Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual 1 Turcanu
Manual 1 Turcanu
MANAGEMENTUL
PROIECTELOR
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Inginerie Economică şi Business
Nicolae Ţurcanu
Aliona Grosu
MANAGEMENTUL
PROIECTELOR
Note de curs general cu exemple din construcţii
Chişinău, 2009
Cuprins
Preliminarii ...................................................................................................................................4
1. Ce este managementul proiectelor.............................................................................................5
1.1. Scurt istoric.............................................................................................................................5
1.2. Managementul proiectelor – discipline de studiu şi programe de master în universităţi.......7
1.3. Proiect, program, plan de afaceri, studiu de fezabilitate – tangenţe şi distincţii....................8
1.4. Clasificarea proiectelor.........................................................................................................12
1.5. Management şi managementul proiectelor...........................................................................13
1.6. Avantajele şi dezavantajele managementului proiectelor.....................................................15
Bibliografie....................................................................................................................................
Anexe:
Anexa nr. 1. Matricea Logică..........................................................................................................
Anexa nr. 2. Structura Proiectului...................................................................................................
Anexa nr. 3. Planificarea calendaristică a proceselor de producţie în construcţii..........................
Anexa nr. 4. Exemplul Cererii de proiect.........................................................................................
Anexa nr. 5. Teste grilă....................................................................................................................
Anexa nr. 6. Aplicaţii practice...........................................................................................................
Preliminarii
„Trăim într-o lume a proiectelor, este vremea proiectelor - ceea ce ne rămâne
de făcut este sesizarea la timp a oportunităţilor şi integrarea schimbărilor
organizaţionale sau personale dorite în sistemul de lucru.” (Stanley E.
Portny )1
Managementul proiectelor este o modalitate modernă de
organizare a lucrului şi atragere a surselor de finanţare în multiple sfere
ale activităţii umane. Incipient Managementul proiectelor (MP) a fost
practicat de organizaţiile non-guvernamentale trecînd treptat la instituţile
de administraţie publică şi la cele orientate spre obţinere de profit.
Proiectul, avînd termene limitate, scopuri, coordonatori şi constrîngere
financiară, contribuie la introducerea unei modalităţi performante
orientate spre atingerea obiectivelor într-o perioadă dată.
MP facilitează substanţial lucrul în cadrul oricărui tip de
organizaţie/instituţie contribuind la exercitarea tuturor funcţiilor
managementului planificare,organizare,motivare,coordonare,control. În
întreprinderi şi instituţii apar o multitudine de situaţii unde există
necesitatea rezolvarii unei sarcini manageriale printr-o formă de
organizare distinctă, de proiect: lansarea de noi produse, introducerea de
noi procedee sau sisteme, reorganizare, restructurare etc.
MP a devenit în toată lumea o parte componentă a modulelor de
studii adresate specialiştilor din domeniul ingineriei, economiei,
producţiei, Republica Moldova nefiind o excepţie în acest sens.
Actualitatea MP se deduce din considerabilele evoluţii ale
mediului socio-economic drept răspuns la numeroasele crize economico-
financiare, globalizare, rapidele schimbări tehnologice, care generează
nevoia de a elabora modele şi metode moderne de structurare a lucrului.
Inovaţia reprezintă un motor al lumii în care trăim, iar MP
creează condiţii ca rezultatele unei gândiri inovatoare să fie materializate în
termenii acceptaţi de către factorii interesaţi ale macro şi micromediului.
1
Stanley E. Portny, Project Management for Dummies, Wiley Publishing, Inc.
2001, p. 2-18.
1. Ce este managementul proiectelor
1.1 Scurt istoric
Managementul Proiectelor s-a dezvoltat ca disciplină ştiinţifică
relativ recent. Ultimele decenii au fost marcate de creşterea rapidă a
utilizării MP ca mijloc prin care organizaţiile îşi ating obiectivele.
O parte importantă a dezvoltării tehnicilor şi practicilor din MP
aparţine domeniului militar, care a fost pus în faţa unor sarcini care nu
puteau fi duse la bun sfârşit prin practicile organizaţionale tradiţionale.
Urmând aceste exemple, sectoarele guvernamentale nemilitare, sectorul
privat industrial, agenţiile de servicii publice şi fundaţiile au utilizat MP
pentru a-şi creşte eficienţa. Aşadar, MP a preluat o parte din
instrumentele specifice domeniului militar şi le-a adaptat vieţii
economice şi unor domenii ca sănătatea, educaţia, ecologia etc.
Dupa unele lucrari, MP, în formele sale primare, a început sa se
manifeste cu mult înainte ca regele Keops sa plănuiască construcţia
piramidei sale, existând mărturii că «…de-a lungul a mii de ani, cînd
recolta anului nu era gata de cules în luna „potrivită“, evreii îşi
resincronizau calendarul (bazat pe fazele lunii) cu anotimpurile anului,
adaugând încă o luna, asigurându-se că populaţia începe să planteze
anotimpul urmator la timpul potrivit (începutulproiectului)»
Odată cu începutul secolului al XX-lea, Frederick Taylor (1856-
1915), „părintele managementului stiinţific”, a iniţiat studii detaliate
asupra muncii, aplicând gândirea stiinţifică şi arătând că activitatea
productivă poate fi analizată şi îmbunătăţită prin concentrarea pe părţile
ei esenţiale. Înainte de aceasta, singura cale de îmbunătaţire a
productivităţii era solicitarea de ore suplimentare şi de intensificare a
eforturilor muncitorilor.
Asociatul lui Taylor, inginerul Henry L. Gantt (1861-1919) a
studiat detaliat ordinea operaţiunilor în muncă şi a creat în jurul anului
1917 diagrama Gantt, instrument foarte important de vizualizare, care
subliniază secvenţa şi durata tuturor sarcinilor într-un proiect şi care a dus
la o importantă expansiune a ştiintei MP. Diagrama Gantt s-a dovedit a fi
un instrument analitic atât de puternic pentru manageri, încât a rămas
neschimbat pe timpul a aproape 100 de ani. Taylor, Gantt şi alţii au
contribuit la dezvoltarea managementului într-o funcţie distinctă a
afacerilor, care necesită studiu şi disciplină.
Dupa cel de-al II Razboi Mondial, complexităţile proiectelor şi
reducerea timpului de furnizare a activităţii productive au dus la apariţia
de noi structuri organizaţionale. Au aparut diagramele de reţea complexe
numite PERT (Tehnica de Evaluare si Revizie a Programului) si CPM
(Metoda Drumului Critic), care au oferit managerilor un control mai mare
asupra proiectelor extrem de complexe. PERT a aparut la sfârsitul anilor
1950, când amiralul Raborn din cadrul forţelor navale ale Statele Unite
ale Americii s-a confruntat cu necesitatea ca rachetele din cadrul
programului Polaris să fie gata de lansare într-un timp foarte scurt,
datorită unei ameninţări iminente existente între Statele Unite ale
Americii şi Rusia. MP tradiţional nu a fost suficient pentru a „garanta“
siguranţa naţiunii si problema a fost rezolvată cu ajutorul acestei tehnici a
lui Willard Fazar. Tocmai în 1997, dr. Eli Goldratt, a ajutat organizaţiile
să-şi îmbunatăţească profitabilitatea şi productivitatea, scriind o carte
despre o nouă metodă de a privi MP, prin Teoria Constrângerilor: Lanţul
critic. Bineînţeles ca managementul de proiect s-a dezvoltat şi din punct
de vedere al instrumentelor de tip software, primele fiind introduse în anii
‘60. Astăzi conducerea proiectelor nu se mai poate concepe fără ajutorul
calculatorului. Cu toate acestea, sistemele software rămân doar
instrumente auxiliare ce nu pot înlocui activitatea factorului uman.
Succesul unui proiect depinde în primul rând de aportul managerului si al
echipei de proiect.2
2
Ing. dipl. Voicu Dragos, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania , « Pledoare
pentru MP »,Bucuresti 2007
Complexitatea crescândă a problemelor puse în faţa proiectelor şi
creşterea rapidă a numărului organizaţiilor orientate pe proiecte a contribuit
la profesionalizarea MP.
În 1969 se înfiinţează Institutul de MP şi a atins în anii ’90
aproximativ 10.000 de membri. Profesia de manager de proiect a înflorit,
ceea ce a făcut ca multe colegii şi universităţi să ofere pregătire în acest
domeniu. Universităţile (mai ales cele americane) au răspuns prompt
noilor realităţi şi tendinţe şi au dezvoltat programe academice de
managementul proiectelor, iniţial sub formă de ateliere, module, secţii,
ajungând cu timpul până la studii universitare complete, programe de
masterat sau chiar doctorate. 3
Există din ce în ce mai multe solicitări pentru studii focalizate pe
managementul proiectelor şi universităţi de prestigiu încep să ofere
programe complete – Boston University, George Washington University,
Berkeley University (Statele Unite), Manchester University (Marea
Britanie), Projekt Management Group – Wirtschaftsuniversität Wien
(Austria), Athabasca University (Canada), Ecole Supérieure de
Commerce de Lille (Franţa).
Tendinţa trecerii la lucru prin proiecte este cu atât mai pregnantă
la nivelul UE unde, sub impactul necesităţilor de integrare,
managementul proiectelor tinde să devină principala formă de existenţă
în mediul economic. Acest fapt trebuie să fie luat în consideraţie şi de
către R. Moldova în contextul orientării pro-europeane şi beneficiere de
mai multe proiecte cu finanţări nerambursabile de pre-aderare şi
vecinătate Europeană care se derulează deja în economia naţională.
3
Irina Manolescu „MP” Note De Curs, 2005, Iaşi, p.3
MP este procesul prin care managerul proiectului planifică şi controlează
etapele şi activităţile proiectului şi resursele pe care organizaţia le pune la
dispoziţia proiectului.
