CUPRINS

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI COMERCIALE

pag
CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI…………………………3
1.Definiţia dreptului concurenţei……………………………………………..........3
2.Obiectul dreptului concurenţei…………………………………………..............3
3.Trăsăturile dreptului concurenţei……………………......................................3
4.Legătura dreptului concurenţei cu alte ramuri de drept……………….............4
5.Izvoarele dreptului concurenţei…………………………………………………...5

CAP II INSTITUŢII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENŢEI

1.Concurenţa…………………………………………………………………………..7
2.Piaţa relevantă………………………………………………………………………8
3.Întreprinderea………………………………………………………………………11
4. Felurile concurenţei………………………………………………………………….........11
5. Concurența pură și imperfectă.............................................................................................12

1
 CAP I : NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI COMERCIALE

Concurenţa reprezintă un factor esenţial pentru bunăstarea consumatorului deoarece contribuie la

creşterea calităţii produselor şi serviciilor şi implicit la stabilirea unui raport optim calitate-preţ şi a unor
preţuri competitive.

ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI

Definiţia dreptului concurenţei

Dreptul concurenţei este o ramură nouă de drept aflată în plin proces de cristalizare întrucât este
specifică economiei de piaţă care până de curând nu a existat în România. În consecinţă nici în doctrină
nu există un punct de vedere unitar cu privire la existenţa sa ca ramură autonomă de drept, la sfera sa de
cuprindere şi cu atât mai mult în legătură cu definiţia dreptului concurenţei. O p i n i a m a j o r i t a r ă e s t e
f u n d a m e n t a t ă p e i d e e a c ă a c e a s t ă r a m u r ă d e d r e p t a r e c a o b i e c t a t â t reglementările
menite să asigure şi să menţină concurenţa cât şi pe cele destinate să reprime concurenţa neloială .
Pornind de la cele afirmate mai sus putem defini dreptul concurenţei ca fiind acea ramură de drept
constituită din ansamblul reglementărilor care asigură existenţa concurenţei, a competiţiei economice şi
exercitarea loială a acesteia. To t a l i t a t e a n o r m e l o r p r i n c a r e s e a s i g u r ă p r o t e c ţ i a
c o n c u r en ţ e i , p r i n r ep r i m a r e a p r a c t i c i l o r monopoliste formează dreptul anti-trust.

Obiectul dreptului concurenţei

Obiectul dreptului concurenţei îl constituie pe de o parte protecţia pieţei

p r i n r ep r i m a r e a practicilor monopoliste, restrictive de concurenţă, iar pe de altă parte
protecţia concurenţilor înşişi prinreprimarea manifestărilor de concurenţă neloială, neoneste.

Trăsăturile dreptului concurenţei:

-are caracter economic deoarece interpretează economic instituţiile şi

c a t e g o r i i l e j u r i d i c e , conferindu-le sensuri noi şi utilizează numeroase concepte economice;
-are o finalitate economică deoarece este un instrument esenţial pentru crearea şi funcţionarea
economiei de piaţă, aşa cum se afirmă în Constituţia României;
-este un caracter pluridisciplinar, cuprinzând reglementări de drept material, proprii
şi preluate din alte ramuri de drept şi de ordin procedural;
-are un caracter intervenţionist şi de natură administrativă, Consiliul Concurenţei ca
autoritate publică în domeniul concurenţei îndeplinind funcţia de „poliţie a pieţei”.

2
 Principiile dreptului concurenţei comerciale

Ca orice ramură de drept şi dreptul concurenţei este guvernat/condus de principii proprii:

Principiul liberei concurenţe aşa cum este consacrat în art.135 din
C o n s t i t u ţ i e , c o n s t ă î n aptitudinea fiecărei întreprinderi de a alege şi utiliza mijloacele pe
care le consideră optime pentru menţinerea şi sporirea clientelei.
Principiul eticii concurenţiale stabileşte anumite limite în ceea ce priveşte
exercitarea liberei concurenţe: actele de concurenţă trebuie realizate cu respectarea normelor de
morală, a bunei-credinţe şi a ordinii publice.
Principiul proporţionalităţii, consacrat expres în art 2 din Legea 21/1996 privind
concurenţa, constă în aceea că normele de dreptul concurenţei devin incidente numai în măsura în care
aceasta este n e c e s a r p en t r u a s i g u r a r e a u n e i c o n c u r e n ţ e n o r m a l e i a r p e d e a l t ă p a r t e
c ă s a n c ţ i u n i l e a p l i c a t e s u n t individualizate, ca natură şi cuantum, in funcţie de o serie de
elemente caracteristice ale participantului la actul sau faptul sancţionabil-gradul de implicare , puterea
economică, consecinţele produse, etc.- p r o p o r t i o n a l i t a t e a - c o n f o r m c a r e i a t r e b u i e
r e s p e c t a t u n r a p o r t c o r e c t i n t r e g r a v i t a t e a s a u consecintele faptei constatate, circumstantele
savarsirii acesteia si masura sanctionatorie aplicata- Legea296/2004.
Principiul eficacităţii deşi nu este consacrat expres , poate fi desprins pe cale de interpretare din
mai multe dispoziţii legale din materia concurenţei şi ar consta în aceea că interpretarea şi
aplicarea normelor de dreptul concurenţei sunt subordonate exclusiv obiectivelor
economice ale acestuia, caracterului său de drept economic.

