TEMA 5

PREZENTAREA SINELUI ÎN VIAŢA SOCIALĂ.

MANAGEMENTUL IMPRESIILOR

Obiective
explicarea ideilor principale ale interacţionismului simbolic;
descrierea și exemplificarea strategiilor de formare a imaginii pozitive;
evidenţierea avantajelor şi riscurilor autodezvăluirii;
analiza efectelor sociale ale autodezvăluirii.

Cuvinte cheie
Interacționism simbolic, managementul impresiilor, autodezvăluire, penetrare/depenetrare socială

Sumar
1. Interacţionismul simbolic. Şcoala dramaturgică a lui Erving Goffman
2. Managementul impresiilor (formarea imaginii pozitive).
Strategii de management al impresiilor
3. Autodezvăluirea. Teoria penetrării sociale
4. Factori ce determină autodezvăluirea

1. Interacţionismul simbolic.
Şcoala dramaturgică a lui Erving Goffman

Principalele idei ale interacţionismului simbolic

Fiinţele umane acţionează faţă de obiecte, persoane, situaţii în baza semnificațiilor pe
care le au despre acestea;
Semnificațiile sunt produse interacţiunilor sociale;
Oamenii nu receptează şi nu transmit mecanic semnificațiile, doar în funcţie de expe-
rienţele şi situaţiile anterioare, ci le adaptează schimbărilor contextuale survenite;
Individul şi socialul sunt strâns legaţi, nu poţi înţelege indivizii și semnificațiile pe
care le atribuie persoanelor și situațiilor cu care se confruntă, fără a examina societatea care i-
a modelat şi remodelat.
Şcoala dramaturgică – „viaţa ca o scenă”
regiuni din faţă – contexte formale de interacţiune – scena e regiunea din faţă, ceea ce
se arată spectatorilor, roluri jucate de actorii sociali după reguli bine definite; aici ne ferim de
gesturi nepotrivite;
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

regiuni din spate – contexte formale de interacţiune – culisele reprezintă regiunea din
spate, este locul unde actorii se pregăresc de ieşirea în scenă sau îşi permit gesturi, expresii,
certuri pe care spectatorul nu le vede; aici ne simţim relaxat pentru că nu trebuie să respec-
tăm regulile formale.
Situaţii de flagrant delict.
Neatenţia civilă.

3. Managementul impresiilor (formarea imaginii pozitive).

Strategii de management al impresiilor

Managementul impresiilor – acţiuni, practici şi strategii pe care le utilizează indivizii

pentru a produce impresii cât mai bune celorlalţi, pentru a-şi menţine respectul faţă de pozi-
ţiile pe care le au şi de rolurile pe care le joacă, ferindu-se mereu să facă gafe prin care să fie
afectată receptarea pozitivă de către public.
 „Scurgerea de informaţii” despre sine;
 Incongruenţe real – virtual;
 Minciunile despre sine (studiul lui Feldrer și colab. 2002, apud Ciccotti, 2007).

Strategii de management al impresiilor

Succesele întăresc imaginea pozitivă de sine, eşecurile „şifonează” această imagine –
oamenii utilizează strategii de MI, atât pentru a evidenția succesele și realizările obținute, cât
și pentru a explica/minimaliza importanța eșecurilor.
A te conforma normelor particulare pretinse de anumite situaţii (ex. la un chef sau o
petrecere spui bancuri şi întâmplări interesante, eşti vesel, sociabil, pe când la o
înmormântare afişezi tristeţea şi compasiunea pentru familia în cauză).i
Transmiterea de informaţii pozitive despre sine (a spune lucruri bune despre sine, a
realiza acţiuni vizibile pentru ceilalţi, a folosi indicatorii fizici exteriori – spaţiul de muncă
sau de locuit, îmbrăcămintea, maşină etc. – toate pentru a-şi suplimenta imaginea pozitivă,
pentru a aduce un plus de imagine);
Falsa modestie – folosită frecvent în mass media de către staruri, politicieni, oameni
de succes; se exagerează contribuţia celorlalţi sau a şansei în obținerea succesului.
Ceilalţi sunt genii – se protejează imaginea de sine, exagerându-se capacităţile
celorlalţi (sunt tratați ca fiind mai competenți, sunt considerați drept genii);
Autohandicaparea – indivizii inventează scuze pentru o activitate în care nu s-au
prezentat la înălţime sau riscă să nu ne prezentăm la înălţime, astfel explicându-se eşecul
produs sau potenţial (de ex., lipsa de punctualitate, oboseala, neatenţia, anxietatea, boala,
timiditatea etc.).
A te folosi de gloria altora – se asocia numele cu cel al unei persoane importante,
dezvăluidu-se relaţiile de rudenie sau prietenie cu persoana respectivă, că sunt din aceeaşi
localitate ș.a. (de ex., fotografii împreună cu vedete, autografe...).
Intrarea în graţie – dorinţa de a se face plăcut altora, pentru a obţine aprecieri
pozitive (linguşirea) – flatarea celor vizaţi, a căuta similitudini dintre sine şi persoana vizată, a
face mici favoruri, a te prezenta într-o lumină favorabilă.
Scuzele – gafele creează un sentiment de stinghereală atât pentru cei care le-au făcut,
cât şi pentru cei care au fost prezenţi.

