şi d e t ă g a d ă : d e orgoliu p e n t r u
grozavele cuceriri ale prezentului, Ideia de familie la aux angles des
qui rendaient
plafonds,
l'écho
de chaque
şi d e t ă g a d ă p e n t r u t o t c e a u fost
b u n u r i l e n o a s t r e s p i r i t u a l e d e ieri.
străini şi la noi oh!

E c e e a c e v e d e a a t â t d e b i n e şi n u V i e a ţ a p a t r i a r h a l ă p e c a r e o tră­ C'était un châtelet

se m a i o s t e n e a a o s p u n e în arti­ ou il n'y avait
ieşte, a t â t o r ă ş a n u l c â t şi ţ ă r a n u l que 'Margueritte*
colele lui d e ziarist m a r e l e E m i ­ francez, — dincolo d e f r ă m â n t ă r i l e la bonne,
nescu. d e zi şi d e n o a p t e a l e P a r i s u l u i , — qui le matin te réveillait,
Cu vântul care bătea din F r a n ţ a et te disait
e s t a t o r n i c i t ă în p r i m u l r â n d p e i- en ouvrant très lourds
lui 1793, fluturându-ne şi n o u ă p e deia d e familie şi d e p a t r i e c a r e dăi­ les deux volets :
la o r a ş î n ş e l ă t o a r e a f o r m u l ă a lui n u i e ş t e p â n ă în c e a s u l î n s t r ă i n ă r i i 'Oh ! qu il fait beau
„Liberte, E g a l i t é , F r a t e r n i t é " , cu sau morţii ultimului dintre urmaşi. la haut!»
a m ă g i t o a r e a formulă a „ d e m o c r a ­ A c e l a ş l u c r u s e p e t r e c e şi în Ita­ et quand tu revenais,
ţiei" m a l o d o r a n t e , n e - a a d u s Occi­ lia. D a c ă cei d i n t â i s u n t m a i m u l t qui te couchait,
d e n t u l şi u n d u h al disoluţiunei, u n c u l t i v a t o r i d e p ă m â n t , ceilalţi, pes­ et te disait
spirit a n a r h i c , d e c a r e s e r e s i m t e eu s'arrètant un peu
cari şi s t ă p â n i p e c â t e u n p e t e c d e de refermer très lourds
azi î n t r u c â t v a şi familia r o m â n e a s ­ vie, îşi d u c v i e a ţ a t i h n i t ă , şi unii şi les deux volets :
că. Şi s ă n u uit c ă t o t d i n t r ' a c o l o alţii, în s â n u l familiei, d u p ă c e şi-au 'Le ciel est découvert
ne-a venit însfârşit şi m a i m u ţ ă r e a l a r â n d u i t r o s t u r i l e copiilor, aşezându-1 et si couvert
d'étoiles,
femenismului. p e fiecare î n g o s p o d ă r i a lui. T r u d a que demain la haut
Ca v e c h i u profesor şi o b s e r v a t o r u n e i vieţi n u a ş t e a p t ă altă răsplă­ il fera beau*.
a celor c e s e p e t r e c în j u r u l n o s t r u , tire şi n u r â v n e ş t e u r c u ş u r i n e c u ­ Alex. Danielopol.
mmmmmmmm CELE TREI CRIŞURI * * * * * * * * * * * * * *

PELERINII R O M A N I IN I T A L I A (Ianuarie 1938)

Costin P e t r e s c u : Scena iniţială din Marea Frescă a Ateneului Român înjă/işăiid momentul când se determină caracterul latin
al rasei noastre—Se vede podul de peste Dunăre pe care Legiunile romane trec în Dacia.— împăratul Traian în Jala dezastrului dac
cu acvilele lui, având alături
mane pătrund BCU Cluj / Central University Library Cluj
pe Apolodor din Damasc,
în Dacia; la orizont se profilează silueta
priveşte
Tropeului
în depărtare peste ţinuturile
de la Adam Klissi
ursite stăpâuirei
— In primul
romane; — Cohortele
plan spre dreapta, un grup
ro­
idilic
reprezintă Contopirea D a c o Romana. O tânără văduvă sau orjană. Dacă, aprinde o candelă pe o piatră de mormânt, pe când un tânăr
legionar ia parte cu pictate la acest act.

Columna lui Traian în capitala României

O / n a mie cinci sute de romani, au fost, luna trecută, la ca temelie a unei noui Columne a lui Traian între colo­
^ Roma. niştii delà Dunăre, a fost pentru pelerinii conduşi de d l
Pentru întâia dată, un n u m ă r aşa mare de români căl­ Manoilescu, mai mult decât o cinstire, o adevărată misi­
cau, ca o adevărată legiune, pământul sacru al Italiei şi une istorică !
al Romei, din cari au pornit cesarii cuceritori şi răspân- Sacrul vestigiu al vechei Rome imperiale, va aminti, în
ditori de civilizaţie veci, românilor că marile naţiuni trebue să aibă totdeauna,
Afinităţi de sânge şi de suflet latin, îi chemau spre ca lozincă cultul strămoşilor şi cartea de glorie a trecu­
leagănul obârşiei lor, prin divul Traian. tului, căpătâi pentru marele înfăptuiri. Fascismul de azi a
N'a fost o simplă excursie, ci un marş triumfal în care dovedit'o
fiii României Mari de azi, aduceau bătrânei maici delà Ti-- Reîntorşi din Italia, cei 1500 de români au adus o nouă
bru, talanfii multiplicaţi infuziede entuziasm pen­
ai virtuţilor străbune : tru uriaşele realizări ale
curajul legendar încer­ regimului nou imperia­
cat în desele noastre răz­ list în fruntea căruia stă
boaie, spiritul dreptului Benito Mussolini!
roman, iubirea fanatică Ajunşi în ţară, peleri­
a ogorului, cultura stră­ nii au găsit la cârma sta­
lucitoare, ordinea şi mi­ tului, un g u v e r n nou,
siunea civilizatoare la credincios nouei religii
porţile Orientului a naţionalismului
Sute de medici, pro­ In mijlocul furtunilor
fesori universitari şi de stârnite de religia co­
licee, negustori şi indus­ munismului, oricare nou
triaşi, clerici şi a r t i s t i - regim politic întronat în
generali şi ostaşi glori­ România va păzi cu sfin­
oşi—o a r m a t ă a muncii ţenie darul Romei, iar
şi spiritualităţii româ­ columna de bronz ce va
neşti, condusă de distin­ purta în vârf statuia Di-
sul intelectual, profesor, vului Traian va fi pentru
senator şi fost ministru capitala României Mari
Mihail Manoilescu! şl pentru toţi fiii patriei,
Blocul de marmoră farul conştiinţei şi dem­
desprins din Forul Ro­ nităţii noastre naţionale.
man şi dăruit de Ceta­ Evenimentele politice
tea Eternă românilor, din ultima vreme, întă­
spre a servi, în noul F o r resc această credinţă
roman delà Bucureşti, Columna lui Traian. »C. 3 C.«
 m<mm^mmmmm CELE T R E I CRIŞURI wmmmœm>zmm
Î N T O A R C E R E A d e l a r o m a
de : Mihail Manoilescu.

f*ste pentru mine o mare bucurie să pol

w spune câteva cuvinte despre pelerinajul
din Italia, în această minunată revistă ro­
mânească, care străjueşte ideia românis­
mului la graniţa de vest a ţării.
Călătoria pe care am făcut-o în fruntea
a 1500 de români la Roma a fost pentru
causa românească un continuu triumf.
Ducele ne-a făcut suprema cinste de a
ne primi la dânsul într'o delegaţie restrân­
să, în timp ce marea mulţime de români
îi aclama în piaţa Veneţia. Ca un suprem
omagiu pentru români el a apărut in bal­
con însoţit de scriitorul acestor rânduri, ca
semn al înfrăţirii ce reîncepe astăsi între
Italia şi România.
Senatul Romei în toată măiastră lui com­
punere, cuprinsând pe reprezentanţii stră­
luciţi ai gloriei armelor, ai înţelepciunei
politice şi ai ştiinţei italiene ne-a primit cu
o cordialitate şi cu o căldură, care nu se
întâlnesc de cât în sile mari. Benito Mussolini la biroul d-sale de lucru.
De la Mussolini şi până la cel din urmă
Ballila care pe străsile Romei, Florenţei şi Veneţiei n'am înţeles mai bine ca acum cuvintele şterse de prea
ne întâmpina cu strigătul „Eviva Romania". Italia multă întrebuinţare (ca toate cuvintele înţelepte) „sân­
întreagă a tresărit de un lung fior în faţa pelerinilor gele apă nu se face".
români. - - Şi în faţa acestei explosiuni de frăţietate In al doilea rând prin d e s m e t i c i r e a şi î n ţ e l e g e r e a
ne întrebam: cărui fapt se datoreşte minunea săvâr­ pentru ceeace a fost la noi perioada sancţionistă.
şită în sufletul italian ?

care cu câteva luni înainte purtau

BCU Cluj / Central University Library Cluj
Cum se poate oare explica transfigurarea
încă brăzdată
italienilor
în
Găsindu-se faţă în faţă cu pelerinii
italian stătea ca un îndrăgostit care după
români,
o
poporul
lungă
aşteptare îşi regăseşte în faţă iubita de care l-a des­
inimă dunga adâncă a amârăciunei faţă de „Româ­ părţit intriga şi nimicnicia omenească.
nia sancţionistă ? A fost destul ca să ne vadă pentru ca italienii să
înainte de orice, prin c h e m a r e a s â n g e l u i . Nici-odată înţeleagă sufletul nostru curat şi să-şi dea seama că
î n t r e noi şi d â n ş i i n ' a p u t u t s ă e x i s t e
o p r ă p a s t i e sufletească a d e v ă r a t ă .
Sancţiunile? O aberaţie politică
inspirată dintfo ideologie inlerna-
ţionalistă şi aplicată de un om as- PEß LITALIA
tăsi cufundat în întunericul uitării
şi al insuccesului. Pe vremea sanc­
ţiunilor, adevăratul
s'ă găsit alături de Italia.
popor românesc
Poporul
I M ITTOSTPITTI INTELLETTUALI EL I OMINI
i*>[.mn.<'Dsnt'Yn DEL I H P I T T O E DELLA
< msnziA «ELIA I a u s a ITALIANA. sTwrrn
românesc era alături de Octavian NELPDii IVELLATi ) SLAM 1 1 HELLA Li IL" >TV\
Goga, de Alexandru Vaida Voevod, «mi INE LATINA E MENU IUI HELLA WANHEZ7A
«ELL ANTO 'A Bl WW l"HE BrmA FASCISTA K\
de Nicolae Iorga şi de toţi acei PISI SC1TATII. INALASI i ALL' ITALIA. AL Sii l UE
înalţi demnitari şi intelectuali ai El'AI SUO DUCE I LI >PI I FEPVini Ai»:rpn ni
sEwm: PIIÌ I;LI >PU >SE VITTI IME.
Ţării, care au adresat Ducelui Mu­
ssolini in lanuar 1936, urările de
isbândă ale românilor pnntr'un do­
cument care va rămâne
Acest document pe care
în istorie.
revista m fin
SE? 5- W^ ^-- c -
„Cele Trei Crişuri" îl reproduce din
nou în paginile sale de astăsi este - km -i
L'iiUtilA. _
datorit gândului fericit al d-lui Co­
lonel Bacaloglu, directorul „Celor
Trei Crişuri" şi a tânărului scriitor Î0.
Ovid Densuşianu. El a găsit un
imens răsunet în sufletele români­
MEMs***. iwuT. A 31 ntvrT' > Mijwi «lini, urn**
lor celor mai buni, celor mai cu­ IMmnW Wl" 'Li >WF.W ** *'i<iiW'%bf .i.i I.(«.Tri «
CFtWlLVPiW! WU l5TmT>iEKUA WV1*TA«.MT1*I Unw
raţi şi celor mai reprezentativi. El 1
HWlMil w "vtim "• tatttJMMfU
a spălat o epocă de ruşine pentru
politica externă românească.
El a însemnat afirmarea sufle­ M e s a g i u l , iniţiat de Revista iCele Trei Crişuri*, prin
tului nostru aşa cum este, iar nu Colonel George Bacaloglu si Ovid Densuşianu-fiul,
aşa cum Va putut înfăţişa într'o semnat de înalte personalităţi ale politicii şi culturii
R o m a (Piata Siena) : Consemnul solemn al steagului
legionarilor ce urmau să între pe front. Binecuvânta­ clipă de ticăloasă uitare un rătăcit româneşti, ce a fost adresat Ducelui B. Mussolini, pe
rea drapelului oficiată de părintele Vasile Lucaci (1917). al conştiinţei româneşti. timpul campaniei din Abisinia (20 Ianuarie 1936).
>MMwmwm>m>ZM^ CELE T R E I CRIŞURI >^mwzœ>mw

Mihail Manoilescu, fost ministru.

Desigur că în orice acţiune co­

lectivă trebue să fie la început un
om. Omul care a avut frumoasa
iniţiativă a documentului din 1936
merită să fie elogiat. D e a c e i a din
t o a t ă i n i m a şi cu t o a t ă b u c u r i a re­ R o m a n o c t u r n ă : In fund Biserica Sf-tu Petru.
c u n o a ş t e m m e r i t e l e aici, m e r i t e l e
î n t r e g i ale d-lui Colonel Bacaloglu.
După şapte sile de pelerinaj în
ftalia, pelerinii romani
acasă. Dar inima lor a rămas pen­
s'au întors Presa şi pelerinajul român la Roma
tru totdeauna acolo. Ea a rămas
robită vrăjii care se desprinde din elerinagiul celor o mie cinci sute vism. Alături de ruinele m ă r e ţ e ale
pietrile sacre ale Forului lui Traian de români în Italia, a dat prilej civilizaţiei romane, în preajma Romei
pe care în dimineaţa neuitată a pri­ întregei prese italiene să salute cu mistice a catacombelor, a nepieritoa­
sinceră şi cordială bună voinţă solii relor monumente din epoca Renaşte
mirii noastre acolo, soarele le îm­ ţării surori şi latine, porniţi să reîn­ rii, s'a putut admira opera zilelor noa­
podobea cu aurul său cel mai stră­ noiască legăturile de frăţietate cu pă­ stre a unui popor susţinut de credinţa
lucitor. Ea a rămas la fericiţii soli nestrămutată în destinul său, credinţă
BCU Cluj / Central University Library Cluj
mântul sacru păstrător al credinţelor
ai Italiei Fasciste pe care i-a întâl­ strămoşeşti şi creştine. Giornale d'Ita­ pe care un om de geniu a ştiut să
nit şi cunoscut. lia, în deosebi, prin pana lui Adriano i o inspire.
Ea a rămas mai ales la cel care Swaldi şi alţii, a închinat coloane în­ „Răzimându-se pe glorioasele tra­
tregi acestei vizite care s'a bucurat diţii ale imperiului roman. — spune d-l
întruchipează nu numai Italia de de cea mai caldă primire.
astasi dar geniul italian de totdea­ Gr. Crăiniceanu, în rândurile . I m p r e ­
una: la Ducele Mussolini. S'a putut constata, cu acest prilej, sii din pelerinagiul r o m â n la Roma",
că poporul şi presa italiană se intere­ — a ştiut să închege un altul, nu mai
Sufletul pelerinilor români nu va sează îndeaproape de rosturile noas­ puţin vrednic de posteritate E de-a-
putea să mai aibă vre-odată în- tre, că această presă e în curent cu j u n s să ne dăm seama, vizitând mo­
doeli în ceeace priveşte Italia. tot ce se petrece la noi, că mulţi ar numentala expoziţie a lui August, în
Gândul lor nu va putea să mai dori să ne viziteze, să ne cunoască care istoria Romei e reconstituită pia­
pornească vre-odată rece sau pis- mai bine, în dorinţa arzătoare de-a ne tră cu piatră şi în care hărţile ne în­
maş împotriva Italiei. sprijini în cea mai grabnică împlinire deamnă să urmărim progresele aces­
Sufletul lor s'a reîntors din nou a planurilor noastre tui imperiu care trebuia să se întindă
pe făgaşul lui de optspresece veacuri. Vizitatorilor li s'a dat cu acest prilej peste trei continente.
o lecţie de adevărată energie şi ci- Notăm în treacăt că una din aceste
Iar în clipa acestei reîntoarceri,
departe, pe malurile Dunărei, lângă hărţi ale imperiului roman care înglo­
Turnu - Severin, s fărâmăturile po­ bează Dacia, ne-o arată cuprinsă între
dului lui Traian s'au aprins în a- hotarele de azi, ceiace represintă, fără
îndoială, un document senzaţional, un
pus de soare, de lumina unei bu­ act de garanţie a frontierelor noastre,
curii pe care de atâta vreme n'o după cum iarăşi columna lui Traian
mai cunoscuseră. r ă m â n e un certificat al obârşiei noa­
stre.
După ce ai trecut din expoziţia lui
FIESOLE August în forul Mussolini, uriaşă în­
grămădire albă care se întinde la poa­
P r e l u n g tresare plaiul l e g e n d a r
lele vechiului Gianicolo, îţi dai seama
Cu-al lui norod de mirt şi lflmâioară : că măreţia Cetăţii Eterne continuă
A z u r u , ' n chip de Făt-Frumos, coboară de-a lungul veacurilor şi că prezentul
In zà de foc, - fantastic avatar! a contribuit şi el într'o largă m ă s u r ă
la această măreţie.
Măiastră Zână - a Craiului solar, Marmora şi mozaicul vor vorbi nea­
Florenţa, 'ntruchipată, se 'nfioară,
Şi 'ntr'un sărut, c e 'nvie şi omoară, murilor viitoare despre frumuseţea
Aspiră - adânc d u m n e z e e s c u l har. Romei Mussoliniene, despre viguroasa
şi înflăcărată sforţare a Italienilor din
Târziu, sub chiaparoşii de pe coaste, veacul al XX-lea".
Simbol al latinităţii, lupoaica legen­ Etrusci, romani şi goţi, - o'ntreagă oaste, Această scurtă excursie în ţara mi­
dară, la sânul căreia au supt laptele A g i t ă torţe - aprinse de a m u r g . nunilor, a fost un neobişnuit peierinaj
întăririi Romulus şi Remus, e înfăţi­ spiritual care a dat măsura sentimen­
şată în cele mai de seamă oraşe ale Năluci mijesc. Şi 'n alba 'naripare, telor indestructibile a unor legături
României, semn că obârşia noastră la­ A n g e l i c o , al artei demiurg, de neînlăturat ce unesc cele două ţări
tină s'a eternizat prin veacuri în sim­ C u l e g e luminiţele din zare.
latine.
bolul moştenit din cetatea Eternă. /. Gr. Periefeanu A . I.
 ranms^mnsmsas CELE T R E I CRIŞURI mmsmEmmvmx
ROMANII
C7)incolo d e g r a n i ţ e l e Italiei n u
e x i s t ă alt popor, al c ă r u i suflet
s ă v i b r e z e m a i instinctiv şi m a i pu­
t e r n i c la a u z u l n u m e l u i a u g u s t al
R o m e i d e c â t cel r o m â n e s c , iar d i n t r e
p o p o a r e l e n e o l a t i n e , a f a r ă d e Italieni,
n u m a i noi R o m â n i i c o n s i d e r ă m o-
b â r ş i a n o a s t r ă l a t i n ă d r e p t cel m a i
nobil titlu d e glorie a n e a m u l u i nos­
tru. Şi d i n t r e t o a t e p o p o a r e l e lumii
n u m a i noi R o m â n i i a v e m la R o m a
d o v a d a vie a î n c e p u t u l u i n e a m u l u i
n o s t r u în a c t u l d e n a ş t e r e s c u l p t a t
p e n t r u vecinicie p e C o l u m n a lui
T r a i a n , la c a r e n e î n c h i n ă m c u
e v l a v i e c a la a l t a r u l cel m a i m ă r e ţ
al naţiei n o a s t r e .
D a r m â n d r i a c ă „dela R â m n e
t r a g e m " e d a t o r i t ă m a i ales con­
ş t i i n ţ ă d e a n e fi î n d e p l i n i t misiu­
n e a m a r e şi g r e a ce ne-a fost încre­
d i n ţ a t ă d e cel m a i m a r e î m p ă r a t
r o m a n . D a c ă foarte e x p l i c a b i l ă n e
a p a r e d e s v o l t a r e a civilizaţiei l a t i n e
în A p u s , o a d e v ă r a t ă m i n u n e isto­
r i c ă t r e b u e să fie c o n s i d e r a t ă n u m a i
păstrarea peceţii nemuritoare a ma-
jestăţii R o m e i în limba, n u m e l e şi
R o m a s Pelerinii români aclamă pe Ducele Italiei, care răspunde surâzând t r a d i ţ i i l e n e a m u l u i n o s t r u a ş e z a t în­
cu salutul Jascist. tre popoare de origine slavo-ungrică.
BCU Cluj / Central University Library Cluj U n m e r i t n e p e r i t o r şi-a c â ş t i g a t po­
p o r u l n o s t r u p e n t r u p r o p ă ş i r e a civilizaţiei a p u s e n e în v r e m u r i l e î n d e p ă r t a t e c â n d ca d e o s t â n c ă d e g r a n i t s'au
lovit d e n e a m u l n o s t r u valurile a t â t o r n ă v ă l i t o r i . Şi e n e c e s a r să r e s t a b i l i m a d e v ă r u l că f ă r ă d e d â r z e n i a ro­
m â n e a s c ă în faţa c o t r o p i t o r i l o r turci, A p u s u l n ' a r fi p u t u t a v e a r ă g a z u l s t r ă l u c i t e i r e n a ş t e r i î n c u l t u r ă şi a r t ă .
D a r în A p u s se ştie azi că n u m a i U n g u r i i a r fi fost p a v ă z ă în c o n t r a Turcilor...
D i n R o m a ne-a fost a d u s ă d e c ă t r e crainicii şcoalei a r d e l e n e e v a n g h e l i a latinităţii n o a s t r e d e s c o p e r i t ă d e
u m a n i ş t i i italieni şi r ă s p â n d i t ă p r i n scrieri m a n u s c r i s e d e c r o n i c a r i . C a o n o u ă c r e d i n ţ ă , a c e a s t ă e y a n g e l i e a
fost p r o p o v ă d u i t ă în t o a t e ţ i n u t u r i l e p â n ă ce a c u p r i n s t o a t e sufletele r o m â n e ş t i d e v e n i n d cel m a i p u t e r n i c
r e a z ă m al r e n a ş t e r i i n o a s t r e c u l t u r a l e şi n a ţ i o n a l e şi a p o i al r e î n t r e g i r i i n o a s t r e n a ţ i o n a l e . M â n d r i a obârşiei
n o a s t r e r o m a n e ne-a d e ş t e p t a t şi î n t ă r i t c o n ş t i i n ţ a n a ţ i o n a l ă şi în v r e m u r i l e d e r e s t r i ş t e , în n u m e l e latinităţii
n o a s t r e , am c e r u t ajutorul fraţilor noştri din A p u s .
P r o p u n e r e a F r a n ţ e i la C o n g r e s u l din P a r i s d e la 1856 r e l a t i v ă la u n i r e a P r i n c i p a t e l o r a v e a d e s i g u r şi
scopul de a p u n e astfel u n z ă g a z m a i p u t e r n i c în faţa n ă v ă l i r i i i m p e r i u l u i r u s e s c în E u r o p a , p r i m e j d i e p e c a r e
o p r e v ă z u s e şi N a p o l e o n I. A c e a s t ă nobilă mi­
s i u n e î n t r u a p ă r a r e a civilizaţiei l a t i n e şi eu­
r o p e n e d e m i c r o b u l bolşevic şi-o î n d e p l i n e ş t e
poporul r o m â n dela 1918 c u a d â n c ă convin­
g e r e şi cu j e r t f e cari şi azi s u n t p r e a p u ţ i n
c u n o s c u t e în A p u s .
P r o c l a m a r e a R o m e i d r e p t c a p i t a l ă a Italiei
a făcut s ă t r e s a r ă t o a t e inimile r o m â n e ş t i d e
b u c u r i e şi R o m â n i i a u fost a t u n c i cea d i n t â i u
şi u n i c a n a ţ i e c a r e p r i n p a r l a m e n t u l ei a feli­
c i t a t Italia, iar la 1879, d u p ă r ă z b o i u l n o s t r u
d e n e a t â r n a r e , Italia a fost cel d i n t â i u s t a t
c a r e a r e c u n o s c u t oficial şi f ă r ă condiţii inde­
p e n d e n ţ a n o a s t r ă . Astfel s'au s t a t o r n i c i t legă­
t u r i politice tot m a i c o r d i a l e î n t r e cele d o u ă
ţ ă r i surori, iar R o m â n i i a u î n c e p u t să vină din
ce în ce în n u m ă r m a i m a r e în m e t r o p o l a
Italiei.
N u p u t e m p o m e n i aici p e R o m â n i i c a r i î n c ă
din v r e m e a r ă z b o a i e l o r n o a s t r e î n t r u a p ă r a r e a
c r e ş t i n ă t ă ţ i i e r a u trimişi la R o m a c a soli, nici
p e cei ce-au venit fie la î n v ă ţ ă t u r ă , fie să-şi
î n a l ţ e sufletele c o n t e m p l â n d m ă r e ţ e l e r u i n e
s a u frumuseţile b i n e c u v â n t a t e i n a t u r i s a u bo-
R o m a s In piaţa Sf. Apostoli: Pelerinii români se îndreaptă spre mor- g a tele p o d o a b e d e a r t ă şi d i n t r e Cari unii ne-
măntiil Eroului necunoscut pentru a depune coroana de lauri. a u l ă s a t Sugestive î n s e m n ă r i Sau f r u m o a s e
asMMwanw® CELE TREI CRIŞURI msmsmmmmmm
ROMA de : prof. Claudiu Isopescu (Roma).