Program reprezintă un cadru instituţional care sprijină proiecte ce
converg spre un obiectiv general. Prin concluzie putem spune că mai
multe proiecte formează un program.
Caracteristica Program Proiect
Componente de
Iniţiative locale sau
1 Anvergura politică naţională sau
sub-programe
regională
Durată nedefinită sau Luni (cel mai
2 Durata
de ordinul anilor adesea) sau ani
Buget alocat global şi Buget fix, alocat cu
3 Bugetul
modificabil destinaţie precisă
Management
4 Rolul echipei (planificare, Implimentare
coordonare, control)
Orientarea Asupra impactul şi Asupra
5
evaluării performanţei performanţei
4
5
Lewis, J.P. – The Project Manager`s Desk Reference, New York, 2000, p. 8-17
un serviciu sau un produs unic, prin aplicarea cunoştinţelor, tehnicilor si
relaţionărilor pentru proiectarea activităţilor, cu scopul de a satisface
nevoile acţionarilor şi de a respecta cerinţele de scop, timp, cost şi
calitate»6
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX) 7 are
mai multe înţelesuri, pentru noi fiind interesante următoarele:
- plan sau intenţie de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un
lucru;
- prima formă a unui plan (economic, social, financiar, etc.) care
urmează să fie discutat şi aprobat pentru a primi un caracter
oficial şi a fi pus în aplicare.
În materialul editat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii 8- pentru
conceptul de proiect sunt date următoarele înţelesuri:
1. Gândire anticipativă orientată către un scop, având în vedere
producerea unei schimbări, percepute ca favorabilă pentru cel ce
intenţionează să o producă.
2. Proiectul este o întreprindere cu durată de acţiune limitată, vizând
realizarea unui produs, serviciu, lucrare de natură variabilă şi
nestandardizată într-un anumit termen,cu un anumit buget şi cu
respectarea specificaţiilor de calitate convenite.
3. Documentaţie tehnică şi financiară, riguros alcătuită, pe baza
căreia se poate realiza un sistem oarecare cu caracteristici şi
niveluri de performanţă predeterminate şi cu riscuri limitate.
Proiectul este un grup de activităţi care trebuie să fie realizate într-
o secvenţă logică, pentru a atinge un set de obiective prestabilite,
formulate de client.
Pentru a evita confundările să definim şi alte noţiuni utilizate deseori cu
sensuri similare ca proiect, dar avînd distincţii esenţiale ale conţinutului.
6
Project Management Institute - A Guide to the Project Management
Body of Knowledge, USA, 1996, p. 4-23
7
Academia Română Instittul de Lingvistică „Iorgu Iordan” „DEX ed.II” ed.Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998
8
Anil, lyer si Thomasson, David, An Empirical Investigation of the Use of Content
Analysis to Define the Variables Most Prevalent in Project Successes and Failures,
Lucrarile seminariilor si simpozioanelor anuale ale Institutului de Management al
Proiectului, 27 sept-02 oct.1991
Studiul de fezabilitate Asa cum spune si numele, studiul de
fezabilitate este o analiza a viabilitatii unei idei.Toate activitatile studiului
sunt directionate catre obtinerea raspunsului la intrebarea putem investii
in aceasta idee de afaceri?
Studiile de fezabilitate pot fi folosite pentru multe tipuri de
afaceri, dar in special pentru afaceri ce implica un anumit risc.
Determinarea punctelor slabe sau a imposibilitatii de derulare a afacerii,
pentru o anumita locaţie sau timp, vă economiseşte timp, bani şi vă
scuteşte de probleme mai tîrziu.
Scopul unui studiu de fezabilitate este de a da o primă imagine de
ansamblu aspectelor principale ale afacerii pe care urmeaza să o porniţi.
Utilitatea lui este aceea de a identifica problemele, care ar putea
impiedica succesul afacerii pe piaţă.
Există similitudini între un proiect şi un plan de afaceri, care cu toate
acestea nu trebuie confundate, avînd scopuri distincte.
Planul de afaceri are o legătură indisolubilă cu mediul
antrepreno-rial. Un plan de afaceri (business plan) poate avea ca utilitate
prezentarea firmei sau a ideii/afacerii. Acesta poate fi realizat atît pentru
afaceri existente (pentru prezentarea catre posibili parteneri sau
finanţatori) cît şi pentru afaceri ce urmează a fi lansate.
Un plan de afaceri trebuie să ţină cont de profilul afacerii, de
mediul în care ea se găseşte, de obiectivele şi de scopul urmărit la
realizarea acestuia.
Există o structură tip a oricărui plan de afaceri, însă ea poate să
difere în dependenţa de scopul întocmirii, beneficiarii acestuia etc
Un plan de afaceri în accepţiunea sa clasică trebuie să cuprindă
următoarele:
1. Titlul
2. Cuprinsul
3. Sumar
4. Descrierea afacerii
5. Echipa şi managementul companiei
6. Prezentare produs(e) / serviciu (ii)
7. Analiza pieţei
8. Obiective
9. Strategia firmei/afacerii şi implementare
10. Informaţii financiare
11. Anexe şi alte documente
Importanţa fiecărui capitol variază în funcţie de scopul urmărit şi de
contextul în care realizaţi planul de afaceri.
Realizarea planului de afaceri are cîteva avantaje:
- Analiza detaliată a activităţii viitoare pe care o presupune
realizarea planului de afaceri permite evitarea multor greşeli cauzate de
lipsa de informare (cunoaşterea insuficientă a concurenţilor sau clienţilor,
cunoaşterea insuficientă a unor concepte economice sau tehnice implicate
în activitate);
- Planul de afaceri indică cu destul de mare precizie investiţia
iniţială necesară, în ce se va investi şi cum va fi recuperată investiţia. În
acest fel, se reduce semnificativ riscul apariţiei unor probleme cu
fluxurile de numerar, una din cauzele principale de eşec în primele etape
de funcţionare ale noilor afaceri. Întreprinzatorul poate alege cele mai
avantajoase surse de finanţare. Un plan de afaceri bine realizat creşte
credibilitatea întreprinzătorului în faţa investitorilor şi partenerilor de
afacere.
- Realizarea planului de afaceri întăreste abilitatile de planificare
ale întreprinzătorului. Chiar dacă planul de afaceri nu va putea fi pus în
practică în toate detaliile sale, pentru ca mediul economic este în continua
schimbare, întreprinzătorul va fi mai bine pregătit şi capabil sa se
adapteze mai rapid.9
1.4.Clasificarea proiectelor
9
www.plandeafacere.ro/Tutorial/De-ce-este-necesar-un-plan-de-afacere/
10
Irina Manolescu Managementul proiectelor note de curs – ed. Universităţii
“Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2005, p. 13
internaţional.
Dupa domeniul obiectivului si activiăţilor proiectului:
proiecte industriale;
proiecte comerciale;
proiecte culturale;
proiecte ecologice;
proiecte stiinifice (de cercetare);
proiecte educationale;
proiecte de management etc
După amploare: micro-proiecte; medii; macro-proiecte.
După izvoare şi surse de finanţare:
contribuţie proprie (a organizaţiei);
locală;
naţională;
finanţare externă;
mixtă.
După durata de realizare:duată scurtă; medie; lungă; cu oportunitate de
extindere.
După criteriul de cooperare- specializare:
implementate de o singură organizaţie specializată;
cooperare cu structuri adiacente;
cooperare cu structuri complimentare.
11
Academia Română Instittul de Lingvistică „Iorgu Iordan” „DEX ed.II” ed.Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998
- ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei
întreprinderi.
În literatura de specialitate managementul este definit ca ”meseria
care constă în a conduce, într-un context dat, un grup de oameni cu
scopul de a atinge în comun obiective conforme finalităţilor organizaţiei
de apartenenţă”12. De aici se pot trage concluziile:
1. Managementul este o meserie: deci o activitate practică ce regrupează
un ansamblu de experienţe, cunoştinţe tehnice şi relaţionale. Nu este
vorba aici nici de un proces abstract, nici de teorie.
2. Această meserie constă în a conduce. “A conduce” trebuie perceput ca
un termen generic pentru a desemna diferite stiluri de management care
sunt posibile.
3. Meseria în cauză se exercită într-un context dat; este vorba aici de
mediul economic, politic, social, tipul de cultură dominant, mentalităţile,
tradiţiile ce determină apariţia unor constrângeri/oportunităţi specifice.
4. Managementul presupune totodată a conduce un grup de oameni; nu
trebuie deci confundat managementul cu simplul fapt de a avea un grup
de oameni în subordine.
5. Managementul vizează atingerea în comun a unor obiective conforme
cu finalităţile organizaţiei.
Reunind două noţiuni obţinem îmbinarea de cuvinte Management
de Proiect , care fiind analizat ca o ştiinţă integră capătă o nouă
accepţiune diferită de cea a termenilor analizaţi. În literatura de
specialitate se cunosc mai multe defeniţii ale MP13:
Planificarea, organizarea si gestionarea (controlul)
sarcinilor si resurselor, ce urmareste atingerea unui anumit
obiectiv, în condiţiile existentei unor constrângeri referitoare la
timp, resurse si costuri.
Demersul prin care resursele umane, materiale si
financiare sunt organizate într-un mod specific pentru realizarea
12
Călin Emilian Hinţea, Călin Ghiolţan – Management public I, Editura Gewalt, Cluj-
Napoca 2000, p.117
13
Project Management Institute - A Guide to the Project Management Body of
Knowledge, USA, 1996, p. 4-6
unor lucrări dintr-un domeniu de activitate, cu specificaţii date, cu
restricţii de cost şi timp, urmând un ciclu de viaţa standard pentru
a realiza schimbări benefice definite prin obiective cantitative si
calitative .