2
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

4. Autodezvăluirea. Teoria penetrării sociale

Procesul prin care actorul social transmite celuilalt informaţii consistente despre sine.
Gradul de profunzime a autodezvăluirii/ încrederea pe care o manifestă persoana care
se autodezvăluie se analizează prin:
 cantitatea de informaţii despre sine vehiculată în relaţia cu celălalt;
 calitatea informaţiilor transmise (gradul de intimitate, deschidere şi sinceritate);
 durata perioada schimbului de informaţii.

Teoria penetrării sociale

I. Altman şi D. A.Taylor (1968) au elaborat TPS, conform căreia:
A. este înţeleasă ca ansamblul relaţiilor interpersonale care se amplifică progresiv
dinspre relaţii superficiale spre relaţii tot mai intime (penetrarea socială), creşte cantitatea şi
calitatea informaţiei, precum şi durata comunicării;
la debutul relaţiei, indivizii dezvăluie doar o mică parte din propria interioritate,
dar pe măsură ce se cunosc împărtăşesc tot mai multe informaţii despre sine (vezi fig. 3);
pentru a fi eficientă şi recompensatoare, A. trebuie să fie reciprocă şi echilibrată;
actorii sociali aflaţi în relaţie sunt priviţi ca nişte „negustori simbolici”, care
evaluează continuu în termeni de costuri şi beneficii utilitatea dezvoltării relaţiei;
când costurile sunt mai mari decât beneficiile (recompensele) se produce
depenetrarea socială, prin care se reduce atât calitatea, cât şi cantitatea informaţiilor vehiculate
între actorii sociali.
calitatea autodezvăluirii

cantitatea A cantitatea A

nivelul superficuial nivelul superficuial

nivelul intim nivelul intim

niverlu
niverlu l
l foarte
foarte

debutul relaţiei relaţie avansată

Figura 3. Dezvăluirea în cadrul relaţiilor interpersonale (preluat după Gavriliuc, 2006, 49)

Importanţa autodezvăluirii
A. influențează sănătatea mintală şi satisfacţia în relaţiile interpersonale; inhibarea
gândurilor şi a comportamentelor determină tensiuni psihofiziologice majore, predispunând

3
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

într-o mai mare măsură la îmbolnăviri (cancer, boli cardiovasculare, scăderea imunităţii);
reprimarea gândurilor poate determina ceea ce psihologii numesc hiperactivarea informaţiei
refulate – situaţii în care cu cât mai mult ascundem gândurile, cu atât ele devin mai active.
A. are o funcţie expresivă (ajută indivizii să se exprime emoţii, gânduri, sentimente)
și de clarificare.
A poate avea un scop educativ – când părinţii dezvăluie copiilor experienţe pe care
le-au trăit nu o fac pentru a dezvălui ceva din viaţa personală, ci pentru a oferi un ghid bazat
pe experienţă: „când eram de vârsta ta, eram şi eu la fel..., dar am reuşit să trec peste asta prin...”.
A. strategică (persoane publice) – prin dezvăluirea experiențelor personale, obțin o
mai bună înţelegere, apropiere de public, provoacă compasiune etc.

5. Factori ce determină autodezvăluirea

Reciprocitatea;
Momentul autodezvăluirii;
Diferenţe interculturale – culturile individualiste încurajează A. personală (despre
sine), cele colectiviste – A. relaţională (despre grupuri, relații cu ceilalți, importanța celorlalți
din viața noastră);
Tipul de personalitate – persoanele machiavelice nu întotdeauna sunt sincere şi pentru
ele A. are un rol strategic, de a-l determina pe celălalt să vorbească despre sine;
Calitatea de „bun ascultător” a celuilalt – cei care se dovedesc capabili de a asculta, de a
empatiza cu celălalt, care au conduite nonverbale primitoare, de aprobare, de adeziune;
Sinceritatatea – îi apreciem mai mult pe cei care se dezvăluie într-o măsură mai
moderată, dar sunt sinceri.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ŞI TEME DE REFLECŢIE

Care sunt avantajele și riscurile utilizării strategiilor de management a impresiilor?
Cum să aflăm dacă persoanele sunt sincere atunci când atribuie succesul personal
altora?
Ce factori determină autodezvăluirea în relațiile interpersonale? Care sunt riscurile
autodezvăluirii la debutul unei relații? Dar pe parcurs, când relația devine mai stabilă?

APLICAŢII
Prezentați siuaţii din mediul academic în care sunt utilizate diverse strategii de
management al impresiilor analizând eficienţa acestora (3-5 situaţii).
Argumentați, ilustrând prin exemple, cum poate influența autodezvăluirea dezvoltarea
sau ruperea unei relaţii interpersonale nou formate.

i Vezi P.Iluţ, Psihologie socială..., 2009, p.356.