v e r s u r i . N e v o m m ă r g i n i să pome­
n i m m a i ales p e cei ce p r i n şede­
r e a s a u vizita lor a u a d u s servicii
cauzei noastre naţionale.
In v r e m u r i l e d e g r e a o b i d ă pen­
t r u e x i s t e n ţ a n a ţ i o n a l ă a fraţilor
noştri din A r d e a l şi î n a i n t e d e
proclamarea neatârnării noastre de
T u r c i , a r d e l e a n u l A l e x a n d r u Bujor,
înfocat m a z z i n i a n , a p u b l i c a t la 1873
ziarul Dacia Traiană în limbile ro­
m â n ă , i t a l i a n ă şi f r a n c e z ă a d u c â n d
astfel în C e t a t e a E t e r n ă p r o b l e m a
n a ţ i o n a l ă r o m â n e a s c ă şi e x p u n â n d - o
p e n t r u t o a t e p o p o a r e l e l a t i n e al că­
r o r ajutor îl c e r e a p e n t r u r e î n t r e ­
girea" n a ţ i o n a l ă a t u t u r o r R o m â n i ­
lor. Din R o m a s'a p r o p o v ă d u i t a t u n c i
p r o o r o c i r e a împlinirii d e s t i n e l o r ro­
m â n e ş t i din zilele n o a s t r e şi s'a afir­
m a t n e v o i a u n e i c â t m a i s t r â n s e co­
l a b o r ă r i î n t r e cele d o u ă p o p o a r e .
Misiunea la R o m a a p r e ş e d i n t e l u i
C a m e r i i C. A . R o s e t t i şi a minis­
trului d e e x t e r n e V . B o e r e s c u a u
a v u t d r e p t r e z u l t a t a m i n t i t a recu­
n o a ş t e r e a n e a t â r n ă r i i R o m â n i e i din
p a r t e a Italiei la 1879.
P e n t r u a face c â t m a i c u n o s c u t e R o m a : Pelerinii români, în piata Veneţia, îndreptănduse spre mormântul
Eroului necunoscut.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
în Italia ţ a r a şi c u l t u r a n o a s t r ă , ini­
mosul r o m â n C. I. Mitilineu a pu­
blicat la R o m a ziarele Corrispondenza politica dalla Romania (1882 — 3) şi în c o l a b o r a r e cu filoromânii B. E .
Maineri şi S. Attilj, La Romania (1884). A c e s t e ziare, bine p r i m i t e d e opinia publică italiană, a u a v u t o v i e a ţ ă
s c u r t ă din c a u z a lipsei d e î n ţ e l e g e r e şi d e a j u t o r din p a r t e a g u v e r n u l u i n o s t r u .
In v r e m e a procesului m e m o r a n d u l u i unicul p a r l a m e n t d i n E u r o p a în c a r e s'a p r o t e s t a t în c o n t r a a s u p r i ­
rii U n g u r i l o r a fost cel din R o m a prin g l a s u l d e p u t a t u l u i I m b r i a n i şi tot din R o m a ne-a venit u n nobil î n d e m n
din p a r t e a m a r e l u i p o e t G i o s u è C a r d u c c i D e a t u n c i a u î n c e p u t R o m â n i i să p r e z i n t e la R o m a în faţa a d u n ă r i ­
lor i n t e r n a ţ i o n a l e t r i s t a s i t u a ţ i e din A r d e a l . D u p ă p r i m u l c o n g r e s i n t e r n a ţ i o n a l s t u d e n ţ e s c ţinut în N o e m b r i e
1898 la T u r i n , c â n d p r i n b r o ş u r i t i p ă r i t e cu ajutorul lui C a z z a v i l l a n şi p r i n c u v â n t a r e a d e l e g a t u l u i r o m â n V .
D e m e t r e s c u - B r ă i l a s'a o b ţ i n u t u n vot d e s i m p a t i e p e n t r u aspiraţiile n a ţ i o n a l e r o m â n e ş t i , delegaţii italieni şi
r o m â n i a u j u r a t la F o r u l r o m a n din R o m a să-şi î n c h i n e v i e a ţ a p e n t r u l i b e r t a t e a fraţilor s u b j u g a ţ i .
Cu ocazia c o n g r e s u l u i orientaliştilor n e u i t a t u l V . A. U r e c h i a a d e p u s la 12 O c t o m b r i e 1899 în p r e z e n ţ a
a u t o r i t ă ţ i l o r italiene, a congresiştilor şi a u n u i n u m e r o s public, o c o r o a n ă d e b r o n z la picioarele C o l u m n e i lui
T r a i a n . A c e a s t a a fost p r i m a m a n i f e s t a r e d e înfrăţire i t a l o - r o m â n ă în F o r u l m a r e l u i î m p ă r a t ; s'a d o v e d i t ast­
fel l a t i n i t a t e a n o a s t r ă ce fusese t ă g ă d u i t ă p r i n conferinţi publice ' ţ i n u t e la R o m a d e u n g u r u l O v a r y .
T r i s t a s o a r t ă a R o m â n i l o r s u b j u g a ţ i a fost
m e r e u a d u s ă pe t a p e t şi la conferinţele inter­
p a r l a m e n t a r e ţ i n u t e la R o m a .
P a r t i c i p a r e a celor 300 d e R o m â n i la p r i m u l
c o n g r e s latin în Aprilie 1903 a prilejuit o n o u ă
a f i r m a r e a iubirii n e s t r ă m u t a t e ce o p ă s t r e a z ă
poporul român pentru „mama" Roma, pentru
Italia şi p o p o r u l italian.
O însemnătate hotărâtoare pentru înfrăţirea
şi c o l a b o r a r e a celor d o u ă p o p o a r e în v e d e r e a
desrobirii fraţilor s u b j u g a ţ i a a v u t vizita fă­
c u t ă la R o m a în 1913 d e iubitul n o s t r u R e g e ,
M. S. C a r o l II, c a r e a c â ş t i g a t s i m p a t i a D i n a s ­
tiei, a g u v e r n u l u i şi a î n t r e g u l u i p o p o r italian
pentru ţara noastră.
L a 25 A u g u s t 1918 s'a făcut o g r a n d i o a s ă
m a n i f e s t a r e în F o r u l lui T r a i a n , la c a r e a u l u a t
p a r t e a u t o r i t ă ţ i l e şi u n i m e n s n u m ă r d e Ita­
lieni, c o m i t e t u l d e a c ţ i u n e al R o m â n i l o r din
A r d e a l , B a n a t şi B u c o v i n a în frunte c u d-nul
prof. S. M â n d r e s c u şi u n p l u t o n d e ofiţeri
şi soldaţi din L e g i u n e a R o m â n ă . A c e a s t a a
fost u n prilej d e a f i r m a r e a h o t ă r â r i i R o m â n i ­
lor d e a n u d e p u n e a r m e l e p â n ă la d e s r o b i r e a
lor d e SUb j u g u l aUStrO-Ungar. R o m a : Grupul român în reculegere în fafa mormântului Eroului necunoscut.

M i r c e a C h r i s t i a n , a t a ş a t u l comer­
cial cel m a i a c t i v p e n t r u i n t e r e s e l e
ţării n o a s t r e în Italia, în c o l a b o r a r e
cu m a r e l e filoromân M. A. Silvestri
a u î n t e m e i a t la R o m a p e r i o d i c u l
Romania, c a r e din I u n i e 1920 p â n ă
la s u p r i m a r e a (Ian. 1922) d e c ă t r e
guvernul nostru de atunci, a adus
n e p r e ţ u i t e servicii p e n t r u colabora­
r e a e c o n o m i c ă şi c u n o a ş t e r e a cul­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
t u r a l ă d i n t r e cele d o u ă ţări.
T o t m a i n u m e r o a s e a u fost d e
a t u n c i excursiile d e s t u d e n ţ i univer­
sitari, d e elevi d e liceu, d e intelec­
tuali, pelerinajele cu ocazia A n u l u i
Sfânt, d a r m a i m a r e r ă s u n e t a u a v u t
conferinţele ţinute de marele nostru
s a v a n t d. prof. N. Iorga, participa­
r e a î n v ă ţ a ţ i l o r r o m â n i la c o n g r e s e
n a ţ i o n a l e şi i n t e r n a ţ i o n a l e , i n a u g u ­
r a r e a Şcoalei R o m â n e in p r e z e n ţ a
D u c e l u i d e c ă t r e d. D . G u s t i , confe­
r i r e a titlului d e doctor honoris causa
d-lui prof. N. I o r g a d e c ă t r e Uni­
v e r s i t a t e a din R o m a .
I m p o r t a n t ă a fost şi e x c u r s i a la
1933 o r g a n i z a t ă d e z i a r u l Universul
şi c o n d u s ă d e d. Al. Popescu-Nec-
şeşti î n t r u a m i n t i r e a c t i t o r u l u i zia­
rului, L u i g i C a z z a v i l l a n , căci cei
500 d e R o m â n i a u p u t u t v e d e a uimi­
t o a r e l e r e a l i z ă r i în t o a t e d o m e n i i l e
d e a c t i v i t a t e ale r e g i m u l u i fascist
d a t o r i t e celui m a i g e n i a l o m d e s t a t
din zilele n o a s t r e , B e n i t o Mussolini.
O frumoasă afirmare românească
a î n s e m n a t sfinţirea colegiului ro­
m â n e s c gr.-cat. clădit c u c h e l t u i a l a
p a p e i p e G i a n i c o l o ; la f r u m o a s a
s o l e m n i t a t e a u a s i s t a t n u m e r o ş i car­
dinali şi u n m a r e n u m ă r d e R o m â n i
a r d e l e n i , i a r corul a c e s t o r a a d a t
u n f r u m o s c o n c e r t la R o m a .
D a r cel m a i m a r e g r u p d e Ro­
m â n i veniţi p â n ă a c u m la R o m a a
fost e x c u r s i a o r g a n i z a t ă d e C. A.
U. R. din B u c u r e ş t i . D a c ă la 12
Oct. 1899 R o m â n i i a u venit la R o m a
s ă a d u c ă o c o r o a n ă d e b r o n z , cei
d e a c u m a u p r i m i t o b u c a t ă din
CELE TREI CRIŞURI
s f â n t a m a r m o r ă din F o r u l lui T r a -
ian, c a r e v a f o r m a t e m e l i a p e c a r e
se va ridica r e p r o d u c e r e a C o l u m n e i
lui T r a i a n din R o m a . In a n u l 1913
dr. I s t r a t i făcuse în S e n a t p r o p u n e ­
r e a u n e i a s e m e n e a r e p r o d u c e r i şi
g u v e r n u l d e a t u n c i a p r o b a s e o con­
t r i b u ţ i e d e 100.000 lei, d a r n u ştim
d a c ă se î n c e p u s e şi s u b s c r i p ţ i a pu­
blică ce u r m e a z ă s ă s e facă a c u m .
S p e r ă m că d e a s t ă d a t ă p r o e c t u l v a
deveni o realitate.
R o m â n i i a u a v u t n o r o c u l să gă­
s e a s c ă în Italia o a t m o s f e r ă deose­
bit d e favorabilă ţării c r e a t ă d e ve­
n i r e a la c â r m a ţării a g u v e r n u l u i
naţionalist al d-lui G o g a c a r e a a v u t
nobila m i s i u n e delà marele, n o s t r u
R e g e f r u m o a s ă m i s i u n e d e a reîn-
t r o n a p e R o m â n i în d r e p t u r i l e c e
le-au fost u s u r p a t e în a t â t e a d o m e ­
nii d e s t r ă i n i , a s u p r a p ă m â n t u l u i lor
M. Sa Regele Carol al Il-lea şi prietenia
faţă de Italia
e u prilejul unei vizite la Bucureşti,
ziaristul italian Virginio Gayda,
trimisul special al ziarului Giornale
d'Italia, a făcut cele mai elogioase
aprecieri în legătură cu personalitatea
Suveranului României, constatând că
El este inima mişcării naţionale ro­
mâne şi, de o extrem de vie inteli­
genţă, patriot înflăcărat, cu o voinţă
virilă, cercetător al fenomenelor eco­
nomice şi sociale, s'a dovedit un mare
cunoscător al problemelor interne şi
externe ale României, guvernând cu
un hotărât aport personal de idei şi
de acţiuni
In convorbirea pe care trimisul zia­
rului, Virginio Gayda, a avut-o la pa­
latul regal cu M. Sa Regele Carol al
Il-lea, Suveranul şi-a manifestat inte­
resul pentru tot ceiace se întâmplă
în Italia
.Simpatia pentru Italia, a declarat
Suveranul României, corespunde sim­
ţitor tuturor Românilor ; chiar In
ceasuri de cumpănă, — şi mă refer
^^m^mwmmm
p r i m i t delà m a r e l e î m p ă r a t r o m a n
şi a p ă r a t p e n t r u g l o r i a civilizaţiei
l a t i n e p r i n s â n g e l e celor m a i b u n i
fii. V e n i n d d i n t r ' o ţ a r ă l a t i n ă n a ţ i o ­
nalistă, R o m â n i i a u p u t u t d o v e d i
R o m e i că şi ei s u n t o p a g i n ă im­
p o r t a n t ă din istoria m e r e u glori­
oasă a Romei. D a r aceşti Români
au putut vedea o nouă Romă, Roma
i m p e r i a l ă m u s s o l i n i a n ă şi a u a v u t
b u c u r i a să-1 p o a t ă a c l a m a cu tot
e n t u z i a s m u l p e ziditorul noului im­
p e r i u al R o m e i , pe D u c e l e c a r e p r i n
originala-i ideologie fascistă a c r e a t
o n o u ă religie a iubirii d e ţ a r ă , u n
n o u s i s t e m de v i e a ţ ă şi o n o u ă soli­
d a r i t a t e d e m u n c ă d i s c i p l i n a t ă în­
c h i n a t ă î n t r e a g ă p r o p ă ş i r i i şi mă­
ririi nobilei Italii. P r e t u t i n d e n i Ro­
m â n i i a u fost primiţi c u c e a m a i
m a r e c ă l d u r ă şi s'au î n t o r s d e s i g u r
în ţ a r ă c u s u n e t e l e pline d e entu­
z i a s m şi d e a d m i r a ţ i e p e n t r u u r i a ş a
operă realizată într'un timp atât de
scurt de hotărâta voinţă a unui Duce
şi a u n u i î n t r e g p o p o r perfect soli­
dari întru mărirea patriei.
A r fi d e d o r i t s ă se facă şi ex­
cursii d e ţ ă r a n i , d e m u n c i t o r i , d e
s t u d e n ţ i , d e foşti v o l u n t a r i în Legiu­
n e a r o m â n ă din Italia, d e câţi m a i
mulţi intelectuali, căci a c u n o a ş t e
î n s e a m n ă d e s e o r i şi a iubi. N u m a i
printr'o cunoaştere reciprocă vom
p u t e a a j u n g e la c o l a b o r a r e a a t â t d e
utilă celor d o u ă ţ ă r i .
N u există suflet n a ţ i o n a l i s t r o m â ­
nesc care să nu dorească o cât mai
n e î n t â r z i a t ă vizită oficială a iubi­
tului n o s t r u S u v e r a n la R o m a , pen­
t r u c a î n t i n z â n d m â n a Regelui-Im-
p ă r a t al Italiei la picioarele Colum­
nei lui T r a i a n , să p e c e t l u i a s c ă prie­
tenia atât de sincer dorită între
R o m a şi R o m â n i a .
anume la perioada sancţiunilor,
am fost obligaţi să subscriem
rârea colectivă, a cărei vină nu poate
când
hotă­
fi, desigur, atribuita ţării Mele, —chiar
în momentele acestea prietenia din­
tre Italia şi România nu a pălit. Iu­
besc Italia şi îl admir pe d-l Musso­
lini: iată ce pot să le spun Italie­
nilor".
Cu prilejul acestor declaraţii, M Sa
Regele Carol al Il-lea s'a interesat de
mijloacele financiare pe care le-au ne­
cesitat realizările fasciste şi de foloa­
sele pe care le va putea avea Italia din
transformarea ei în imperiu. Trecând
din nou la prietenia italo-română, a con­
statat că această prietenie e în cursul
firesc al lucrurilor. Suveranul i-a re­
petat trimisului ziarului .Giornale dl-
talia", la despărţire, după ce mai întâi
1-a desluşit în privinţa situaţiei politice
din România „Transmite Ducelui se -
timentele mele de admiraţie, Spune-i
că-i urmăresc opera şi că îmi îndrept
gândul deseori înspre el".
 CELE T R E I CRIŞURI mrmmmmvmwm

Deputatul Eugen Coselschi, preşedintele comitetului de universalitate Principele Colonna, guvernatorul Romei, vorbeşte pelerinilor,
a Romei (C- A. V. R), vorbeşte pelerinilor români.

facă parte numai domni, dat fiind că prin­

Un pelerinaj i toric la Roma
rafie expoziţiei Italiene „alb şi negru"
am avut fericirea să petrec clipe nes­
pus de înălţătoare în pelerinajul istoric
ce am făcut la Roma.
Vizitând această expoziţie am aflat cam
d e : Docent Dr. D. 1. Vasiliu.
pe care circulă autobuze cu troleu e-
lectric.
După mici opriri Ia Padova, Bologna
şi Florenţa, unde sticlele de Chianty com­
pensează lipsa de apă şi căldura îndu­
tre cei 1500 de pelerini se află şi D-na
Bucşan sora Primului Ministru Goga şi
D-na Eugen Goga, s'a renunţat la prima
hotărâre impodobindu-se delegaţia şi cu
reprezentantele sexului frumos.
Abea am avut timpul fiecare să ne scoa­
tem paltoanele, şi uşile delà biroul de
primire al ducelui sunt deschise.
O sală imensă, un birou mare simplu,

BCU Cluj / Central University Library Cluj

in ultimul moment de escursia aceasta şi
trecând la Institutul de Cultură Italiana
sub auspiciile căruia s'a făcut pelerinajul,
o f. amabilă funqionară îmi dete cu un
lux de amănunte toate explicaţiile con-
vingându-mâ să mă înscriu imediat.
Sunt peste 300 de medici, merge D-l
Qoga, D-l Micescu, Ilie Rădulescu etc.
veţi fi împreună.
Mi s'a părut că face reclamă ca să a-
dere intelectuali, căci pentru preţul deri­
zoriu de Ô000 lei se părea că aceştia ar
fi lipsit; şi tocmai contrariu. Datorită im­
portanţei istorice a pelerinajului mai toţi
din cei 1500 de pelerini erau intelectuali,
şi încă dintre cei mai deseamă: Prof
Universitari, generali, medici.avocaţi, pro­
fesori, deputaţi etc.
Afară de o mică defecţiune la preda­
rea locurilor, datorită în parte sărbători­
lor şi în cea mai mare parte lipsei de or­
ganizaţie şi a lipsei de disciplina a ce­
tăţeanului română fie el chiar intelectual,
şi în afară de un mic accident datorit
ruperei cuplajului între două vagoane,
totul a fost în condiţii excepţional de
bune. O întârziere la Timişoara provo­
cată prin schimbarea unuia din vagoa­
nele decuplate, o altă întârziere la Jim-
bolia pentru ataşarea celuilalt vagon stri­
cat; o întârziere în Jugoslavia unde din
cauza lipsei de presiune la maşini, fă­
ceau să tremure toţi cei din vagoanele
delà coada trenului.
Toate aceste întârzieri au fost com­
pensate imediat după trecerea pe terito­
riul Italiei.
S'au ataşat vagoane ca să mai decon-
gestioneze unele compartimente supra­
încărcate. Iuţeala vertiginoasă a trenurilor
electrice italiene a făcut să câştigăm e-
norm de mult din timpul întârziat. Soarele
Italiei mai desmoarte puţin pelerinii în­
gheţaţi. Toată lumea sta într'o continuă
admiraţie a câmpului acoperit de zăpadă—,
lucru rar în Italia —, sau autostradelor
rate până aici, la orele 2 noaptea am a- cu câteva mape cu acte, jurnale şi cărţi.
juns la Roma. Ducele ne aştepta in faţa biroului, de a-
A doua zi dimineaţa ne adunăm în farâ se auzea a s u r z a t o r strigătul de
Piaţa Sf. Anton. „Du-ce, Du-ce".
Se depune mai întâi o coroana la mor­ Cu ţinuta simplă, modest îmbrăcat, cu
mântul eroului necunoscut. Monument pieptul scos în afară, cu privirea fasci­
modern gigantic, care simbolizează parcă nanta, surâzător, extrem de surâzător, aşa
începutul unei ere noi, asemănătoare mo­ l'am cunoscut pentru a doua oară pe acest
numentelor a căror ruină stau mărturie titan al naţionalismului creştin.
unei epoci de glorie. Mulţumirile se citiau în toate privirile
acelora care se aflau în faţa omului
La Forum Roman. gigant delà care a pornit mai intâi ideia
de naţionalism constructiv şi ordonat; în
In faţa Columnei lui Traian, un bloc faţa omului providenţial care şi-a salvat
de marmoră rupt din trupul acestei co­ ţara delà peire şi care se strâdueşte a-
loane era împodobit de verdeaţă, aştep­ cum să salveze Europa.
tând solemnitatea predărei. Mulţumirea se citea parcă mai mult pe
Guvernatorul Romei, prinţul CoIona, un
tânăr impozant care cu prestanţa unuia-
devărat toman, trece piin mulţime salu­
tând cu braţul întins.
Imnul regal cântat de muzica ^militară
face ca toată lumea să se descopere ;
mare de mâini întinse salută ,giovine{a"
şi imnul fascist.
Generalul Coselschi, preşedintele C.
A. U. R. (Comitetul de Acţiune, pentru
Universalitatea Romei), vorbeşte înălţător
despre însemnătatea Coloanei, ale căror
baso reliefuri sunt o mărturie a vitejiei
lui Traian.
După predarea oficială de către gu­
vernatorul Romei, răspunde în Italieneşte
frumos, cald, vibrant, Profesorul Manoi-
lescu preşedintele C. A. U. R. românesc,
salutând Roma cea Nouă Imperială şi
Fascista.
La Ducele Mussolini
După ceremonia predărei petrei, dele­
gaţia română, care a asistat oficial la a-
ceastă solemnitate, delegaţie din care am
avut marea cinste a face parte şi eu, a
fost primită în audienţă de Mussolini. Se Mihail Manoilescu, insolit de înalte
hotărâse mai întâi ca din delegaţie să personalità/i Jasciste.
^»MMK<H^£ë
faţa ducelui, încântat că in fine încă o
veriga, a aderat cu toata inima, cu toată
convingerea la lanjul de aur al naţiona-
lizarei tuturor ţarilor creştine.
In timp ce muzicele intonau afară Imnul
Regal, ducele ne vorbeşte astfel :
„Sunt fericit, spunea El zâmbind tutu­
rora, că după 15 ani de eră fascistă, este
prima dată când o delegare de romani
este primită de Mine ; şt cu atât mai mult
sunt Jericit cu cât această delegaţie vine
BCU Cluj / Central University Library Cluj
in aceste timpuri când in Ţaţa Românea­
scă este un guvern naţionalist prezidat de
marele poet Goga, care are ca deviză
„România Romanilor" şi sunt convins că
această vizită a unui grup aşa de impor­
tant de Români, va lăsa amintiri neşterse
în sufletele tuturor acelora care au luat
parte". D-l Prof. Manoilescu, în numele
Românilor a pronunţat in italieneşte, un
înălţător discurs arătând în puţine fraze
mulţumirea românilor sositi la Roma, sa­
lutând pe Duce şi Italia Imperială şi Fas­
cistă. Ducele fiind aclamat de mulţime a
eşit în balcon, în două rânduri, odată
singur, odată cu D-l Manoilescu. Urările
de Du-ce, Du-ce şi ay-ay umpleau văz­
duhul. Am avut curajul să es şi eu în
balcon în amândouă rândurile, odatâ cu
Ducele, sâ-1 cinematografiez şi am privit
de sus din balconul Ducelui fantasticul
entuziasm al mulţimei Italienilor ce se a-
dunaseră în graba şi se amestecaseră
printre români. Dacă nu erau ei, entuzias­
mul Românilor era mai ponderat. Ba unii
dintre Italieni spuneau că se vede că Ro­
mânii vin delà drum lung şi sunt obosiţi
şi nu pot să strige cum striga ei. Nu ştiu
Italien'i că până în prezent n'am avut în
afară de Rege pe nimeni pe care să-1
ovaţionăm cu atâta entuziasm cum ova­
ţionează ei pe Duce.
La banchetul dat de Ministrul Culturei
poporului am avut ocazia să stau lângă
un distins personagiu, un tânăr şi sim­
patic fascist. Asistase la audienta noastră
după cum poate că meseria îl făcuse să
asiste şi la alte delegaţiuni.
„Nu l'am văzut pe Duce, nici odată atât
de vesel, atât de mulţumit, atât de surâ­
zător şi atât de cald, cum l'am văzut la
delegaţia D-voastră şi doar am asistat la
foarte multe audienţe de felul acesta". Se
vede că afinitatea de sânge, de sentimente
şt de idei comune ne apropia, se vede că
reîntâlnirea a doi fraţi iubiţi, din care u-
CELE TREI CRIŞURI
nul a luat-o pe o potecă umbrită a unei
păduri întunecate; după o scurtă rătăcire,
s'au revăzut iarăşi; şi fratele mai mare il
primeşte cu braţele deschise şi bucuros că
nu s'a prăpădit în pădurea întunecoasă.
Se svonise atunci câ din ţară a venit
vestea câ legionarii, au hotărât să spri­
jine guvernul, dăndu-le tot concursul. O
adevărată înălţare sufletească a fost pen­
tru toţi. Ce fericire pentru România....
Naţionaliştii se sprijinn între ei. Trium-
feazâ ideia lansată de Mussolini Toată
Italia fascistă—Toata România Naţiona­
listă.—Şi în aceasta Românie Naţionalistă,
Soarele va fi mai cald, ogoarele mai bo­
gate şi sufletele mai curate şi cinstite!!
Vizitarea Romei.
A doua zi cu autocare speciale pele­
rinii Români, au vizitat Roma. Celebrul
Forum Mussolini, Capitaliu, Coloseum, Ce­
tatea Vaticanului cu celebrele galerii de
pictură şi cu Capela Sextina, unde for­
midabila creaţie a lui Mihel Angelo ne
arată cu câtă muncă, cu câtă putere de
concepţie, cu câtă răbdare şi perseverenţa
se creiau operile grandioase de atunci
şi câtă superficialitate este astăzi
Patru-zeci de luni încontinuu a lucrat
culcat pe spate ca să facă plafonul Ca­
pelei Sextina, şi multe zile şi nopţi cele­
brul Michel Angelo nu şi-a scos hainele
depe el c a s i creeze cea mai neperitoare
operă de artă a timpului. Pentru mine
Docent Dr. D. I. Vasilin.
^ i n a H »
este a treia oară când vizitez Roma şi
aşi dori s'o mai vizitez de trei-zeci
de ori.
Am avut norocul s'o văz înainte de era
fascistă, la trei ani după această eră şi
acum. Prima dată când am fost cu oca­
zia Congresului internaţional de medicină,
organizatorii Congresului ni-au dus la un
sanatoriu, făcut şi întreţinut de Giornale
d'Italia situat la câţiva chilometri de Ro­
ma. Mărturisesc şi fără jenă am spus'o
şi fasciştilor ce se aflau în anturajul meu,
că nu era atunci, nici o deosebire, între
drumurile lor şi cele mai proaste dru­
muri de ţară delà noi. Gropi mari şi multe,
că abia te mai puteai să te mai ţii în
maşină să nu fe răstoarne, iar în ceeace
priveşte praful îl întrecea chiar pe al nos­
tru, îmi amintesc că hainele negre se fă­
cuse complect gri numai în câteva ore
de drum.
Şi azi Roma n'o mai cunoşti, n'am vă­
zut nici un oraş din lume mai curat, mai
liniştit şi mai a t r a c t i v decât Cetatea
Eternă
O, dar am intrat cam mult în detalii şi
ciaiul delà Capitoliu şi recepţia delà Pa-
taţio Gaitani ne aşteaptă să ne arate
cordialitate şi fraternitate Italo-Romană.
Aici D-l Prof. Manoilescu a primit din
partea C. A. U. R. din Roma „Medalia de
Beni Merentza" pe care în discursul său
frumos a primit-o cu condiţia să-i fie ad­
mis s'o împartă cu cei 1500 pelerini ro­
mâni.
Trei zile jumătate au trecut ca un vis
frumos la Koma, şi caravana pelerinilor
şi-a schimbat sălaşul intr'un alt colţ de
Rai al Italiei la Florenţa.
Muzki, famfare, garda militară, cămăşi
negre, şi personalităţile mariante ale Flo­
renţei în cap cu preşedintele Consiliului
provincial ne aşteptau la gară La Flo­
renţa alte recepţii, alte banchete şi alte
discursuri. Mai întâi o coroana la mor­
mântul fasciştilor căzuţi pentru salvarea
Patriei, apoi s'a oferit un vermut la se­
diul C. A. U. R, iar în aceiaşi sarà in pa­
latul Golphi, un simpatic avocat a ţinut
o conferinţă cu proecţiuni despre Româ­
nia. La introducere timp de mai bine de
un sfert de ora a vorbit n româneşte, o
românească perfecta pe care susţine că
a învaţat-o în ţară în timp de 2 luni. Con­
ferinţa a fost o dovada că autorul a stu­
diat în amănunt istoria ţârei noastre şi a
cunoscut destul de bine oamenii de cu­
loare naţionalista delà noi.
După conferinţă s'a dat o grandioasă
recepţie în saloanele cazinoului Borgheze,
unde a fost un nou mijloc de înfrăţire
italo-română.
A doua zi cu autocarele am vizitat
splendidele poziţii din jurul Florenţei pre­
cum şi oraşul cu renumitele muzee Ufici
şi Piti, precum şi biserica S-ta Cruce sau
Panteonul Florenţei. Toate nişte minunaţii
de artă şi de bogăţii Şi aici după două
zile, programul fixat mai dinainte între­
rupe brusc admirarea acestor frumuseţi,
ducându-ne la ultima etapă Veneţia.
O vizitam acum pentru a 5 oară şi to­
tuşi mi se părea ceva nou în ea. Aceeaşi
entuziastă primire : Armata, fascişti, mu­
zici şi autorităţi cu flori pentru D-na Buc-
şan, D-na Goga şi D-ra Manoilescu.
Tradiţionalele plimbări cu gondola au
început chiar in noaptea sosirei. Un stu­
dent Italian care făcea literatura limbei
române la facultatea din Padova, şi care
vorbea bine româneşte, î n v ă ţ â n d nu­
mai din cârti, se oferise să arate canalele
poetice ale Veneţiei unor simpatice pele-
Maarararanm CELE TREI CRIŞURI >mmmmm>mwm
liene în ce priveşte arhitectura, pic­
tura şi sculptura Dintre biserici, S/.
Petru, San Giovanni in Laterano (ve­
chea reşedinţă a Papilor), Santa Maria
Maggiore, e t c , sunt cele mai măreţe.
Despre Roma zilelor de azi, apoi,
sunt atâtea de spus încât nu ştii cu ce
să începi Peste tot se vede însă m u n c a
fără preget şi geniul cel nou. In locu­
rile cele mai insalubre s'a aşezat te­
meinic rodul unei munci aprige. Forul
Mussolini, în jurul căruia sunt strânse
instituţiile educative ale tineretului, o-
cupă un astfel de teren. Peste tot se
deschid noui perspective şi se dau fo­
losinţei terenuri improprii până mai
ieri şi peste tot se lucrează în material
solid, care să înfrunte vremile aşa cum
se lucra şi acum două mii de ani.
La orice pas, în Roma şi în Italia
întreagă există un strălucit cult al mor­
ţilor aşa cum era şi pe vremea vechior
Romani Din loc în loc sunt puse ins­
cripţii în m a r m o r ă cu numele celor
căzuţi pentru libertatea Italiei, pentru
rine pe care le-a cunoscut auzindu-le vor­ luri acoperite, ereau pline de Români» unitatea şi pentru întregirea ei precum
bind limba pe care o învăţase la şcoală. care forfoteau delà un magazin la altul şi ale celor căzuţi pentru Italia fas­
A doua zi cu toate că vremea nu prea cumpărând din gros spre satisfacerea lor cistă. La fiecare placă de acestea mâi­
era bună, totuşi fotografii şi vânzătorii şi mai ales a negustorilor. nile pioase pun flori, multe flori şi cu­
de boabe pentru porumbei din Piaţa San Mai mult se aude pe Calea Victoriei la nuni de laur iar în zile de sărbătoare
Marco au făcut parale. Fiecare dorea o Bucureşti vorbindu-se limbi străine decât fac strajă câte 6 copii şi adolescenţi,
amintire cu blândele păsărele care le ciu­ în Veneţia, unde nu se auzia decât nu­ membri din organizaţia «Balilla>.
gulea din mână sau se aşezau pe cap mai româneşte peste tot. Ce păcat că la Fiecare casă în care a locuit un m a r e
sau umăr. 7 se închid magazinele, şi noi nu ni-am Italian este traosformată în muzeu şi
După masă un ciai restrâns la luxosul cumpărat fularul cel frumos pe care l-am este păstrată cu sfinţenie, iar când din
hotel Danielii, unde fu ultimul prilej de văzut la Vitrină şi nici sticlele de Murano. motive edilitare trebue dărâmată o
cunoştinţe şi amiciţii. Ultima zi a scurtu­ ....A doua zi din nou zarvă, zăpăceală casă de acestea, cum este cazul cu a
lui dar bogatului program. Toată lumea la tren. Toată lumea se înghesuia să lui Rafael, ea este mutată alături, piesă
BCU piaţaCluj / Central
fiecare peUniversity
forfotea prin magazine. Am cumpărat o meargă cu trenul I. Pentru ca să meargă
mătasâ frumoasă şi eftină de lângă înghesuiţi Library Cluj
câte un loc sau chiar
cu piesă. Nu mai vorbim că în tot lun­
gul şi largul Italiei monumenteL des-
San Marco, şi o tafta minunată macher. mai îngrămădiţi, pe când cei delà trenul gropate sunt consolidate pentru a re­
Păcat că nu mai am bani, ce prostie III s'au lăfăit singuri pe câte o canapea zista intemperiilor mai departe, ca să
că am cumpărat atâtea delà Roma, sunt întreagă, dormind sau stând comod tot facă şcoală lumii.
mai frumoase aici şi mai eftine. timpul până in ţară. *
Şi micile stradele din Veneţia, care în Şi astfel s'a terminat pelerinajul istoric * *
fond nu sunt altceva decât vechi cana- delà Roma. Cei 1500 de pelerini au sosit în Roma
cu trenuri speciale în noaptea de 4 spre
5 Ianuarie şi au fost primiţi în g a r ă
Pelerinajul celor 1 1 5 0 0 de Români în Roma de reprezentanţii legaţiei române din
Roma, de membrii coloniei române de
anului 1938—XVI. aici în frunte cu profesorul Isopescu,
d e : Mihaii Sânzianu. de generalul Sani, vicepreşedintele C.
A. U. R-lui din Roma, precum şi de
Membru al Şcoalei Romane din R o m a reprezentanţii presei italiene.