Legătura dreptului concurenţei cu alte ramuri de drept

Dreptul concurenţei comerciale este o ramură de drept autonomă, dar care are nenumărate legături
cu alte ramuri de drept.

a) Relaţiile cu dreptului concurenţei cu dreptul comercial

Dreptul concurenţei comerciale s-a desprins din dreptul comercial. Mai mult de atât ,
chiar şi în prezent există specialişti care consideră concurenţa comercială numai ca o instituţie a
dreptului comercial,n e g â n d u - i a u t o n o m i a ş i t r a t â n d e x e r c i t a r e a l o i a l ă a c e s t e i a
n u m a i c a o o b l i g a ţ i e p r o f e s i o n a l ă a comercianţilor. Fără îndoială, între cele două ramuri
de drept există nenumărate puncte comune deoarece, pe de o parte, subiecte ale dreptului
concurenţei sunt, în principal, comercianţii iar pe de altă parte unul din scopurile acestei
ramuri de drept este de a impune respectarea unei deontologii profesionale acestora dar aceasta nu
înlătură distinctivitatea celor două ramuri de drept:
1. Sub aspectul domeniului de aplicare dreptul concurenţei nu reglementează faptele de
comerţ ci alte categorii de fapte distincte, care scapă de sub egida dreptului comercial
(denigrarea unui rival, abuzulde poziţia dominantă, etc) pe care nu numai că nu le
favorizează, dar le incriminează .
2. Din punct de vedere al finalităţii normelor, dreptul concurenţei vizează
deontologia profesională(comportamentul subiectelor aflate în raporturi de
concurenţă) pe când dreptul comercial vizează statutul juridic al comercianţilor.

3
 b) Relaţiile dreptului concurenţei comerciale cu dreptul consumatorilor.

Ca şi dreptul concurenţei, dreptul consumatorilor este o ramură nouă de drept care s-a desprins
din dreptul comercial. Interferenţa între cele două ramuri de drept rezultă din însăşi actele normativ de
bază în materia concurenţei- Legea 21/1996- care în art.1 prevede că:”prezenta lege are drept scop
protectia, mentinerea s i s t i m u l a r e a c o n c u r en t e i s i a u n u i m e d i u c o n c u r en t i a l n o r m a l ,
i n v e d e r e a p r o m o v a r i i i n t e r e s e l o r consumatorilor” şi Legea 11/1991 care în art.1 din legea
11/1991 arată ”comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor
cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.”De asemenea, actele
normative de bază în materia protecţiei consumatorilor, cum sunt, Legea nr.12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată 1991
şim o d i f i c a t ă , O G n r. 2 1/ 1 9 9 2 p r i v i n d p r o t e c ţ i a c o n s u m a t o r i l o r, r e p u b l i c a t ă a
d o u a o a r ă î n 2 0 0 7 ş i modificată, Legea 296 /2004 privind Codul consumului, modificată, iar mai
recent Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor şi armonizarea
reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor cuprind dispoziţii care se
interferează cu cele din legislaţia concurenţei. Practic, scopul final al celor două ramuri de drept este
acela de a proteja interesele consumatorilor.

c) Relaţiile cu dreptul civil - Se evidenţiază mai ales în materia răspunderii delictuale , a nulităţii şi a
prescripţiei extinctive

d)Legăturile cu dreptul proprietăţii intelectuale- Se reflectă la nivelul ambelor componente

ale dreptului concurenţei, acesta conţinând reglementări care vin să completeze protecţia acordată prin
legi speciale drepturilor de proprietate intelectuală.

e)Raporturile cu dreptul administrativ- Se reflectă în special , în faptul că autoritatea publică care

a s i g u r ă a p l i c a r e a r e g u l i l o r d e c o n c u r en ţ ă – C o n s i l i u l C o n c u r en ţ e i - e s t e u n o r g a n
a d m i n i s t r a t i v i a r răspunderea care se antrenează în sarcina celor care încalcă aceste reguli este de
natură contravenţională.