Este procesul prin care managerul proiectului planifică şi
controlează etapele şi activităţile proiectului şi resursele pe care
organizaţia le pune la dispoziţia proiectului.
Din aceaste definiţii pot fi trase următoarele concluzii:
1. MP este o activitate cu un scop specific.
2. MP se referă la conducerea activităţii de realizare a unui plan.
3. MP se desfăşoară în timp din momentul în care este începută
activitatea de elaborare a planului care urmează a fi realizat şi ţine
până în momentul realizării evaluării finale vis-a-vis de
activităţile derulate şi de succesul/impactul proiectului.
Managementul proiectelor, ca parte a unui concept modern de
management organizaţional, poate fi un prim pas spre afirmarea
angajaţilor în spiritul cooperarii şi deschiderii spre nou.
Aşadar, Managementul proiectului este procesul de organizare şi
supraveghere a proiectului pentru a asigura realizarea acestuia conform
planificării, în limitele bugetului şi conform specificaţiilor stabilite. 14
1.6.Avantajele şi dezavantajele managementului proiectelor
Ca oricare altă tehnică, metodă, stil de organizare sau modalitate
de abordare MP îşi are plusurile şi minusurile sale.
MP permite: 15
un control foarte bun asupra utilizarii resurselor, fiind extrem de
util în situaţiile cînd resursele disponibile în activitatea unei
organizaţii sunt restranse;
relaţii mai bune cu clienţii;
timpi redusi de dezvoltare a organizaţiei, costuri mai mici, calitate
mai înalta şi marje de profit mai mari;
14
Simona Iovănuţ Curs de specializare pentru lucrătorii sociali din mediul rural,
Editura Waldpress, Timişoara, 2001.
15
http://www.managementul-proiectelor.ro/
creşterea eficienţei activităţii în ansamblul, prin orientarea spre
rezultate, îmbunătăţirea coordonării interdepartamentale şi
imbunătăţirea moralului angajaţilor.
2.2.Ciclul de viata
Pornind de la cunoscutul şi aplicatul pe larg în economie
conceptul Ciclul Deming (plan, do, check, act) se ajunge şi la un prototip
al acestuia: ciclul proiectului (Proiectele trec prin etape consecutive de
planificare, pregătire, implementare, activitate post-proiect).
Ciclul de viaţă al proiectului include anumite etape, care sunt
urmate concomitent indiferent de natura proiectul ssu sursa acestuia de
finanţare.
18
18
C.G.Vârtopeanu Managementul Ciclului de Proiect Unitatea de Evaluare a
EuropeAid Cooperation Office Institutul European din România, 2003, p.42
20 of 129
mai apoi proiectele de dezvoltare, trebuie să identificăm problemele pe
care le vom soluţiona. 19
În asemenea cazuri putem utiliza tehnici de analiză managerială,
cum ar fi arborele problemei (O reprezentare în formă de diagramă a unei
situaţii negative reliefând relaţia cauză-efect.). Concepţia reprezintă deci
etapa în care se identifică necesităţile şi se estimează resursele
disponibile. În funcţie de acestea se stabilesc proiectele care trebuie
elaborate şi obiectivele ce trebuie urmărite.
A doua fază a activităţilor în cadrul managementului de proiect
este planificarea. În cadrul acestei etape se ia decizia privind abordarea
organizaţională ce va fi adoptată şi se trece la elaborarea proiectului şi
transpunerea acestuia pe structura cererii de finanţare dacă există un
asemenea document.
Planificarea în cadrul unui proiect înseamnă:
identificarea şi planificarea succesiunii sarcinilor;
identificarea activităţilor critice pentru succesul proiectului;
estimarea şi întocmirea bugetului;
stabilirea necesarului şi structurii personalului.
După ce în etapa precedentă am identificat necesităţile începem
activitatea de fundraising sau campania de atragere de fonduri (vezi
capitolul 8) .
A treia etapă în evoluţia oricărui proiect constă din implementarea
acestuia. Activităţile manageriale corespunzătoare celei de-a treia etape
în existenţa unui proiect constau din utilizarea resurselor materiale şi
umane în conformitate cu planul de activităţi stabilit pentru îndeplinirea
dezideratelor propuse în etapele anterioare. Prin urmare putem spune că
în această etapă putem identifica cinci mari tipuri de activităţi
manageriale:
- managementul activităţilor,
- managementul financiar,
- managementul resurselor umane,
- relaţia cu finanţatorul/finanţatorii,
19
Proiectul „Închiderea Minelor, Refacerea Mediului si Regenerare Socio -
Economică”, Suport de Curs modulul 5, Bucuresti, 2008, p.9
21 of 129
- relaţia cu beneficiarii.
Managementul activităţilor. Una dintre primele reguli pentru
managerul de proiect constă din cunoaşterea cu exactitate a proiectului pe
care îl conduce. Implicit din acest lucru reiese că acesta cunoaşte cu
exactitate activităţile pe care urmează să le implementeze în cadrul
proiectului. Chiar mai mult se poate presupune că acesta a avut un rol
important în elaborarea planului de activităţi. Rolul principal pe care îl
are managerul de proiect este coordonarea echipei de proiect pentru
realizarea activităţilor prevăzute. Este necesară implicarea directă în
derularea proiectului dar şi evaluarea continuă a activităţilor realizate.
Managementul financiar. O altă componentă a activităţii
managerului de proiect constă din managementul financiar folosit în
perioada implementării. Şi aici activitatea începe din momentul elaborării
proiectului când se stabileşte necesarul de resurse şi disponibilul de
resurse. Prin resurse necesare se înţelege atât cele care vor fi atrase prin
proiect cât şi contribuţia proprie a solicitantului. Prin disponibil de
resurse înţelegem contribuţia locală a solicitantului, acele resurse pe care
acesta le poate pune la dispoziţia proiectului. Este obligatoriu ca
managerul de proiect să cunoască modul de alocare al acestor resurse.
Primul pas în asigurarea managementului financiar de succes este
participarea coordonatorului de proiect la elaborarea bugetului sau
cunoaşterea foarte bine a acestuia. Următorul pas este reprezentat de
cunoaşterea cu exactitate a procedurilor financiare aplicate de către
finanţator. Un alt aspect pe care coordonatorii de proiect trebuie să îl
trateze cu seriozitate este cointeresarea financiară a echipei de proiect.
Beneficiile materiale ale echipei de proiect trebuie adaptate în funcţie de
resursele avute în cadrul proiectului. De multe ori un management
financiar defectuos al proiectului poate compromite realizarea acestuia.
Planificarea şi un control financiar riguros poate permite obţinerea
rezultatelor scontate de pe urma proiectului.
Managementul resurselor umane. Activitatea de management de
proiect presupune coordonarea unei echipe de lucru. De aici derivă o
serie de provocări la adresa coordonatorului. Elementele pe care orice
manager de proiect trebuie să le trateze cu maximă seriozitate sunt
reprezentate de:
22 of 129
- detalierea sarcinilor avute pentru fiecare membru al echipei de
proiect,
- evaluarea periodică a rezultatelor obţinute de fiecare membru al
echipei,
- motivarea personalului,
- cointeresarea profesională şi financiară a membrilor echipei de
proiect.
Trebuie avut grijă la selecţia persoanelor care vor activa în cadrul
proiectului. Resursa umană este una dintre cele mai importante resurse ce
vor fi alocate proiectului. De capacităţile acestor persoane vor depinde
într-o foarte mare măsură rezultatele obţinute în urma implementării
proiectului.
Relaţia cu finanţatorii. Este una dintre priorităţile avute de către
managerul de proiect. Existenţa unei bune relaţii de colaborare cu
finanţatorul poate ajuta la rezolvarea multora dintre problemele care se
ivesc pe parcursul implementării.
Relaţia cu beneficiarii. Beneficiarii, sau în limbaj de
managementul proiectelor- grupul ţintă, trebuie consultaţi despre
utilitatea proiectului pe tot parcursul derulării. Motivul pentru care este
elaborat un proiect se referă la apariţia unei necesităţi la nivelul grupului
ţintă iar proiectul vine în întâmpinarea acestor nevoi. Este posibil ca pe
parcursul implementării din cauza unor schimbări produse în cadrul
comunităţii unde activăm sau în societate în general nevoile grupului ţintă
să se schimbe. Dacă continuăm implementarea proiectului după planul
iniţial riscăm să nu mai răspundem noilor necesităţi apărute.
0 Evaluarea/sfârşitul proiectului - în această etapă din viaţa unui
proiect se încheie angajamentele avute cu finanţatorii şi se face evaluarea
financiară legată de utilitatea proiectului. În această etapă cea mai
importantă activitate ce revine managerului de proiect este legată de
realizarea raportului final financiar şi a celui narativ. Acestea sunt două
documente care sunt solicitate de fiecare finanţator în parte. În funcţie de
procedurile finanţatorului putem identifica formulare de raportare foarte
complexe sau unele extrem de simple care se completează pe parcursul a
două-trei pagini. În aceste documente trebuie decontate cu exactitate toate
sumele primite sub formă de finanţare şi trebuie raportate toate
23 of 129
activităţile care au fost prevăzute. Eventualele neconcordanţe (dintre
proiectul propus şi activităţile realizate) trebuie explicate.20
O altă activitate ce va fi realizată în această etapă se referă la
stabilirea modalităţilor prin care proiectul va fi continuat ulterior. În
general aceste lucruri sunt prevăzute încă din faza elaborării proiectului
dar un plan de acţiune concret va fi realizat abia în această etapă.
Tot aici se realizează evaluarea proiectului. Evaluare reprezintă
emiterea de judecăţi asupra următoarelor aspecte:
- dacă s-au atins obiectivele urmărite prin proiect,
- dacă resursele (umane, financiare) au fost bine folosite,
- dacă calitatea activităţilor a fost corespunzătoare.