e u prilejul Expozifiei
Romanităţii.
Auçustee
C A. U. R (Comi­
tetul de acţiune pentru Universalitatea
a glorie al cetăţii celor şapte coline
Romei) din România, s'a organizat un
mare pelerinaj către Roma Cesarilor
şi a lui Mussolini. Aceste călătorii în
massă impun, şi atunci când partici­
panţii sunt bine organizaţi, fac o mi­
nunată impresie şi aduc folos.
Cei 1500 de pelerini porniţi spre lo­
curile de unde acum 18 secole şi mai
bine au plecat acvilele romane pentru
ucerirea Daciei, au fost, în genere in­
telectuali dornici a vedea : Roma Im­
perială desgropată din pământul care
o acoperise in decursul timpurilor,
Roma Papilor şi pe aceea creială azi
de acelaşi geniu imperial roman în­
trupat în Duce. Toate aceste Rome sunt
mari. Toate spun ce se poate face a-
tunci când oamenii nu sunt preocupaţi
de efemer, ci au văzut şi văd mai de­
parte în necunoscutul zilelor de mâine.
Nicăieri pe pământ nu se poate ve­
dea ceea ce se poate vedea la Roma
Nicăieri nu există o Via dell' Impero
sau o Via dei Trionfi, pline de monu­
mente care amintesc trecutul de m a r e
Unde se mai pot vedea Foruri ca acel
Roman, ca al lui Cesar, ca al lui Au­
gust sau ca al lui Traian, unde arcuri
de triumf ca al lui Septimiu Sever, ca
al lui Titus, ca al lui Constantin,
e t c , şi columne ca a lui Traian sau a
lui Marcu Aureliu? Care oraş mai are
un coloseu. ameninţător de gigantic,
un teatru ca al lui Marcellus, un Pa­
latin pe care să se fi succedat civili­
zaţii începând din preistorie până la
sfârşitul Romei imperiale? Alături, şi
în această Romă închisă între ziduri
uriaşe, a înflorit Roma Papilor cu pa­
latele şi mulţimea bisericilor ei. La
fiecare pas te întâmpină lăcaşuri mo­
numentale în cari, tu om, te simţi mic
de tot şi în cari se păstrează cele mai
alese podoabe ale artei Renaşterii ita­
ntâmplarea a făcut ca acest peleri­
naj să coincidă cu prefacerile politice
din ţară, prefaceri simpatizate de Ita­
lieni, ceea ce a făcut ca primirea să
fie excepţională. Sigur, n'au fost tobe
şi surle în g a r ă cum se face de obi-
ceiu la noi. A fost însă ceva mai mult,
a fost o primire sufletească plină de
înţeles. Până nu demult e r a m priviţi
cu ochi răi până şi de cel din u r m ă
Italian ca unii ce eram, «sanzionişti».
Acum lucrurile s'au schimbat cu totul.
Ziarele italiene zilnic comentează şi
publică reportagii despre starea de lu­
cruri delà noi. Astăzi suntem alţii.
In Forul lui Traian.
In prima zi a şederii aici (4 Ianuarie),
cei 1500 au luat parte la lucruri fru­
moase menite să lege şi mai mult cele
două naţiuni surori şi care lucruri nu
se uită niciodată. Cu tot frigul de
dimineaţă toate pieţele din faţa Victo­
rianului depe Capitoliu erau înţesate
de lume ; cetăţeni romani şi străini
din toate părţile lumei aşteptau să-i
vadă pe Români. Pe la orele 10,30
ei îşi tăcură apariţia într'un cortegiu
impresionant. Primul prinos a fost dat
mmwz<>z<>z<wz<wz<>ZM>z<
Eroului Necunoscut. Pelerinii cu un
mare tricolor în frunte au u r c a t scă­
rile încadrate de carabinieri regali în
m a r e ţinută spre locul de odihnă al
Celui ce întrupează jertfa pentru în­
tregirea Italiei, unde au depus o cu­
nună de lauri păstrând un minut tă­
cere sub salutul roman. S'a depus apoi
o altă coroană la Altarul cusuţilor
fascişti.
Coborând colina capitoliului, cor­
tegiul a ajuns la statuia împăratului
Traian unde s'a depus o altă cunună
de laur în timp ce se cânta Imnul
Regal Român. Sufletul seninului «Op-
timus Princeps» se va fi cutremurat de
mulţumire acolo în locul lui de dincolo
de vreme, la vederea urmaşilor ace­
lora pe care el i-a plantat pentru veş­
nicie în ţara vajnicului şi marelui De-
cebal. Muzica aeronauticei continuă să
cânte Marşul regal italian, apoi Gio­
vinezza, toate salutate de pelerini şi
de mulţimea spectatorilor prin acelaş
salut roman De aici, în imnurile fas­
ciste ale muzicei, mulţimea s'a îndrep­
tat spre forul marelui împărat unde a
u r m a t cu adevărat sărbătoarea cea
mare.
In For, în faţa Columnei, pe un po-
diu de lemn împodobit cu laur se află
un fragment de m a r m o r ă din acest for,
oferit de Roma, municipiului Bucureşti,
spre a servi ca piatră fundamentală
Columnei ce se va ridica în capitala
României.
Pelerinii au coborît în incinta fo­
rului, umplând-o Ochii tuturor căutau
să descifreze în basoreliefurile săpate
BCU Cluj / Central University Library Cluj
acum 1832 de ani, pe străbunii dela
Tibru şi dela Dunăre, căutau să vadă
Invălmăşagurile bătăliilor dintre cei
doi mari străbuni şi ochii u r m ă r e a u
spirala până sus, pierzându-se în al­
bastrul nemărginirii înalte. Fiori de
mândrie i-au cuprins pe cei de faţă,
dându-le sensuri noi pentru viitor
Sirenele fabricilor şi lovitura de tun
semnalizează miezul zilei, Oră solemnă...
apare Guvernatorul Romei, don Pietro
Colonni, reprezentantul autorităţilor.
Solemnitatea începe.
Cuvântul de bun sosit către oaspeţi
1-a rostit d-1 Coselschi, preşedintele ge­
neral al C. A. U. R-ului. Oratorul a
arătat ideia sfântă care i-a chemat pe
Români în acest loc pentru a aduce
omagiul datorit de ţara lor îndepărtată,
marelui Tată Traian. A arătat apoi
cum numele Romei a însemnat tri­
umful civilizaţiei în lume dela August
şi Traian până la ducele Mussolini...
«cum azi în altă formă, şi cu alte sen­
timente şi armonie se repetă gloria
imperiului, atunci August şi Traian, azi
Mussolini este cel care construeşte un
nou fel de trai».
,Noi, spune cuvântătorul, ca şi voi
suntem descendenţi direcţi ai Romei,
avem în comun acest măreţ orgoliu
şi această măreaţă forţa morală. Voi
sunteţi legaţi de poporul italian cu
lanţul cel mai puternic al latinităţii.
Lanţul ce întt'adevăr ne leagă este
acela al romanităţii. Sunteţi descen­
denţi direcţi ai legionarilor Romei
cari au purtat acvilele glorioase şi
victorioase în mândra Dacie şi pe care
împăratul i-a lăsat cu sentimentele
înaintate ale unei civilizaţii imense,
să construiască,să fructifice pământul,
să ridice oraşe, şi mai mult, să apere
Dreptul, Legea Romei împotriva a-
CELE TREI CRIŞURI wMMWZ<w
Florenja : Sosirea în Piazza della stazione.
salturilor barbare şi a distrugători­ naştere. Acest act sculptat în marmo­
lor r ă e Columna lui Traian
Urmează la cuvânt Guvernatorul Ro­ Privind spirala ce povesteşte istoria
mei, d Pietro Colonna, care a scos în războaielor lui Traian contra lui De-
evidenţă legăturile spirituale ce înfră­ cebal, regele Dacilor, prelungim cu
ţesc poporul român cu cel italian. Şi gândul această coloană şi vedem cu
a arătat semnificaţia darului pe care ochii imaginaţiei cum continuă spirala
Roma îl face bucuroasă poporului ro­ ce descrie glorioasa istorie a Imperiu­
mân. In timpul predării blocului de lui Roman. L a un moment ar părea
m a r m o r ă pe care sta s c r i s : că se întrerupe. Insă mai târziu rea­
pare şi continuă către albastrul ceru­
FRAMMENTO D E L F O R O DI T R A ­ lui, dăltuind în m a r m o r a sa gloria nouei
IANO ROMA MCMXXXVIII - XVI Italii, a acestei Italii devenită imperi­
ală sub domnia Regelui î m p ă r a t Vic­
muzica intonează Imnul Romei şi Im­ tor Emanuel III, Duce Mussolini.
nul Regal Român. Guvernatorul Ro­
mei termină slăvind imortalitatea Ro­ In faţa acestei superbe viziuni şi cu
mei imperiale şi fascistă şi pe Ducele inima mişcată de această divină Italie
Fondator al Imperiului. al cărei destin se prelungeşte în infi-
Din partea excursioniştilor d Mihai niturile astrale... gândul nostru se du­
Manoilescu, fost ministru, răspunde ur­ ce către Naţiunea Română pe care o
mătoarele : vedem lipită de această tulpină de mar­
moră ca un r a m ţâşnind spre soare...
„Excelenţă,
Verbul cuvântării dvs. a făcut să T r e c â n d prin secoli, furtunile au lovit
de moarte această r a m u r ă , însă ea a
freamăte inimile pelerinilor români.
In sacrul F o r al lui Traian, în faţa rezistat şi rezistă azi ca totdeauna vân­
milenarei Coloane ei au auzit prin cu­ tului din răsărit, se menţine întreagă
vintele dvs. glasul Romei E t e r n e şi al împotriva tuturor...
Romei Mussoliniene. Nimic în lume Excelenţă, primim astăzi din mâinile
nu putea să ridice la o mai înaltă vi­ Dvs. cel mai preţios dintre daruri :
braţie sufletul românesc. blocul din Forul lui Traian, care a stat
Noi Românii suntem între popoarele 18 secoli lipit de Columna lui Traian
lumei singurii care avem o «stare ci­ şi care de astăzi înainte va sta în noua
vilă» stabilită cu un regulat act de capitală a Daciei, în Bucureşti, la baza
nouei coloane pe care vom înălţa-o.
Acest bloc nu va fi obiect de muzeu
ci piatră fundamentală.
Pentru aceea blocul luat din Forul
lui Traian va fi începutul unei noui
ere. întocmai după exemplul Italiei
mussoliniene şi cu aceeaşi virtute va
renaşte noua Dacie abia reconstituită,
încă odată spre culmile sale.
Pallazzo vecchio Aţi desprins pentru noi o mică p a r t e
din R o m a Înţelegem sacrificiul. Vom
Semeaţă şi temută citadelă. fi demni de el ! Şi când acest bloc va
Un clocot viu de'nvolbnrate feluri ajunge pe pământ românesc, va face
S'a spart, vuind, în rânjet de creneluri, să freamăte toate marmorele pe care,
De stânca ta, mediciană stelă. dela D u n ă r e până dincolo de Carpati,
Dar fruntea-ţi, încruntată şi rebelă, legionarii Romei le-au semănat în cas­
Plecatu-s'a sub dăl/i şi sub peneluri, tre. Mai presus de toate, el va face să
Si azi păzeşti statui şi capiteluri, salte sufletele româneşti cu recunos­
Picturi maestre, sumbră sentinelă. cătoare iubire pentru Roma de astăzi,
prea veche pentru a se opri în loc în
Savonarola însă, din astral, faţa incidentelor trecătoare şi prea no­
Coboară noaptea spectru-i fulgural,
In turnul svelt, dar greu <a o mustrare ;
bilă nu pentru a şti uita».
In tot timpul celor trei cuvântări a-
Pe esplanadă, mistic cimitir, sistenţa a aplaudat frenetic în repetate
Neptunul lui d'Amatti nu e'n stare rânduri.
Să stingă rugul marelui martir.
O singură dată s'au mai petrecut
I. Gr. P e r i e ţ e a u a astfel de lucruri în Forul lui Traian.
raasgrasmrara
Furtună la Veneţia.
E r a în timpul războiului celui mare şi
se formase în Italia legiuni de volun­
tari ardeleni care au depus jurământul
BCU Cluj / Central University Library Cluj
cel nou în Forul lui Traian. Şi atunci
ca şi acum urmaşii Marelui împărat
s'au împărtăşit cu puteri noui. Atunci
pentru a fi mai califi în furia luptelor,
acum pentru a puiea pune mai cu cre­
dinţă piatra de căpătâi la ridicarea
neamului românesc întregit
In Forul Imperial (Piazza Venezia).
După terminarea solemnităţii din Fo­
rul lui Traian, Românii şi m a r e a mul­
ţime de cetăţeni s'au adunat în Piaţa
Veneţia, s u b balconul istoric al Pala­
tului Veneţia, aclamând pe Ducele
Mussolini, care, între timp, primise o
delegaţie de personalităţi române. Când
aclamaţiile au ajuns la culme s'au des­
chis uşile ce dau în balcon şi în ca­
drul lor a apărut Creiatorul celui de
al doilea Imperiu, salutând romana­
mente. Martorii acestui fapt au putut
vedea toată bucuria ca şi toată hotă-
rîrea înscrisă pe faţa acestui om. Mul­
ţimea nu s'a mulţumit cu o singură
apariţie, ci, cu strigătul de Duce, Du­
ce! şi Evviva l'Italia fascista ! Ducele
a fost chemat a doua şi a treia oară
ca să răspundă celor de faţă.
fn ochii tuturor se vedeau lacrimi
de bucurie şi fiorii trăirii unui moment
unic în vieaţa lor S e făcea încă odată
legătura delà suflet la suflet.
In după amiaza zilei a u r m a t o re­
cepţie pentru oficialităţi, oferită de Mi­
nistrul Alfieri la restaurantul Ambas­
ciatori unde s'au rostit cuvinte de prie­
tenie şi s'a adus un omagiu Căzuţilor
fascişti în Cappella Votiva din Pala­
tul Littori. Parte din excursionişti au
vizitat Forul Mussolini şi Vaticanul.
In Roma şi împrejurimi.
Timp de două zile pelerinii au vizi­
tat în grupuri monumentele cele mai
CELE TREI CRIŞURI
importante din Roma P a r t e au plecat
la Pompei pentru a vedea oraşul aco­
perit de Vezuviu acum 18 secoli. Alte
grupuri au vizitat regiunea minunată
a Castelelor cu localităţile Albano,
Castel Gandolfo, Rocca di Papa, apoi
lacurile Nemi şi Alban. In fine, unii
au făcut excursii la Tivoli şi Ostia.
(Aceste excursii se pot face cu uşu­
rinţă cu tramvaiele electrice ce pleacă
la fiecare oră din Roma».
Intre timp în curtea personalităţilor
reprezentative s'au dat recepţii la C.
A U. R , la Universitate, la Cameră,
Senat etc. In ziua a patra excursioniştii
au luat drumul înapoi spre ţară cu o
oprire de două zile la Florenţa şi u n a
de o zi la Veneţia.
Odată cu pelerinii a venit în tur­
neu şi corul „România" care a dat un
concert în sala Borromini, altul la Na­
poli şi la întoarcere, unul la Florenţa
La Roma ca şi la Napoli corul a avut
un deosebit succes.
In orice caz, cu toate oboselile dru­
mului, excursioniştii au căpătat o ima­
gine generală asupra Bătrânei Rome
şi a vieţei ei, vieaţă care nu este sgo-
motoasă ca în Bucureşti, întrucât lu-
Iarna la V e n e z i a
1 Februarie, 1938. (Venezia).
/©a'n tn ţintirlm tăcere-i în cetate.
Iarna la Venezia e tristă. Nu are nimic
din tinereţea sglobie, din vioiciunea, din
sănătatea pe care o dă frigul ascuţit şi alba
simfonie a zăpezei în alte părţi.
Cu Începutul lui Noembrie, odată cu ple­
carea ultimilor vizitatori din pestriţa lume
ce curge în valuri toată vara, din toate col­
ţurile lumii, umplând oraşul care capătă un
accelerat ritm de vieaţă, totul intră în tăcere,
în amorţire.
Ceaţă deasă coboară de învăluie vechea
cetate a lagunei în cenuşiu zăbranic. Va­
poarele, bărcile şi rarele gondole, alunecă
încet prin .nebbia* ca nişte fantome, dân-
du-şl dese semnaluri, spre a evita ciocnirile.
Şuerul sirenelor delà vapoare s e Împleteşte
cu desul „hoil" al barcagiilor, la toate coti­
turile canaturilor Vaporettele de cursă sunt
aproape goale, căci localnicii umblă bucu­
roşi pe jos, la treburi.
Palatele de marmoră, care sub soare şi
din jocul apelor capătă vara strălucire, scân­
teieri, lumini şl culori, iarna le descopere
trista bătrâneţe. Cu pereţii Inegriţi, mâncaţi
de vreme şi de valul apei ce de sute de
W n Europa, exista o ţară, care avea mai
° ^ d e mult o caracteristică specială: jaful
la drumul mare.
Un scriitor e n g l e z , p o v e s t e ş t e următoarele :
Intre alte taxe de hotel, prezentate p e notă
pe cari statul le percepea, g ă s e ş t e şi o taxă
cu m e n ţ i u n e a : A b o n a m e n t la s o c i e t a t e a tX>.
Intrigat, călătorul e n g l e z întrebă c e e s t e
asta ?
— E s t e o taxă pentru a fi liniştit în călă­
torie.
— t ' u m asta ?
— E s t e o s o c i e t a t e teroristă, oficioasă, d e
p u n g a ş i c e ţin drumurile călătorilor şi care,
provoacă conflicte cu călătorii, lucru pericu­
los pentru a m b e l e părţi şi, pentru a le evita,
călătorul plăteşte 100 lei taxă, p r i m e ş t e o
carte d e m e m b r u al Societăţii şi m e r g e liniş­
tit. D a c ă automobilul e oprit în cale d e pun­
gaşi, li s e arată cartea şi sunt lăsaţi neatinşi
să m e a r g ă înainte, ba li s e c e r e şi s c u z e
pentru deranj...
mmu^ragiraMg
mea de aici ia vieaţa în serios. Cei care
au văzut Roma de data aceasta, sigur
că vor mai veni, în grupe mai mici şi
pentru mai multă vreme, aşa ca să
poată cerceta mai de aproape ceeace
este demn de văzut. Roma nu se poate
cunoaşte în două zile nici chiar în fuga
automobilului. Cu cât Românii vor tre­
ce mai des graniţa, cu gândul serios
de a cunoaşte sensul lucrurilor, cu a-
tât vor desprinde noui sensuri de vieaţă,
pe care să şi Ie aplice la întoarcerea
pe pământul ţării lor pe care îl vor
preţui cu atât mai mult cu cât este
unul dintre cele mai binecuvântate de
Dumnezeu.
Lipseşte ceva la noi : lipseşte munca
ordonată, fapt de care n u se poate
plânge Italia. Vom avea-o, sperăm şi
pe aceea şi atunci România va fi cu a-
devărat ţara în care să curgă lapte şi
miere. Atunci când fiecare cetăţean
va avea conştiinţa clară a rostului său
pe lume şi mai ales în vieaţa statului,
nu ne va mai lipsi nimic.
Atunci cele două ţări surori îşi vor
putea striga peste întinderi : E bine şi
la voi ? şi-şi vor răspunde sentinelele :
Şi la noi e bine !
de: Anna Potop.
ani îi loveşte ritmic, cu lemnăria putredă,
unele aplecate într'o parte, cu muşchiul
verde prins de treptele neumblate, apar pă­
răsite, ruinate, triste şi pătrunse de ume­
zeală.
Prin ploaia înceată, mocnită, pătrunzător
de rece, ce curge zile Întregi melancolică,
tncet, din negură, deabia pela orele nouă
Venezia prinde a se deştepta dimineaţa.
Copiii, singura notă veselă, încă somnoroşi,
se îmbulzesc în stoluri, o clipă în Biserici,
implorând tainic ajutor, In cine ştie ce lecţie
încurcată, înainte de a da fuga la şcoală.
Apoi şir de matroane, cu coşul pe mână,
Înfăşurate In groase şaluri de lână negre cu
franjuri lungi, urcă domol treptele podurilor,
clempănind din tarlici şl se îndreaptă către
Rialto, unde-s întinse tărăblle de zarzavat,
de peşte şi de fructe, să târguiască. Fru­
moase la chip, cu părul bogat adunat în
coc deasupra capului, fără a purta broboadă
nici iarna, nici vara, îşi dau bineţe cu un
„buon di" aşa de apropiat de bună ziua
noastră şi adastă câte două trei într'un colţ,
schimbând grijulii „due chiachere" despre
greutăţile vieţii.
Pe viuţele mărginaşe, strâmte şi umede,
câte-o bătrânică săracă şl sgribulită tn şalul
vechi ca şi ea, iţi strânge inima cu deabia
şoptltul „carita signora". Iarna viaţa e grea
la Venezia. Casele sunt puţin sau de loc
încălzite şi lumea nevoiaşe are drept sobă
un fel de vas de pământ ars, ca o oală, pe
care-1 umplu cu cărbuni de-şi încălzesc mâi-
nele şi picioarele, numit „foghera". Seara
pun acest vas într'un fel de cuşcă de lemn,
căreia-i zic „munega* (călugăriţă, monaca,
în dialectul venezlan) şl-1 vâră în pat, să
uu-i pătrundă umezeala.
Chiar minunata Piazza San Marco cu au­
rita Basilica, cu îndantelatul Palazzo Ducale,
cu Procuratine, cu splendida şi unica în lu­
me panoramă a lagunei, e tristă. Cafeurile
sunt aproape goale, muzicile nu se aud, iar
porumbeii sgribullţi de frig, reduşi numai la
porţia de mei a primăriei, sunt veşnic flă­
mânzi şl se ascund ca nişte ghemuleţe, la
adăpostul colonadelor.
iìassanaiKnH
Când frigul e uscat se suportă uşor, dar
în general „scirocul", vânt moleşitor, care
suflă la intervale dese şi iarna şi vara, face
ca aerul să devie apăsător, greu, aproape
înăbuşitor, influienţând asupra voinţii de
lucru şi ascuţime! de gândire, încetinându-le.
Pe lângă aşezarea cu totul particulară, unică,
a oraşului acestuia, în care graba nu intră
BCU Cluj / Central University Library Cluj
niciodată, desigur că ritmul lent al vieţii
locale este mult influenţat şi de climă.
Veneţianul e om simpatic, bun, duios, a-
mabil, vesel, dar încet în faptă, încet în
gândire, promiţând orice, cu mare uşurinţă,
dar neţinându-şi cuvântul dat mai niciodată ;
nu cu intenţie, dar aşa, dintr'un fel de de­
taşate, de moleşeală. Pe cât pe amabil în
stradă, în lume, pe atât de isolât In casă.
Veneţianul, mai ales cel din clasa aristo­
crată, acceptă cu greu pe cineva în casa Iul,
în special când acesta mal este şi străin şl
Iarăşi adaog, nu din vre-o raţiune, ci fiindcă-i
om comod şi poate puţintel şl neîncrezător
Greutăţile vieţii le urmăreşte cu multă
seninătate, nu face tragedie din nimic şi
cu un fel de bonomie, de resemnare filoso­
fică, ce-i Iasă veselia intactă, întâmpină orice
întâmplare. Dealtfel un proverb tipic Vene­
tian, îl caracterizează perfect. Ca o conclu­
zie trasă din toate ostenelile Iul, veneţianul
încheie: .si fa, si fa, e poi si crepa" Este
şi ceva din fanatismul orientului amestecat
în structura spirituală a veneţlanului.
Prin preajma Crăciunului ninge şi la Ve­
nezia, dar fără a se putea aşterne în strat
gros, deoarece căzând în apă se topeşte i-
medlat, Iar cea de prin pieţe nici n'ajunge
copiilor să se bată cu ea.
Uneori toamna şi mai ales la începutul
primavere!, Venezia întreagă e sub apă. Ma­
reea, care în mod obişnuit primeşte apa ca­
nalelor odată la fiecare 24 de ore, ducând
toate necurăţeniile departe în largul mării,
câteodată se urcă atât de mult, încât inundă
străzile şi pieţile, Intrând în case şi în pră­
vălii, spre necazul bieţilor veneţleni, cari
oricât de fii ai apelor ar fi ei, fenomenul
acesta numit „alta maree", li aduce mari
pagube şl nu-i bucură deloc.
In Ianuarie şi Februarie sunt unele ierni
şi zile luminoase, calde. Soarele goneşte
valurile cenuşii ale ceţei, laguna îşi frământă
valul proaspăt, verde-albăstrui, înspumat, pe
care sclipeşte raza aurie, pescăruşii albi e-
CELE TREI CRIŞURJ
volulază leneş lagsuprafaţa apei, scoţând la
intervale ţipete ascuţite şi scurte, Iar vene-
ţienii înseninaţi, ies în Piazza San Marco
să prindă un „pò di sole". Spectacolul a-
cestor zile e minunat !
Bucuria nu ţine însă mult ; pe la sfârşitul
lui Februarie vine „bora", vânt puternic,
rece, rău, cu ploaie uneori, şi de mare pri­
mejdie pentru pescari. Bate fără întrerupere
şl câte-o săptămână întreagă, răsturnând tot
ce-i iese în cale. Toată iarna dar mai ales
în vremea acestui vânt, obloanele caselor se
trag seara devreme, străzile înguste şi în­
tunecoase devin pustii, ţipenie de om nu
se mai vede si'n tăcerea de mormânt în
care se cufundă oraşul adormit, nu se mai
NOCTURNA
Extragem din ^Notturno* marea operă a lui G a b r i e l l e D ' A n n u n z i o -scrisă pepatulde
două mari evocări a vieţii lui: cea dintâi privitoare la moartea mamei sale, a doua,
de sintetică, ilustrând acţiunea patriotică a autorului
...Era o seară de Ianuarie—27Ianuarie 1927—
când un trimis al g e n e r a l u l u i Cadorna îmi a-
du^e v e s t e a funebră la patul p e care mă în­
tinsese o febră puternică. Mă sculai. Mă în-
văluii în blana m e a de aviator. Plecai. Refăcui
prin zăpadă, prin g h i a ţ ă , în febră, călătoria
făcută în a c e a lună de Martie de î n a i n t e a e-
xilului. Traversai frontul. R e v â z u i izvoarele
micilor râuri. R e v ă z u i p e drumul de l â n g ă
maluri boii, căruţele, ţăranul urmându-şi mă­
garul. Trecui din n o u sub arcul cărămiziu,
î m p i n s e i uşa m e a întredeschisă. Mirosii în­
grozitorul miros de flori. De flori era a c o p e ­
rită scara, plină de flori era şi c a m e r a dintâi.
A c o l o era sicriul.
...Dânsa era şi mai frumoasă decât în apa­
riţie, mai frumoasă decât oricare fiinţă umană,
din câte v ă z u s e m . F a ţ a i se m o d e l a s e după
trăsăturile sufletului. Şi sufletul nu putea să
fie plecat. El trebuia să fie încă aprins dea­
supra trupului său ca micile flăcări în vârful
lumânărilor Şi moartea sa nu era d e s a g r e -
g a r e . După mai mult de trei zile, nu dădea
niciun s e m n sau m i r o s de impuritate. Era
păstrată de aroma sufletului său.
...Pe la sfârşitul zilei a cincea, rămăşiţele
e x p u s e în biserică, î n c ă d e s c o p e r i t e privirei
poporului c e nu se sătura să le admire, apă­
reau inalterabile. Astfel m o a r t e a nu m a i era
o t r e c e r e î n t u n e c a t ă î n t r e două lumini, ci
strălucita a t i n g e r e a două lumini A ş a rămase
pentru mine, din ziua a c e i a .
Închiderea sicriului, c o b o r î r e a în groapă,
c e r e m o n i a înmormântării nu-mi părură decât
>z<mmw&mmmz<
aude decât cadenţa valului ce izbeşte în
ziduri şl şuerul înfiorător al vântului.
Pela jumătatea lui Martie deabea, sciroc-
cul căldicel şl soarele, încep a desmorţi
pe'ncetul oraşul. La debarcadere gondolierii
cântând în dulcele dialect Venetian „Li bi-
ondlna'n gondoleta* sau „Sul mar Infinito",
lustruiesc cu grijă alămurile minunatelor
Lebede negre şi le pregătesc pentru „fo­
restierii" care nu târziu vor începe să so­
sească. Hotelierii dau zor cu reparaţiile, care
în vechea Venezie niciodată n'au sfârşit,
pieţele, câmpurile, încep să se anime; gra­
diniti ca din pământ răsar pela balcoane şi
ferestrile larg desch se, iar canarii cu miile
Ia Venezia, după luni de închisoare prin o-
dâi întunecoase, scoşi la lumină, înalţă im­
nuri de bucurie soarelui, aerului proaspăt,
svonulul de primăvară, umplând văzduhul
cu trilurile lor mărunte şl delicate.
Regina lagunei şi insulele ce-o îoconjoară
ca nişte smerite doamne de onoare, se tre­
zesc la atingerea vrăjitorului dătător de căl­
dură; apa canalelor unduioasă, sburdalnică,
ademeneşte raza, spre a o întoarce în jucă­
uşe oglindiri de diamante pe pereţii mar­
morei, ai palatelor şi aurul cupolelor.
Se apropie minunatul „Mai Venetian' cu
zile în care azurul limpede, nesfârşit al ce­
rului, se înfrăţeşte cu albastra undă a la­
gunei, dând acel joc minunat de lumini şi
culori, acea simfonie neînţeleasă, care'ţi fură
sufletul. Cu nopţi de taină, ce desprind să­
geţi din lumina palidă a lunei pline, ce
stăpâneşte apele, şi Ie aruncă tremurânde
până 'n fundul lagunei înfiorate.
& Bătrâna cetate milenară, zâmbeşte ca o
bunică bună, tinereţii, iluziilor celor ce 'n
primăvara vieţii, rânduri, rânduri, de sute de
ani, se lasă duşi ca 'ntr'un vis de alune­
carea lină a gondolelor, ce-i îndreaptă către
murmurul serenadelor.
Nimeni nu se mai gândeşte la tristeţea
iernei. Venezia 'şi deschide larg porţile co­
morilor de artă, pentru curioşii pământului
întreg.
rănit—
deopotrivă
şi admirabila demnitate dovedită.
o i m p u n e r e a obiceiului. Pe pământul a ş e z a t
la loc ridicarăm o c r u c e obişnuită de l e m n :
o necioplită şi n e a g r ă c r u c e gudronată. D a r
în piatra munţilor noştri v o m ciopli statuile
atlantice ale c e l o r nouă m u z e învăluite, pen­
tru c a sub l a r g i l e pliuri să s m t ă pasiunea
frumuseţii viitoare ; şi le v o m ridica spre a
sprijini altarul rotund în c a r e v a fi transpor­
tată m o d e s t a eroină. Şi eu o v o i urma în a-
c e l a ş mormânt. Şi e a v a lua c u dânsa c e i a c e
din m i n e piere şi c e i a c e din m i n e nu m o a r e .
*
* *
A c e s t e i m a m e datorez, în cel mai c r â n c e n
război, ceasuri înălţătoare de cumplită linişte.
Dispărută t r e c e r e a întunecată între c e l e două
lumini, p l e c a r e a către c e a mai disperată is­
pravă era începutul unei e x t a z e c e nu s'ar
putea c o m p a r a decât cu extaza a c e l o r spirite
e x c e p ţ i o n a l e c e se avântară şi ajunseră la pis­
cul mistic al vieţii.
O sbor nocturn către Pola ! O n o a p t e fran-
ciscană de Cattaro ! Treceri deasupra mării
m e n i t e să îndeplinească o rugă n e î n c e t a t re­
înnoită!
R e l u a s e r ă m a r m e l e după armistiţiul n e ­
drept. S i n g u r c u floarea luptătorilor, isgoni-
s e m din oraşul din Carnaro perfidia Sâr­
bilor.
In locul oraşului comercial, c l ă d i s e m un
oraş de vieaţă pentru a aprinde din nou fo­
curile c e se stinseseră p e altarele Patriei şi
spre a ridica i m a g i n e l e Izbândei şi a Măririi
c e fuseseră a r u n c a t e în noroiul R o m e i .
 mwkwmmzmmm% CELE TREI CRIŞURI wmm<mmmwm
EDUCAŢIA PRINCIPILOR JUGOSLAVI