f) Legăturile cu dreptul penal sunt redate de consacrarea în cele două legi sus
amintite a unor infracţiuni speciale precum şi prin utilizarea unor instituţii de drept penal şi , implicit,
procesual penal.

g) Raporturile cu dreptul procesual civil sunt evidente, normele speciale de

procedură care sunt conţinute de legile în materia concurenţei fiind completate cu normele de
procedură civilă. În concluzie, deşi dreptul concurenţei comerciale este o ramură de drept
compozit care preia multe instituţii din alte ramuri de drept nu trebuie uitat elementul esenţial care îi
conferă particularitate şi îl transformă într-o ramură de drept distinctă: adaptarea economică şi
juridică a acestora la scopul său final: menţinerea nedistorsionată, nerestricţionată a
competiţiei economice, a concurenţei pe o piaţă şi p o t e j a r e a p a r t i c i p a n ţ i l o r l a a c e a s t ă
c o m p e t i ţ i e î m p o t r i v a u n o r m i j l o a c e n e o n e s t e u t i l i z a t e d e a l ţ i concurenţi.

4
 Izvoarele dreptului concurenţei comerciale

Acestea se împart în două categorii: izvoare interne şi izvoare internaţionale.

a)Izvoarele interne

Primele norme pe care se putea fundamenta răspunderea în materia dreptului concurenţei, până la
adoptarea legilor speciale,au fost art.998-999 Cod civil, care
r e g l e m e n t e a z ă r ă s p u n d e r e a extracontractuală.
Legea din 17.03.1884 reglementează comerţul ambulatoriu şi are prevederi
d e o c r o t i r e a consumatorilor împotriva faptelor pe care comercianţii le-ar putea săvârşi cu ocazia
lichidării stocurilor. Legea privind reprimarea concurenţei neloiale L 151/1932 în vigoare până în 1973
din punct devedere formal, abrogată prin Decretul din 1973- a fost principalul izvor de drept
până în perioada comunismului .
La momentul actual, Constituţia României conţine prevederi pe temeiul cărora s-a creat dreptul
concurenţei comerciale. Astfel, este consacrat la nivel constituţional principiul liberei
concurenţe şi iniţiative : economia Romaniei este o „economie de piata, bazata pe libera
initiativa si concurenta” iar statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
Principalele acte normative în materia concurenţei sunt:
Legea 11/1991 privind concurenţa neloială are drept scop să impună participanţilor la competiţia
economică o conduită onestă.
Legea 21/1996 privind concurenţa urmăreşte să asigure existenţa concurenţei libere, neperturbată,
nerestricţionată, nedistorsionată pe piaţă prin interzicerea unor practici monopoliste care ar
avea ca finalitate diminuarea concurenţe.
Legea 31/1996 privind monopolul de stat care consacră dreptul statului de a stabili
regimul de a c c e s a l a g en t i l o r e c o n o m i c i l a a c t i v i t a t i l e e c o n o m i c e c o n s i d e r a t e
m o n o p o l d e s t a t s i c o n d i t i i l e d e exercitare a acestora.
Legea 143/1999 privind ajutorul de stat reglementează regimul juridic al acestuia in
vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal. Enumerarea de mai sus nu este una
limitativă ci enunţiativă, în afara acestora existând numeroasealte acte normative care conţin reglementări
în materia concurenţei comerciale.

b) Izvoare internaţionale

Acestea izvoare sunt constituite din acordurile bi sau multilaterale pe care

ţ a r a n o a s t r ă l e - a încheiat sau la care a aderat ori le-a ratificat, şi care astfel devin parte componentă a
dreptului intern, cu toate consecinţele care decurg din această calitate. Reprezentative în acest sens sunt,
fără ca enumerarea să fie limitativă:
- Convenţia Uniunii de la Paris pentru protejarea proprietăţii intelectuale cuprinde dispoziţii
referitoare la concurenţa neloială.
- Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) reglementează dumping-ul şi subvenţiile la export
-Acordul European de asociere între România, pe de o parte, comunităţile europene şi statele
membre a l e a c e s t o r a , p e d e a l t ă p a r t e care stabileşte şi în materia concurenţei
comerciale reguli aplicabile relaţiilor economice dintre ţara noastră şi statele membre ale Uniunii
Europene

5
 CAP II : INSTITUŢII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENŢEI

D r e p t u l c o n c u r en ţ e i e s t e f u n d a m en t a t p e t r e i r e p e r e d e b a z ă - c o n c u r e n ţ a ,
p i a ţ a r e l e v a n t ă ş i întreprinderea. Aceste concepte sunt abordate la nivelul doctrinei atât din
perspectivă economică cât şi juridică ceea ce impune, înaintea oricărui alt demers, o explicitare a lor prin
prisma dreptului concurenţei.