Pentru a avea o evaluare eficientă este nevoie de îndeplinirea a 3 cerinţe
esenţiale:
- obiectivele proiectului să fie clare echipei de proiect de la bun
început,
- monitorizarea trebuie să se efectueze pe parcursul întregului
proiect, iar informaţiile trebuie culese şi prelucrate cu grijă,
- rezultatele evaluării trebuie să producă schimbări la nivelul
abordării organizaţionale.
Evaluarea poate fi făcută atât de persoane care aparţin organizaţiei
ce implementează proiectul sau pot fi şi externi ai acestei organizaţii.
Este bine detaliile privind efectuarea acestei activităţi să fie stabilite încă
de la începutul proiectului.
Activitatea propriu-zisă de evaluare este realizată în trei etape
distincte:pre-evaluare,implementarea evaluării,post-evaluare.
În prima etapă este realizată planificare activităţii de evaluare. Se
stabileşte De ce se face? Pentru cine se face? Ce este evaluat? De către
cine este realizat? Planul de acţiune al evaluării. În a doua etapă se
colectează informaţiile pe baza cărora se face evaluarea, se analizează
acestea şi se prezintă rezultatele. În cea de-a treia etapă din activitatea de
evaluare se obţine acordul asupra recomandărilor care reies din evaluare.
Proiectul , ca şi întreaga activitate de MP, nu poate fi privind doar
sub aspect teoretic, nerecurgînd şi la o totală aplicabilitate practică fără
20
Alina Bîrgăoanu, Managementul Proiectelor, ed.Economica, Bucureşti 2005, p.73-75
24 of 129
abordări ştiinţifice. Un MP devine eficient şi efectiv doar ţinînd cont de
respectarea principiilor sus-menţionate în mod riguros şi profesionist.
21
Radu, V.Curteanu, D.Managementul proiectelor de construcţii – Ediţia a 2-a,
Bucureşti, Editura Economică, 2002
22
CRZM Gorj «Sprijin Pentru Intreprinzatori Matricea Cadru-Logic », p.4
25 of 129
Este necesar să definiţi o bază pentru măsurarea eficacităţii proiectului.
Pentru a face acest lucru trebuie să:
7. definiţi Indicatorii de Verificare a Obiectivelor pentru Obiectivul
general, apoi pentru Obiectivul proiectului, apoi pentru Rezultate, apoi
pentru nivelul Activităţilor;
8. definiţi Mijloacele de Verificare.
Astfel aţi realizat o descriere a proiectului şi puteţi să treciţi acum
la:
9. alocare de costuri pentru Activităţi: pregătiţi Budgetul Proiectului.
În final mai faceţi încă doi paşi pentru a verifica dacă Matricea Logică a
fost bine concepută:
10. verificaţi Matricea Logică; (vezi pag.24)
11. revizuiţi concepţia Matricei Logice în lumina experienţei precedente .
Matricea Logică a Proiectului are, de obicei, patru coloane şi
patru randuri. Principala ei menire este de a lega obiectivul
general şi scopul proiectului cu rezultatele care trebuie obţinute,
indicatorii de măsurare a acestora şi resursele necesare.
Structura generală a Matricii Logice a Proiectului:23
Scopul proiectului
Rezultate
23
http://lgi.is.edu.ro/Proiecte/4%2020Prezentari/Matricea%20Logica%20a
%20Proiectului.pdf
26 of 129
Intervenţia Legătura Ipoteze
logică
pentru susţinerea realizării
Obiectivul general obiectivului general pe
termen lung
pentru realizarea
Scopul proiectului atins obiectivului general
pentru atingerea
Rezultate obţinute scopului proiectului
pentru obţinerea
Activităţi realizate rezultatelor
Obiectiv specific
Scopul proiectului
Activităţi Mijloace
A doua coloan
coloană - indicatorii
Indicatorii măsurabili reprezintă descrierea operaţională a:
28 of 129
• obiectivului general
• scopului proiectului
• rezultatelor
Indicatorii:
• permit măsurarea gradului în care obiectivele au fost atinse;
• reflectă o înţelegere comună a partenerilor din proiect, a modului cum
aceştia doresc să măsoare dacă şi în ce măsură obiectivul a fost atins;
• nu ar trebui să fie o sinteză a activităţilor listate, ci mai degrabă să
descrie consecinţele
Indicatorii descriu obiectivele proiectului în termeni de cantitate,
calitate şi timp.
A treia coloan
coloană – sursele de verificare
Sursele de verificare indică unde şi în ce formă pot fi găsite
informaţiile privind realizarea obiectivului general, scopului proiectului
şi rezultatelor (excepţie fac activităţile).
Sursele de verificare trebuie să specifice:
• formatul în care informaţia trebuie să fie disponibilă (Ex: rapoarte de
progres, documente contabile, statistici oficiale etc.);
• cine ar trebui să furnizeze informaţiile;
• cu ce periodicitate ar trebui să fie acestea furnizate (Ex: lunar,
trimestrial, anual etc.)
Trebuie de asemenea evaluate munca şi costurile pentru
colectarea informaţiilor şi asigurare suficiente resurse în acest sens. Cu
cât sunt mai complexe, cu atât costă mai mult. Dacă sunt prea complexe
ori prea costisitoare, sursele de verificare ar trebui schimbate.
A patra coloană – ipotezele
Un proiect nu va depinde niciodată numai de arborele
problemelor identificate, ci şi de obiective lăsate afară şi de alţi factori
externi.
Aceştia afectează implementarea şi sustenabilitatea proiectului,
dar se află în afara controlului acestuia. Pentru ca proiectul să aibă succes
aceste condiţii trebuie îndeplinite.
Ipotezele reprezintă răspunsul la următoarea întrebare: Care
factori externi nu sunt influenţaţi de proiect, însă îi pot afecta
implementarea şi sustenabilitatea pe termen lung?
29 of 129
Trebuie evaluat cât de important este factorul extern pentru
succesul proiectului şi în ce măsură s-ar putea realiza, după care se
decide dacă:
- va fi inclus ca şi ipoteză;
- proiectul va fi refăcut, astfel încât să poată influenţa factorul extern;
- se renunţă la planificare deoarece proiectul nu este fezabil.
Mijloace şi costuri
Mijloacele sunt resursele umane şi materiale necesare pentru
derularea activităţilor şi pentru managementul proiectului.
Costurile reprezintă transpunerea în termeni financiari a tuturor
resurselor (mijloacelor) identificate. O atenţie particulară trebuie
acordată costurilor surselor de verificare.
24
Asist.univ. Oana Berceanu, “Matricea cadru logic” Master Managementul Proiectelor
Alba Iulia 2005
25
CRZM Gorj «Sprijin Pentru Intreprinzatori Matricea Cadru-Logic », p.1-2
30 of 129
Nu presupune mai mult timp sau efort pentru managementul
proiectului, ci din contră il reduce.
Se poate folosi pentru procesele de concepţie şi evaluare interne
dar şi in exterior in lucrul cu consultanţii care lucrează la
dezvoltarea organizaţiei.
Anticipă implementarea.
Ea fixează un cadru pentru activităţile de monitorizare şi evaluare
planificate, iar rezultatele actuale pot fi comparate.
Ajută la comunicarea dintre donatorii şi executanţii proiectului.
Dezavatajele se referă la :
Ea nu constituie un inlocuitor pentru alte analize tehnice,
economice, sociale şi de mediu. Nu poate inlocui folosirea
personalului calificat cu experienţă.
Poate apare o anume rigiditate în MP atunci cînd obiectivele şi
factorii externi specificaţi în faza de concepţie sunt prea
accentuaţi.
Cere lucru în echipă cu capabilităţi de conducere şi facilitare
pentru a fi cea mai eficientă.
26
N. Postavaru Managementul Proiectelor, ed. Matrix Rom, Bucureşti 2002, p. 32
36 of 129
Vanzare Finantar Design Planifi- Achizi
Vanzare
/marketi e Finantar Design Planifi-
care - Achizi
ng/marketi e care -
tionar
ng e tionar
e
28
Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania,
Planificarea proiectului, Bucuresti, 2002
conceperea modului de aplicare a activităţilor incluse în proiect -
realizarea planului de activitati, cu termene, responsabilităţi,
resurse, criterii de acceptare, etc.
alegerea parametrilor care trebuie măsuraţi pentru a putea evalua
rezultatele obţinute (gradul de indeplinire a obiectivelor stabilite);
reducerea rezistentă la schimbare pe parcursul implementarii
proiectului.
Cînd se elaboreaza planul de activităţi, trebuie parcurse urmatoarele
etape:
1. Evaluarea unui buget previzional pentru fiecare activitate/faza a
proiectului;
2. Identificarea costurilor, pe categorii (mijloace financiare, umane,
tehnice);
3. Consolidarea costurilor la nivel global;
4. Realocarea resurselor disponibile in limitele bugetului proiectului.
Eficacitatea şi eficienţa proiectului se construiesc în faza de planificare:
Se definesc resursele necesare şi suficiente pentru implementarea
proiectului:
o evaluarea resurselor necesare:
umane: numar de personal, timp de lucru
financiare
tehnice: instruire, utilaje noi, etc.
o compararea resurselor necesare cu cele disponibile:
cazul ideal: resursele necesare = resursele
disponibile - toate resursele necesare sînt
disponibile, atît calitattiv, cît şi cantitativ;
cazul cel mai probabil: resursele necesare >
resursele disponibile - necesităţile sînt parţial
acoperite, dar trebuie stabilite priorităţi;
cazul cel mai defavorabil: resursele necesare
.Resursele disponibile - trebuie ierarhizate
necesităţile şi alese doar acele activitati care au
efecte majore;
o evaluarea efectelor consumării resurselor.