P a r c u l B l e d : Diu vieaţa intimă a familiei regale iugoslave.

M. S. Regele Pelm II (la dreapta), A. S. R. Prinţul Vomislav şi Andrei (al 3-lea şi
5-lea) cu verii lor •: Prinţii Alexandru şi Xicolae, fiii A. S. R Principele Regent
Paul al Iugoslaviei (1937).
BCU Cluj / Central University Library Cluj
unei viitoare misiuni ca şef al Statu­
întări Iugoslavia şi aceia de a da fiilor
săi o educaţie corespunzătoare cu înal­ lui, plină de răspunderi.
tele lor misiuni, formândule caracte­ Dedinie, reşedinţa regală iugoslavă,
rele hotărîte în râvna de a-şi păstra palatul în care o suverană cu inima
neîntinate sufletele moştenite dela au­ îndurerată îşi creşte în pace şi recu­
gusta lor m a m ă Odată cu aceasta, s'a legere fiul care îi va asigura într'o zi
avut grije să li se dea posibilitatea să îndatoririle pe cari i le-a transmis pă­
cunoască poporul iugoslav, nevoile lui, rintele său, regele liberator ucis mişe­
tristeţile şi bucuriile lui şi, în primul leşte, am putea zice că e cuibul adevă­
rând, nemărginita bogăţie a sufletului ratei îndrumări a principilor iugoslavi.
M. S. R e g i n a M a r i o a r a a J u g o s l a v i e ! .
său cavaleresc şi generos. Protocolul curţii e cât se poate de
Bine înţeles, pe acest temei trebuia redus. Regina e infinit de simplă. Nu
C7)up& moartea prematură a regelui să se ţină seamă de vârsta odraslelor se îmbracă decât în negru. Şi totuşi,
întregitor. M. Sa Regina Maria şi-a regale, pe vremea când prinţul moşte­ protocolul există, de oarece i s'a im­
închinat definitiv răgazul zilelor edu­ nitor, azi regele Petru, era cel mai în­ pus să nu mai poarte doliu.
caţiei auguştilor săi fii, singurul lucru cărcat de grijile învăţăturii în vederea Acolo, într'un buduar intim, cu mo-
care i-a putut aduce mângâiere în ne-
mărginita-i tristeţe.
Alteţa Sa Regală prinţul regent Paul,
deşi ocupat cu afaceri de Stat, s'a inte­
resat îndeaproape de educaţia M. Sale
regelui Petru şi a fraţilor săi, principii
Vomislav şi Andrei, urmărind dease-
meni cu părintească grije creşterea ce­
lor doi fii ai săi, Alexandru şi Nicolae,
cari toţi laolaltă alcătuiesc un tineresc
cerc princiar, al neamului Caragheor-
ghevici.
De curând, M. Sa Regina Maria a
făcut o călătorie la Londra, unde i-a
condus pe principii Vomislav şi Andrei,
alături de principele Alexandru, fiul
alteţei Sale Regale Prinţului regent
Paul, ca să urmeze cursurile unei şcoli
înalte engleze.
Educaţia principilor regali iugoslavi
a fost trasată de defunctul rege Alec- M. S. R e g i n a M a r i o a r a v i z i t e a z ă e x p o z i ţ i a
sandru, care a veghiat cu luare-aminte d e a r t e a Micii î n ţ e l e g e r i .
la creşterea fiilor săi. Foarte adeseori D-l D-r Magarachevitch, ministrul educaţiei
spunea că are două ţinte mai de seamă publice al Iugoslaviei
în vieaţă : aceia de a consolida şi de a Dl Vlada Uite, primarul Belgradului
D-na Plehanova, delegata Cehoslovaciei.
%>m>mxmmwm%î CELE
FIGURI CULTURALE DIN BUCUREŞTII
DE IERI ŞI DE AZI
Prof. D - r C. BACALOGLU
U nreanume ce străluceşte de mult în ma­
frescă a medicinei şi culturei ro­
mâneşti.
Savantul cu reputaţie europeană, clini­
cianul artist, profesorul universitar C. Ba-
caloglu e azi în pragul bătrâneţii. O bă­
trâneţe tânără, creatoare, cu fulgi argintii
în plete şi cu acel surâs de caldă ome­
nie ce radiază din ochii şi întreaga fiinţă
a acestui adevărat om şi prieten al uma­
nităţii.
Căci, acest ilustru medic, care a trăit
la Paris în zilele de glorie ale marelui
Pasteur, a înţeles adevărata menire a me­
dicului, să fie un prieten al omenirii.
Mărturisesc că, fără a fi din generaţia
lui, amic cu fraţii Iui, ca şi el, toţi, oa­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
meni de valoare, pe D-rul Bacaloglu l'am
cunoscut mai de aproape în anii din urmă,
in apogeul vieţii lui de savant şi în stră­
lucirea toamnei lui plină de roade.
Totul simplu, neafectat, duios, curat şi
limpede sufleteşte şi cuceritor de ome­
nesc în întreaga lui făptură !
Ce puţin pozează adevăraţii oameni de
valoare !
Mă ruşinez uneori când, închipuindu-mi
c'am fost sau că sunt şi eu ceva în ţara
mea, mă găsesc în faţa unor uriaşi de co­
mori spirituale şi de muncă rodnică e-
fectivă, cu largi rezonanţe în ţară şi peste
graniţe, dar cari se înfăţişează ochilor în-
tr'o modestie şi candoare liliană de Cristi,
adevăraţi Cristi ai neamului meu.
Un astfel de om e marele meu prieten
Prof. D-r C. Bacaloglu, de care vorbesc
acum în seria figurilor culturale ce urmă­
resc în marea revistă românească şi eu-
bile simple, regina Maria îşi împarte
timpul între copii, lecturi şi lucru de
mână. Suverana Iugoslaviei are sub
protecţia sa aproape toate operele de
binefacere din ţară şi lucrează ea în­
săşi vestminte pentru săraci. E văzută
foarte deseori pe străzile Belgradului,
ducându-se să împartă ajutoare, în toa­
letă neînchipuit de simplă. Pe faţa atât
de frumoasă şi zâmbitoare altădată,
încât în copilărie toată lumea o bote­
zase «Mignon*, durerea şi lacrimile au
lăsat u r m e . Ochii în deosebi se simt
obosiţi de plâns.
Regina este însă înainte de toate, o
educatoare. Salonul suveranei se afla
alături de sălile în cari lucrează şi îşi
fac lecţiile cei trei fii, dintre cari cel
mai în vârstă, regele Petru al II-lea,
are cincisprezece ani, iar cel mai tâ­
n ă r de-abia şapte.
TREI CRIŞURI
de : Radu Cosmin
ropeană „Cele Trei Crişuri".
C. Bacaloglu, e născut în Bucureşti, la
9 Noembrie 1871. E cel mai mare fiu din
cei 7 ai familiei sale, toţi cu strălucite
studii, situaţii sociale şi talente artistice
şi literare.
S'a născut în modesta căsuţă albă cu
salcâmi in faţă, din str. Lucaci, în faţa Li­
ceului Matei Basarab, la care am fost şi
eu profesor prin anii 1907—1908.
Ca elev de liceu a avut et şi profesori
eminenţi şi mediocri. Printre cei dintâi o
amintire neştereasă i-a lăsat lonescu-Gion,
care ştia să stârnească elevilor patima
pentru conferinţe şi reviste. Elevii sco­
teau sub coducerea lui revista „Farul Ti­
nerimii", în care elevul de atunci Baca­
loglu Constantin a publicat nuvela „Nos­
talgie".
De pe băncile şcoalei, profesorii do­
vediră sârguitorului elev frumoase încli­
nări literare. Dar micul artist urma în a-
celaş timp cursurile Conservatorului nos­
tru de muzică, obţinând la sfârşit diploma
cu premiul I pentru vioară.
Şi atât de strălucit artist a ajuns că a
cântat la Paris intr'un concert Cofonne
alături de George Enescu, pe atunci de
20 de ani, care a stârnit entuziasmui fran­
cezilor. C. Bacaloglu a cântat atunci o
romanţă de Vieuxtemps şi o doină.
Această pasiune artistică a înfrumuse­
ţat toată vieaţa savantului de mai târziu.
Ca elev în liceu, tânărul C. Bacaloglu,
în loc de sporturi, citea cu pasiune şi
organiza societăţi literare şi ştiinţifice.
Tatăl elevului era ajutor de primar.
Tânăra societate intitulată „D. Bolintinea-
Regina m a m ă nu poate să aplice a-
celeaşi metode pentru câte şi trei. Prin­
cipele Andrei e sensibil şi visător. P a r e
să aibă extraordinare afinităţi morale
cu fostul rege Alexandru.
Regele Petru urmează cursurile în
tovărăşia altor colegi, cărora li se im­
pune în primul r â n d să fie bine cres­
cuţi şi elevi studioşi. Se împart premii
regulat celor mai bine dotaţi elevi ai
clasei regale, iar în afară de studii,
elevii urmează şi cursuri de educaţie
fizică, sport, tăiat de lemne şi altele.
Regele Petru e un copil blând, tăcut,
puţin cam închis. A înţeles de pe acum
tot ce aşteaptă poporul delà el
Şi în singurătatea delà Dedinie, ade­
vărată reşedinţă regală, regina m a m ă
îşi spune : «Nu-mi r ă m â n e să fac din el
decât aceia ce a dorit tatăl său să fie».
KKH^H»^
nu", se aduna în sala cea mare a Primăriei.
In grădina bisericei Lucaci, elevii mai
mari se întâlneau şi la jocuri cu bunii lor
camarazii Costică Eliade, Bursan, Eraclie
Ciupagea, bunul profesor de mai târziu
ce era să fie şi cumnatul marelui C. Ba­
caloglu. Elevii camarazi mai făceau pe
atunci coruri de Moş Ajun. Cursurile li­
ceale le-a făcut şi la Liceul Lazăr şi la
Matei Basarab.
Savantul de azi îşi aminteşte cu duio­
şie şi pietate de profesorii iui buni, ca
un Barbu Constantinescu, de română. A-
cesta întreba pe elevi cam aşa :
— Ştiţi voi o carte de Hâşdău?
— Da. Ion Vodă cel Cumplit, răspun­
dea elevul Bacaloglu care, tocmai, zărise
la un anticar cartea şi-i prinsese numeie.
— Bravo! Nota 10!
li pusese „zece" numai fiindcă a reţi­
nut titlul cărţii !
Alt profesor, Creţu, punea pe elevi să
strângă folklor românesc. E hazlie scena
în care, într'o zi, la ora de română, pro­
fesorul Creţu admirând o compoziţie a
elevului Bacaloglu Constantin, adaogă :
— Dar frate-său din cursul inferior e
mai bun la compoziţie. Auziţi imagină:
„Norii se plimbau pe cerul argintat" Se
plimbau ! Brazii stăteau înfipţi ca nişte
ace pe vârful muntelui. „înfipţi ca nişte
ace". Ce imagine!
In realitate, compoziţia era făcută de
fratele cel mare, de C. Bacaloglu, care,
totuşi, se simţea măgulit de aceste elogii
indirecte dar adresate frăţiorului mai mic.
A mai avut ca profesor pe faimosul G.
Dem. (Ghedem) Teodorescu. Acesta dă,
într'o zi, ca temă elevilor, acasă, urmă­
torul subiect : „Ce doriţi să fiţi în vieaţă?"
Azi aceste chestiuni se pun de către pre­
şedintele comisiunilor candidaţilor Ia sfâr­
şitul examenului de bacalaureat. Sârgui-
torul elev răspunde arâtându-şi înclinaţia
din tot suffetul pentru Medicină.
Era un copil cam debil. Când îl căutai
avea laringită şi diverse răceli. Preocupat
de propria sa sănătate, citea, încă de pe
băncile liceului, din clasa V-a, cărţi de
medicină. Dădea chiar consultaţii cama­
razilor lui.
Poate că această pasiune o mai dato­
rează faptului că în casa părinţilor săi
venea aproape zilnic un faimos doctoral
Bucureştilor de atunci, Profesorul univer­
sitar D-r Sergiu, care sta ceasuri întregi
de vorbă cu părinţii elevului. Era şi con­
silier comunal ca şi tatăl copilului, bă­
trânul Al. Bacaloglu şi era şi medicul casei.
Era acest doctor Sergiu un om mare,
înalt, lat în spete şi cu barbă. Făcea parte
din clasa doctorilor „homeopaţi" cari dau
medicina în doze minimale, căci o altă
categorie „allopaţi'' dădea doze mari.
Tot pe atunci mai trăia în Bucureşti
celebrul Doctor Drasch.
D-rul Drasch reprezenta partea miste­
rioasă a medicinei. Era renumit pentru
faimoasele pilule feruginoase luate de
toată lumea şi cari se găseau la toate
farmaciile. Nu ştiu daca subtilul humo­
rist D-r Ureche nu va fi făcut aluzie la
el în şarja de satiră ce făcea pe vremuri
pilulelor Pink care aveau „darul să vin­
dece orice boală". Dacă aveai un picior
scurt, luând pilulele Pink, piciorul îţi
creştea la loc, însă aşa de mult, că de­
venea mai lung decât cel normal. A mai
avut C. Bacaloglu ca profesor bun la li­
ceu pe Mihailescu de geografie şi Comă-
nescu de germană. Acesta avea obiceiul
să zică : „Iţi dau nota tertia quia quarta
non datar".
 >mwm>m>m>mwm CELE
Dar avea şi profesori slabi, ca un anu­
me Şeicaru (nici o legătură cu strălucitul
şi cultul ziarist Şeicaru din zilele noastre)
care avea şi pension şi făcea lecţii de
mântuială la Istorie.
După bacalaureat, trecut cu succes, C.
Bacaloglu pleacă la Paris să studieze
medicina. A plecat odată cu D-ra Conta,
sora filozofului V. Conta şi care a ajuns
şi ea o merituoasă doctoriţă, pe lângă
marea ei frumuseţe de femee. Eu am cu-
noscut-o ca student, în timpul unei va­
cante, la Câmpulung, plimbându-se pe a-
leele fermecătorului parc Crejulescu de
pe marginea râului Doamnei. Parcă ar
fi fost râul ei intr'u atât păşea de ma-
jestuos în frumuseţea ei de domniţă. Mais,
où sont les neges d'antan?...
La Paris, in gara de Est, tânărul stu­
dent a fost primit de studentul în medi­
cină, viitorul emerit medic Irimescu.
Şi, iată-1 pe tânărul student român in­
stalat într'o pensiune pe Rue Mr. Le
Prince, la Hotel d'Orient.
începe studiile cu râvnă şi fără petre­
ceri ca ceilalţi studenţi. Prima încurajare
din partea profesorului lui, după câteva
luni de disecţie şi un strălucit examen
de anatomie a fost certificatul obţinut cu
men(iunea : ^extrêmement bien" şi cu cu­
vintele profesorului Faraboeuf. „Etudient
d'elite.' Je m'empresse de vous féliciter".
începe practica medicală la .Hotel Di­
eu", cu profesorii Bucquoie şi Lancereaux.
Ca coleg de externat avea pe N. Pau-
lescu, ilustrul profesor şi mare naţionalist
de mai târziu. Paulescu privea mai adânc
în leziunea organelor şi descrisese dia­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
betul pancreatic. El este adevăratul des­
coperitor al Insulinei, nu americanii Bas­
ting şi Best. El a arătat că se poate ex­
trage din insulele lui Langerhaus din Pan­
creas, din secrejia lor internă. Descope­
rirea lui Paulescu n'a fost încurajata de
Statul Român. Americanii au prins-o şi
au standarizat-o.
Ce amitiri scumpe păstrează C. Baca­
loglu din practica lui la .Hotel Dieu"!
Azi în curtea faimosului spital se găsesc
busturile profesorilor iluştrii decedaţi ca:
Guinard, (ucis de glontele unui nebun)
sau, morţi în războiu.
Ceeace predomina la „Hotel Dieu" era
spiritul încă religios. Îngrijitoare, erau
admirabile surori, de mare folos bolna­
vilor şi doctorilor. Pe frontonul spitalului
era un Crist cu inscripţia: Ego sum re­
surecţia et vita. Qui credet in me si mor-
tuus fuerit, vivet.
C. Bacaloglu a dat concurs de internat.
In 1895. Din 600 de candidaţi pentru 50
de locuri a reuşit al 16-lea !
Ce admirabilă pleiadă de studenţi în
medicina români erau atunci la Paris!....
Un Thoma lonescu, Herescu, Theohari,
Stănculeanu, D. Daniel, Dobrovici, Ghe-
orghiu! D-rul C. Angelescu se găsea Îna­
intea lui şi a fost coleg cu el de internat
la Spitalul .Beaujon", dar D-r Angelescu
era mai vechiu intern definitiv, iar Baca­
loglu a devenit în curând. Acolo avea
profesor pe renumitul chirurg Champio-
nière, mare lilo-român. Acest doctor a
introdus antisepsia ca practică medicală.
De atunci datează prietenia D-rului
Bacaloglu cu D-rul C. Angelescu (marele
ministru al Educaţiei Naţionale) priete­
nie ce nu s'a desminţjt niciodată.
Internatul şcoalei de medicină din Paris
a dat pe cei mai străluciţi doctori români
ca : Stoicescu, Asachi şi alţii. Acest in­
ternat a avut un rol covârşitor în des-
• voltarea medicală românească.
TREI CRIŞURI
Şi ce profesori străluciţi au format fa­
langa marilor noştri doctori şi cliniciani !
Un Debove, Lejars, Fernet, Moutard-Mar­
tin, Brissaud, Ballet, Troisier, Moizard !
Teza D-rului Bacaloglu premiată de
Facultatea de Medicină din Paris, purta
titlul „Le cœur dans la fièvre typhoïde".
A objinut nota maximă, premiul Saintour.
A mai obţinut D-rul Bacaloglu şi fai­
mosul premiu Monthyon şi titlul de lau-
Prof. Dr. C. Bacaloglu.
reat pentru splendidele lucrări de clinică
de profilaxie şi de terapeutică asupra
maladiilor observate în pavilionul boale-
lor îndoelnice (pavillon de douteux) dela
spitalul de copii.
întors in ţară în 1901 e numit şef de lu­
crări anatomo-patologice în Institutul de
Anatomie Patologică şi Bactereologie di­
rijat de Prof. Babeş.
In 1903 dă examen de docenţă pentru
clinica internă, recomandat în unanimi­
tate şi în termenii cei mai elogioşi. Azi,
fără a mai înşira toate etapele ascensiu-
nei sale, D-rul Bacaloglu e strălucitul
profesor al Facultăţii noastre de Medi­
cină din Bucureşti şi marele clinician dela
Spitalul Colţei.
lată câteva din titlurile ce sunt tot a-
tâtea frunze de lauri ce încing fruntea
strălucitului savant:
Membru titular al Academiei Române
de Medicină. Profesor titular al Clinicei
a Il-a Medicale din Facultatea de Medi­
cină din Bucureşti. Preşedinte al Societăţii
Istoria Medicinei. Preşedinte al Societăţii
medicale a spitalelor din Bucureşti. Mem­
bru corespondent al spitalelor din Paris.
Decorat cu Legiunea de Onoare şi Coman­
dor al Stelei României cu Spade.
Venit la Bucureşti după moartea stră­
lucitului doctor Prof. Dimitrie lonescu,
prin concurs, el e azi urmaşul savantului
clinician de mare reputaţie Prof. D-r
Nanu-Muscel, la spitalul Col(ea.
Atât la Iaşi cât şi la Bucureşti, timp
mmm^fœmm
de peste două decenii, Prof. D-r C. Ba­
caloglu a inspirat şi condus lucrările şi
tezele unor serii strălucite de studenti,
azi tot doctori cu vază în toate regiunile
tării.
Am rămas uimit citind într'o broşură
titlurile numai unei părţi din lucrările
savantului C. Bacaloglu.
Arn cercetat mai amănunţit lucrarea sa
„Clinici Medicale", cu o prefaţă ultra-e-
logioasă de renumitul doctor francez Emil
Sergent, fost In câteva rânduri în {ara
noastră, unde a ţinut prelegeri şi pe care
o iubeşte ca pe o a doua lui ţară.
Sunt în această lucrare, cum mărturi­
seşte autorul în „Cuvânt înainte" o parte
din lecţiile ţinute cu studenţii şi o adâncă
analiza a vieţii şi operei celebrului pro­
fesor Laënec, acel care a arătat impor­
tanţa leziunilor organice, şi descoperi­
torul ascultaţiunei.
După ce am citit cu atenţie studiul a-
supra acestui ilustru medic, am înţeles
marea afinitate ce-1 atrăgea pe savantul
român de savantul francez breton, om
de ştiinţă şi artist fin cu multe faţete!
Spicuesc câteva din scânteetoarele rân­
duri ce întâlnesc din belşug în studiul
profesorului C. Bacaloglu.
— Noi medicii suntem chemaţi mai
întâiu pentru a lămuri şi preciza di­
agnosticul.
— Geniul este nu numai o îndelungă
şi prelungită răbdare, aar şi o aplica-
(iune constanta unită cu o cunoştinţă su­
ficientă a faptelor cari au fost deja câş­
tigate în domeniul ştiinţei.
— Concepţia lui Trousseau care sus­
ţinea că medicina este nu numai o ştiinţă,
ci şi o artă, va fi totdeauna adevărată.
— Ştim cu toţii că terapeutica de as­
tăzi e departe de a satisface cerinţele
ştiinţei şi că pe lângă medicament tre­
bue să fie luat în consideraţiune şi orga­
nismul fiecărui bolnav, astfel că aci in­
tervine în chip neîndoios apreciaţiunea
personală.
Amintind abuzul faimoaselor lăsări de
sânge ale doctorilor din timpul lui Lu­
dovic al XlV-lea ridiculizaţi aşa ustu­
rător de Molière, D-rul C. Bacaloglu a-
rată marele rol jucat de Laënec care a
îmbogăţit semiologia, fără de care nu
poate exista o cercetare exactă a bolna­
vului şi anatomia patologică care ne face
să străbatem cu ochii minţii şi să vedem,
alături de simptome, leziunea care le
provoacă (doctrina leziunilor anatomice).
— Marele Laënec, toată vieaţa lui tu-
berculoz, era un om posac, trist, dar în
tinereţea lui fusese o fire adânc simţi­
toare, entuziast, luptând cu energie pen­
tru idealul său ştiinţific.
— In figura lui descărnată cu nasul
subţiat şi urechile străvezii, ceeace mă
impresionează este scânteerea ochilor
săi In care se citeşte inteligenta şi bu­
nătatea. I-a plăcut literatura. In docu­
mentele familiei se găsesc o serie de
poezii, fabule, traduceri din Virgiliu, etc.,
se pare că toţi în familia lui Laënec ver­
sificau. (Ce asemănare cu familia d-rului
Bacaloglu, în care fiecare membru e un
literat şi artist!).
Pagini de evanghelie se desprind din
vieaţa acestui mare savant francez în ce
priveşte menirea medicinei şi sacrificiul
de abnegaţie cărora trebuia să se supună
în cariera lui — muncind e greu să nu
parvii, exclama d-rul C. Bacaloglu, amin­
tind faimosul adagiu al lui Virgiliu: Labor
improbus omnia vincit.
In volumul de care ne ocupăm „Clinici