1. CONCURENŢA COMERCIALĂ

Definiţia concurenţei comerciale

Concurenţa ca formă a liberei iniţiative se manifestă în cele mai diverse

d o m en i i : s o c i a l , economic, politic. Dintre toate acestea demersul nostru se limitează
doar la a aborda concurenţa din perspectiva economico-juridică .
Concurenţa comercială nu are o definiţie unanim acceptată, ea având semnificaţie în
funcţie de context. În absenţa unei consacrări legale a termenului suntem nevoiţi să apelăm la punctele
de vedere, deseori diferite, exprimate în literatura de specialitate- economică şi juridică.
Din punct de vedere economic se spune că există concurenţă dacă consumatorul poate alege între
mai multe alternative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale. Din
perspectiva juridică concurenţa este definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cuactivităţi
identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei,
în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.
Elementele de bază ale conceptului de concurenţă sunt :

– confruntarea pe piaţă între persoane fizice sau juridice care exercită activităţi lucrative mai
mult sau mai puţin analoage,
– operează numai în sectoare ale pieţei care sunt accesibile, cu
e x c l u d e r e a d o m e n i i l o r s u s t r a s e competiţiei , fie prin lege fie prin contract;
– scopul acestei competiţii este sporirea rentabilităţii întreprinderii.

Felurile/Tipologiile concurenţei comerciale

Deşi concurenţa constituie un instrument esenţial de politică economică pentru

realizarea unei economii de piaţă bazată pe cerere şi ofertă, totuşi există domenii în care
fie prin lege, fie prin voinţa părţilor , concurenţa este interzisă sau restricţionată.
În domeniile care sunt deschise concurenţei comerciale, formele sub care se poate
prezenta confruntarea dintre subiectele raportului juridic de concurenţă sunt:

a) Concurenţa pură şi perfectă este un model teoretic, abstract, ideal care priveşte confruntarea
cau n s c o p î n s i n e . E a s e p r e z i n t ă o s e r i e d e t r ă s ă t u r i c a r e o s i t u e a z ă l a
p o l u l o p u s m o n o p o l u l u i ş i monopsonului :

6
 -atomicitatea pieţei - presupune existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători de talie
mijlociea i u n u i b u n , c a r e a c ţ i o n e a z ă î n m o d i n d e p e n d en t ş i c a r e p r i n a c ţ i u n i l e l o r
n u p o t i n f l u en ţ a î n m o d semnificativ piaţa;
-omogenitatea produsului – constă în aceea că produsele de acelaşi tip pe
care întreprinderile le comercializează pe piaţa respectivă sunt similare din
p u n c t d e v e d e r e c a l i t a t i v , c e e a c e p e r m i t e consumatorilor să prefere produsul care poate fi
obţinut la preţul cel mai mic.
-transparenţa se realizează dacă pe piaţă se constată un flux informaţional
e x h a u s t i v a s t f e l î n c â t consumatorul are acces imediat, direct şi complet la orice date semnificative
ce privesc preţul şi calitatea unui produs.
-absenţa oricăror bariere la accesul pe piaţă al întreprinderilor;
-mobilitatea factorilor de producţie: constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe
care îl deţin de a se conforma evoluţiei pieţei când aceasta devine nerentabilă schimbându-şi profilul.
-neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei, care încetează să mai fie perfectă de
îndată ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.
Acest model teoretic al competiţiei dintre agenţii economici este apreciat deoarece în acest sistem
economia funcţionează cu eficienţa cea mai înalt posibilă dar şi criticat întrucât nu corespunde realităţii.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenţei perfecte şi realitate s-a produs un hiat ce se
a c c e n t u e a z ă , d a t o r a t î n p r i n c i p a l f en o m en u l u i c o n c e n t r ă r i i î n t r e p r i n d e r i l o r c a r e
a d u s l a d i s p a r i ţ i a atomicităţii şi datorită sporirii intervenţiei statului în economie.

b) Concurenţa imperfectă- eficientă sau practicabilă (workable competition)- care

consideră confruntarea dintre agenţii economici nu un scop în sine ci un simplu mijloc
pentru atingerea altor obiective-progresul tehnic, stabilitatea forţei de muncă , etc. Pentru a exista o
concurenţă eficientă pe piaţă este necesară întrunirea următoarelor condiţii:
-piaţa trebuie să fie deschisă, adică întreprinderile să poată pătrunde liber, fără restricţii pe piaţă;
este tolerat oligopolul( număr restrâns de vânzători) şi oligopsonul( număr restrâns de cumpărători) dar
nu şi monopolul( un singur vânzător) şi monopsul (un singur cumpărător).
-este necesar ca fiecare dintre întreprinderile aflate în competiţie să acţioneze în mod liber, să îşi
poate stabili propria politică în relaţiile cu ceilalţi concurenţi şi consumatorii;
-consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfi dorite.
Concurenţa eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situaţia concretă de
pe fiecare piaţă, ceea ce a determinat adoptarea lui ca prototip de către Uniunea Europeană în Tratatul
de la Roma .

