Referat

Comunicare interpersonala
Specializarea Administratie Publica

Conf. Univ. dr. : Student:

Carmen Popa Radulescu George Cosmin

 Comunicarea interpersonala

Comunicare : In sens general comunicarea desemneaza orce proces

prin care un sistem interactioneaza cu alttul, uzand de canalul care leaga
cele doua sisteme. In sens restrans, comunicarea este un proces de
transmitere, impartasire a unor informatii, emotii, idei intre doua entitati
sociale, intr-un context social dat. Termenul de „ Comunicare’’ isi are
originile in latinescul munis-e, cu sensul de „ a iti face datoria’’. „ a fi
serviabil”
In general, putem considera ca orce comunicare implica un emitator, un
canal de comunicare, un receptor , un mesaj, un efect si un context in care
se desfasoara comunicare.
In continuare voi vorbi mai mult de comunicarea interpersonala si, ma voi
referi la trei procese care marcheaza relatiile interpersonale:comunicarea
interpersonala, conflictul interpersonal si increderea interpersonala.

Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonala are trei caracteristici de baza, In primul

rand ,discut despre comunicarea intre doua persoane . In al doilea rand
,avem in vedere comunicarea „care se desfasoara face-to-face” . Si nu in
ultimul rand „ felul in care transmitem continutul mesajului reflecta
informatii importante despre interactiunile indivizilor , dar si despre
rolurile sociale , respectiv relatiile pe care le au unii cu ceilalti. 1
In ceea ce urmeaza voi detaila caracteristicile comunicarii interpersonale
tinand seama de faptul ca implicatiile pe care acestea le au sunt de o

1 Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie Sociala ,Texte alese .Iasi:
Editura Anakorn. in Septimiu Chelcea coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari
,aplicatii, Bucuresti, ed Polirom, 2008 , pag 163.
2
importanta covarsitoare in procesul comunicational. De ce discutam despre
importanta intalnirilor fata in fata?
In primul rand , comunicarea nu inseamna numai ceea ce verbalizam.
Aspectul nonverbal intregeste actul comunicational. Prin urmare
,modalitatea de comunicare poate conduce de multe ori la intelegerea
gresita a mesajului. Asemenea cercetatorului american Peter
Hartley(1993/1999), subliniez faptul ca trebuie sa „excludem” din definitie
„mediatorii” comunicarii interpersonale,cum ar fi telefonul.
In al doilea rand scriu/vorbesc despre rolurile sociale. Potrivit lui Peter
Hartley (1993/1999,22), ’’comunicarea interpersonala implica doua
persoane cu roluri si relatii variate pe care le au una fata de cealalta ”
.Acelasi autor include aici atat pozitile formale ,cat si cele informale,
deoarece” comunicarea interpersonala are loc intre doua persoane nu intre
roluri ori masti sau stereotipuri. Comunicarea interpersonala poate avea loc
intre tine si mine numai daca fiecare dintre noi recunoaste impartaseste cate
ceva din ceea ce ne face sa fim fiinte umane si este constientizat acel ceva
care defineste acea persoana „

Comunicare

Formele comunicării tratate în capitolul acesta – lucrările teoretice

scrise sau expunerile, prezentările şi pledoariile orale, sunt mai degrabă
caracteristice pentru activitatea comunicaţională desfăşurată în cadrul unor
instituţii sau organizaţii, adică într-un cadru în care comunicare îşi are
relaţiile fixate formal şi variabil este doar conţinutul. Caracteristica acestei
activităţi comunicaţionale este faptul că ea nu afectează cadrul instituţional:
într-adevăr relaţiile instituite îi servesc drept cadru al metacomunicării, pe
care de regulă această comunicare nu-l pune în discuţie.
Schimbarea radicală sau distrugerea acestor relaţii care servesc de
cadrul metacomunicaţional este de obicei consecinţa unei reorganizări
3
exterioare sau a unei revoluţii ori revolte interioare. Desigur, conexiunea
dintre conţinut şi relaţie în comunicare nu este suspendată nici în acest caz,
dar ea este oricum mai puţin dinamică. În schimb, în comunicarea
interpersonală relaţiile de comunicare devin raporturi între persoane şi sunt
continuu licitate în jocul comunicării. Tipul de comunicare specific in
relatiile interpersonale este conversatia.
Formele tradiţionale ale comunicării, cele care se petrec în cadru
instituţionalizat sau formalizat sunt cele pe care le-au studiat retorica şi
tehnicile oratoriei. Comunicarea interpersoanală este abordată abia după
impunerea psihanalizei şi este cel mai adesea consecinţa directă a tehnicilor
terapeutice de comunicare iniţiate de Milton Erickson.
Cele mai cunoscute dintre ele sunt Analiza Tranzacţională a lui Eric Berne
şi Programarea Neuro-Lingvistică a lui John Grinder şi Richard Bandler.2

Putem intelege si mai bine comunicarea interpersonala , plecand de la

psihaanaliza traditionala dezvoltata de Sigmund Freud ,care accentua ideea
conform ’’egoul este o parte aflata in stransa legatura cu realitatea externa
„(apud Hartley ,1993/1999.
166-167).3
Dupa cum am constatat ,comunicarea aceasta interpersonala este
omniprezenta. In mod normal ,cand interactionam cu aceeasi persoana de
mai multe ori, vom tine cont , in discutiile noastre, de schimbul anterior de
informatii. Prin urmare, comunicarea interpersonala este procesul de
coroborare a informatiei.Astfel spus „orce va va spune azi persoana A, va
fi interpretat pe baza a ceea ce a spus in trecut si mai ales ,pe baza a ceea ce
va asteptati sa spuna acum.

2 Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, ed Tritonic 2000 pag 90.

3Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie Sociala ,Texte alese . Iasi:
Editura Anakorn. in Septimiu Chelcea coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari
,aplicatii, Bucuresti ed Polirom, 2008,pag 165-166.
4
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este
corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai
mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum como, comunitate,
comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le
au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina
in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei
trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o
intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este
cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri
similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne

nastem. Noi învatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce
învatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice
comunicare implica creatie si schimb de întelesuri. Aceste întelesuri sunt
reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata
nevoie sa "citeasca" întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si
întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim putin mai constienti
referitor la ce se întâmpla când comunicam.

O alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de

procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii,
exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a
unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore,
societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in
cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in
cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra
unor probleme si dezlegari. Comunicarea semnifica mult mai mult decat
schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea
societatea. Aceasta brosura va va ajuta sa veniti în întâmpinarea acelor
5
schimbari pe care vi le doriti, ajutandu-va sa intelegeti mai bine procesul
comunicarii interpersonale, prin descrierea urmatoarelor aspecte importante
ale acestui proces.

Care sunt obstacolele din calea comunicarii eficiente, provenind din:

 Felul în care mintea noastra functioneaza

 Cmportamentele Emitatorului
 Comportamentele Receptorului
 Cum sa depasim obstacolele din calea comunicarii
eficiente:
 Ascultând, ascultând, ascultând
 Citind, citind, citind limbajul corporal
 Vorbind
 Training pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare4

Perceptia Interpersonala

Prejudecati ale interactiunii:

1. Polarizarea: atitudinea maniheista (alb/negru)
- religia Maniheista (Mani): crestinismul are doi zei, unul rau, al
Vechiului Testament, si unui bun, al Noului Testament  omul
trebuie sa il satisfaca pe zeul bun, trebuie sa se purifice prin
asceza si sa se edzbareze de materialitate
- judecarea lumii in extreme
2. Perceptia statica:

4 Cozma, Teodor (coord.), Educaţia si comunicare ,Iasi, Editura Erota,2001.pag 60/61..

6
 - neacceptarea evolutiei lumii, a indivizilor
- animalele nu concep evolutia in timp (acvariu compartimentat)
3. Confuzia dintre fapte si inferente
- Faptele: lucruri observabile pe baza carora se produc deductii,
inferente
- Judecata poate fi facuta pe baza faptelor, dar si pe baza
deductiilor, a doua categorie nefiind la efl de justificata
- Faptele: afirmatii de tip faptic; pot fi facute doar de observator,
dupa observare; au referire numai la trecut si prezent
- Inferentele: afirmatii ce pot fi facute de oricine oricand, si extinse
prin halou; sunt neverificabile; fac referire la trecut, prezent si
viitor
4. Suficienta
- nimeni nu poate sti totul despre un anumit subiect
- tendinta este de a crede contrariul
5. Orientarea intensionala
- tendinta de a trata lucrurile nu in concretetea lor, ci prin ceea ce se
spune despre ele, prin definitia care le caracterizeaza (o pictura
este apreciata pentru ca are un anumit autor, nu pentru valoarea ei
reala)
- orientarea catre eticheta, nu catre produs
6. Nediscriminarea
- investirea unui individ cu caracteristicile clasei din care face
parte, chiar daca el nu le are.
- A vedea in copac padurea, nu copacul

Credibilitatea interpersonala:

Poate fi studiata in doua feluri:

- Sa studiezi comportamentul personalitatilor persuasive
- Sa faci experimente in conditii controlate

Depinde de datele initiale aflatre inainte de contactul cu cineva.

Problematica C este foarte veche, inca de la Aristotel
Existau trei factori de care depindea:
1. Simt (o parere usor acceptata)
2. Caracterul moral (daca stim ca o persoana nu are caracter moral)
3. Bunavointa (un orator trebuie sa se arate bine intentionat, vorbeste
pentru a-i ajuta si sprijini pe ascultatori)

3 Etape ale procesului obtinerii C:

7
1. Etapa initiala: cineva cu care avem un prim contact are deja o
credibilitate initiala, pentru ca stim de la altcineva ceva despre el. Rol
important au titlurile academice.
2. Derivata: dupa de o observam, discutam cu persoana respectiva. Un om
care-si pierde credibilitatea in politica va face apel la caracterul moral.
3. Terminala: rezultatul a 1 si 2 la sfarsitul unei interactiuni cu cineva.

Factorii de care depinde credibilitatea:

1. Competenta ( halou)
2. Caracterul: daca stim ca cineva n-a mintit niciodata, avem incredere in
el.
3. Intentia: nu acordam incredere oricui, fiindca ne temem ca exista un
dedesupt al spuselorsale. Credem mai putin vanzatorul care isi lauda
marfa, decat pe cineva din afara
4. Tipul de personalitate: sunt mai credibili cei care sunt prietenosi,
dinamici; personalitatile mai apropiate de noi ca fire ni se par mai
credibile.
5. Optimismul: un om optimist emai credibil

C nu este o calitate intrinseca a cuiva, adica cineva e crezut de toata lumea.

C sta si in perceptia noastra, in felul in care noi vedem lucrurile.
In noi insine – C intrapersonala: are nivel ridicat sau scazut
C inerpersonala depinde de C intrapersonala

8
Bibliografie:

 Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie

Sociala ,Texte alese .Iasi: Editura Anakorn. in Septimiu Chelcea
coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari, aplicatii, Bucuresti, ed
Polirom, 2008.
 Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, ed Tritonic
2000.
 Teodor Cozma, Educaţia si comunicare ,Iasi, Editura Erota, 2001.
 http://www.despresuflet.ro/forum/comunicare.