~ CELE TREI CRIŞUR1 ï
Prof. Dr. C. Bacatogli! în laborator.
J se răzbună pe noi mâncându-ne la rân­
Medicale e un capitol ce interesează în
mod deosebit intitulat „Ochire csapra me-
dicinei din trecut şi medicinei de astăzi",
în care cititorul student sau diletant, face
o fermecătoare incursie în timp şi spaţiu
BCU Cluj / Central University Library Cluj
în istoria medicinei şi a medicilor.
întâlneşte aco'o imnuri de admiraţie ri­
dicate Iui Claude Bernard, cel care a pus
medicina pe baze ştiinţifice stabilind prin­
cipiul determinismului, fiziologia pato­
logică ;
Lui Pasteur, care descoperă lumea mi­
croorganismelor, lămurind cauza boalelor.
Savantul român face o admirabilă deo­
sebire între ştiinţa şi arta de a vindeca:
— De multe ori savanţi iluştri, cerce­
tători mari în laboratorii, sunt clinic<ani
mediocri. In alcătuirea unui diagnostic
precis, vom pune la contribuţie toate cu­
noştinţele noastre împrumutate percuţi-
unei, ascultaţiunei. investigaţiunilor fizice
şi acum, graţie analizei chimice şi bac­
teriologice, examenul diferitelor lichide
şi producţiuni patologice.
Cea mai nobilă parte însă, în studiul
marelui savant român e cuprinsă în a-
ceste rânduri :
— Căci, în ultima analiză ştiinţa medi­
cală s'a născut din dorinţa de a prelungi
vieaţa fiinţelor iubite ce ne înconjoară. Şi
niciodată pasiunea ştiinţei nu trebue să ne
facă să uităm acest obiectiv. Câmpul ex-
perimen'aţiunii e larg deschis în seria a-
nimală şi nu vom recurge la organismul
omului decât atunci când vom fi pe deplin
siguri că nu numai nu-i vom putea fi vă­
tămători, dar intervenţiunea noastră îi va
reda sănătatea şi vieaţa".
Ce cuvinte cinstite, înţelepte, dumne-
zaeşti !
Doamne, câţi doctori cu vază nu fac
căsăpie pe trupul pacienţilor, numai pen­
tru setea de onorar pe care mulţi îl pre­
tind chiar înainte de operaţie. Iar după
ce nenorocitul căsăpit rroare sub cuţit,
sau indată după, marele operator ex­
clamă: „Operaţia a reuşit, pacientul su­
combat !"...
La pag. 36 a volumului întâlnesc din
nou citaţia franceză. La garde qui veille
n realitate, preludiul imoralităţii".
aux barrières du Louvre n'en défend pas
nos rots", pusă în gura celebrului chi­
rurg francez Ricord.
E o eroare întâlnită la mulţi medici
Ricord a luat şi el fraza din faimoasa po­
ezie a lui Malherbe : Consolation à M.
du Périer sur la mort de sa fille. E strofa
i9-a din cele 21 ale poeziei:
Le pauvre en sa cabane, où le chaume le couvre
Est sujet à ses lois.
Et la garde qui veille aux barrières du Louvre
N'en déjend pas nos rois.
Din sfaturile practice ce desprind ci­
tind frumoasa şi profunda lucrare a sa­
vantului C. Bacaloglu, e bine să fixăm
în memorie cele împrumutate lui Met-
chnikof.
Pentru a micşora flora bacteriană ce
rămâne în gură şi intestinele noastre din
abuzul de carne şi conserve, e bine să
preferăm regimul vegetarian şi lactat. Le­
gumele, fructele şi iaurtul te apără de
bătrâneţe şi sunt sentinelele ce te apără
de moarte strigând mosafirei nepoftite :
„Pe aici nu se trece! ".
Vai ! ce de carne mai mâncăm şi noi
românii! Avea dreptate filosoful Seneca,
observând pe mâncăii timpului său, să
exclame : „Omul îşi sapă mormântul cu
dinţii".
Iar nu ştiu ce savant a spus : Anima­
lele pe erri le ucidem ca să le mâncăm
dul lor lent vieaţa prin artritism, gute şi
sincope din cauza toxinelor şi Ingroşarea
arterelor.
Volumul „Clinici Medicale" mai cu­
prinde studii de specialitate foarte apre­
ciate de lumea şi presa medicală română
şi străină.
*
* *
Spuneam că profesorul C. Bacaloglu
are multiple faţete de spiritualitate.
O lucrare edificatoare în acest sens e
broşura Frederic Chopin şi Mihail Emi­
r Cu floarea albă de cireş
nescu" (din punct de vedere medical). E
o conferinţa ţinută la Ateneul Român, în
seara de 2 Februarie 1936.
Am citit-o cu lăcomie. Aprecierile sa­
vantului se îmbină armonios cu reflexiile
artistului şi criticului de artă ce se do­
vedeşte D-r C. Bacaloglu în aceste pagini.
Vorbind de raritatea geniilor spune la
pag. 3-a :
„Şi aceşti oameni cu adevărat supe­
riori răsar ca excepţiuni în curgerea se­
colelor, după cum sunt plante care înflo­
resc numai la o sută de ani şi atunci în
condiţii prielnice".
Mais le génie est une longue patience
(Pascal), iar Edison a zis: Geniul e 1%
inspiraţie şi 96% transpiraţie, adică muncă,
migală, suferinţă. Chopin, Enescu şi Emi­
nescu, au fost nişte muncitori prodigiosi
ca să desăvârşească talentul înăscut.
Oraşele, ca un Moloch care-şi mănâncă
copiii, îşi sfărâmă prin multiciplitatea o-
/ w w w w w w w v*> w w w w w
> ' A Aä AV AN A \ AN AS /a\ A \ /*> /*\
caziilor de infecţie şi prin vieaţa sbuciu-
mată la care sunt expuşi, citadinii, con-
ducându-i astfel la degenerare şi la moarte
Dacă Eminescu prezintă atâtea scăderi
în interiorul şi exteriorul său e că el nu
se preocupă de realitatea şi dificultăţile
existenţei, cât de vieaţa sa lăuntrică.
Prof. C. Bacaloglu, susţine cu lux de
argumente că Eminescu n'a fost un pesi­
mist cum vrea să-1 scoată unii, dar niciun
exagerat optimist. A fost un om de o
sensibilitate extrem de accentuată în su­
fletul căruia se reflectau toate problemele
mari ale existenţei.
Pe Eminescu nu-1 durea propriile lui
suferinţi, ci suferinţele neamului său. Emi­
nescu, un mare român, e indignat de lu­
mea politică, care sub masca patriotis­
mului, nu caută decât îmbogăţirea per­
sonală. Citind ideile iui Eminescu contra
cosmopolitismului, Prof. C. Bacaloglu a-
daogă:
„Nu putem desprinde un om de naţio­
nalitatea sa. Şi chiar atunci când el are o
manifestare artistică universală cum e pic­
tura sau muzica, el e privit cu dragoste,
mândrie şi recunoştinţă de naţiunea tn
care s'a născut. Combătând aprecierile
psihanalitice asupra lui Eminescu ale
D-rului Vlad, savantul clinician C. Baca­
loglu adaogă :
„Medicul freudian spune că Eminescu
n'a iubit niciodată, că s'a iubit numai pe
sine însuşi ca Narcis, (care privindu-şi
chipul în apă s'a îndrăgit de frumuseţea
lui însăşi şi crezând că e o nimfă s'a a-
plecat peste apă ca s'o cuprindă şi s'a
înecat). Dar dovezile şi-le culege din lu­
crările postume ale marelui poet care In
vieaţă le-a găsit nedemne de a fi publi­
cate ; e o impietate ce s'a făcut.
Eminescu a iubit. A idealizat femeea.
Nu era un simplu erotic patologic cum
il scot în studiile lor d-nii D-r Vlad, Că-
linescu şi, mai trist, Lovinescu.
Atât de fragedă te-asemeni
Şi ca un înger printre oameni
In calea vieţei mele eşi.
Astea nu sunt rânduri de erotic nici
de egoist.
Pe Veronica Miele, care-i dăduse su­
prema voluptate dar îl şi înşelase mereu
întocmai ca George Sand pe Alfred de
Musset, Eminescu după ce o încarcă de
blesteme, o iartă:
Ştergeţi ochii nu mai plânge. A fost crudă
învinuirea
A fost crudă şi nedreaptă, fără razim, Jără
Jond,
Suflete, de-ai fi chiar demon, tu eşti sfântă
prin iubire
Şi ador pe acest demon cu ochi mari cu părui
blond.
Foarte interesante sunt peripeţiile boa­
lei lui Eminescu şi calvarul marelui geniu
până la sfârşitul vieţii lui, minunat des­
crise de marele nostru clinician.
Cu citate din marii noştri romancieri şi
critici, pe care savantul medic i-a cercetat
cu amănunţime, prof, d-r C. Bacaloglu
conchide :
„Dacă geniul nu cunoaşte nici moartea
şi numele lui scapă de noaptea uitării,
pe de altă parte însă, pe pământ, nu e
capabil de a ferici pe cineva, nici capabil
de a fi fericit. El n'are moarte, dar n'are
nici noroc".
„Vedem astfel şi socotesc, întrucât mă
priveşte ca o mângâiere, ca un ultim cu­
vânt, că actul final al acestor vieţi fără
noror, moartea liberatoare, constitue, în
aaamnssMssmes CELE
Precaut şi subtil, prof. C. Bacaloglu nu
ne lămureşte dacà e vorba de imorfli-
tatea de pe lumea cealaltă sau a numelui
ce va trai pe veci în mintea admiratorilor
şi a naţiunii.
* **
Acesta-i savantul pe care il cunoaştem
de câteva decenii. Un om dintr'o bucata,
cu surâsul cald pe buze şi cu ochi ce te
privesc ca o binecuvântare. Nu ştiu dacă
a fost vreodată bogat în adevăratul sens,
daca a câştigat mult cu clientela sau daca
a moştenit rude mstarite, dar pe lângă
bogăţia minţii sale el a mai adunat şi o
bogăţie de arta m modesta sa casă, dar
de cel mai artistic stil din str. Jules Mi­
chelet.
Încăperile sunt adevărate mici muzee.
Încă din biuroul de lucru şi de consul­
taţii te simţi, par'ca într'un colţ de expo­
ziţie. Plante verzi. Fotolii şi canapele o-
dihnitoare. Portretele sacre ale părinţilor,
adevăraţii lui penaţi. Vaze în care, deco­
rative, visează tomnatic crizanteme albe.
O statue de brtton în bronz catifelat,
ce reprezintă pe eroina lui Flaubert „Sa-
lammbô". Un trup sculptural gol cu mâi­
nile ridicate în sus in adorarea zeiţei Ta­
nfi, părând că o invoacă pentru salvarea
vieţii iubitului ei Matho, şeful mercena­
rilor din războiul cartaginez.
Un grup de bronz, un satir culcat pe
spate şi strangulat de mâinile unei nimfe
ce se luptă sa ramâie nepângâritâ.
O casă din Scolia cu umbrele moi re­
flectate în apa unui lac de admirabilul
nostru pictor Isachie.
O fotografie a celor trei fraţi Bacalo­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
glu, toţi în uniformă de ofiţeri, Constan­
tin, Victor şi George, din timpul războ­
iului.
Câteva portrete ale foştilor săi profe­
sori delà Paris: Achard, Brissaud şi V.
Babeş.
O bucată de Lazărescu, un asalt la ba­
ionetă, ai crede că e o pânză de Détaille !
O canapea şi 4 largi fotolii de piele
şi de mătase roză te îmbie să râsfoeşti
tratatele ce umplu rafturile bibliotecii.
O mapă cu flori de violete brodate in
mătase ce trezeşte melancolice amintiri sa­
vantului din vieaţa lui de student la Paris.
Pe călimara de onix, un leu de bronz
păzeşte, parcă, liniştea creatoare a sa­
vantului român.
Lămpi, vaze de preţ, candelabre artis­
tice întregesc mobilierul biuroului.
Un portret de Bancilă şi o cupă de o-
nix încrustată, de artă veneţiană închee
micul dar bogatul biurou.
Salonul de alăturea iţi mângâie ochii
prin rozul princiar al mătăsei unui mo­
bilier cam uzit, dar de mare preţ, luat,
pare-mi-se, la licitaţie, din casa lui Mar­
ghiloman. Şi aici operele de muzeu te
ispitesc la fiece colţ cu chemări de vrajă.
Un colţ de grădină cu boules de neige,
de Luchian.
Superbe şi elegante vaze Galle. O i-
dilâ In marmoră, de sculptorul danez din
Copenhaga Ştefan Sinding : .,Après le
péché" (Un Adam şi Eva îndată după pă­
cat ..). E fermecător. El o priveşte beat
de fericire şi cu aer de protector, ea vi­
sează încă la clipele divine prilejuite de
biblicul mâr.
Un grup de Jalea, din timpul războiului,
în bronz. O femee care-şi plânge soţul
sau fiul. Bucată de mansoleu.
Doi tigri de porcelan alb. O Madonă
cu pruncul, din fabrica Pirkenhamer. O
fructieră de pur cobalt. Un tablou, flori,
de Burada-. Două portrete de Deveria,
TREI CRIŞURI
reprezentând niste superbe femei goale
eşite din baie cu rotunjimi roze, armo­
nice, calde şi fragede. Roze vii cu miresme
ce aburesc din culorile tabloului ca o is­
pită a tinereţii eterne.
Un tablou, de un pictor francez vechiu
„Tâigul Cucului" ce aminteşte savantului
zilele petrecute 20 de ani, ca profesor
la laşi.
Un Bulgăraş, cap de femee splendid,
ce răsare dinti'o stâncă în un brele serei
ce se lasa deasupra mârei. Pare un cap
de faleză ce te atrage spre genunea morţei !
Un vas de flori cu tufanici galbene, de
delicatul pictor Manea. O femee in apus
(într'un alt tablou) smulge un trandafir
de toamna, ca ea însăşi in toamna vieţii!
Un porcelan, hanap, din Capo di Monte,
reprezentând triumful lui Bachus. Un Bal­
de, de Barbieri.
Clienţii ce sosesc mereu reclamă pre­
zenţa savantului în biuroul de consultaţii.
In sufragerie ceaiul abureşte în pahare.
Linişte. In lipsa savantului privesc ta­
blourile ce împodobesc sufrageria. Două
păsări de vânat atârnate de cioc, eşite
din penelul lui Andreescu. Un Ştefan Po-
pescu: Casă ţărănească, primită delà Io-
nescu-Oion. O carica-urâ reuşită repre­
zentând o popotă de ofiţeri de d-na De-
metriade Balacescu. Un vas de ceramică
românească l'ai crede un vas grecesc ;
reprezintă un plug trăgând brazde pe
marginea mării. E o mică capo d'operă
din începuturile ceramicei noastre în cu­
lori de artă. într'un dulap o tavă de lemn
incrustată cu pinguini ce par'că aştepţi
sâ-i vezi umblând, reprezintă pecetea
marei case Galle.
Un Vermont, un colţ de tară, o căsuţă
modestă dar plină de poezie şi de li­
nişte fermecătoare ca şi sufletul dispăru­
tului şi mult talentatului meşter al culo­
rilor.
Urc la etaj pentru a admira în salonul
cel mare celelalte comori strânse de a-
cest nabab al bogăţiilor spirituale. Pereţii
salonului sunt şi aci împodobiţi de ta­
blouri : Un Verona-fiul, „Codrul Herţei".
într'o vitrină stil Louis XV, o puzderie
de bibelouri şi obiecte de artă: o dan­
telă toile d'Araignée argentine.
— Asta a adus-o soţia, născută Iulia
Quintana, spaniolă, din Argentina. Pri­
veşte ce dantelă ! Parcă e ţesută din fire
de păiajen !
Un superb tablou reprezintă pe fru-
>
•~<8>*<» •7s<ft-T< 7<*î-T<,
f&T* *'<9^ i
Itinerar nocturn
D e a c u m a noaptea umbla enorma, uriaşă,
P e străzile cetăţii, d e teama ei pustii,
Şi-mi bate brusc în g e a m u r i , s e v e r ă şi trufaşă,
Chemându-mă d e s m e t i c spre n e g r e l e - i orgii.
Ci e u , sfidând hypnosa lor dulce, dar bolnavă,
Cu storurile trase, v o i u reciti, vibrând,
P o e m e ntr'aripate d e d r a g o s t e suavă
Din cărţi ultragiate d e muritori d e rând,
Ca'n zori, când Aurora, tot pură şi tot roză,
P e patul m e u c u suliţi d e aur v a cădea,
Intregu-i nimb feeric, c a o a p o t e o z ă ,
S ă simt c u m s e r e s f r â n g e sublim p e fruntea
[mea.
D e m . Bassarabeaaa
>%%%%%%%m%%>%%&
ProJ. Dr. C Bacaloglu, in seara banchetului oferit
ca un omagiu, de către 210 colegi, profesori, medici
şi admiratori (Febr. 1936).
moaşa spaniolă din ţara tulburătoarelor
Carmen şi toreadorilor azi însângeraţi,
ei inşişi, de schijele comuniştilor.
— lată şi o altă dantelă de Bruges.
Dincoace, o scoică cu perla nescoasă,
înfiptă în cochilie, lată o tabachera din
vremea lui Napoleon-cică—adaogă fina
şi graţioasa conducătoare.
Un peisaj ţărănesc de Bâieşu Mare
talent! Păcat că a murit aşa tânăr.
Un Balcic pe clar de lună, de losif Vul-
cana, nu prea agreat de critici. Un inte­
rior de biserica Mănăstirea Voroneţ, de
Hadici, desenatorul lui Tafrali. Mi se îm-
păiejeneazâ ochii gândindu-mă la cole­
gul meu de facultate, bunul meu vechiu
prieten, Tafrali o glorie a ştiinţei şi a
culturii româneşti, mort de curând.
Un peisaj de iarnă pe lemn (crăpat)
de Verona-tatăl.
Un bust superb de Mâţăuanu. Sărmanul
s'a spânzurat in timpul războiului
O bibliotecă en bois de rose. Un amo­
raş adorabil adormit cu săgeţile sub cap
de Onofrei.
Scoboram splendida scară de stejar.
Pe un perete observ un faimos Millet :
Un ţăran plecând delà câmp.
— A, nu ştii — lămureşte Doctorul, —
r
Grigorescu al nostru pe când era la Bar-
bizon se îndrăgostise de fiica lui Millet,
care a trâit şi a murit sărac Acesta la
un moment, a vrut să vândă până şi por­
tretul lui, făcut de Grigorescu. Dar fata,
care îl păstra ca pe o comoară, s'a opus
şi a ascuns acest minunat tablou. Unde
o mai fi azi această capo d'opera a lui
Grigorescu ?....
Intrăm în sufragerie, din nou, însoţit
de savantul profesor C. Bacaloglu.
— Care sunt cele mai frumoase amin­
tiri din vieaţa d-tale de intern»t la Paris?
— Am asistat la apoteza lui Pasteur in
vieaţă. Suferea de hemiplegie, îşi ţâra pi­
ciorul. Emoţionat s'a îmbrăţişat cu Lister,
celebrul chirurg englez, care, c -l dintâiu,
a introdus In Anglia metoda pasteurianâ
şi de aci a trecut în Franţa, apoi în Eu­
ropa.
On n'est jamais prophète dans son pays!
Asta era pe la 1900.
— Cu ce te mândreşti mai mult din o-
pera d-tale?
— Cu teza Le coeur dans la fièvre thy-
 ^H^HKH^^S CELE
Opera literară a M. S. Regina Maria difuzată la Radio din Viena.
M. S. Regina Maria.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
poide, teză premiată de Facultatea de
Medicina din Paris.
— Ai făcut politica?
— Am fugit de politică. Am fost Efor
al spitalelor Spiridoniei la laşi. In cam­
panie, am fost diriguitorul spitalelor de
Evacuare. S'a făcut rău că n'au fost nu­
miţi oameni de specialitate. Se numea
orice doctor pentru toate boalele. Atunci,
am căpătat şi eu o febră tifoidă ce mi-a
ameninţat serios vieaţa
Azi, mulţumesc lui D-zeu, sunt preşe­
dintele atâtor societăţi ştiinţifice medicale,
române şi străine şi lucrez mai departe
pentru ştiinţă şi bunul renume al pa­
triei mele.
Acesta e omul şi opera lui. Profesorul
d-r C. Bacaloglu, e o planetă de mâna
întâiu pe firamentul ştiinţei şi culturei ro­
mâneşti. Articolele sale de vulgarizare
din „Universul" şi alte ziare sau din di­
verse reviste, i-au făcut numele popular.
Prietenii şi cunoscuţii îl adoră. înainte de
a fi savant şi medic, doctorul profesor
Bacaloglu e un om.
* bins, que cet affreux étalage des malheurs Eliade ;
Zăresc pe un colţ al bibliotecii un al­
bum cu pecetea vetustâţii, cu coperta in­
crustată, reprezentând un colţ oriental
cu minarete, semilune şi un papagal pe
ramura unei plante exotice. Curios, mă
apropii, îl desfac şi dau de unul din a-
cele faimoase albume ale copilăriei şi
tinereţei noastre, de băeţi sau de fete, în
şcoli şi pensioane. Ca mai totdeauna,
mă aşteptam să găsesc în el banale de­
dicaţii copilăreşti risipite din belşug în
majoritatea cazurilor. Mă retrag într'un
colţ al salonului şi din ce-1 râsfoesc, pa­
gină după pagină îmi desvălue comori
de simţire, de nobile cugetări şi dese-
nuri uimitor de artistice în creion, făcute
în vremurile de studii ale valorosului stu­
T R E I CRIŞURI H^^^^B^K
maîtres? Une cert.Une ombre de mélan
colie, un sentiment contenu de tristesse
Un e v e n i m e n t a f o s t d i i u z a r e a p r i n „ R a ­ compatissante, ne se dtssimulen-t-ils pas
d i o " d i n V i e n a , a b a s m u l u i „1002 Nopţi" souv nt sous les traits sévères des plus
d a t o r i t M. S. R e g i n a Maria, c a p i e s a r a d i ­ impassibles médecins, des plus froids opé­
ofonică (versiune germană) înscenată de rateurs ?
prof. Dr. N ü c h t e r n , a v â n d c a i n t e r p r e ţ i ,
a r t i ş t i d e l a „ B u r g t h e a t e r " şi a c o m p a n i a t ă Aussi, quel effet saisissant, cette poig­
de-o muzică, bazată pe motive orientale. née de main, en quelque sorte quotidien­
L u c r a r e a e b a z a t ă p e u n e p o s „Copilul nement échangée avec la maladie, cette
Soarelui'' a v â n d c a a c ţ i u n e , p o v e s t e a t r a ­ fréquente communication avec la mort, ne
g i c ă a f e c i o a r e i M e r i m a h , c o p i l a u n u i ţ e ­ doivent-elles pas produire sur nous, en­
s ă t o r d e c o v o a r e d i n Orient. I u b i t ă şi d i ­ fants de vingt ans, pour qui la vie s'ou­
vinizată, c a şi-o sfântă de popor, de lumea vre avec tous ses charmes, ne semblant
c e l o r m i c i şi n ă p ă s t u i ţ i d e s o a r t ă , M e r i ­ faite que pour nous plaire.'
mah respinge chiar propunerile ispititoare,
p r e c u m şi darurile, onorurile oferite de î n ­ Mais toi, ô trop heureux Constantin, le
s u ş i Califul, î n f l ă c ă r a t d e f r u m u s e ţ e » e i , Ciel t'accorde un talent qui égalera toute
c ă c i ţ i n e s ă r ă m â n ă şi d i n c o l o d e m a l u ­ ta vie; par tes joyeux accords, tu fais
rile Tigrisului, în mijlocul celor săraci bien V te envoler la tristesse de ces lugu­
şi umili. bres spectacles, pour ne conserver que la
Dar, Califul î n d â r j i t d e a f r o n t u r i l e p r i ­ philosophie qui s'en dégage et le profit
mite şi vrând s ă o c u c e r e a s c ă p e Meri­ scientifique que tu en tires,
mah, înscenează o revoltă, răspândind
s v o n u l , c ă a r fi o v r ă j i t o a r e . A la villa Rosa, devant ce panorama
Un s v o n , c a r e p r i n d e şi p o p o r u l î ş i r e ­ grandiose, qui déroule à nos regards éblouis
v a r s ă u r a c o n t r a e i şi î n t r ' u n a t a c a s u p r a la grande cité parisienne, tire de ce violon
c a s e i lui Merimah, o piatră r ă n e ş t e de ces son délicieux et pénétrants, supplée
m o a r t e , p e c o p i l a n e v i n o v a t ă . Dar, c h i a r même au défaut d'une corde qui manque
pe patul de moarte, Merimah respinge p e par l'habileté prodigieuse de tes doigts,
Calif şt m o a r e , b i n e c u v â n t â n d p e a c e i , égale ce paysage par la grâce de ton ar­
c a r i i - a u fost d r a g i ( p o p o r u l ) c a r i a u r ă s ­
plătit d r a g o s t e a ei mare, prin ură, duş­ chet ; cette douce journée de campagne et
m ă n i e şi crimă. O acţiune de un plin dra­ d'air pur renforce ton âme et la rassérène,
matism, un lirism în versificare, îngrădită et semblera lui cacher demain les laideurs
într'o a t m o s f e r ă d e m i s t i c i s m o r i e n t a l . de l'hôpital pour n'y laisser subsister que
O p e r a M. S. R e g i n a M a r i a , a o b ţ i n u t u n l'intérêt immense qui découle de toute étude
s u c c e s desăvârşit, care s e resfrânge şi a- médicale
supra organizatorilor acestui spectacol de
î n a l t ă artă, c a r e - a fost „ R a d i o " din Viena. Heureux celui qui sait goûter les joies
pures de l'art, car l'art est éternel et son
H. G. rayonnement divin illumine jusqu'à ses
derniers jours l'âme de l'artiste; mais heu­
reux aussi celui qui a appris à aimer la
dent român ce a fost dr. C. Bacaloglu;
nature, car elle aussi est immuable et ne
cessera jamais a'étaler à chaque printemps
Cea mai înduioşătoare dedicaţie e a ses plus beaux trésors aux yeux de ses
bunilor săi părinţi scrisă de mâna sigură, passionnés amants".
caligrafică, dreapta şi de emoţionantă po­
ezie a celui care a fost A. G. Bacaloglu, Admirabilă pagină ! Ai crede-o smulsă
tatăl unei întregi pleiade de copii cari din iluminata operă a lui Maurice Mae­
i-au cinstit numele şi au ilustrat spada, terlinck, asupra morţii. In acelaş timp ce
ştiinţa, literile. muzica şi pictura ro­ sublime reflexii asupra marelui talent al
mânească ! savantului român care cu vraja vioarei
Urmează dedicaţia sfintei sale mame. frumuseţe sale ştia să pue un văl de poezie şi de
Apoi o profundă dedicaţie a fostului său ale paturilor eterica peste durerile hidoase
coleg de'internat Albert Perrée, scrisă în de spital delectându-şi ast­
album, la Argenteuil, Dimanche 19 Jan­ fel şi sufletul lui şi pe al celor din jur!
vier 1893. Este atâta înălţare, duioşime Spicuesc, iarăşi, admirabile gânduri aş­
şi adâncime de sentimente şi idei în a- ternute, tot la Paris, în 24 Aprilie 1891
ceastă pagină ce slăveşte cultul prie­ de Ştefan Cruceanu. Un admirabil cap
teniei între doctor şi suflete alese că is­ în creion cu câteva acorduri dintr'o so­
pita e prea mare spre a nu o reda în nată de Beethoven, scrisă de o mână
întregime. fină, desigur una din multele admiratoare
à Constantin Bacaloglu. ale strălucitului şi frumosului student.
In capul unei pagini albe o scurta cu­
„Ne t'at-il jamais semblé, mon cher ami, getare dar destul de profundă scrisă de
que cette promiscuité continuelle avec la mâna atât de cunoscută a altui savant
mort, qui nous frôle, pour ainsi dire, in­ român, vechiul meu profesor şi străluci­
cessamment de son aile, nous autres cara­ tul doctor în litere dela Paris, Pompiliu
et des infirmités de la nature humaine, „ Emballe-toi, tranquillement I
que cette imposante sensation du noir in­ Ce 27 Avril 93 Pe pagina din faţă rân­
connu, de l'au-de là mystérieux, que dé­ durile delicate ale unui alt gânditor, fost
terminent quelquefois les plaintes d un mo­ elev al lui Titu Maiorescu, strălucitul pro­
ribond ou le regard d'un agonisant, que fesor de filozofie de azi P. Negulescu :
toutes ces choses tristes laissaient toujours „Ce 3 Juin 1893.
Paris.
leurs traces sur le visage de nos grands
„Tu me demandes une paraphrase, cher
ami? La voici:
„Tu peux t'envoler — si ça te plait —
dans te ciel abstrait de la Science pure, ou
dans le bleu élhéré de la musique, mais
n'oublie jamais que tout est pour l'homme
et que tout doit retourner à lui.
N'oublie jamais la terre!"
Pe o pagină următoare iată două sum­
bre desenuri în peniţă, într'un colţ rui­
nele unui castel negru; în colţul de jos,
HHHH^ CELE TREI CRIŞURI »HK^»K<»^
o hârcă albă de mort pe fond negru şi Generalul loan Antonescu FIGURI MINISTERIALE
între ele o strofă de cinci versuri iscă­
lite de Haralamb Lecca, fost şi el student O mână de o m ! Un suflet uriaş ! U n pa­
în medicină Ia Paris : chet d e nervi c e duc o furtună de impresii
şi simţimânte spre un c r é e r sortit să g â n ­
„..cobind a grea pustietate.'... d e a s c ă matur şi să a c ţ i o n e z e lulgerător.
Atâtea vise-adăpostite iu largi castele de In timpul marelui nostru războiu de între­
cristal, g i r e , la c e l e mai g r e l e ceasuri, el era ochiul
Cu sâne luate din poxeste, cu Jeli fru­ a g e r c e v e d e a în întunerec, şi mâna sigură
moşi, cu lari cântate ; c e descurca mersul operaţiunilor. Era tâ­
Atâtea foi de poezie... au putrezit înmor­ năr, foarte tânăr pe atunci. D a r bătrânii
mântate timpului îl ţineau pe lângă ei ca pe un câr-
In amfiteatru la spital!.. . m a c i u de nădejde pe valuri răzvrătite.
El a fost mâna dreaptă a Marelui Cartier.
După un admirabil portret în creion A v e a şi o temeinică ştiinţă militară.
Când am citit in 1919 minunata lui carte
al strălucitului intern de pe atunci Con­ • Românii', scrisă în zilele când, la conferinţa
stantin Bacaloglu, prins in Salle de Garde, de pace, se cântăreau şi s e precupeţiau ho­
entre malades, de V. Müller 19u0, urmează tarele noastre, am tresărit până'n adâncul
o calda pagină a scriitoarei şi strălucitei sufletului de trăinicia a r g u m e n t e l o r şi de fru­
ziariste, neostenita noasiră propagandista m u s e ţ e a simţirei româneşti c e palpita în fie­