2. PIAŢA RELEVANTĂ

U n u l d i n r ep e r e l e f u n d a m en t a l e a l e c o n c u r e n ţ e i e s t e p i a ţ a d e o a r e c e n u s e
p o a t e v o r b i d e concurenţă decât raportat la o anumită piaţă . Concurenţa nu poate exista nu se poate
manifesta decât pe o piaţă relevantă, noţiune necunoscută în alte ramuri de drept.
În esenţă o piaţă exprimă o totalitate de tranzacţii.
Din punct de vedere substanţial, intrinsec, piaţa este locul unde se întâlneşte cererea cu oferta
demărfuri, servicii şi lucrări, stabilind circuitul dintre producţie şi consum.

7
După modalitatea de implementare piaţa este spaţiul pus la dispoziţie de administraţia publică în
mod periodic sau în permanenţă în vederea reunirii producătorilor şi consumatorilor pentru procurarea de
bunuri pe care aceştia le ridică de îndată.

În sensul cel mai larg piaţa reprezintă un sistem de relaţii prin care vânzătorii şi cumpărătorii intră
în contact pentru a schimba bunuri şi servicii, actele specifice pieţei fiind cele de vânzare-cumpărare.
În esenţă piaţa reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către cumpărători privind ce şi cât să
consume, de către producători şi prestatori privind ce şi cât să producă, de către posesorii de capital cât şi
u n d e s ă i n v e s t e a s c ă ş i d e p u r t ă t o r i i f o r ţ e i d e m u n c ă î n c e r a m u r ă s a u d o m en i u ş i
p e n t r u c i n e s ă muncească, decizii ce sunt armonizate prin mecanismul preţurilor.

Pieţele pot fi clasificate după mai multe criterii:

-spaţial :există pieţe locale, naţionale, regionale, mondială.
-temporal: pieţele pot fi organizate ca activităţi cu caracter permanent sau determinată sau chiar
efemeră-târguri.
-structural: pieţe globale- cu pluralitate de mărfuri oferite consumatorilor iar pe de
altă parte pieţele sectoriale sau pieţe relevante- specializate în anumite produse şi servicii. Concurenţa
se exercită în mod normal în ambianţa unei pieţe relevante.
-sferei de cuprindere: pieţe cu regim general şi pieţe cu regim special: : piaţa
bancară, bursieră, zonelibere, etc

Competiţia ,concurenţa există numai între agenţii economici care practică activităţi profesionale
îndeajuns de asemănătoare deci care activează pe aceeaşi piaţă- piaţa relevantă.

P i a t a r e l e v a n t a r e p r e z i n t a p i a t a p e c a r e s e d e s f a s o a r a c o n c u r en t a s i e s t e
u t i l i z a t a p e n t r u identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in
afaceri.
Piaţa relevantă este locul unde se confruntă cererea şi oferta unor produse sau servicii , care sunt
socotite de cumpărători ca substituibile între ele, dar nu şi substituibile cu alte bunuri şi servicii.
O piaţă relevantă cuprinde un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea
se produc şi / sau se comercializează. Piaţa relevantă are deci 2 componente: piaţa
produsului şi piaţa geografică.

a) Piata relevanta a produsului ( sau planul sectorial) cuprinde toate produsele care
sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita
caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de
asemanatoare, astfel incat consumatorii sau beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau deciziile de
cumparare.
Identificarea pietei relevante a produsului presupune efectuarea unei analize care sa stabileasca
produsele care fac parte din piata respectiva, luand in considerare factori
d e t e r m i n a n t i , c u m a r f i substituibilitatea, preturile, elasticitatea cererii pentru produs in functie de
preturile altor produse etc.
Doua produse nu trebuie sa fie identice din punct de vedere al
c a r a c t e r i s t i c i l o r f i z i c e s i functionale, al calitatii sau pretului, pentru a fi considerate ca
substituibile sau interschimbabile din punctul de vedere al cumparatorilor.

