Legătura covalentă

 Legătură orientată în spaţiu.

 Moleculele au configuraţii spaţiale caracteristice, date de
unghiurile dintre legături.
 Legătura se formează prin perechi de electroni puşi în comun.
T iil moderne
Teoriile d ale
l legăturii
l ă ii covalente:
l
1. Modelul legăturii de valenţă (MLV)
În molecule, legătura se formează între 2 centri (orbitali atomici),
prin 2 e-.
Concepte :
- Diagramele Lewis
- Hibridizarea
- Modelul Gillespie - Modelul Repulsiei Perechilor de Electroni
din Stratul de Valenţă (Valence shell electron pairs repulsion -
VSEPR)
2. Modelul Orbitalilor Moleculari (MOM) (legăturile se
realizează prin formarea orbitalilor moleculari și ocuparea
acestora cu electronii de valență).

Diagrama Lewis
Conceptul Lewis – formarea legăturii chimice intre 2 atomi se
realizează prin punerea în comun a 2 electroni de valenţă -
electroni de legătură.
Perechile de electroni din stratul de valenţă ce nu sunt implicate
în legătură – perechi neparticipante.
Reprezentarea legăturilor chimice prin perechi de electroni şi
punerea în evidenţă a electronilor de valenţă pentru un compus
chimic se numeste structură Lewis sau formulă structurală
H .. .. ..
C H
N
H
O : :..F H
H H H H
H H
.. - ..
:O O: Legăturile pot fi simple sau multiple
.. pentru a se ajunge la o configuraţie
O:
.. N
.. C
de gaz rar (regula octetului).
:..O H3C CH3

1
 Hipervalenţa
Hipervalenţa.. Conceptul de rezonanţă
• Elementele celei de a 2-a perioadă respectă regula octetului.
• Hipervalenţa – în PCl5 sau SF6, P respectiv S au mai mulţi de 8
electroni de legătură – compuşi hipervalenţi.
• Conceptul
p de rezonanţă
z ţ
• Sunt molecule ce nu pot fi descrise corect printr-o singură
structură Lewis. O moleculă poate fi descrisă printr-un set de
structuri Lewis (structuri limită) ce sunt în rezonanţă formând o
structură medie, numită hibrid de rezonanţă.
• Conceptul de rezonanţă echivalează cu cel de orbital delocalizat.

.. .. - .. .. -
:O :O: :O: :O
.. .. -
O: O: O: O:
- .. N
.. .. N
.. N
.. N
..
:..O :..O :..
O :..
O

Tipuri de legături
Legătura 
• este formată prin suprapunerea frontală, uniaxială a lobilor orbitalilor puri sau
hibrizi
• determină scheletul molecular
• are cea mai mică energie de legătură şi este o legătură puternică.

Legătura  s-s s-p p-p

d-d
- se formează prin suprapunerea laterală a cîte doi lobi ai fiecărui orbital atomic
pur.
- nu modifică geometria moleculei, dar micşorează distanţa internucleară.
g
- induce rigiditate legăturii
g ((ce nu permite
p rotirea atomilor legaţi
g ţ pprin legături
g ))
- este mai slabă decât legătura  – gradul de suprapunere e mai mic.

p-p d-p d-d

2
 Tipuri de legături
Legătura 
- este formată prin suprapunerea a 4 lobi pentru fiecare orbital de tip
d sau f.
- este caracteristică compuşilor
p ş de tipp cluster : [[Re2Cl8]2-, [[Mo2Cl9]3-
- sunt legături slabe.
Legătura coordinativă (donor-acceptor)
- este o legătură între 2 atomi în care ambii electroni provin de la un
singur atom (atom donor).
- nu diferă de legăturile formate prin punere în comun de electroni.
- apare când o bază Lewis (donor de electroni) donează perechea de
e- unui acid Lewis (acceptor de electroni) pentru a forma un aduct.
_ _ _
IFI IFI
H
_ _ _
+
H N B _I
F K IF
_ B F_I

H I_
F I IF
_I

Hibridizare orbitalilor atomici

 Permite transformarea orbitalilor atomici în alţi orbitali atomici.
- Numărul orbitalilor hibrizi este egal cu cel al orbitalilor atomici
puri din care provin.
- Toţi orbitalii hibrizi au aceeaşi energie şi aceeaşi formă, diferită de
cea a orbitalilor iniţiali (puri).
- Formează doar legături de tip σ
- Ocuparea cu electroni respectă regulile lui Hund.
- Orientarea orbitalilor hibrizi este determinată de numărul lor, de
orientarea iniţială
ţ şşi de respingerea
p g între pperechile de electroni.
Modelul Gillespie permite stabilirea geometriei unei molecule fără a
ţine seama de orbitalii implicaţi în legătură.