Pentru identificarea resurselor necesare şi disponibile se vor analiza:
sursele atrase din altă direcţie (fonduri, oameni);
elementele de importanţă moderata;
elementele de importanţă critică (echipamente);
termenele critice;
posibilităţile de modificare a bugetului pe unităţi de proiect;
cerinţele sponsorului.29
În cadrul procesului managerial specific întreprinderilor de
construcţii ce işi propun dezvoltarea activităţii de piaţă, o importanţă
deosebită revine elaborării şi derulării unor programe fundamentate în
funcţie de condiţiile specifice fiecărui tip de piaţă vizată şi de
posibilităţile şi resursele proprii ale unităţilor economice in cauză.
Utilizarea acestor programe trebuie să asigure, prin utilizarea eficientă a
prospectării, analizei şi previziunii, un circuit fluid. Programele
reprezintă un sistem specific şi complex de, reunind şi utilizand într-o
manieră unică şi originală numeroase şi variate metode şi instrumente
manageriale, presupunand totodată un sistem de management proiectat
corespunzător, în toate componentele sale. Respectivele programe fac
parte din managementul proiectelor, reprezentand concretizarea
planificării tactice.
Elaborarea programelor este o activitate deosebit de complexă,
care impune în primul rînd determinarea riguroasă a obiectivelor
întreprinderii pînă la nivelul operaţional, proces care trebuie parcurs încă
din faza de proiectare a acestora. Este necesară conjugarea eforturilor a
mai multor structuri funcţionale din cadrul organigramei întreprinderii -
de obicei colective cu activitate complementară, iar în numeroase situaţii
se apelează la colaborarea cu alte organizaţii, în scopul evaluării
variantelor viabile de acţiuni pe piaţă a unităţii economice în cauză, de a
fundamenta opţiunea făcută, de a coordona mijloacele de acţiune
necesare, precum şi resursele disponibile.
În realizarea programelor se apelează la o serie de modele
cantitative de identificare şi de evaluare a proceselor care compun mediul
de acţiune al fiecărei organizaţii, pentru sincronizarea efectului
respectivelor procese în cadrul unei structuri pragmatice funcţionale, care
să poată sta la baza procesului managerial al organizaţiei respective.
29
http://www.smeprojects.ro/
Modelele menţionate sunt fie instrumente de realizare a unor previziuni
incluse în programe sau de formare a unor decizii, fie metode de
coordonare a diferitelor acţiuni ce formează structura programelor de
marketing. Din cadrul primei categorii amintim: analiza de regresie,
corelaţia multiplă, analiza matricială, diferitele metode de calcul a
costurilor şi beneficiilor etc.
Cea de-a doua categorie de metode are un conţinut mai larg,
cuprinzînd: metoda de abordare bayesiană, arborele de decizie,
programarea dinamică, nivelarea exponenţială, diferitele tehnici de
simulare după metoda Monte Carlo, lanţurile Markov, programarea
neliniară, analiza input-output, metoda şirurilor de aşteptare, analiza
riscurilor, unele metode de previziune tehnologică, metode bazate pe
analiza valorii etc.
Metoda potenţialelor – Metra Potential Method (MPM). MPM
este un procedeu derivat al metodei drumului critic (CPM). Etapele
elaborării unui program prin procedeul MPM sunt următoarele:
structurarea programului in activităţi şi intocmirea “listei activităţilor”,
cu precizarea celor precedente şi a condiţionărilor dintre acestea;
stabilirea duratelor activităţilor; definitivarea geometriei reţelei şi
elaborarea graficului reţea; calculul termenelor caracteristice ale
activităţilor; evaluarea rezervelor de timp ale activităţilor şi trasarea
drumului critic; compararea duratei de realizare a programului cu durata
contractuală şi eventuala îmbunătăţire a programului; elaborarea planului
calendaristic. În cazul în care programarea iniţială, obţinută pe baza
datelor de intrare (activităţi, durate, condiţionări, graf etc.), este
nesatisfăcătoare, planificarea este supusă unui proces de îmbunătăţire
succesivă, pînă se ajunge la un program optim sau cel puţin unul
acceptabil. 30
O problemă deosebită privind planificarea activităţii in construcţii
o constituie transpunerea ansamblului de procese şi intercorelaţii ce
contribuie la materializarea produsului în modelul matematico-grafic
adoptat pentru studiu. În acest sens, au fost fundamentate anumite criterii
raţionale, definite ca principii de bază în planificarea execuţiei lucrărilor
30
M. Toma, N. Mărgărit - Management in construcţii. Planificarea şi organizarea
execuţiei lucrărilor de construcţii, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 236
de construcţii. Aplicarea acestor principii conferă o desfăşurare normală a
execuţiei, asigurand o eficienţă sporită în utilizarea resurselor, durate şi
costuri reduse, precum şi o calitate corespunzătoare a lucrărilor.
Principiile de bază în planificarea execuţiei lucrărilor de construcţii sunt:
principiul continuităţii, principiul uniformităţii, principiul ritmicităţii şi
principiul sincronizării.
Metode matematico-grafice de planificare a activităţii în
construcţii. Metodele de planificare şi reprezentare a proceselor de
construcţii pe scara timpului sunt cu preponderenţă metode grafice liniare
(de tip Gantt) sau metode matematico-grafice. Remarcăm faptul că
reprezentările grafice redau imaginea derulării execuţiei lucrărilor, dar nu
pot pune în evidenţă dinamica desfăşurării lor sub acţiunea factorilor
perturbatori conjuncturali sau de mediu, impunand optimizări şi
reactualizări. În domeniul construcţiilor, metodele de planificare
matematico-grafice pot fi de tip ciclograme sau de tip grafice reţea.
Ciclogramele reprezintă transpunerea grafică a proceselor de
construcţii într-un sistem rectangular de axe, în care abscisa reprezintă
scara timpului, iar pe ordonată sunt evidenţiate lucrările de construcţii –
pe componente – în succesiunea lor. Prin metoda ciclogramei pot fi
planificate activităţile (lucrările) atît din cadrul proceselor simple (un
singur executant, o singură categorie constructivă de lucrări, un singur loc
de execuţie etc.), cît şi al proceselor complexe (alcătuite din mai multe
procese simple, legate intre ele prin criterii tehnico-organizatorice de
realizare).
31
35
Idem, p. 147-152
procedee in care se analizează timpul şi resursele – procedee
ADC/RESOURCE; procedee în care se analizează timpul resursele şi
costul – procedee ADC/COST;
numărul proiectelor analizate, după care sunt: procedee pentru
analiza unui singur proiect; procedee pentru analiza multiproiectelor.
mărimea proiectelor, după care pot fi: reţele foarte mari – peste
10.000 de activităţi; reţele mijlocii – între 1.500 şi 10.000 de activităţi;
reţele reduse – sub 1.500 de activităţi.
Ca principale procedee de aplicare a Analizei Drumului Critic
(ADC) se pot enumera: CriticalPath Method (CPM) – metoda drumului
critic; Program Evaluation and Review Technique (PERT) – evaluarea şi
revizuirea tehnică a programului; Metra Potential Method (MPM) –
metoda potenţialelor; CPM/COST; PERT/COST; Manpower Leveling –
nivelarea manoperei; Manpower Scheduling –
programarea manoperei; Resource Allocation – alocarea resurselor;
Multi-Project Scheduling –programarea multiproiectelor; Resource
Allocation and Multi-Project Scheduling – alocarea resurselor şi
programarea multiproiectelor36.
Critical Path Method (CPM) – metoda drumului critic, se aplică
proceselor cu activităţi bine cunoscute, a căror durată se poate aprecia cu
suficientă exactitate, fiind un procedeu pentru elaborarea programelor
temporale şi se materializează într-o reţea cu activităţile pe arce.
Program Evaluation and Review Technique (PERT) – evaluarea şi
revizuirea tehnică a programului, se aplică proceselor alcătuite din
activităţi cu durate imprecis cunoscute sau incerte şi se reprezintă prin
reţele cu activităţile pe arce. Durata unei activităţi este estimată prin trei
posibilităţi: pesimistă, cea mai probabilă şi optimistă, iar in afara
programului temporal se mai pot calcula probabilităţile de realizare a
unor termene impuse.
Metra Potential Method (MPM) – metoda potenţialelor, are
aceleaşi caracteristici ca CPM, dar utilizează reţele cu activităţile pe
noduri şi deci se poate ţine cont de suprapunerea unor activităţi. Prin
numărul mereu crescînd al aplicaţiilor şi al variantelor de manifestare,
ADC îşi măreşte în permanenţă cîmpul de acţiune, pătrunzînd adanc şi în
36
S. Lazăr: Analiza drumului critic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
domeniul MP, fiind una dintre cele mai utilizate metode de programare şi
control a acţiunilor organizaţiilor.
4.4.Planificarea bugetului
Bugetul proiectului este una dintre cele mai importante părţi ale
oricărui tip de proiect, care necesită calcule riguroase, planificări
anticipate ale resurselor ce urmează să fie cheltuite. La elaborarea
bugetului trebuie de avut grijă pe de o parte, atât de cerinţele formulate de
către finanţator, cât şi de necesităţile concrete ale proiectului. Astfel,
trebuie realizată o corelare între proiect, planul de activităţi şi buget.37
Se poate afirma că bugetul reflectă în plan financiar activităţile
proiectului. Un buget poate să conţină trei secţiuni: veniturile, cheltuielile
şi bugetul narativ. În cadrul unui buget avem două categorii principale de
cheltuieli: directe şi administrative. Unii dintre finanţatori mai acceptă şi
o a treia categorie de cheltuieli reprezentată de fondurile de dezvoltare
pentru solicitant aşa-numitul overhead, adică o taxă de succes. Prin
cheltuieli directe înţelegem acele costuri bugetare care sunt necesare şi
derivă în mod direct din proiect. Cheltuielile administrative se referă la
acele costuri care sunt necesare pentru administrarea proiectului (chirie,
infrastructură de lucru, personal auxiliar, etc.).