8
Determinant este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient de substituibilitate in a
satisface necesitatile si dorintele cumparatorilor, in asa fel incat fiecare dintre aceste p r o d u s e s a
c o n s t i t u i e o a l t e r n a t i v a e c o n o m i c a r e a l a p en t r u c e l e l a l t e p r o d u s e , c o n s u m a t o r u l
a v a n d posibilitatea de a alege atunci cand ia decizii de cumparare.
Acestui set de produse considerate substituibile de catre cumparatori si care
formeaza piata produsului din punctul de vedere al cererii, i se adauga produsele care in mod curent nu
sunt substituibiledin punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al ofertei. Este
cazul produselor pe care unii producatori pot sa le realizeze usor si acceptabil din punct de vedere
economic, prin marirea capacitatilor lor de productie sau prin reconvertirea unor capacitati de productie,
aceste produse putand deveni, intr-o perioada de timp rezonabila, inlocuitoare pentru produsele incluse
deja in piata relevanta a produsului.
În mod normal , produsele care au aceeaşi structură fizică sunt interschimbabile ( unt-
margarină,mobilier lemn-placaj, dar şi recipientele din sticlă-metal).
Analiza tehnică a caracteristicilor produselor supuse analizei este insuficientă spre a
determina c o n t u r u l p i e ţ e i r e l e v a n t e , d e o a r e c e o a s e m e n e a a b o r d a r e n u n e r e l e v ă
r e a c ţ i a c o n s u m a t o r i l o r s a u a solicitanţilor faţă de similitudinile sau diferenţe existente între
bunuri.
S e p o a t e c a d o u ă p r o d u s e d e ş i a priori diferite în materialitatea lor, pot fi totuşi
socotite de consumatori ca interschimbabile, încadrându-se în aceeaşi piaţă
relevantă( filmul televizat şi filmul proiectat) dar se poate şi ca două produse de natură similară să
fie inapte de a satisface aceeaşi nevoie ac o n s u m a t o r i l o r ( p a r f u m u r i s c u m p e – p a r f u m u r i
i ef t i n e , p u b l i c i t a t e a p r i n T V f a ţ ă d e a l t e f o r m e d e publicitate prin mass-media).
Aceste principii se aplica si pentru definirea pietei relevante in cazul serviciilor, dar pentru
asimplifica terminologia, vom folosi în continuare notiunea de piata relevanta a produsului.

b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in
livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt
suficient de o m o g e n e s i c a r e p o a t e f i d i f e r en t i a t a i n a r i i g e o g r a f i c e v e c i n e
d a t o r i t a , i n s p e c i a l , u n o r c o n d i t i i d e concurenta substantial diferite. In mod similar, notiunea
de piata geografica se refera si la servicii.
Factorii care trebuie luati in considerare la definirea pietei geografice relevante includ tipul si
caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare,
p r e f e r i n t e l e c o n s u m a t o r i l o r, diferentele dintre cotele de piata ale agentilor economici in
zone geografice invecinate, diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori,
precum si ponderea cheltuielilor de transport in costurile totale.
In functie de factorii luati in considerare se defineste aria geografica in care sunt
localizati producatorii concurenti. Aceasta poate include si producatorii necunoscuti de cumparatori,
dar care pot, usor si acceptabil din punct de vedere economic, sa-si aduca produsele din alte zone.
Pentru a fi considerate pe aceeasi piata geografica relevanta, nu este necesar ca produsele sa fie
fabricate in aceeasi localitate sau in localitati apropiate. Important este ca toate aceste
produse sa fie accesibile acelorasi cumparatori, astfel incat fiecare dintre ele sa fie o alternativa
economica reala pentru celelalte.
Pentru unele produse sau servicii, piata geografica relevanta poate fi o parte intr-o localitate,
olocalitate, un judet, o regiune sau o zona din Romania, pentru altele, intreaga tara. Progresele in
domeniul transporturilor si comunicatiilor si tendintele de eliminare a barierelor si de liberalizare a
comertului international pot modifica, in timp, limitele pietelor geografice
relevante,depasind granitele unei tari.

