Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în 1848 – revoluția din Tările române; participă boierimea, orășenimea, tărănimeal alături de burghezia aflată în prin proces
se marchează caracterul democratic al revendicărilor și al mișcării
conducătorii revoluției: în Moldova – Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Grigore Cuza, A. I. Cuza, Alecu Russo; Țara românească
– C. A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica, frații Golescu; Transilvania – Avram Iancu, Andrei Șaguna, Al.
Papiu Ilarian; Banat – Eftimie Murgu
cauze:
- în Transilvania: problme anexării la Ungaria care refuza să recunoască drepturile națiunii române
- în Principate: regimul politic bazat pe Regulamentele Organice era considerat o piedică în dezvoltarea autonomă
Moldova
28 martie/9 aprilie 1848 la Iași, este redactată Petiția-Proclamație
domnitorul Mihail Sturdza respinge documentul și îi arestează pe organizatorii manifestației (Mihail Kogălniceanu, Grigore Cuza, Vasile
Alecsandri) și îi alungă din țară
12/24 mai 1848 la Brașov și august 1848 la Cernăuți se redacteactează alte doua programe politice
Transilvania
15 martie 1848 la Pesta – revoluția maghiară; ei neagă drepturile românești, pornind conflicul româno-maghiar
3/15 – 5/17 mai 1848 – Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj, este adoptată Petiția Națională: este respinsă
anexarea la Ungaria și este cerută recunoașterea drepturilor românești
Comitetul Național Român afirmă fidelitate Imperiului Habsburgic; Dieta de la Cluj decide anexarea Transilvaniei la Ungaria; adunarea
de la Blaj – se ia decizia formării armatei române (legiuni, comandate de triburi, prefecți)
armata maghiară, condusă de Josef Bem se luptă cu armata română, condusă de Avram Iancu, până în 1849
acordul este semnat în iulie 1849 la Seghedin: sunt recunoscute drepturile naționale române
1/13 august 1849 – armata maghiară capitulează la Șiria în fața armatelor austro-ruse; revoluția este înfrântă
Ungaria și Transilvania devin provincii ale Imperiului Habsburgic
Țara Românească
9/12 iunie 1848, membrii organizației Frăția adoptă Proclamația la Adunarea de la Islaz, care este aprobată de domnitorul Gheorghe
Bibescu; documentul îndeplinește rolul de lege fundamentală
13/25 iunie 1848, Gheorghe Bibescu abdică, conducerea țării fiind asigurată de guverul condus de Mitropolitul Neofit
măsuri luate de guvernul revoluționar:
- înlăturarea privilegiilor boierești
- înființarea unei armate revoluționare condusă de Gh. Magheru
- triolorul ca drapel național
- problemele agrare sunt rezolvate de „Comisia Proprietății”
în urma bătăliei din Dealul Spirii, revoluția munteană a fost înfrântă
aprilie 1849, Rusia și Imperiul Otoman semnează Convenția de la Balta Liman, prin care Principatele erau protejate și controlate de
suzerani
au fost numiți domnitori Barbu Știrbei (Țara Românească) și Grigore Dimitrie Ghica (Moldova)
Banat, Bucovina
românii din ambele teritorii aflate sub stăpânirea Imperiului Habsburgic cer recunoașterea autonomiei provinciale, drepturile naționale și
autonomia Bisericii ortodoxe
Programul politic pașoptist
este bazat pe analiza realităților politice, economice și sociale
printre idei se numără:
- recunoașterea națiunii române
- unirea Moldovei cu Țara Românească
- recunoașterea libertăților cetățenești