Bugetul de cheltuieli al unui proiect va fi elaborat pe mai multe
coloane din care să reiasă unitatea de măsură folosită, numărul acestor
unităţi, costul cu aceste unităţi, costul total şi în final, defalcat contribuţia
solicitantului şi contribuţia solicitată prin această cerere. Contribuţia
solicitantului poate consta din contribuţia în natură şi contribuţia
financiară.
Principalele capitole din orice buget sunt următoarele:
a) resurse umane – aici intră costurile privind salariile, diurnele – atât cele
ale personalului implicat în proiect (coordonator de proiect,
asistent/asistenţi de proiect), cât şi ale personalului auxiliar (secretar,
contabil) sau ale specialiştilor (lectori, consultanţi).
37
“Planificarea şi bugetarea multianuală a investiţiilor”, Manual Elaborat In Cadrul
Proiectului Idf Grant No.Tf 051246 ,BucureştI 2005, p.5
b) transport – la această categorie sunt incluse cheltuielile de transport
necesare pentru buna desfăşurare a proiectului.
c) cheltuieli cu echipamentele – aici se introduc costurile necesare cu
cumpărarea sau închirierea echipamentelor. Este vorba de echipamentele
care sunt necesare în derularea proiectului, prin urmare aceste echipamente
derivă din caracterul acestuia. d) costuri de birou – se referă în principal la
cheltuielile necesare cu întreţinerea biroului. Se pot include aici cheltuieli
ce vizează atât chiria birourilor, întreţinerea acestora, costuri cu asigurarea
serviciilor (internet, telefon, fax), consumabile.
e) alte cheltuieli –pot fi introduse la această categorie – şi se referă la
cheltuielile privind publicaţiile, evaluarea proiectului, organizarea unor
evenimente (conferinţe, seminarii).
În cadrul literaturii de specialitate funcţiei de planificare a
bugetului i se atribuie următoarele caracteristici:
1. Bugetul cuantifică activităţi – adică le conferă valoare în bani.
2. Bugetele dirijează cheltuielile astfel încât resursele să fie cheltuite
numai pentru activităţi care sprijină obiectivele proiectului.
3. Bugetele identifică ce resurse sunt necesare şi când sunt solicitate.
4. Bugetele permit examinarea obiectivelor şi activităţilor unui proiect
din punct de vedere al costului lor actual.
5. Bugetele clarifică relaţia dintre cheltuielile directe necesare
derulării proiectului şi cheltuielile de susţinere sau administrative
(chirie, personal de specialitate, etc.)
6. Un buget realist şi actualizat permite evaluarea financiară a
proiectului.
Paşii care trebuie parcurşi în elaborarea unui buget pentru o cerere
de finanţare sunt următorii:
- stabilirea perioadei de lucru pentru fiecare etapă şi pentru
proiectul în ansamblu;
- realizarea estimărilor pentru toate costurile;
- estimarea valorii cheltuielilor;
- estimarea veniturilor;
- justificarea cheltuielilor – prin intermediu bugetului narativ.
5.Atragerea fondurilor pentru finantarea proiectelor
38
Project Management T-KIT 3, www.training-
youth.net/INTEGRATION/TY/Publications/tkits/tkit3/tkit3.pdf
să aproximăm prin cifre numărul concret atât al grupului ţintă direct, cât şi
al celui indirect. Următorul element ce trebuie să se regăsească în orice
proiect este un plan de activităţi în care se specifică durata derulării
proiectului şi se descrie fiecare activitate în parte.
Planificarea activităţilor este o etapă importantă din orice proiect.
În această parte se descriu activităţile derulate, ordinea şi durata acestora.
Este bine ca activităţile să fie prezentate cât mai în detaliu pentru a putea
aproxima necesitatea cheltuielilor prevăzute în buget, dar şi sarcinile avute
de către echipa de proiect. Metodologia se referă la elaborarea Matricei
logice (O metodologie pentru planificarea, managementul şi evaluarea
programelor şi proiectelor, implicând analiza factorilor interesaţi, analiza
problemei, analiza obiectivelor, analiza strategiilor, prepararea matricei
cadru logic şi planurile de activităţi şi resurse.) şi a planului calendaristic
utilizîndu-se diverse instrumente ale tehnologiilor informaţionale pentru
aceasta (metoda cadrului logic, diagramele de tip Gantt, Chart , PERT etc).
În ultima parte a cererii de finanţare trebuie demonstrată
modalitatea de continuare a proiectului după terminarea finanţării
solicitate. Trebuie accentuat în ce măsură nevoile pentru care a fost
elaborat proiectul dispar după implementarea proiectului sau în ce măsură
solicitantul va reuşi continuarea acestui proiect (durabilitatea proiectului).
Este o parte importantă a proiectului fiindcă de aici se poate determina,
fireşte în funcţie de specificul proiectului, dacă în urma implementării se
rezolvă problema pentru care a fost creat sau nu.
De regulă, în anexele care se regăsesc la fiecare propunere de
proiect una este Bugetul (vezi cap.8), iar cealaltă o scurtă prezentare a
solicitantului.În ea se include prezentarea datelor de contact (adresă
poştală, e-mail, pagină web), a structurii de conducere şi a echipei de
proiect. Este bine ca cel puţin coordonatorul proiectului să anexe la
cererea de finanţare un Curriculum vitae. Alte date ce trebuie să apară în
acest document se referă la experienţa solicitantului din domeniu. Trebuie
trecute toate finanţările ce au fost obţinute în ultimii 3-5 ani prin
intermediul cererilor de finanţare. În acest document mai pot fi adăugate
datele de contact ale finanţatorilor.
39
European Commission-Manual for the Phare Decentralized Implementation System,
Brussels, 1994, p.58-59
Există patru tipuri de fonduri europene:
1. Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), cu
programele sale INTERREG, destinat susţineri regiunilor mai
puţin dezvoltate, regiunilor aflate în reconversiune economică sau
a celor cu dificultăţi structurale
2. Fondul social european (FSE) – un instrument menit sa sprijine
financiar Strategia Europeană de amplasare în cîmpul muncii
3. Fondul European de orientare şi de garanţii Agricole (FEOGA),
menit să sprijine dezvoltarea şi reformele structurale în zonele
rurale
4. Instrumentul financiar pentru susţinerea industriei piscicole,
menit să sprijine reformele în sectorul piscicol.
În afară de acestea mai există şi Fondul de Coeziune , creat în
1993 şi menit să sprijine ţările mai puţin prospere ale Uniunii (Grecia,
Portugalia, Irlanda, Spania, PIB-ul cărora este mai jos de 90% din media
pe UE) în finanţarea proiectelor de protecţie a mediului şi a celor în
domeniul transportului. Bugetul pentru perioada 2000-2006 prevedea
alocarea resurselor în sumă 182,45 miliarde Euro pentru finanţarea celor
patru tipuri de fonduri şi 18 miliarde Euro pentru Fondul de Coeziune.
Asistenţa de transformare (pentru ţările cu perspectivă de integrare
europeană, 1989 -1997)
În anul 1989 UE a lansat un program ambiţios de asistenţă pentru
ţările Europei Centrale şi de Est (programul PHARE), comparat de mulţi,
datorită amploării sale, cu planul Marshall de după al doilea Război
Mondial. Obiectivele, principiile şi procedurile UE diferă însă radical de
cele ale programului american.
Programul PHARE a fost lansat in 1989, fiind iniţial destinat
Poloniei şi Ungariei. Un an mai tîrziu programul a fost extins asupra
celorlalte ţări candidate la aderare. Ţările Baltice au fost integrate abia în
1995. Obiectivul major al acestui program de asistenţă multilaterală a fost
sprijinirea ţărilor Europei Centrale şi de Est în tranziţia acestora spre
economia de piaţă. Programul PHARE a fost mult mai modest decît
planul Marshall. Timp de 8 ani (1990-1997) Comisia a alocat resurse în
sumă de 7,59 miliarde Euro, partea cea mai importantă fiind îndreptată
spre sectorul public şi spre dezvoltarea sectorului privat (43,7% din suma
totală). Finanţarea fiecărui sector în parte se produce prin intermediul
sub-programelor specifice, printre care: Jopp pentru dezvoltarea
sectorului privat, Green at East pentru protecţia mediului, Ace, Tempus I
şi Tempus II pentru educaţie şi ştiinţă, Lien pentru domeniul social,
Sigma pentru instruirea funcţionarilor, Democracy pentru formarea
elitelor şi consolidarea societăţii civile. Pe parcursul perioadei 1990 –
1997, ţările Europei Centrale şi de Est au primit, în cadrul programului
PHARE asistenţă în sumă de 7,47 Euro pe cap de locuitor.
Limitele asistenţei de transformare
În pofida calităţilor ei evidente, asistenţa de transformare a
cunoscut şi anumite limite, ce pot fi grupate dupa cum urmează: limitele
inerente ale gestionării şi cele legate de specificul ţărilor Europei Centrale
şi de Est aflate în tranziţie. În primul caz, cele mai mari probleme deriva
din caracterul excesiv de centralizat al procedurii de luare a deciziilor
privind atribuirea de fonduri. Durata medie de implementare a proiectelor
s-a prelungit în perioada 1990-1999. Mijloacele anunţate erau disbursate
cu doi ani intârziere în 1991, cu trei ani întârziere în 1995 pentru a ajunge
la 5 ani către 1999. Pentru anumite programe aceste tergiversări au ajuns
şi până la 8,5 ani. 40
O altă consecinţă a caracterului centralizat al procedurii de luare a
deciziilor este lipsa de transparenţa în gestionarea fondurilor. Spre
exemplu, în anul 1995, Curtea de conturi a UE a reproşat programului
PHARE pierderea controlului asupra anumitor proiecte. Pe lângă aceasta,
co-raportul de 1:5 al onorarului plătit experţilor UE faţă de omologii lor
locali i-a conferit programului renumele de a fi destinat consultanţei
occidentale.