9
3. ÎNTREPRINDEREA

Noţiunea de întreprindere sau agent economic este utilizată şi în alte

r a m u r i d e d r ep t d a r î n domeniul dreptului concurenţei prezintă o configuraţie specială.
În legislaţia română incidentă în materia concurenţei denominaţiunea utilizată pentru a desemna
entitatea care exercită o activitate economică şi care este dotată cu o autonomie de decizie
suficientă p e n t r u a - ş i d e t e r m i n a c o m p o r t a m en t u l p e p i a ţ ă , f i e c ă a c e a s t ă e n t i t a t e
e s t e o p e r s o a n ă f i z i c ă s a u o persoană juridică, de drept privat sau de drept public, ori un
ansamblu de mijloace materiale şi umane fără personalitate juridică este atât cea de întreprindere
cât şi cea de agent economic spre deosebire de dreptul comunitar unde este utilizat doar termenul
de întreprindere.
Astfel, Legea 21/1996 privind concurenţa foloseşte termenul de agent economic indicându-se că
respectivul actului normativ se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca
e f e c t r e s t r i n g e r e a , impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de agentii economici sau
asociatii de agenti economici- persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate
romana sau straina, denumiti agentieconomici;
Pe de altă parte Legea 143/1999 privind ajutorul de stat utilizează termenul de întreprindere
pecare o defineşte în art.7 ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent de forma de organizare,
care desfasoara activitati in scop lucrativ, total sau partial.
În materie de protecţie a consumatorului , despre care precizam că este într-o strânsă legătură cu
Codul Consumului se apelează la termenul de agent economic desemnat ca fiind persoana fizica sau
juridica, a u t o r i z a t a , c a r e i n c a d r u l a c t i v i t a t i i s a l e p r o f e s i o n a l e f a b r i c a , i m p o r t a ,
d ep o z i t e a z a , t r a n s p o r t a s a u comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
Observăm că cei doi termeni sunt sinonimi şi corespund noţiunii de întreprindere din
dreptulcomunitar. În legătură cu definiţia prezentată se impun câteva observaţii în legătura cu sfera celor
care potfi calificaţi ca „agenţi economici”, „ întreprinderi” şi implicit pot fi subiect de dreptul concurenţei
:
-persoanele fizice : comercianţi acţionând în mod independent sau în cadrul asociaţiilor
familiale,l i b e r p r o f e s i o n i ş t i ( a v o c a ţ i , m e d i c i , c o m i s i o n a r i v a m a l i , e t c ) m i j l o c i t o r i i
î n a f a c e r i a ş a c u m s u n t e i desemnaţi în accepţiunea dreptului comercial, iar în anumite condiţii şi
agenţii comerciali permanenţi
-persoane juridice: societăţi comerciale, în anumite condiţii filialele societăţilor comerciale
regiilea u t o n o m e s o c i e t ă ţ i l e c o o p e r a t i v e g r u p u r i l e d e i n t e r e s
e c o n o m i c a s o c i a ţ i i l e ş i f u n d a ţ i i l e , sindicateleorganele administraţiei publice
când acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarileadoptate, intervin in operatiuni de
piata, influenţînd direct sau indirect concurenta;
-entităţile fără personalitate juridică, cu singura condiţie a exercitării unei activităţi economice şi
aunei autonomii decizionale şi financiare: sucursalele, agenţiile, reprezentanţele societăţilor comerciale
,asociaţiile în participaţiune, etc.

4. FELURILE CONCURENŢEI COMERCIALE

Am discutat până acum de domeniile închise concurenţei fie prin dispoziţii legale fie prin
acordulde voinţă al părţilor. În domeniul deschis concurenţei- care reprezintă cea mai
însemnată arie a pieţeiconcurenţa se poate manifesta sub mai multe forme:

10
-concurenţa pură şi perfectă- model teoretic care consideră concurenţa comercială un scop în sine
-d i a m e t r a l o p u s ă m o n o p o l u l u i - u n i c i t a t e a v â n z ă t o r u l u i î n t r- u n s e c t o r d e t e r m i n a t -
ş i d e m o n o p s o n -unicitatea cumpărătorului
 -concurenţa eficientă- care consideră rivalitatea dintre agenţii economici un simplu mijloc şi nu
un scop în sine

CONCURENŢA PURĂ ŞI PERFECTĂ

Se caracterizează prin :
-atomicitatea pieţei care presupune existenţa unu numar suficient de mare de vânzători şi
cumpărători, detalie medie, care acţionează în mod independent. Ei nu cumulează o fracţiune notabilă a
pieţei astfel încât prin operaţiunile pe care le încheie nu influenţează preţul produsului.
-omogenitatea calitativă a produselor pe care agenţii economici le comercializează pe piaţa
respectivă. Caatare consumatorii preferă, în condiţii calitative egale, produsul care poate fi obţinut la
preţul cel mai mic.
-transparenţa se realizează dacă pe piaţă se constată un flux informaţional
e x h a u s t i v a s t f e l î n c â t consumatorul are acces imediat, direct şi complet la orice date semnificative
ce privesc preţul şi calitateaunui produs.
-pluralitatea de opţiuni- consumatorii beneficiază de opţiuni nelimitate de alegere între mărfurile
oferitespre vânzare.
-mobilitatea factorilor de producţie- constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe
care îldeţin de a se conforma cu promptitudine, din proprie iniţiativă, evoluţiei conjuncturale a pieţei;
dacă o piaţă devine nerentabilă datorită creşterii excesive a numărului de competitori cei lezaţi îşi pot
schimba p r o f i l u l , î n d r e p t â n d u - s e s p r e u n d o m en i u d e f i c i t a r , u n d e s e î n t r e v ă d
d e b u ş e e d e d e s f a c e r e î n c ă neacoperite.
-neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei, care încetează să mai fie perfectă de
îndată ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.