din Italia, Elena Bacaloglu, sora marelui care p a g i n ă din cartea oşteanului, pe atunci,
savant. Lt. Col. I. A n t o n e s c u .
Apoi, iar admirabile desenuri în creion, Un stil lapidar. F u l g e r e scurte de lumini
cereşti. Un b o g a t adaos d e hărţi d o c u m e n -
mici capo d'opere, portrete şi peisagii, tative. Limbă de letopiseţi. Lirism de poet
iscălite Bârbuiescu 1897, Paris, Marest şi pledoarie d e mare a v o c a t al drepturilor
sur Matz-Oise şi multe alte amintiri pli­ noastre asupra întregului pământ^românesc
ne de duioşie şi de amiciţie din vremuri cu g r a n i ţ e l e lui fireşti.
însorite, iscălite E. Pantazi, Eraclie Ciu- Azi, g e n e r a l u l I A n t o n e s c u e ministru al
pagea şi diverşi alţi prieteni, admiratori Apărărei Naţionale. Tot la c e a s u r i g r e l e ,
şi admiratoare. naţiunea română are n e v o e de o solidă apă­
rare şi contra duşmanilor din afară şi a c e l o r
Incheiu acest studiu asupra luminoasei din lăuntru.
figuri culturale din Bucureştii de eri şi Generalul I. A n t o n e s c u , e omul c e l mai Oral de divizie loan Antonescu, Ministrul
de azi ce e Profesorul D-r Constantin m o d e s t din câţi cunosc. Apărărei Nationale.
Bacaloglu, căruia şi suferinzii pe care-i R e g e l e şi ţara î n t r e a g ă îşi pun toate nă­
caută şi valizii care-1 admira ii doresc dejdile în el. R. C.
noui ascensiuni in împărăţia ştiinţei, a
artei şi a cultului umanităţii pe care deo­
potrivă le cinsteşte.
bach, D-r Balif, Doc. D-r Cerchez, Prof. creştin ce a fost şi e Profesorul D-r C.
Virgil Nitulescu, Prof. G. Dragu, D-r G. Bacaloglu
Am răsfoit cu multă atenţie broşura BCU Cluj / Central University Library Cluj
„Sărbătorirea D-rulai C. Bacaloglu" scoasa
Munteanu, D-r Michiu, D-r Wander, Fam.
Manuet, D-r I. Grecu, D-r Z. Wagner,
El n'a urmat numai adagiul latin vitam
impendere vero, dar a fost şi un exemplu
de studenfii in medicină, ca omagiu adus D-r V. Wagner, General M. Redkine (de viu de virtuţi pentru discipoli şi admira­
ilustrului lor profesor. l'armée russe) etc. tori : virtute et exemplo.
In seara zilei de 29 Februarie 1936, la Din toate cuvântările, scrisorile şi te­ Aceasta Înseamnă medicină vie şi epo­
un banchet în sala de marmoră a hote­ legramele reese calda admiraţie şi iubire cală. Înaintea D-rului C. Bacaloglu, chiar
lului Boulevard, s'a sărbătorit transferarea pentru savantul muncitor şi omul bun Molière s'ar descoperi.
marelui clinician delà Spitalul Filantropia,
in frumosul şi istoricul serviciu de cli­
nică medicală al Spitalului Colţea, coin-
cidând cu 35 ani decând D-sa şi-a dăruit Printre cei ce cunosc România
toată activitatea şi tot sufletul său învă­
ţământului universitar. Generalul ROBERT MEUNIER din armata francesă
Au luat parte 210 admiratori. Printre de : G-ral C. S. D u m i t r e s c u - T a n t zi.
aceştia Ministrul Culturei Naţionale D-rul
Angelescu, (fiind bolnav) reprezentat prin In vara anului 1919, sosind la Oradea, când luată la 26' Martie 1923 a declarat valabile
subsecretarul de stat Iuliu Valaoti. armata română biruitoare s e g ă s e a în B - operaţiunile Comisiuuilor şi în absenta co­
Profesorul D-r I. Bălăcescu, General Pesta, o c o m i s i u n e interaliată, lucra la fixa­ misarului japoniei).
rea nouii g r a n i ţ e de vest pe teren. Credem — Guvernul ungar a numit succesiv, ca
D-r Vicol N., Florin Sion, Profesor Ste­ util, a publica mai jos, c u m a fost compusă reprezentanţi ai U n g a r i e i :
fan ion, D-r S. irimescu, D-r V. Gomoiu, a c e a s t ă c o m i s i u n e şi mărturia s e n t i m e n t e l o r — pe Colonelul de Stat-Major G e z a de
D-r P. Focşa, D-r V. Tempea, D-r Enâ- nobile de bună prietenie, c e generalul Ro­ Dormandy ;
chescu S. D., D-r Gheorghe St. Constan- bert Meunier, preşedintele comisiunei, ne-a a- — pe Căpitanul Olah ;
ţinescu, Şerban Milcoveanu (Preşed. Stud, rătat ulterior, după împlinirea misiunei sale, — pe Colonelul de Stat-Major A l a d a r de
în medicină) — au ţinut entusiate cuvân­ e x e c u t a t ă în simţul dreptăţii şi adevărului is­ Czeke;
tări de slavă In cinstea ilustrului sărbă­ toric : — pe d-l A n d o r S z e n t m i k l o s s y ataşat de
torit. C o m i s i u n e a pentru D e l i m i t a r e a f r o n t i e ­ legaliuiie •' şi '" fine
— pe Căpitanul-Comandor A l l r e d de D i e -
S'au citit scrisori şi telegrame omagiale rei dintre R o m â n i a si U n g a r i a , a fost cons­
trich-Sachseniels.
din partea multor somităţi medicale stre­ tituita la Paris la 1 August 1921, în vir­
tutea art. 29 ţi 46 din Tratatul de la Guvernul român a numit ca reprezentant
ine ca: Ch. Achard (Membre de l'Institut Trianon. al R o m â n i e i (din Octombrie 1921) pe Gene­
de la France et de l'Académie Roumaine). — Guvernul M a r e i B r i t a n i i a numit ca ratul C o n s t a n t i n S. D u m i t r e s c u (Tautzi), pe
Emile Sergent (Membre de l'Académie de reprezentant al Marei Britanii pe Locol.- atunci Colonel.
Médecine). Marcel Labbé (Membre de Colonel A. V. F. R ü s s e l C. M. C, M. V. O. Lucrările Comisiunei au fost terminate
l'Académie de Médecine). A. Lemierre la 28 I n n i e 1925, iar Procesul- Verbal defi­
— Guvernul france: a numit ca repre­
(Membre de l'Académie de Médecine), nitiv de delimitare a Jost semnat în aceiaşi
zentant al F r a n ţ e i pe generalul de brigadă
zi la O r a d e a - M a r e . G. B .
D-r Guillaume. R o b e r t M e u n i e r ; ales ca P r e ş e d i n t e al Co­
misiunei;
Apoi delà N. N. Sâveanu, Prof. D-r O- — Guvernul Italian a numit ca repre­ C7ncă din anul 1861 funcţionează la
bregia, Prof D-r Marinescu, Prof. D-r zentant al I t a l i e i pe Locot.-Colonel Cav. Nissa (Franţa La «Société des
Ion Nanu (Muscel), Prof D-r A. Rainer, Teodor Paolotti ; Lettres, Sciences et A r t s des Alpes­
D-r Gane, Prof. D-r Graţosky, Prof. D-r — Guvernul japonez a numit ca repre­ maritimes* ; societate creată în scopul
G. Tudoranu, Prof. D-r Urechia, Octa- zentant al J a p o n i e i pe maiorul Mitsunobu de a încuraja studiul literelor, ştiinţe­
vian Goga, Trancu-laşi, Doctor Alexan­ S a n o , (retras la 28 Februarie 1923, de către lor şi al artelor şi totdeodată spre a
drina M. lonescu, D-r C. N. Iliescu, D-r Guvernul japonez prin aplicarea unei mă­
suri de ordin financiar aplicată tutulor co- propaga lucrările cu caracter intelec­
• Ţeţu, Ifrim, D-r C. Leonte, Prof. D-r misiunilor de delimitare din Europa, iar tual.
Haţieganu, Prof. Goia, Boloka, Prof Kern- Conferinţa Ambasadorilor prin Deciziunea Printre membrii societăţei se n u m ă r ă
m&mmm^mmwm
un important număr de personalităţi:
miniştri, academicieni, oameni de şti­
inţă, ofiţeri, ingineri, etc., care acti­
vează în domeniul propus pe calea pu-
blicaţiunilor, prin lucrări personale,
prin conferinţe şi comunicări, prin vi­
zite, etc. ajungând astfel să realizeze
un însemnat număr de volume care
constituesc «Analele» acestei societăţi,
iar activitatea desfăşurată în timp a
făcut ca operele ei să fie foarte apre­
ciate nu numai în F r a n ţ a ci şi peste
hotarele ei.
Intr'unul din aceste volume se gă­
seşte publicată şi o importantă lucrare
a D-lui General Robert Meunier inti­
tulată : „Quelques aspects de la Tran­
sylvanie" ; lucrare pe care domnia-sa,
în calitate de membru al acestei aso-
ciaţiuni a expus-o în faţa unui numeros
şi select auditor—într'o conferinţă care
a fost apreciată în mod cu totul deo­
sebit.
D-l General Meunier, având prilejul
să cunoască de aproape Transilvania
şi populaţia ei, a făcut prin expunerea
sa nu numai o serioasă analiză ci şi
una din cele mai reale şi dezinteresate.
Dar să spicuim puţin această lucrare:
Odată cu prezentarea situaţiei geo­
grafice, domnia-sa arată că România
este o ţară eminamente agricolă, iar in­
corporarea Transilvaniei nu tace decât
să o completeze cu aceia ce îi li psea. Se
citează apoi grandioasele păduri care
împodobesc masivul Carpatin, exploa­
tările forestiere şi bogăţiile subsolului:
aur, cărbune, sare, petrol şi gaz m e ­
tan, produs particular al regiunei, etc.
BCU Cluj
Vorbind despre locuitori, D-l Gene­
ral se opreşte în prim loc asupra Mo­ / Central
Generalul
ţilor, iar mai apoi între altele, spune;
„II n'est pas d'être plus sympatique
„que ce paisible paysan Roumain, tout
„vetu de blanc, recouvert du cojoc ou
„giletdepeaudemouton finement brodé
„par sa femme, coiffé l'hiver de la ca-
„ciula, bonnet de fourure de forme
„tronconique, et l'été du feutre a lar-
,ges bords, chaussé de sandales rete­
nues par des lanières croisées autour
„de la jambe. Dans nos relations jour-
„nalieres avec ces paysans, nous avons
.trouvé chez eux un calme, une bonté,
.un sens de l'équité que pourraient
„leur envier des populations de cul-
„ture plus avancée".
.11 n'est pas de femme plus jolie,
„plus gracieuse que la paysanne rou-
.maine avec son léger corsage de
.toile et ses tabliers brodés. Il n'est
„pas non plus d'être plus doux, de
.meilleure mère, de meilleure nourice,
„de plus attentive ménagère. Les
.moeurs villageoises sont dune grande
„simplicite et les bals qui se tiennent
„le dimanche sur la place publique
.présentent un mélange de grâce, de
„douceur et de bonne tenue tout à fait
„remarquable".
Ocupându-se de reforma a g r a r ă şi
de efectele ei, D-sa conchide că ea con­
stitue o binefacere pentru întreaga na­
ţiune, întrucât datorită ei România a
fost la adăpostul unor pericole cu ca­
racter mult mai g r a v şi aceasta nu
numai pentru beneficiari ci chiar şi
pentru victimele momentului: proprie­
tarii expropriaţi
Trecând la chestiunea etnică şi reli­
gioasă (asupra cărora se insistă ceva
mai mult pentru a se înţelege menta­
CELE TREI CRIŞURI mm%mzmx>%%%%
litatea populaţiei) se dă un exemplu ment réagir sur la politique intéri­
edificator : eure roumaine''.
„11 n'est pas rare qu'un paysan tou- Apoi, dupe ce trece în revistă vari­
„main de Transylvanie, interrogé su' etăţile de rasă, de limbă şi religiune
.sa nationalité, réponde obstinément : pe care le prezintă Transilvania şi Ba­
„je suis ortodoxe" ou „je suis grèco natul, domnia sa defineşte «Pusta> şi
„catholique"; toute l'idée de religion se descrie pe locuitorii ei şi obiceiurile lor.
.confond che? lui avec celle de la na­
Ocupându-se de marile centre po­
tionalité". pulate, d-l general remarcă, între al­
Din punct de vedere cultural, se re­ tele, caracterul lor deosebit; astfel Bra­
şovul, Sibiul şi Timişoara sunt asemu­
marcă, între altele, că : ite cu oraşele g e r m a n e de pe malurile
„En Transylvanie et dans le Banat, Rinului. Aradul şi Oradea sunt consi­
„au contraire, les cultures allemande derate ca centre economice de primă
importanţă, pe când Clujul constitue
cetatea culturei, iar Universitatea lui
apreciată ca o instituţie remarcabilă
din toate punctele de vedere. - Des­
criind vieaţa la Oradea se dă un ec-
semplu edificator de condiţiunile în
care guvernul r o m â n a înţeles să tra­
teze minorităţile, căci iată ce a cons­
tatat devizu :
„Ici comme partout, le Gouvetne-
„menl roumain a adopté, en matière
.culturale, une attitude très libérale
.envers les minorités: théâtre ma-
.gyar, journaux et souvent enseignes
„ătes magasins en langue magyare, é-
„coles magyares voisinant avec les é-
.coles roumaines et permettant aux
„habitants de race et culture magyare
„d'entretenir cette culture".
Referindu-se la vieaţa satelor, D-l Ge­
neral, face între altele, şi următoarea
descriere :
<Le dimanche, toujours respecté, clia-
University
Robert Meunier din Armata
Library Cluj •cun vient s'asseoir sur le seuil de sa
'maison, dans une attitude quasi hié­
Franceză. ratique et, souvent, après de longs si-
lences, les conversations s'engagent.
'Qu'ils appartiennent à la race magya-
„et magyare ont laissé une empreinte re ou à la race roumaine, qu'ils soient
.profonae; si la population roumaine 'Catholiques, orthodoxes, unites, hom-
„des campagnes a affirmé sa vitalité 'mes et femmes ont revêtu leurs plus
„en conservant et même en accrois­ 'beaux habits: ta jeune fille roumai-
sant, grâce a sa prolificité, sa supé­ ne a seulement, par smeroit, accu-
riorité numérique, si elle a conservé 'inule sous sa jupe une invraisem-
.jalousement sa langue et ses coutu blable quantité de jupons blancs, dont
.mes, la population des villes a dû né­ 'le nombre et la richesse sont le signe
cessairement, malgré l'existence d'un 'visible de l'importance de la dot ;
ncerlain nombre d'intellectuels rou­ <dans le tournoiement de la danse,
mains, s'adapter à la langue off ideile" • 'toujours très chaste, ces jupons for-
„De là une différence sensible dans 'ment des cercles gracieux, où se ré-
„la manière de fentir et de penser 'veillënt plus ou moins les splendeurs
.non seulement entre les populations 'intimes de cette originale parure»
„dans leur ensemble, mais entre les
„Roumains du vieux Royaume et les
Reamintind existenţa şi acţiunea mi­
„Roumainsde Transylvanie. Cette dif­ siunilor Universitare franceze în Ro­
ference, qui tendra sans doute à s"at-
mânia, d-l general Meunier, nu scapă
„tenuer dans l'avenir, doit nécessaire­ a semnala existenţa cercurilor franco-
dt. trómbe /Ì^jolA^Ck J^A^K i.
(2 AJUVJL < fit. < ^ f w » < i i r i ' f l i i t < «8- <<*>i /£+yt *- • '<?• *J>TkâaJ<Z^
'ei-.**.
AutograJ scris de G-ralul Robert Meunier, în albumul de onoare cu ocaziunea
vizitei făcute la Oradea la Sediul Reuniunei şi revistei ,, Cele Trei Crişuri"—(1920).
&mSHBmsnRBRS&
române care prin activitatea lor aduce
serioase servicii în special difuzării
limbei şi gândirei franceze. încheind
acest capitol, autorul s p u n e :
. Vous voyez. Mesdames et Messieurs,
„que la France est dignement représen-
„tée en Transylvanie, aussi bien que
„dans l ensemble de la Roumanie. Il
BCU Cluj / Central University Library Cluj
„n'en reste pas moins beaucoup à fai-
„re avant que la langue et la pensée
„ françaises aient pu prendre dans cette
„region la place preponderente qu'elles
„occupenl dans le vieux royaume".
Expunerea d-lui general Meunier pre­
zintă însă un deosebit interes—în spe­
Să iubim trecutul tării noastre
poca în care trăim se poate numi
cu adevărat epoca marelor cata­
clisme. Unul câte unul se prăbuşesc
statele şi se zdruncină ceiace a fost
întotdeauna temelia lor, adică - familia.
Divorţuri peste divorţuri, adultere, cri­
me pasionale, copii ucigaşi... Din ce
în ce mai r a r se aude cuvântul, care
fusese altă dată una dintre pârghiile
centrale ale vieţei sociale : „binele ob­
ştesc" Trăim în veacul egoismului :
fiecare pentru el şi aşa de rar, ca o
excepţie ce pare ridicolă, demodată,
cineva îndrăzneşte se iasă din comun
şi să trăiască pentru alţii. Atunci este
socotit drept excentric, aproape nebun.
Din această cauză şi mai ales din
lipsa de solidaritate între cei cari for­
mează o singură naţiune şi între state,
in general vedem tristele rezultate la
care am ajuns : războaie, revoluţii, răz
boaie civile, etc.
Binele obştesc ! Frumos cuvânt, care
a r trebui să devină strigătul de război
al celei mai nobile şi sfinte Cruciade!
Cruciada împotriva războaielor, cari
dezlănţuesc cele maijoasnice instincte
ale omenirii, cari împiedică progresulu-
niversal, sărăcesc ţările şi distrug mo­
ravurile prin nesiguranţa zilei de mâine
CELE TREI CRIŞURI
cial pentru noi—fiindcă ea este rezul­
tatul unei activităţi de 4 ani, timp în
care d sa—în calitate de Preşedinte al
Comisiunei de delimitare a frontierei
Română-Ungară —a parcurs de nenu­
m ă r a t e ori şi utilizând toate felurile de
mijloace de locomoţiune atât în câm­
pia Ungară cât şi în Vestul Tran­
silvaniei şi Banatului, a locuit în aceste
regiuni şi a fost într'un permanent con­
tact nu numai cu autorităţi, ci şi cu
însăşi populaţia locală.
„Cest en m'appuyant sur les impres­
sions ressenties et les faits recueillis
„au cours de ce long séjour que je veux
„m'efforcer de vous faire percevoir.
d e : Flisabeta Dolenga-Eliaue
Ce vedem noi în urma Marelui Răz­
boiu ? O decadenţă complectă a mora­
lei, a cinstei, a puterei şi a dorinţei de
muncă. Un curent de „je m'en fichis-
me" dublat de o poftă nebună după
plăceri uşoare, după maximum-ul de
bani câştigaţi cu m i n i m u m u l de efort.
In artă vedem deasemenea manifes
tari din ce în ce mai triste : literatura
ne serveşte în majoritatea cazurilor
încercări pornografice mai mult sau
mai puţin „nereuşite". Poezia, aşa zisă
„modernă" în dorinţa sa de a se des­
cătuşa de legile învechite ale cadenţei
şi ale măsurii, a revenit la starea pri­
mitivă, amintind psalmodiele fără rimă
ale sălbaticilor, sau convulsiunile con-
tra-cadenţate şi prea puţin plastice ale
unor epileptici
Pictura şi sculptura în dorinţa lor de
a nu rămâne mai prejos, se întrec în
creaţiunea unor capo d'opere, cari se
aseamănă mai ales,.. cu delirul optic
al unui beţiv.
Dar muzica? Unde este ea, aceia,
despre care divinul Shelley spunea
că e :
,... cheia de argint a izvorului de la­
crimi, din care sufletul bea, până ce
raţiunea se rătăceşte".
„comme je les ai perçus moi-même,
.certains aspects du pays et de ses
„habitants".
Aceste rânduri, ca şi întreaga D-sale
expunere, dovedesc în aceste condiţi-
uni—nu numai sinceritatea lor ci şi
sentimentele pentru care toţi românii
îi datoresc deplina lor gratitudine.
Dar afecţiunea pe care D-l General
Meunier o păstrează poporului român,
pe care D-sa a ţinut să-1 cunoască cât
mai de aproape şi mai bine, se dove­
deşte şi în următoarea împrejurare
Dupe mai bine de 10 ani de când
d-sa a părăsit România, cercetând nu­
mărul Kevistei noastre, dedicat «Expo­
ziţiei Internaţionale de artă şi technică
de la Paris>, a găsit aci şi o vedere a
Mânăstirei de la Putna. Şi această
simplă întâmplare răscolina sentimen­
tele d-sale—provoacă o nouă manifes­
tare prin următoarele rânduri pe care
d-sale adresează unui prieten din ţ a r ă :
„Merci aussi pour le numéro
1
des
„Cele Trei Crişuri" , que je ne lis pas
„sans difficulté, comme vous le pen-
*siez, mais où j'ai eu le plaisir de
„retrouver, après les multiples des­
criptions du pavillon Roumain de
„Vexposition, le monastère de Putna
„qui m'a laissé un souvenir inoubli­
able'.
De aceia nu ne-am putut opri de a
manifesta, şi cu această împrejurare,
expresiunea celor mai sincere şi calde
sentimente pe care le păstrăm tuturor
celor care ne cunosc şi ne prezintă
ori de câte ori au ocaziunea să o facă,
fără a uita că la porţile orientului a-
propriat s'a ridicat o puternică cetate
românească, aşezată aci în serviciul
Păcei şi al Progresului, în ciuda celor
pentru care istoria şi trecutul nostru
le este încă străin iar în sfânta drep­
tate un mare necunoscut
In loc de vocea duioasă sau tragică
a unui Stradivarius, ascultăm tângu-
iala miorlăitoare, lascivă, ori nostalgică
a chitarelor havaiene. sau urletele sa­
dice ale saxofonului. Şi .. dece să nu
fim sinceri? Generaţia de sacrificiu şi
de tranzacţie din care facem parte şi
noi, nu se poate lipsi de acest stimu­
lent, care, dacă mai este întovărăşit
de uşoara grizare, datorită unei g a m e
întregi de „zebre" şi „coktail-uri" este
necesară nervilor noştri de neuraste­
nici pentru ca să ne redea puţin cu­
rajul de a trăi... De a trăi fără cea
mai mică urmă de ideal
Vai ! dacă ni se mai întâmplă ca să
ridicăm privirea înspre nori, atunci cu
siguranţă u r m ă r i m peripeţiile unei cu­
pe aeriane sau aşteptăm cu o emo­
ţie palpitantă, desfăşurarea vre unui
concurs de altitudine Dar nici de cum
numai culegem din buchetul de veş­
nici crini ai cerului un sublim şi ne­
muritor Luceafăr.
In aceste condiţiuni, aşa de triste,
la care trebuie să mai a d ă u g ă m lupta
grozavă şi zilnică pentru dreptul la
existenţă, şomajul intelectual şi chiar
acel al meseriaşilor, datorit tendinţei
universale de a motoriza totul, ne în­
trebăm adesea ori cu nelinişte: .Atunci,
la ce bun să mai t r ă i m ? Unde şi mai
ales în ce să găsim rostul de a fi?*.
La toate acestea există un răspuns,
care se ascunde tocmai în cuvântul
M^MMMMMSä CELE
arhaic şi demodat, pe care l'am citat
la î n c e p u t : „binele obştesc".
Aţi văzut şi aţi observat v r e o d a t ă ,
la începutul primăverii teribila luptă,
pe care o duce un fir subţirel de iarbă,
pentru a-şi croi un d r u m prin stratul
gros de frunze moarte şi de praf, ră­
mas încă din toamna precedentă? Ade­
sea ori, s ă r m a n a plantă se veştejeşte
şi moare, D a r dacă cineva cu mare
b ă g a r e de seamă îndepărtează gunoiul
tomnatec şi sapă uşor crusta de pă­
mânt întărit de ger, firişorul de iarbă
se înalţă vioi tot mai sus, înspre lu­
mină.
Atunci şi noi să căutăm sub stratul
de frunze moarte şi praf, acumulat de
vântul marelor cataclisme sociale, peste
frumosul nostru pământ strămoşesc,
aceste slabe rămurele ale binelui ob­
ştesc. Să le cultivăm, să le ocrotim şi
DOUĂZECI DE ANI MAI TÂRZIU
n tăcerea apartamentului, clopoţe­
lul de la intrare, strident, îl făcu
pe Jacques Cerval să tresară. Plictisit,
omul de litere îşi puse stiloul alături
şi bombănind, se ridică să deschidă.
Cine mai era nepoftitul care venea
să-1 turbure?
De îndată ce uşa se deschise, se po­
meni nas în nas cu nevastă-sa.
— Cum, tu eşti? D a r parcă aveai
chee ?
— lartă-mă, dragul meu. Când am BCU Cluj / Central University Library Cluj
plecat de-acasă, mi-am luat poşeta cea
veche, şi toate lucrurile de trebuinţă
mi-au r ă m a s în cea nouă.
— Cu neputinţă să lucrez serios ! Nu
ştiu ce să m ă fac ! De îndată ce ai ple­
cat, am primit vizita micilor surori de
la ospiciu. După câteva clipe, încasa­
torul delà uzină a venit să-mi prezinte
chitanţa ; femeia delà spălătorie ţi-a
adus apoi rochia ta albastră. P a r c ă
toţi s'ar fi înţeles să-mi puie răbdarea
la î n c e r c a r e ! Bine înţeles, în acest
timp, telefonul s'a luat la întrecere cu
clopoţelul de la intrare Uite, iar a î n -
ceput. Iţi vine să înebuneşti !..
— Alo ! Alo !
— Cum ? Nu pricep nimic !
D a r nu, doamnă, aici nu e Câr-
năţăria I n t e g r a l ă ! . Capul d-tale de
viţel nu mă interesează! Comanda-1
unde v r e i !
«Ce idioată! ajunse cu încheierea
Cerval, punând la loc receptorul, în
timp ce hohotul de râs al nevestei îi
sporea şi mai mult furia.
— Ţi se pare ciudat? Mie câtuş de
puţin N'am fost în stare să scriu nici
două pagini in toată după-amiaza şi
romanul meu trebuie sä fie gata înainte
de sfârşitul lunii. Ascultă-mă bine,
Lucienne. Fiindcă te îndărătniceşti să
ieşi necontenit în oraş, atunci când
prezenţa ta m'ar putea scăpa de atâtea
t u r b u r ă r i machiavelice, îţi fac cunoscut
că am luat o hotărîre irevocabilă M'ai
înţeles ? I-re-vo-ca-bi-lă ! . începând de
mâine, mă voi instala în pivniţă.
— Oh, Dumnezeule ! Vrei să te îm­
bolnăveşti? Dar mi se pare c'ai înne­
bunit, bietul meu prieten !
— M'am cuminţit, dimpotrivă. Acolo,
în împărăţia şoarecilor, voi scăpa de
TREI CRIŞURI
să le d ă m posibilitatea să crească pu­
ternice şi mari.
Să săpăm cu grijă trecutul, căci nu­
mai în pilda măreaţă a virtuţilor stră­
moşeşti îşi poate suge h r a n a firişorul
şubred al marelui ideal social.
Da, să săpăm trecutul scumpei noa­
stre Basarabia şi în primăvara nea­
mului întregit, să-1 facem cunoscut şi
iubit nu numai de fraţii noştri români,
ci de cei de peste ţări şi mări.
Să iubim trecutul ţării noastre, căci,
după c u m z i c e Marcel D e s p r e a u x :
„11 serait injuste et dommage de laisser
tomber dans l'oubli par un faux esprit
démocratique des faits et des senti­
ments, qui, loin de flatter la vanité des
hommes, ne s a u r a i t que développer
leurs bonnes qualités".
Istoria se repetă uneori. Epoca —
niciodată.
de : Jeanne Ibos.
toată lumea şi de toată perfida ei plic­
tiseală. In sfârşit! Voi putea să gust
o fărâmă de linişte şi să lucrez cu mai
multă t r a g e r e de inimă.
Rugăminţile stăruitoare ale d-nei
Cerval nu schimbară întru nimic a-
ceastă sălbatică hotărîre, şi a doua zi
de dimineaţă, romanicerul, îmbrăcat
ceva mai gros, cu pălăria pe cap, cu
servieta sub braţ. îşi luă g r a v în stă­
pânire celula.
F a t a din casă, coborînd în pivniţă
înaintea lui, aşezase, în acest adăpost
de nelocuit, un fotoliu şi o masă de
bridge. Adusese de-asemeni o pătură
şi o lampă cu petrol, pe care o păs­
trau ca s'o aibă la îndemână dacă
s'ar fi stricat firul electric, ceiace nu
se întâmpla niciodată.
D-na Cerval în semn de împotrivire,
nu se îngrijise de nimic, dar, de în­
dată ce simţi că Maria umbla de colo
până colo prin bucătărie, se grăbi să
intre cu ea în vorbă
— Ei bine?.-. Cum s'a instalat Dom­
nul?
— F o a r t e bine, Doamnă. Mi s'a pă­
rut atât de mulţumit! După ce masa
a fost aşezată în loc bun, s'a aşezat şi
dânsul pe scaun, învelindu-şi picioarele
cu pătura, apoi s'a uitat la ceasornic,
şi-a frecat mâinile zâmbind şi m i a
s p u s : «Acum, Maria, până la dejun,
îmi mai r ă m â n trei ceasuri bune de
lucru !»
Nici de astădată mulţumită, d-na
Cerval, reîntorcându-se în odaia ei, se
simţi îngrijorată la gândul că bărbatul,
încnis în pivniţa aceia umedă, s'ar fi
putut îmbolnăvi de o congestie pulmo­
nară. Astfel că, ne mai putându-şi stă­
pâni îngrijorarea, coborî şi ea, după
un ceas, în pivniţă, în braţe cu un sa­
movar pregătit cu dragoste nemărgi­
Ä « « « » M M
nită, şi care simţia că-i arde pieptul,
lată că, străbătând coridorul lung, toc­
mai în fund, e sigură că-1 va găsi, la
n u m ă r u l şeapte, pe prizonierul de bună
voie.
înaintează domol, turburată întru
câtva, de teamă ca nu cumva omul de
litere să privească cu nemulţumire a-
ceastă vizită neaşteptată care să-1 în­
t r e r u p ă din l u c r u . .
O rază de lumină îngrădeşte petecul
de pământ bătut c a r e îi înăbuşe sgo.
moţul paşilor. Uşa de la temniţă, ca
binetul de lucru, a r ă m a s întredeschisa
şi, prin îngusta deschizătură, d-na Cer­
val îşi contemplă bărbatul.
Luminat de lampă, chipul inteligent
şi loial se desprinde lămurit din fon­
dul înnecat în întuneric. R a n a care îi