O serie întreagă de probleme sunt legate şi de volumul de
mijloace alocate şi de condiţionalitatea acestora. Nu toate ţările Europei
Centrale şi de Est au beneficiat de aceleaşi volume de asistenţă pentru
transformare. În aparenţă ţările grupului Vîşegrad (Polonia, Ungari şi
fosta Cehoslovacie) au fot favoritele programelor de transformare UE,
recepţionând 39% din volumul de asistenţă PHARE. Cu toate acestea,
dacă aplicăm criteriul aid per capita, constatăm că ţările cel mai masiv
40
Euro-Est, N 88 Réforme de la gestion de l’aide extérieure , 2000, p.IV.
sprijinite au fost cele din Balcani şi ţările Baltice, cu, respectiv 9,18 şi 10,
34 euro per capita, faţă de 6,40 euro per capita pentru ţările Vişegrad. 41 În
consecinţă, există discontinuităţi inter-regionale destul de puternice,
adesea incompatibile cu principiile generale de alocare şi gestionare a
fondurilor UE. Cum se poate explica, deseori, ca volumul de asistenţă UE
pe cap de locuitor pentru Bulgaria este cam de două ori mai mare decît
cel alocat României.
Văzută în termeni absoluţi, asistenţa UE pentru transformarea
ţărilor Europei Centrale şi de Est este destul de redusă (7,593 miliarde
Euro între 1990 şi 1997), cel puţin în comparaţie cu ajutorul de
transformare acordat Germaniei de Est între 1991 şi 1995 (775,7 miliarde
DM sau 413,9 miliarde Euro)42.Volumul de asistenţă comunitară pentru
aceste ţări, raportat la PIB, reprezintă în medie 0,8%.
În ce priveşte condiţionalitatea, UE şi-a ajustat politicile la
criteriile FMI, ghidate, după cum s-a menţionat mai sus, de consensul de
la Washington. După Consiliul European de la Luxembourg din 1997
ajutorul de transformare a fost înlocuit de asistenţa de pre-aderare.
Asistenţa de pre-aderare (pentru ţările candiate la aderare, 2000-2006)
Începând cu anul 1997 PHARE a fost transformat într-un
instrument financiar de pre-aderare, destinat susţinerii reformelor
instituţionale. Spre deosebire de perioada 1989-1997, pe parcursul căreia
PHARE a operat în baza cererii procesului de tranziţie economică,
programele de astăzi se concentrează în exclusivitate asupra priorităţilor
de aderare definite de Consiliu în cadrul Parteneriatului de Aderare
pentru fiecare ţară candidată. Aceasta schimbare a permis Comisiei să
identifice anumite soluţii pentru disfuncţiile menţionate mai sus.
Începând cu anul 2000 programul PHARE a fost completat cu doua
instrumente noi de pre-aderare: ISPA şi SAPARD.43
Programul ISPA (Instrumentul politicilor structurale de pre-
aderare) a fost lansat în 1999, avînd, iniţial, menirea de a sprijini
financiar implementarea proiectelor în domenii prioritare legate de
protecţia mediului şi infrastructură (transport în mod special) din cele 10
41
idem
42
J.W.Cusworth, T.R.Franks Management de proiect al ţărilor în curs de dezvoltare
FIMAN, ed. All, Bucureşti, 2004, p. 43
43
Raportul Comisiei Europene: Raport anual asupra programului PHARE , (2003) 228
ţări candidate la aderare, pentru perioada 2000-2006. Programul are un
buget de 1.1 mld. Euro, dintre care 452 mln. Euro sunt rezervate pentru
Romania şi Bulgaria. Programul este complementar programului
PHARE, fiind inclus în aceeaşi strategie de coeziune economică şi
socială.
ISPA este gestionat de Directoratul General pentru Politică
Regională. Acest fapt permite (i) conectarea automată a ţărilor (la
momentul aderării la UE) la asistenţa structurală pentru regiunile mai slab
dezvoltate ale UE, inclusiv preluarea finanţării pentru proiectelor
începute în cadrul ISPA în cadrul politicii regionale a UE.
SAPARD (Programul special de aderare pentru agricultură şi
dezvoltare rurală) a fost lansat în 1999, avînd menirea de a ajuta ţările
candidate la aderare să depăşească problemele legate de ajustarea
structurală în domeniul agriculturii şi în sectoarele rurale, precum şi în
implementarea Acquis-ului comunitar privind politica comună în
agricultură şi legislaţia corespunzătoare. Programul era prevăzut pentru
perioada 2000-2006 şi a avut un buget anual de 650 mln. Euro pentru
cele 10 ţări candidate la aderare. Bugetul pentru Romania şi Bulgaria
pentru anul 2004 constituie 225.2 mln. Euro.Gestionarea programului a
fost preluată de Directoratul General pentru Agricultură a UE, ceea ce
permite asigurarea continuităţii proiectelor şi după aderarea ţărilor la UE.
Obiectivele asistenţei de pre-aderare şi relevanţa acestora pentru R.
Moldova
Fiecare fond de pre-aderare are unul sau mai multe obiective
proprii. Aceste obiective sunt legate de asistenţa de transformare, fiind, în
acelaşi timp, puternic ancorate în viitor. Într-o anumită măsură UE
porneşte de la ideea că acest ajutor reprezintă o aşa numita fază de
convergenţă. În acest fel PHARE a început a fi utilizat pentru „a ajuta
ţărilor candidate să se pregătească să beneficieze de Fondurile Structurale
după aderare.”44Pornind de aici, programul se concentrează asupra a două
obiective principale: consolidarea instituţiilor şi investiţiile necesare
pentru implementarea acquis comunautaire (cooperarea transfrontalieră,
coeziunea economică şi socială). ISPA are drept obiectiv susţinerea
44
Cătălin Gabriel Vârtopeanu Managementul Ciclului de Proiect Unitatea de
Evaluare a EuropeAid Cooperation Office Institutul European din România, 2003,
p. 36
sectoarelor de protecţie a mediului şi a celui de transport în conformitate
cu legislaţia comunitară. SAPARD urmăreşte scopul de a susţine
eforturile ţărilor candidate în domeniul dezvoltăriii rurale şi
implementarea acquis-ului comunautar în domeniul agriculturii.
În cadrul PHARE alocările naţionale plurianuale sunt determinate de
către Comisie în funcţie de numărul populaţiei, PIB pe cap de locuitor,
„rezultatele precedente”, „necesităţi”, „capacitatea de absorptie” şi
progresele în implementarea Parteneriatului de aderare. Pentru ISPA
Comisia utilizează aceleaşi criterii ca şi pentru fondurile de coeziune.
Principiile asistenţei de pre-aderare
Asistenţa de pre-aderare este construită pe următoarele principii:
programare, decentralizare, co-finanţare şi evaluarea automată a
gestionării programelor, ceea ce poartă o relevanţă sporită pentru
modernizarea, democratizarea şi ajustarea capacităţilor instituţionale ale
Moldovei la standardele europene în cazul trecerii la pregătirea spre
aderare la UE.
Programarea
Spre deosebire de asistenţa pentru transformare, cea de pre-
aderare este plasată într-un cadru unic de programare. Principiul de
programare are drept bază Parteneriatul de aderare (PA) definit de către
Consiliul European de la Luxembourg din decembrie 1997. Fiecare PA
stabileşte o listă de priorităţi pe termeni scurţi şi mijlocii pentru fiecare
din ţările candidate. Priorităţile sunt stabilite în funcţie de „domeniile
vulnerabile ale fiecărei ţări, unde se cer eforturi suplimentare pentru
alinierea le normele europene”. PHARE, ISPA şi SAPARD sunt supuse
principiului de programare. În cadrul PHARE fiecare ţară candidat îşi
elaborează propriul Program naţional pentru adoptarea acquis-ului
(PNAA). PNAA nu influenţează PA, dar îl completează cu un calendar
exact de realizare a priorităţilor şi cu un index al resurselor umane şi
financiare necesare pentru aceasta.
Descentralizarea
Principiul de descentralizare a fost lansat în 1998 şi ranforsat în
2001. Acest principiu implică delegarea unor responsabilităţi importante
unei autorităţi contractante a ţării beneficiare. Comisia practică două
tipuri de descentralizare în programarea instrumentelor de pre-aderare:
descentralizarea a priori şi descentralizarea a posteriori. În primul caz se
produce un transfer parţial de responsabilităţi unui „coordonator
naţional”45 atît la nivelul de programare, cît şi la cel de evaluare a
programelor. PHARE şi ISPA sunt supuse principiului de decentralizare
a priori, iar SAPARD funcţioneaza în baza decentralizării a posteriori.
Co-finanţarea
Co-finanţarea este un principiu bine cunoscut statelor membre ale
UE care beneficiază de fonduri structurale. ISPA şi SAPARD
funcţionează după acest principiu, în timp ce PHARE reprezintă o
excepţie. ISPA poate finanţa pînă la 75% dintr-un proiect. În cadrul
SAPARD contribuţia comunitară poate acoperi pînă la 75% din
cheltuielile unui proiect, iar în cazul în care investiţiile nu sunt
generatoare de venituri substanţiale – chiar şi 100%. Statistic, în cele mai
multe cazuri, ajutoarele europene nu depăşesc 50% din bugetul total al
proiectelor.