FORMAREA PREŢURILOR ÎN CONDIŢIILE CONCURENŢEI PERFECTE

Preţul -adică cheltuielile necesare pentru obţinere unui produs- se formează pe
această piaţă pe baza acţiunii legii valorii şi a corelaţiei dintre cere şi ofertă.Cererea unu produs este o
variabilă care scade pe măsură ce preţul acestuia sporeşte. Oferta reprezintă ovariabilă care creşte
direct proporţional cu mărirea preţului produsului. Preţul se fixează la nivelul deechilibru
dintre cerere şi ofertă, adică de îndată ce cantităţile oferite pe piaţă ale unui produs sunt egale cucele de
consumatori.
EVALUAREA CONCURENŢEI PERFECTE
Acest model teoretic al competiţie dintre agenţii economici , concordant cu
economia liberală incipientă, se bucură de aprecieri pozitive- că în acest sistem economia funcţionează
cu eficienţa cea mai înalt posibilă- dar şi de critici serioase- nu corespunde realităţii.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenţei perfecte şi realitate s-a produs un hiat tot
maiaccentuat, datorat în principal fenomenului natural al concentrării întreprinderilor care a dus la
dispariţia atomicităţii şi datorită intervenţiei statului în economie atât în relaţiile interne cât
şi în cele de import şiexport.
COMPONENTELE CONCURENŢEI EFICIENTE
Se mai numeşte şi concurenţă practicabilă sau suficientă şi se caracterizează prin 3
factoridistinctivi:

11
-piaţa trebuie să fie deschisă, adică agenţii economici să se bucure de liberul acces pe piaţă.
Aprecierea d e p i n d e d e c o n c u r e n ţ a p o t e n ţ i e l ă ş i n u d e c e a a c t u a l ă . A ş a d a r
c o n c u r e n ţ a e f i c i e n t ă t o l e r e a z ă oligopolul( număr restrâns de vânzători) şi
o l i g o p s o n u l ( n u m ă r r e s t r â n s d e c u m p ă r ă t o r i ) d a r n u s e conciliază cu monopolul şi
monopsul.
-este necesar ca agenţii economici să se bucure de libertate de acţiune pe piaţă-
adică fiecare dintreîntreprinderile aflate în competiţie îşi poate stabili propia politică în
relaţiile cu ceilalţi concurenţi şiconsumatori.
-consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfi dorite.
Se observă că concurenţa eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situaţia concretă
depe fiecare piaţă. În consecinţa el fost adoptat ca model de către CEE- UE –Piaţa Comună-în Tratatul
dela Roma din 1957.

CRITERII DE DEFINIRE A CONCURENŢEI EFICIENTE

Principiul general, pe deplin exact este acela că: felul şi intensitatea concurenţei pot să varieze
înfuncţie de produsele şi serviciile în cauză, ca şi de structura economică a pieţelor sectoriale vizate.
S-a încercat şi elaborarea de criterii care să ateste existenţa unei concurenţe eficiente pe o
piaţădată, delimitând-o de monopol şi monopson:
-criterii de structură: dimensiunile pieţei şi gradul de desfacere ala
c e s t e i a , n r ş i n i v e l u l d e concentrarea al acestora ;
-comportamentul agenţilor economici în raporturile dintre ei ( onestictatea, bc,
agresivitatea,corectitudinea);
-rezultatele obţinute de competitori, adică profitul obţinut.
Prin coroborarea criteriilor anterioare se obţine intensitatea competiţiei ca indiciu
revelator al concurenţei eficiente.
În România, până la încheierea privatizării, economia este dominată de RA şi SC cu capital
integral de stat care beneficiază de un cvasi-monopol în domenii specializate. Deşi există atomicitate
între agenţii economici privaţi, nu există concurenţă perfectă. În viitor se speră că România se va adapta
la modelul concurenţei eficiente

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată 2005, cu modificări

2. Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată
3. Legea 11/1991 privind concurenţa neloială
4. Legea 31/1996 privind monopolul de stat
5. Legea 143/1999 privind ajutorul de stat
6. Constitutia Romaniei