3
 Hibridizarea sp3
Hibridizarea carbonului – sp3

Hibridiza rea sp3

bridizarea
z z z z z

x x x x

y z y
z
y
z
y
z x

x x x x

y
y y y y

4
 Hibridiza rea sp3
bridizarea
hibridizarea sp3 – geometrie tetraedrică

pereche neparticipantă

Hibridiza rea sp2

bridizarea

5
 Hibridiza
bridizarea
rea sp

Hibridiza
bridizarea
rea sp

6
 Hibridiza
bridizarea
rea sp
Molecula de N2

Hibridizarea sp3d
PCl5 – bipiramidă trigonală SCl4 - S hibridizat sp3d cu o
pereche de electroni
neparticipantă
Cl
Cl
S ..
Cl

Cl

7
 Hibridizarea sp3d2
SF6 –S hibridizat sp3d2; moleculă IF5 –I hibridizat sp3d2
octaedrică F
.. F
I
F F

Structura
corectă

XeF4

Hibridiza rea sp3d3

bridizarea
IF7 – I - sp3d3; XeF6; Xe - sp3d3;
– bipiramidă pentagonală - ocataedru distorsionat
F F

F F ..
F F
I
F Xe
F F
F
F
F
F
Hibridiza rea sp3d4
bridizarea
F F

XeF8 – Xe hibridizat sp3d4 F F

anti prismă pătrată Xe

F
F
F
F

8
 Molecule deficitare in electroni
• Molecule stabile în care unul din atomi (de regulă Be, B, Al)
nu îşi completează octetul prin legături covalente obişnuite,
cum ar fi cazul B2H6, AlCl3 sau BF3. Acestea se numesc
molecule
l l deficitare
d f în
î electroni.
l
• Stabilizarea lor apare prin formare de:
 legături în punte de hidrogen
 legături coordinative
 legături duble delocalizate
• Deficitul de electroni conferă moleculelor un caracter de acid
Lewis tare.

Modelul repulsiei perechilor de electroni

din stratul de valenţă
valenţă – Modelul Gillespie
ABnEm
A - atomul central,
B - atomii ce se leagă direct de atomul central,
E - perechile neparticipante de electroni,
n - numărul de atomi legaţi direct de A = nr. legături σ
m - numărul de perechi neparticipante de electroni = perechi de electroni – (n +
nr. legăturilor )
numărul de orbitali hibrizi = n+m
Reguli
Trebuie calculat numărul de perechi de electroni din stratul de valenţă a lui A.
Geometria moleculei depinde de orientarea perechilor de e- (de legătură şi
neparticipante) din stratul de valenţă.
Perechile de electroni se distribuie astfel încât repulsiile sa fie minime.
O pereche de electroni neparticipantă, fiind mai apropiată de atomul central va
genera repulsii mai puternice.

9
 Modelul
Model ul Gillespie
ul Gillespie
Modelul
Model

10
 ul Gillespie
Modelul
Model

Modelul
Model ul Gillespie

11
 Modelul
Model ul Gillespie

octaedru distorsionat

F F
anti prismă pătrată
F F
Xe
F
F
F
F

Modelul
Model ul Gillespie
6  3 2
SO3 pe  6 5  2  1  1 1
2 NO 2 pe  4
2
n3
n2
g . )
m  ppe  (n  nr. leg
m  4  (2  1)  1  AB 2E
m  6  (3  3)
O.H.  n  m  3 O.H.  sp 2
nr. O.H .  n  m  3 O.H .  sp 2

6( S )  1  2(O )  2(Cl ) 8( Xe)  2  2(O)  2( F )

SOCl2 pe  5 XeO2 F2 pe  7
2 2
n3 n4
m  5  (3  1)  1  AB3 E m  7  (4  2)  1  AB4 E
nr. O.H .  n  m  4 O.H .  sp 3 nr. O.H .  n  m  5 O.H .  sp 3 d

12