Polizaharidele au structură macromoleculară.

POLIZAHARIDE
• Polizaharidele sunt compuşi macromoleculari cu grad
mare de policondensare.
• Prin hidroliză totală, polizaharidele se transformă în
monozaharide.
• Cele mai răspândite sunt trei polizaharide ce derivă de
la D-glucoză: amidonul, glicogenul şi celuloza.
Amidonul și glicogenul sunt polizaharide de rezervă,
iar celuloza este o polizaharidă de schelet ce conferă
rezistență mecanică.
 Amidonul
Amidonul este o polizaharidă de
rezervă pentru plante și sursă de hrană
pentru oameni și animale. Amidonul se
obține în procesul de fotosinteză.
Amidonul are răspândire universală în
regnul vegetal în seminţele (orez, grâu,
porumb) sau în tuberculii plantelor
(cartofi). El nu este o substanţă unitară,
ci un amestec de două polizaharide:
amiloza (10-20%) şi amilopectina (80-
90%), ambele fiind formate din resturi
de D-glucopiranoză unite prin legături
α-glicozidice.
Amiloză şi Amilopectină
 Utilizările amidonului
• Granulele de amidon, deşi sunt
insolubileîn apă rece, ele se umflă
reversibil, devenind parţial hidratate. Prin
încălzire la temperaturi de peste 60ºC are
loc distrugerea ireversibilă a granulei de
amidon, transformare care poartă numele
de gelatinizare. Prin răcirea dispersiei de
amidon (pastă sau clei de amidon) se
obține un gel translucid.
• Agent de îngroșare în bucătărie
• Fermentaţia amidonului stă la baza
proceselor biochimice de fabricarea a
alcoolului etilic. Se poate obţine astfel
bere sau, prin distilare, băuturi spirtoase
având un conţinut mai ridicat de alcool
sau chiar „alcool rafinat”.
 Glicogenul

• Este o polizaharidă cu răspândire universală în regnul animal (se

numeşte „polizaharidă de rezervă”, constituind rezerva de energie a
organismului). El este sintetizat de organism în ficat, din glucoză, Prin
hidroliză enzimatică se transformă în D-glucoză, care mai apoi este
transportată sangvin în muşchi şi ţesuturi.
• Structura glicogenului este asemănătoare cu a amilopectinei, fiind
format din resturi de D-glucopiranoză unite prin legături 1,4-α-
glicozidice, cu ramificări 1,6-α-glicozidice, gradul de ramificare fiind
însă mai mare decât al amilopectinei şi catenele mai scurte.
 Celuloza
• În plante, celuloza se găseşte în pereţii celulelor
vegetale şi sub formă de fibre (bumbac, in).
Celuloza se obține în procesul de fotosinteză.
Ea este amestecată cu cantităţi variabile de
lignină, grăsimi, răşini, alte polizaharide şi cu
substanţe minerale. Cea mai pură celuloză este
cea extrasă din bumbac (99.8%).
• În celuloză, resturile de D-glucoză sunt
conţinute în forma piranozică şi sunt unite prin
legături β-glicozidice 1,4.
• Deşi prezintă aspect amorf, celuloza se
comportă ca o substanţă cristalină în care
macromoleculele sunt aşezate aproximativ
paralel
 Utilizări celuloză
• Acetatul de celuloză a fost produsă din reacția
celulozei cu acidul acetic, anhidridă acetică și
catalizatori. A fost folosită pentru prima dată în
1930. E utilizată în confecția materialelor de
împachetat, a jucăriilor, uneltelor, izolatorilor și
ochelarilor. Este cel mai ieftin material produs. Este
solubilă în solvenți organici precum acetona și poate
fi modelată în forme diferite sau trasă în fire.
Procedeul acetat realizează mătasea acetat, folosind
acetatul de celuloză. Soluția acestuia în acetonă este
supusă filării la cald (uscată). Solventul se evaporă
și este recuperat, iar firul de acetat de celuloză
coagulează și se întărește. Țesăturile de mătase
acetat sunt mai rezistente dar mai puțin higroscopice
decât cele din mătase vâscoză.
• Nitratul de celuloză (numit impropriu nitroceluloză)
este folosită în industrie pentru fabricarea
nitrolacurilor și nitroemailurilor (lacuri de acoperire
cu uscare rapidă și luciu puternic). Se foloseşte ca
exploziv (fulmicoton – pulbere fără fum).
 Utilizări celuloză
• mătasea artificială(vâscoză, milaneză)
se obţine din celuloză prin procedeul
vâscozei, care constă în tratarea
celulozei cu soluție de hidroxid de sodiu
şi transformarea ei cu CS2 în xantogenat
de celuloză. Materia vâscoasă se filează
apoi într-o baie acidă. Are proprietăți
similare bumbacului pentru că are
aceeași compoziție cu celuloza.
• dacă filarea se face printr-o fantă în baie
acidă și glicerină se obține celofanul
alimentar.
• celuloza brută este albită cu hipoclorit
de calciu sau cu clor. Din ea se fabrică
hârtia.