încreţeşte fruntea, şi pe care soţia a
sărutat-o de atâtea ori, s'ar părea că
împrăştie, odată cu trăsăturile nobile
ale exilatului, multe şi înduioşătoare
mustrări
In clipa aceia, Lucienne nu e toc­
mai sigură dacă şi-a făcut pe deplin
datoria faţă de eroul ei.
Se închipuieşte în locul în care se
află el, aşteptând, în nopţile fără sfâr­
şit de pe vremea războiului, după fuga
avioanelor inamice, cântecul clopote­
lor liberatoare.. Sfâşiată de nelinişte
cu gândul numai la luptătorul ei, îşi
făgăduia în atâtea rânduri, dacă Ja­
cques al ei s'ar mai fi reîntors, să-i
pregătească o vieaţă liniştită, plină de
mângâieri şi de înţelegere îşi ţinuse
oare pe deplin această făgăduială?
El, în clipa aceia, închega în linişte
o nouă carte, acolo unde, cu douăzeci
de ani în urmă, în aceiaşi pivniţă, ea
scria pagini întregi, ce nu păreau să
mai aibă sfârşit, scrisori pe cari avea
să i le trimită, între două atacuri, ca
să-1 mângâie şi să-1 încredinţeze de
toată dragostea ei
înduioşată sub povara unor astfel
de amintiri, d-na Cerval lăsă să-i scape
un suspin de-abia simţit
Surprins, bărbatul ei îşi ridică frun­
tea.
— Cine-i acolo, lângă zid?
— Eu sunt, dragul m e u . . Ţi-am a
dus un samovar cald. Poate să-ţi fie
atât de frig la picioare !
Şi în timp ce el se ridică, ea se a-
propie ; romanicerul îşi priveşte ne­
vasta cu nedumerire.
— Ce ţi s'a întâmplat, draga mea ?
Plângi ?
Biruită ce remuşcări, d-na Cerval se
lăsă să cadă la pieptul bărbatului ei.
In şoaptă, îi desvălui, gândurile ce-i
chinuiesc mintea, părerile de rău pe
cari le simte din pricină că n'a ştiut
în ce chip să-i ocrotească lucrul .
— Şi asta te mâhneşte până 'ntr'atât?
Vezi tu, răul vine de-acolo că nu pot
să câştig destui bani. Dacă lucrările
mele s'ar vinde la fel ca înainte de
criză, n'ai fi fostă constrânsă să înlo-
cuieşti bona printr'o femee de serviciu
şi te-ai bucura de aceiaşi libertate. Cel
puţin dacă această slugă de ocazie a r
fi p u n c t u a l ă ! Dar, Joia, îşi plimbă co­
piii, ceiace e în dreptul ei să facă..
— N'am să mai plec de-acasă nici­
odată Joia!
— Sau îşi petrece după amiezile co­
lindând magazinele, afară numai dacă
bucătarul ei de bărbat, gripat, n'are
nevoie de ventuze şi de cataplasme !
— Dragul m e u Jacques, îţi făgăduiesc
gMS8.MMKIB.8.M CELE TREI CRIŞURI K K ^ H H ^ H »
că nu voi mai pleca de-acasä decât
atunci când Maria va fi aci ca sä des­
chidă uşa şi să r ă s p u n d ă la telefon.
— Crezi ?
— Nu-ţi bate joc de mine şi bucu-
ră-te că ti-ai ales domiciliul în această
subterană.
— Cel din u r m ă salon în care se
mai poate sta de vorbă.. Găseşti că
sunt bine aşezat aci?
— Oh, nu. Dar, coborînd şi eu în
pivniţă, a m izbutit să judec în aşa chip
încât această judecată să ne poată fi
de folos
— Atunci, mă încred în făgăduelile
tale. Vrei să u r c ă m î m p r e u n ă ?
— D a r r o m a n u l tău ? Nu v r e a u să
te fac să pierzi ora de lucru ce ţi-a
mai r ă m a s până la cină.
— Nu-ţifiet e a m ă . . Iată unde am
ajuns.
Şi Cerval îi întinse nevestei sale
foaia de hârtie, scrisă de sus până jos,
din cuprinsul căreia ea citi aceste din
urmă r â n d u r i : «Istovită de oboseală şi
de emoţii, fata nu zăbovi să adoarmă»
— Vezi ? Eroina mea a r e nevoie de
odihnă.. De-aceia, n'am s'o trezesc de­
cât după cină.
NOTE
Arta românească
Marchizul Giovani di Castelmaurici,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
erudit în artă şi fervent prieten al
României, a ţinut la Roma o confe­
rinţă despre „Arta în România". D-sa
a trecut în revistă, într'o variată şi
pitorească desfăşurare de imagini, re­
dată prin proecţiuni alese cu mult gust,
toate aspectele artei româneşti din
cele mai vechi timpuri şi până azi, în
pictură, sculptură, ţesătură şi costume
naţionale.
Părintele marchizului di Castelmau­
rici a activat în epoca renaşterii na­
ţionale române, făcând parte din or­
ganizaţia de a cărei istorie sunt legate
luptele pentru libertatea Italiei şi uni­
rea principatelor
Pentru o cât mai strânsă legătură
de intelectualitate între Italia şi Ro­
mânia, s'a luat iniţiativa creării unei
vaste asociaţii de intelectuali care îşi
propune ca obiect al activităţii : renaş­
terea culturii latine în ţara în care
continuă vechia'Dacie r o m a n ă
Folclorul în valea Nistrului
de jos.
^ Un tânăr cercetător de folclor, d, P
Ştefânucă, a tipărit în Anuarul arhi
vei de folclor a Academiei române,
un bogat studiu intitulat «Cercetări fol­
clorice în valea Nistrului de /os». A-
cest studiu l'a tipărit apoi în extras,
în bune condiţiuni grafice. Contribuţia
aceasta la cercetarea folclorului basa­
rabean este, fără îndoială, una din cele
mai serioase, iar pentru regiunea cer­
cetată, valea Nistrului de jos, singura.
Autorul este un cercetător scrupulos
şi aplică în munca sa metoda cea mai
recentă. Cercetările istorice şi folclo­
rice privesc Basarabia, ne spune au­
torul, ca o regiune unitară din toate
punctele de vedere.
Culegerea de folclor e făcută în sa­
tele de pe valea Nistrului, Copanca,
Talmaza, Cioburciu, Puscari, Olăneşti
Corcmaz şi Tudora, şi mai puţin satele
Chiţcani, Leuntea şi Palanca.
Studiul se începe printr'un studiu
despre „Ţară şi oameni" în această
regiune şi se încheie cu un scurt glosar.
Artişti împuşcaţi în Rusia
Sovietică.
După generalii şi mareşalii roşii,
după demnitari de marcă, după diplo­
maţii şi financiarii regimului sovietic,
împuşcaţi fără cruţare, a venit rândul
artiştilor
Au fost astfel împuşcaţi doi artişti
ucrainieni, pe cari, cu puţin înainte,
marele stăpân al Rusiei, îi decorase
Vinovăţia acestora ar fi fost că luptau
pentru independenţa Ucrainiei, sau aşa
ceva
E lesne de închipuit dacă arta mai
poate p r o g r e s a într'o ţ a r ă în c a r e moar­
tea pândeşte viaţa artistului la fiecare
pas, peirea ameninţând numai datorită
presupunerilor-
CĂRŢI
Cezar Pet reşca: A or vient pământ
(1907) Ed. Cugetarea. 1938.
Al doilea volum din trilogia 1907
relevă şi mai puternic talentul viguro­
sului romancier, care, dela întunecare.
n'a mai dat o operă atât de masivă şi
atât de strâns legată de frământările
prin cari a trebuit să treacă ţărăni­
mea r o m â n e a s c ă până la o întărire a
ei omenească Intrecând cu mult în­
cercarea epică a lui Liviu Rebreanu,
d. Cezar Petrescu se apropie prin no­
ua sa lucrare de cele două m a r i ro­
m a n e universale, Ţăranii de Balzac şi
Ţăranii polonezului Ladislas Reymont.
L u c r a r e a de proporţii epice care îşi
păstrează unitatea de acţiune cu tăria
pe care n'ai s'o întâlneşti decât în tri­
logia lui Ilenric Sienkievicz, 1907 poate
fi socotit singurul r o m a n apărut în
ultima v r e m e care să slujească în cea
mai largă m ă s u r ă cultura românească
de astăzi.
Rada Gyr — Cununi uscate — Car­
tea Românească, 1938. — împrăştiate
prin reviste, Versurile poetului Radu
G y r apar înmănunchiate în volumul
„Cununi uscate", care constitue o îm­
bucurătoare contribuţie la neînsemna­
tul aport pe care poezia îl aduce în
cultura românească de azi Imagini
de o r a r ă bogăţie limpezime de stil,
factură clasică, totul în poezia lui Radu
G y r se apropie de desăvârşire.
Versul e sprinten, vibrant, nuanţat.
Ideia, sinceră şi profundă, î m b r a c ă
tonuri colorate, vii. Căutându-şi subi­
ectele în viaţa curat românească, ur­
mărind cu râvnă linia folclorului, din
care deseori se inspiră, Radu Gyr poate
fi socotit unul dintre cei mai vrednici
şi talentaţi poeţi autohtoni ai zilelor
noastre
P. Georgescu-Delafras : Tari şi
slabi - E d Cugetarea, 1938 - Această
l u c r a r e apărută în a treia ediţie, poate
r ă m â n e pentru muncitor şi intelectual
un adevărat îndreptar în ceiace pri­
veşte desăvârşirea rosturilor omeneşti
în slujirea unui ideal. Mărturisirile au­
torului în legătură cu evoluţia Statului
prin contribuţia muncii fiecărui cetă­
ţean în parte, sunt oglinda vie a stră­
duinţelor răsplătite cu succesul dorit
F ă c â n d paralela între tari şi slabi,
pe temeiul aceloraşi jertfe, d. P Geor-
gescu-Delafras îndrumează pe cărările
înţelepciunii o generaţie care mai poate
birui, sprijinită sincer de experienţele
altora.
Lucia Demetrius: Marea fugă — Ed.
Naţionala Ciornei, 1938 —Mai limpede
în stil decât Hortensia Papadat-Ben-
gescu, dar fără să fie înzestrată cu
puterea de analiză sufletească a aces­
teia, Lucia Demetrius înfăţişează în
ultimul său r o m a n „Marea fugă" fră­
mântările unei lumi care poate fi şi a
noastră, dar de care n e despart îm­
prejurările şi locul. Acţiunea, dacă tân­
jeşte pe unele locuri, se păstrează gra­
dată în schimb până aproape de sfâr­
şitul care încheie o năzuinţă, făcând
să isbucnească iubirea acolo unde stă­
pânea îndoiala.
Personagiile, viu conturate, păstrân-
du-şi caracterul de individualitate, se
menţin pe planuri diferite, î n s u m â n -
du-şi pe r â n d răspunderi a s u p r a că­
rora autoarea veghiază cu deosebită
luare-aminte Aceasta e u n a dintre
marile însuşiri ale romanului. „Marea
fugă", din aceste puncte- de vedere,
poate fi socotită o carte de succes.
Şerban Basco viei; Destăinuiri. —Buc.
1938 —Uimit în faţa măreţiilor firii, dor­
nic să aprofundeze misterul dăinuitor la
temeliile existenţii omeneşti, Şerban
Bascovici toarnă în tiparele versului o
simţire aleasă, o năzuinţă p u r u r i ne­
împăcată, o dragoste de pământ, de
lumină şi dumnezeire, pe cari le în­
tâlneşti r a r e o r i în poezia modernistă
de azi. Într'o formă liberă, şi tocmai
prin aceasta încărcate de gând, ver­
surile lui Şerban Bascovici se ridică
uneori la puterea de inspiraţie a lui
H e n r y de Régnier.
„Destăinuirile" d-sale, pornite din cea
mai caldă sinceritate, r ă m â n o carte
rară, plină de lirism şi de proaspete
imagini. P e n t r u aceasta o r e c o m a n d ă m .
Aldonis Huxley. — Contrapunct. —
Ed. Naţionala Ciornei, 1938— Apariţia
acestui r o m a n în literatura universală
s'a bucurat de succes mulţumită fru­
moasei primiri făcută altei lucrări a
acestui autor, cu titlul „Peregrinările
unui sceptic". Tălmăcirea lui in româ­
neşte face cunoscută pentru p r i m a
oară una din lucrările romancierului
englez citite cu r â v n ă de î n t r e a g a in­
telectualitate europeană.
Priceput mânuitor de personagii şi
neîntrecut analist. Aldouis Huxley în-
înfăţişază o stare de lucruri atrăgă­
toare, a căror acţiune se înrudeşte cu
felul de viaţă al ori căruia dintre nea­
muri. Tocmai pentru aceasta «Contra­
punct» se citeşte cu plăcere.
Ion A g â r b î c e a n u : Sectarii, Ed. Cu­
getarea, 1938.—O biciuire a moravurilor
noastre politice e r a necesară. Talentul
de povestitor a lui Ion A g â r b i c e a n u zu­
grăveşte în chip măestrit o stare de lu­
cruri care ar trebui să ne îngrijoreze.
Cu aceleaşi cunoscute mijloace, lucra­
rea se închiagă mulţumitor şi deplin.
Al. Iacebuca.
 mmmmmmmm
UMORUL
Odată cu dispariţia nuvelei din publi­
cistica românească, într'o vreme când
romanul, cu r a r e excepţii, a devenit un
fel de industrie a scrisului, umorul nu
şi-a mai avut rostul în scrisul chiar al
celor mai talentaţi dintre colaboratorii
periodicelor în cari li se aşteaptă scân-
teirea spirituală turnată în frază cu
deosebită simpatie. Cei mai proaspeţi
dintre nuvelişti, părăsind acest gen
care a fost socotit aproape neîntrecut
în literatura românească din preajma
războiului, au trecut la diluări mai
mult sau mai puţin izbutite, din care
a lipsit tocmai însuşirea de căpetenie:
umorul.
E r a firesc, prin u r m a r e , ca pagini
de spiritualitate să se caute tot în tre­
cut, la Vasile Alexandri, la Olănescu-
Ascanio, la Ion Slavici şi B P . Haşdeu.
Antologia umorului r o m â n e s c întoc­
mită de P . Locusteanu, lucrare de
netăgăduit merit, însoţită de comentarii
şi note explicative, se mărginea la a-
celeaşi colaborări, la cari veneau să se
adaoge anonimii şi stihuitorii poporului,
înzestraţi cu darul de a prinde în câ­
teva rânduri o fulgerate de gând clo-
SPI R I T E
L u d o v i c al X I V urma să lucreze într'o di­
m i n e a ţ ă cu Cardinalul Mazarin.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Când a c e s t a se prezentă, R e g e l e îi răspunse
că n u poate lucra din c a u z a unei teribile
migrene.
Cardinalul nu insistă, dar r e v e n i pe seară
şi fu primit.
— Şi m i g r e n a , S i r e ? întrebă Cardinalul.
— A trecut, răspunse R e g e l e .
Cardinalul surâzând z i s e R e g e l u i :
— Intr'adevăr, a m văzut-o plecând,... E a
a v e a o r o c h i e albastră....
•»
Napoleon când era l o c o t e n e n t , s e g ă s i la
un m o m e n t dat în faţa plutonului, pentru a
reprima pe r e v o l u ţ i o n a r i
A c e s t a , în faţa răsvrătiţilor n u s e intimida
şi c u g l a s puternic, strigă către dânşii:
— «Am ordin să trag î n canalii ; D-voasträ
buni cetăţeni, c e căutaţi aci?»
E s t e inutil de adăogat, că s u g e s t i a a fost
atât de puternică, că răzvrătiţii sau împrăş­
tiat...
E r a p e v r e m e a când Eduard al V l M e a nu
era încă de cât Prinţ de Galles. Şahul P e r s i e i
sosi î n vizită la Londra şi fu primit cu m a r e
alai D i n e u de g a l ă — v r e o douăzeci de per­
soane. In spatele fiecărui personaj ilustru sta
şambelanul, ofiţerul de serviciu, sau alt dem­
nitar al curţii—în p o m p o a s e costume.
Se serveşte sparanghel.
Şahul p r i v e ş t e uimit Prima dată v e d e a aşa
mâncare. Ia un l u g e r de sparanghel, îl în­
toarce, î l răsuceşte, g u s t ă vârful, şi-1 aruncă,
fără sinchiseală, p e s t e umeri drept în obra­
zul şambelanului.
Stupoare generală. Dar, viitorul r e g e E -
duard al V l l - l e a , ca să salveze situaţia, în­
tr'o secundă, g u s t ă şi el vârful şi aruncă
sparanghelul c u putere în s p a t e l e lui.
Toţi oaspeţii imită e x e m p l u l venit de aşa
de sus, şi fu o privelişte puţin banală să
vezi pe a c e ş t i mari demnitari, în c o s t u m e
strălucitoare, mitraliaţi de cozile de sparan­
g h e l ale celor mai aleşi oaspeţi ai Curţii.
«•
— D e c e ţi-e aşa frică de câine, copilul
m e u ? Nu ştii zicătoarea : „câinele care latră
nu m u ş c ă " ?
— Ba, da, tăticule, o ştiu Dar, poate, că
n'o ştie câinele.
CELE T R E I CRIŞURI
ROMÂNESC
cotitoare de haz. Căci Teodor Speranţă
însuşi, cu meşteşugul lui de a versifica
o întâmplare hazlie, nu face altceva
decât să adune din g u r a poporului
crampe şlefuite la şezătoare şi trecute
prin spiritul cine ştie cărui mucalit
ŞI MORAVURI
Doi v a g a b o n z i sunt ridicaţi de poliţie şi
cercetaţi asupra d o m i c i l i u l u i : ,,Eu nu lo-
c u e s c nicăieri'' spune c e l dintâi. Al doilea
răspunde cu c a n d o a r e : „Şi eu l o c u e s c , chiar
p e s t e drum de el".
* g r a f i c : «trimiteţi rămăşiţele lui T o m imediat».
G e o r g e S a n d şi Alexandru D u m a s , fiul,
asistau la nuntă : mireasa era o fată tânără
şi frumoasă, î n vârstă c a m de douăzeci ani ;
mirele, era un bătrân c a m de şase zeci a n i .
G e o r g e Sand întrebă pe prietenul lui D u m a s :
— Care din amândoi, c o m i t e o mai mare
prostie ?
A l e x . D u m a s surâse, s e apropie de c e ­
lebra scriitoare şi îi şopti la u r e c h e :
— D o a m n ă , dacă un bătrân s e c ă s ă t o r e ş t e
cu o fată tânără, trebue să s e a ş t e p t e la
toate... ; dar când o f e m e e bătrână ia un soţ
tânăr, ea nu trebue să se a ş t e p t e la nimic.
U n filosof p l e c â n d într'o l u n g ă călătorie în
orient, un prieten îi a t r a g e atenţia, că sunt
tâlhari pe a c o l o , ar trebui să ia o puşcă ca
să se apere.
— Nu e n e v o e , răspunse ilustrul filosof,
căci prinzându-mă, mi-o confiscă.
msmmmmmsaam
priceput să întoarcă spiritul pe un făgaş
nou.
Astfel de lucruri au apărut din belşug
în „Nichipercea" „Ghimpele" şi „Aghi­
uţă" ale lui B. P. Haşdeu, în „Moitul
român" al lui Caragiale, în revista doc­
torului Urechie şi în mult gustata „Fur­
nică" a lui G. Ranetti şi N. D. Ţăranu,
la care colabora şi George Cair cu
pseudonimul Georges de Riac, trecând
aici delà „Moftul român".
Cu foarte r a r e excepţii, azi nu mai
avem tipărituri satirice Şi poate că
s'ar simţi nevoia ca în paginile unei
reviste umoristice să-şi adune scrisul
un mănunchi de umorişti cari îşi risi­
pesc fără rost o producţie, prea puţin
luată în seamă.
E adevărat însă că se preţuieşte în­
tr'o mică m ă s u r ă un gen în care au
excelat spirite îndelung cultivate şi
adânc pătrunzătoare în neastâmpărul
vremei. R ă m â n e deci să se scuture de
colbul uitării pagini înşirate cu migală
şi cuminţenie, ca să se poată deschide
drum nou către marele adevăr, etern
din toate punctele de vedere: Ridendi
câştigat mores. Dan Ar.
Tom, un pasionat vânător e n g l e z din c o ­
lonii, a plecat cu mai mulţi prieteni la vâ­
nătoare de tigrii. Fatalitatea făcu, c a T o m
să cadă pradă unui tigru Prietenii lui atunci
au telegrafiat familiei la Londra, despre trista
întâmplare, la care primiră răspunsul tele­
Care nu l e fu surpriza la Londra, când pri­
miră o c u ş c ă cu un tigru.
F a m i l i a speriată, telegrafiază din nou : «Ti­
g r u l sosit, T o m nicăeri». La care t e l e g r a m ă ,
familia primi răspunsul c a t e g o r i c : «Tom s e
afla în tigru...».
Fontanelle, om în vârstă, bate la uşa unei
artiste. A c e a s t a îi deschide, spunându-i :
— D i e F o n t a n e l l e , iată m'am îmbrăcat
pentru D-ta.
— D o a m n ă , r ă s p u n s e bătrânul scriitor, re­
g r e t c ă n'am vârsta, în faţa căreia să v ă fi
desbrăcat.
Intre doi soţi c a r e s e iubesc—certându-se:
— D-nă, stăpâneşte-ţi gura.
— D u p ă d-ta d-le.
— Trebue să aştept mult ?
— A s t a depinde de d-ta
R S M M I K S i i S i H I
— Pentru c e ţi-ai ucis n e v a s t a ?
— V r e a să m ă părăsească, şi pentru c ă e u
nu p u t e a m trăi fără ea, a m ucis'o
Un p u n g a ş e s t e prins d e poliţişti, care o-
prise carul lor î n faţa unui telefon public
P u n g a ş u l văzându-se prins, telefona în a-
c e l m o m e n t soţiei lui :
— D r a g a mea, să nu mă aştepţi la noapte
acasă, sunt în c o m p a n i a prietinilor mei, c e
mă aşteaptă î n automobil, c a să f a c e m re­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
v e l i o n u l împreună !
— C u m s e fac e c ă d-ta nu te c o m p l a c i în
societatea f e m e i l o r uşoare ?
— Pentru că femeile uşoare fac totdeauna
conturi grele-
O tânără doamnă, rugă p e poetul X să
scrie c e v a î n albumul ei. Poetul s e e x e c u t ă :
«Albumul d-tale u m p l e în t ă c e r e inima ca
un vas preţios c u parfumul tuturor virtuţilor
c e dobândeşte. E l e r e z e r v a c e dânsa prepară
pentru a parfuma p e toţi a c e i a c e v o r a v e a
parte să fie iubiţi de dânsa în cursul v i e ţ i i
sale.
* l o v e ş t i ţinta, a d i c ă arborele, v o i primi e u
— N u ştii v e s t e a ? P o p e s c u divorţează.
— A d e v ă r a t ? Şi c i n e e de v i n ă ?
—- Bărbatul.
— M'aşi îndoi, e o m d e ispravă ; dar c e a
făcut ?
— A v e n i t acasă într'o seară, p e n e a ş t e p ­
tate.
* bosit lasă u n tânăr singur. Ş i tânărul î n a-
Intre soţi :
— D r a g a mea, a m intenţiunea să-ţi ofer un
frumos inel.
— Cât timp vei a v e a intenţiunea, nu voi a-
v e a inelul.
NO U T A T I L E
M. S Regele a donat din moşia
9
«.Mănăsti-
reni» o suprafaţă de teren de to ha., s p r e a
se întinde o fermă model, unde tinerii strâ-
jeri să poată lua lecţii practice de cultura
zarzavaturilor şi legumelor.
In legătură cu aceasta, ministrul agricul­
turii a hotărât să se afecteze din partea
cestui departament, un lot 10 ha , pentru
organizarea unui centru agricol.
— In ziua de 8 Ianuarie anul a c e s t a s'au
împlinit 10 ani d e când a î n c h i s ochii p e
v e c i maestrul profesor D i m i t r i e Gh. Kiriac,
cel care a întemeiat S o c i e t a t e a Corală -Car­
men». A m u n c i t î n mod cinstit şi fără pre-
S V l e a ä
?& ° ^ întreagă, pentru a s c o a t e la ive­
ala şi a răspândi în popor, c o m o a r a curată
a cântecului românesc.
CELE T R E I CRIŞURJ
U n tânăr se d u s e la oficerul sLărei civile
să s e căsătorească, şi râdea î n t r u n a fără ss
ţină s o c o t e a l a că s e g ă s e ş t e î n faţa unei au­
torităţi publice
Primarul care oficia, scandalizat de atâta
bucurie manifestată, se adresă foarte s e v e r ,
către v e s e l u l g i n e r e :
— Tinere, ai o atitudine prea j o v i a l ă ;
g â n d e ş t e - t e că pasul c e faci nu e nici d e c u m ,
vesel.. .
— Bărbatul m e u î m i oferă î n fiecare a n
î h ziua aniversării câte o perlă.
— A t u n c i D o a m n ă , trebue să a v e ţ i un
foarte b o g a t colier.
# roplanul dacă nu p o t să arunc b o m b e şi g a z e
A m e r i c a n i practici.
U n a m e r i c a n fiind provocat la duel, scrie
adversarului s ă u : Nu p o t primi p r o v o c a r e a
d-tale. D a c ă v o i fi lovit eu, sau d-ta, pier­
d e r e a v a fi m a r e şi ireparabilă şi e păcat.
Iată c e vă p r o p u n :
« V o m m e r g e într'o pădure vecină, v o m a-
l e g e u n arbore d e a c e e a ş i g r o s i m e şi n e aşe­
zăm la o distanţă convenabilă. D a c ă loviţi
arborele, c o n v i n ' că a m fost nedrept, şi v ă
v o i c e r e s c u z e ; şi din contră d a c ă d-ta nu
s c u z e l e d-tale>.
# R e g r e t a t u l V a s i l e P â r v a n a scris urmă­
D e s p r e u n m a r e flecar vorbăreţ : Nu citeşte
niciodată pentru că a c e a s t a îl î m p i e d i c ă să
vorbească.
Către Director,
— A v e ţ i î n serviciul D v, pe funcţionarul
P o p e s c u . A ş i putea să-l v ă d ? E u sunt socrul
lui
— Oh D o m n u l e , tocmai a c u m a p l e c a t la
înmormântarea D-v.!
ZILEI
— D i n iniţiativa d-nei profesoare E c a t e -
rina Săndule'scu — dela liceul «Domniţa I-
leana» Sibiu, s e v a ridica, în cursul acestui
a n un bust m a r e l u i poet naţional Mihail E -
m i n e s c u — a l e cărui legături spirituale c u Ar­
dealul şi cu Sibiul, în special, sunt c u n o s ­
a- cute.
— Zilele a c e s t e a a î n c e t a t din viaţă c e l
mai bătrân bănăţean, V a s i l e Mitruţ, în etate
de 106 ani din c o m u n a Saravael, judeţul Ti-
miş-Torontal. D e c e d a t u l nu a băut î n t r e a g a
sa viaţă a l c o o l , î n schimb a fumat c a toţi cei­
lalţi c o n s ă t e n i ai săi.
— Republicele d e p e continentul a m e r i c a n
a u hotărât de c o m u n acord să p r o c l a m e
ziua d e 14 Aprilie «Ziua Americii> şi să o
sărbătorească în mod deosebit în fiecare an.
K ^ K < H « » »
Un puşcăriaş meditând la închisoare :
— Nu î n ţ e l e g , şi p a c e ! Ceasul de aur c e
a m furat, era g a r a n t a t p e trei ani. D e c e
am primit p e d e a p s ă pe patru a n i ?
A c u m câţiva ani, Chaplin s e sculă într'o
dimineaţă toarte ursuz. S e plimbă amărât
toată dimineaţa şi nu a v e a nici c h e f de lucru,
nici pottă de mâncare.
— Ce-i cu tine ? Ai avut vre-un v i s rău, î n
noaptea asta ? il întrebă nevastă-sa îngrijată.
— Da, mormă' Chaplin.
— Ce ai visat? se interesă soţia lui.
— A m visat că m'am căsătorit, s p u s e Cha­
plin tot atât de ursuz
— Cu c i n e ? cercetă ea.
Chaplin o privi l u n g pe nevastă-sa stri­
g â n d apoi: «Cu tine».
Soţul : — D r a g ă dacă nu vin la masă di-
seară te anunţ cu o scrisoare.
S o ţ i a : — Nu e s t e n e v o e dragă. A m g ă s i t
deja scrisoarea ticluită în buzunarul paltonului.
F e m e i a c e t r e c e d e 50 ani ş i s e g ă t e ş t e î n
l u x şi cu bijuterii, e s t e o tentaţie pentru b ă r ­
baţii galanţi, c a r e n u v ă d î n e a femeia, ci
bijuteriile.
*
Un d o m n s e d u c e la o cărturăreasă s ă - i
g h i c e a s c ă norocul. A c e a s t a d u p ă c e a ş t e r n e
cărţile şi reflectează, î i s p u n e domnului cu
o a r e c a r e ezitare :
— N u ştiu cum, dar văd în jurul D-tale
t o t n e g r u , tristeţe, jale, cu toate a s t e a fa­
milia d-tale este îmbelşugată, fericită şi n'ai
avut nici o p i e r d e r e în familie.
— Păi, să vă explic, D o a m n ă , c u m stau lu­
crurile, e u sunt antreprenor de p o m p e f u ­
nebre....
Copii moderni :
— Cum s e face Toto, că ai odaia încărcată
de daruri primite de anul nou, aeroplan,
bicicletă, l o t o n ş i tot n e m u l ţ u m i t eşti ?
— Păi, bine tăticule, la c e î m i foloseşte ae­
asfixiante ?
*
Puccini s e înreţinea cu un prieten :
— «Aproape d o u ă z e c i de ani mi-au trebuit
până să r e c u n o s c c ă n u a v e a m d e l o c talent
pentru muzică».
— A i renunţat a p o i ?
— Nu, c ă c i între timp d e v e n i s e m c e l e b r u .
*
L e f o y e r sans la f e m m e , est u n e ruine ;
sans enfants, u n e tristesse.
*
toarele reflexiuni:
F i e c a r e t i n e r e ţ e îşi t r a g e conştiinţa d e s p r e
puterile ei, din bătrâneţele g l o r i o a s e , pe c a r e
le î n s o ţ e ş t e pe drumul c e l m e l a n c o l i c c ă t r e
Soare A p u n e . Ş i fiecare bătrân c a r e c a d e o-
c e a ş i clipă e c h e m a t bătrân ş i altul mai tânăr
c a e l trece să-i facă tovărăşie ş i sprijin.
Tar moartea celor bătrâni, î m b ă t r â n e ş t e p e
c e i tineri.
— Ferdinand Brunot, înflăcăratul apărător
al limbii franceze. D e c a n u l onorific al fa­
cultăţii, de litere din Paris, a murit D u m i n i c ă
dimineaţă, — într'un spital din A v e n u e D u -
quesne, în urma unei g r e l e suferinţi, la vârsta
de 78 ani. E o pierdere m a r e pentru U n i v e r ­
sitatea şi literatura franceză.
— Comitetul puşchinian din Paris a adunat
un foarte interesant material în c e p r i v e ş t e
felul c u m a fost c o m e m o r a t în anul a c e s t a
în toată l u m e a jubileul de 100 de ani dela
n a ş t e r e a genialului p o e t rus.
Cu a c e a s t ă o c a z i e P u ş c h i n a fost sărbătorit
în 42 de state.
— D . Claudiu Isopescu, profesor la univer­
sitatea din R o m a , a ţinut o conferinţă la p o s ­
tul de radio Roma, în care a ilustrat relaţiile
italo-române în e p o c a renaşterii c e l o r două
popoare.
D u p ă conferinţă, postul de radio din R o m a
a difuzat m u z i c ă r o m â n e a s c ă .
 B I B L I O T E C A R E V I S T E I „ C E L E T R E I C R I Ş U R I "

N. Ghica Budeşli E v o l u ţ i a A r h i t e c t u r e i în M u n t e n i a şi
BIBLIOGRAFIC Oltenia Tip. Datina Românească Vălenii d e Munte
191 p a g . ş i D . C . X . L V I p l a n ş e .
Al. Autetniriauu D i n v r e m e a lui C ă p i t a n C o s t a c h e E d .
C Ă R Ţ I P R I M I T E : Universului 338 p a g . 9 6lei.
M. Tican-Romano Abisinia Cartea Românească 28.
Th. Capidan „Les Macedo — Romaines" Tip. Scrisul p a g 7 5 lei B u c u r e ş t i .
R o m â n e s c Craiova 9 3 pagini. /. Dragomir V i u d i n S p a n i a E d U n i v e r s u l 8 0 lei B u ­
Gh. Oprescu „ L ' a r t d u P a y s a n R o u m a i n " T i p . S c r i s u l cureşti.
R o m â n e s c C r a i o v a 85 p a g i n i ş i C . L . X . V . p l a n ş e . Mihail ±\ egru C h i n a ş i p o p o r u l c h i n e z E d U n i v e r s u l .
T

Dem. Theodorescu Robul E d . Universală 328 pagini 3 0 180 lei B u c u r e ş t i .

lei B u c u r e ş t i
Louis Madelin D a n t o n E d . U n i v e r s a l ă 2 7 7 p a g 70 l e i Reviste şi publicaţii periodice.
Bucureşti
C. Manolache S f â n t a D r e p t a t e E d . A d e v ă r u l 379 pag Albina A n . X X 4 0 X r . 3 8 - 4 8 A n . 41. Xr. I - 4 Bucureşti.
80 lei. Buletinul Municipiului Jimişoara An. X I V Xr. 18—19
Blasco Ibanes F l o a r e d e M a i E d . C u l t u r a P o p o r u l u i 7
An. XV Xr. 1 Timişoara.
65 lei. Buletinul Apieultorilor A n . V I I I X r . 11 — 1 2 A n . I X
Ivan Tmgheniev U n cuib de _noapte Ed. Cultura Po­ Xr- 1 Corneşti D â m b o v i ţ a .
p o r u l u i B u c u r e ş t i 219 p a g . / O lei. Buletinul Juridic A n . IV* X r . 4 6 O r a d e a .
Hortansa Papadat Ben^escu „Logodnicul" Ed. Adevă­ Buletinul Municipiului Comunal Oradea A n . 11 X r .
rul 420 p a g . 8 0 lei. 20 O r a d e a .
Romulus Cioflec V â r t e j u l E d . A d e v ă r u l 2 8 3 p a g . 7 0 l e i . Cuget Clar A n . 1 1 X r . 1 3 — 2 8 B u c u r e ş t i .
Profira Sadoveanu „ D o m n i i l e l o r D o m n i i ş i D o a m n e l e " Curierul Financiar A n . V I I X r . 1 0 — 1 2 B u c u r e ş t i .
E d . A d e v ă r u l 350 p a g . 75 lei. Convorbiri Literare A n . L X X X r . 8 — 1 0 B u c u r e ş t i .
M iii aii Şerban I n f i r m i i E d . A d e v ă r u l 3 4 3 p a g . 7 0 l e i . Curierul Coopera fiilor Bihorene A n . I X r . 8 — 1 0 O r a d e a .
Angliei Demetresai O p e r e f o n d a ţ i a p e n t r u L i t e r a t u r ă ş i Cetatea Albă A n . V N r . 1 — 2 C e t a t e a A l b ă .
a r t ă C a r o l II 412 p a g . 140 lei. Catedra A n . 1 1 X r . 1 0 3 - 1 0 6 G a l a ţ i
Lucian Bla ga G e n e z a M e t a f o r e i ş i s e n s u l c u i t u r e i E d . Dacia Istorică A n . 1 X r . 2 — 3 A n . I I X r . 1 C l u j .
F o n d a ţ i e i p . L i t e r a t u r ă ş i a r t ă C a r o l II 2 1 8 p a g . 6 0 l e i . Drumul Xou A n . V I I X r . 2 4 B u c u r e ş t i .
Nanu Viot eseu Z~b u c i u m a r e E " d" . n o a s t r ă /_'~ "p a 3 0 Gând Rsmănesc A n . V X r 11 — 1 2 C l u j .
lei B u c u r e ş t i . Libertatea An. 5 Xr. 22—23 An. V I Xr. 1 Bucureşti.
Barbu Lămreauii H u m o r C u l t u r a R o m â n e a s c ă 8 0 Mişcarea Medicală Româna A n . 1 0 X r . 7 — 1 0 C r a i o v a .
p a g . lei 32 BCU Cluj / Central University Library Cluj Natura A n . 2 6 X r . 10 — 11 A n . 2 7 X r . 1 B u c u r e ş t i .

NOUL NASH 1938

R ă s u n ă t o r u l s u c c e s o b ţ i n u t d e NASH î n c u r s u l a n u l u i t r e c u t
a avat c a consecinţă nu numai sporirea producţiei Uzinelor
NASH c u e n o r m u l c o e f i c i e n t d e 8 0 °/ , d a r ş i c r e i a r e a n n e i s e r i i
0 l i c ă LOCKHEED... S u s p e n s i u n e a p e r f e c t ă d a t o r i t ă a m o r t i z o a r e l o r
s p l e n d i d e d e m o d e l e n o i p e n t r u a n u l 1938.
A c e s t e m a ş i n i , s o s i t e de curând în ţară, s e află e x p u s e l a
A g e n ţ i a g e n e r a l ă NASH d i n B u l e v a r d u l T a k e I o n e s c n 10.
Este în interesul oricărui cumpărător de automobile a cerceta
în amănunt numeroasele perfecţionări introduse la a c e s t e maşini.
N e î n t r e c u t e l e m o t o a r e NASH c u v i l b r e q u e n u l m o n t a t p e 7
p a l i e r e (Ia 6 cil.) ş i p e 9 p a l i e r e ( l a 8 cil.)... s p o r i r e a r a n d a m e n ­
t u l u i p r i n d u b l a a p r i n d e r e , c a l a m o t o a r e l e d e a v i o n .. R e d u c e r e a
c o n s u m a ţ i e i p r i n i n t r o d u c e r e a n o u l u i s i s t e m d e a d m i s i e a «razelor,
la care t o a t e ţevile exterioare a n fost suprimate... Frâna hidrau­
h y d r a u l i c e DELCO LOVEJOY — c e l e m a i b u n e a m o r t i z o a r e a c .
t u a l e i . . . CAROSERIILE s p a ţ i o a s e ş i e l e g a n t e , c o m p l e c t m e t a l i c e
şi izolate contra s g o m o t e l o r şi vibraţiunilor... sunt n u m a i c â t e v a
d i n î n s u ş i r i l e n o i l o r m o d e l e NASH 1938. O g a m ă s p l e n d i d ă d e
culori desăvârşeşte frumuseţea acestor maşini.
Pentru edificarea D-vs. asuora mersului lin al motorului, a l
demarajului impresionant şi al puterii de urcare a pantelor
c e r e ţ i s ă v i s e d e m o n s t r e z e u n u l d i n n o i l e m o d e l e NASH.
In 1938, m a i m u l t d e c â t o r i c â n d , NASH î n t r u c h i p e a z ă :

AUTOMOBILUL CEL MAI BUN PENTRU PREŢUL PLĂTIT

REPREZENTANT GENERAL PENTRU ROMÂNIA C ONSTANT1N S. MIHAESCU BLV. T A K E IONESCU 10 — BUCUREŞTI

49.277 S C R I S U L R O M Â N E S C / C R A I O V A