Programe de asistenţă (pentru ţările Procesului de Stabilizare şi
Asociere, 2000-2006)
Aşa numitele programe de asistenţă (CARDS) se află la
intersecţia celor trei tipuri menţionate anterior: de dezvoltare, de
transformare şi de pre-aderare, însumând caracteristici ale tuturor, sub
aspect de principii, priorităţi, resurse si metode de gestionare a acestora,
etc.
CARDS – este asistenţa comunitară pentru reconstrucţie,
dezvoltare şi stabilizare. Spre deosebire de TACIS sau PHARE
denumirea programului nu face referinţă la un areal geografic, ci la un
stadiu al procesului de transformare. Programul a fost adoptat în
decembrie 2000, cu obiectivul de a sprijini participarea ţărilor din Balcani
la Procesul de Stabilizare şi Asociere. El este menit să promoveze
stabilitate în cadrul regiunii, facilitând în acelaşi timp apropierea de UE.
Elementul cheie al Procesului de Stabilizare şi Asociere este Acordul de
Stabilizare şi Asociere care se încheie cu ţările care înregistrează un
progres suficient la capitolul reforme politice şi economice şi probează
capacităţi administrative suficiente pentru aceasta.
45
Coordonatorul naţional este, de regulă, un înalt funţionar desemnat de către guvernul
ţării recipiente
Acest acord reprezintă pentru ţările regiunii, o primă forma de
relaţii contractuale cu UE. De notat, că relaţiile Republicii Moldova cu
UE au fost formalizate încă în 1994 şi ar putea fi avansate, în cazul
întrunirii intereselor politice, în forma unui Acord de Stabilizare şi
Asociere, cu atât mai mult cu cât specificul procesului de transformare al
Republicii Moldova la această etapă probează o serie întreagă de
similitudini cu cel al ţărilor balcanice (fragilitatea statului,
fragmentarizare cu efectele implicite asupra economiei, efectele
extinderii UE spre Est, etc.), necesitând tocmai ajutor de reconstrucţie,
dezvoltare şi stabilizare. Procesul de Stabilizare şi Asociere este menit să
sprijine fiecare ţară în parte să atingă individual obiectivul de integrare
europeană.
Pentru perioada 2000- 2006, prin intermediul acestui program
regiunea a beneficiat de 4,6 miliarde Euro. Obiectivele programului ţin
de:
1. reconstrucţie, stabilizare democratică, reconciliere şi întoarcerea
refugiaţilor;
2. dezvoltarea instituţională şi legsilativă, inclusiv armonizarea cu
normele şi modelele de abordare UE, în vederea promovării
democraţiei şi a principiilor unui stat de drept, a sprijinirii
societăţii civile şi a mediilor şi a unei economii libere de piaţă;
3. dezvoltarea economică şi socială durabilă, inclusiv reforme
structurale;
4. promovarea unor relaţii mai strânse cu şi între ţările regiunii, cu
ţările UE şi cu ţările Europei Centrale candidate la aderare.
CARDS TWINNING Unul din instrumente adresate ţărilor în proces de
aderare este programul Twinning exportat, într-o formă adaptată
realităţilor ţărilor acoperite de CARDS. CARDS Twinning sprijină şi
finanţează înrolarea funcţionarilor publici din ţările UE în calitate de
consultanţi ai instituţiilor beneficiare din ţările respective, pentru o
perioadă de cel puţin 12 luni. Obiectivul de bază este implementarea
programelor de institution building. Un proiect twinning implică, de
regulă, o serie de activităţi precum seminare, training, transfer de
expertiză, consultanţă juridică, etc. Specificul programelor twinning ţine
de o colaborare foarte strânsă între parteneri. Atât statul membru al UE,
cît şi administraţia ţării recipiente trebuie sa fie implicaţi pe tot parcursul
proiectului twinning. În cadrul acestui program partenerii se angajează în
egală măsură pentru atingerea unor rezultate bine conturate încă de la
momentul programării proiectului. Tocmai acest aspect distinge calitativ
programele twinning de alte programe comunitare, unde expertiza UE nu-
şi asumă responsabilităţi clare pentru rezultatele concrete ale proiectelor
şi nu stimulează, în acest fel, crearea unor parteneriate durabile. Pe
parcursul anului 2004 instrumentul Twinning a fost extins asupra tuturor
ţărilor din Balcani. Acesta nu este un program regional în sine, ci doar un
instrument pus la dispoziţia tuturor ţărilor din regiune, dar care urmează a
fi finanţat prin intermediul alocărilor naţionale CARDS.
Proiecte Twinning sunt la moment în plină desfăşurare în Albania
şi Croaţia. Domeniile acoperite de acestea sunt cele mai diverse:
statistică, zone de privare a libertăţii, audit intern, azil, vame, poliţia de
frontieră, inspecţia sanitară la frontieră, etc.
Un alt program european, extins recent şi asupra ţărilor acoperite
de CARDS este TEMPUS. În prima sa fază TEMPUS a fost lansat în
anul 1990 în vederea sprijinirii reformelor educaţionale în ţările Europei
Centrale şi de Est. Aşa numitul TEMPUS I (1990-1993) a avut drept
obiectiv primar reformarea învăţământului superior după căderea zidului
de la Berlin. De atunci programul a fost renovat de trei ori (Tempus II,
Tempus II bis, şi Tempus III – 2000-2006).
Programul încurajează instituţii din statele membre ale UE şi
ţările partenere să se angajeze într-un gen de cooperare structurată numită
consortia. În acest fel se crează parteneriate durabile între instituţii, cu un
set clar de obiective. Proiectele ce sprijină crearea acestor parteneriate se
numesc Proiecte Europene Comune (Joint European Projects /JEPs/) şi
sunt, de regulă, sprijinite financiar pentru doi sau trei ani. Tempus oferă,
de asemenea, aşa numitele Granturi Individuale de Mobilitate (Individual
Mobility Grants /IMGs/) persoanelor fizice angajate în instituţii
superioare de învăţământ care lucrează în anumite domenii specifice în
alte ţări. Tempus sprijină nu doar instituţiile superioare de învăţământ si
angajaţii acestora, ci şi instituţii şi organizaţii non-academice, ONG-uri,
companii de business, autorităţi publice, etc.
Programul TEMPUS, este gestionat de Directoratul General pentru
Educaţie şi Cultură, Unitate „Tempus Programme – USA/Canada
agreements” şi finanţat de Fundaţia Europeană de Training.
SIGMA (Support for Improvement in Governance and
Management) este o iniţiativă comună a Comisiei Europene şi a OECD.
La moment, programul este finanţat de către Comisia Europeană şi
gestionat de către OECD. Programul a fost lansat în 1992 cu scopul de a
sprijini reformele administrative în ţările aflate în tranziţie, în special în
cele 10 ţări candidate la aderare plus Albania, Bosnia-Herţegovina şi
Macedonia.
Interesant este că SIGMA gestionează un program de pre-aderare
(finanţat prin PHARE) şi unul aşa numit balcanic (finanţat prin
CARDS) , folosind din ce în ce mai multe sisteme de mamagement şi
resurse tehnice comune.
Programul ERASMUS MUNDUS46 este un program european de
cooperare de schimb academic, deschis pentru ţări terţe. Acest program
oferă, începând cu anul academic 2004, studenţilor şi tinerilor cercetători
din Ucraina, Republica Moldova şi Belarus, posibilitate de a obţine burse
de studiu şi de cercetare în ţările UE. Programul are trei direcţii. Prima
direcţie va finanţa 90 cursuri de masterat Erasmus Mundus. În acest fel
vor fi oferite granturi pentru 5000 absolvenţi ai instituţiilor superioare de
învăţămînt din ţările terţe în ţările UE şi pentru 4000 absolvenţi din ţările
UE în ţările terţe. Cea de-a doua direcţie va oferi cîte 1000 de burse de
cercetare pentru tineri din ţările terţe şi din UE. Direcţia a treia va sprijini
100 parteneriate între programele de masterat Erasmus Mundus şi
instituţii superioare de învăţămînt din ţările terţe. Durata programului este
de 5 ani (2004 -2008), bugetul total constituind 230 mld. euro. 90% din
buget vor fi alocate pentru burse.
Asistenţa pentru dezvoltare (pentru alte ţări, inclusiv statele succesoare
ale URSS, 1991 -2006)
Asistenţa pentru dezvoltare sau asistenţa tehnică este gestionată la
nivel institiţional de Directoratul pentru Dezvoltare al Comisiei
Europene. Acest tip de asistenţă este alocat pentru 160 ţări şi regiuni din
Europa de Est şi Asia centrală, Orientul apropiat şi Mijlociu, ţările Africii
şi ale spaţiului Caribic, ale Oceanului Pacific, America Latină şi Asia.
Statele succesoare ale URSS au fost plasate, spre deosebire de toate
celelalte ţări post-socialiste din Europa, anume în acest tip de asistenţă.
46
Materiale preluate din www.ipp.md/public/biblioteca/77/ro/asistentaUE
Deosebirile de esenţă constau în aspectul non-politic al programelor, lipsa
de condiţionalitate, abordarea nediferenţiată, accentul asupra asistenţei
tehnice (cu un pachet de investiţii foarte redus), rigiditatea, nivelul redus
de coordonare a programului de bază (TACIS) cu alte instrumente de
asistenţă ale UE (asistenţă macro-financiară, Programul de Securitate
Alimentară, etc.).
TACIS. Noul Concept
Programul a fost lansat în 1991 pentru sprijinirea statelor
sucesoare ale URSS (cu excepţia statelor baltice) în tranziţia spre
economia de piată, ranforsarea democraţiei şi a statului de drept. Acest
program urma să funcţioneze până la finele anului 2006, urmând să fie
substitutit de Instrumentul de Vecinătate al UE.
Noul concept TACIS a fost lansat în martie 2004 şi consta din trei
compartimente:
1. Strategia si abordarea generală
2. Strategii regionale şi bilaterale (pe ţări) şi Programe Indicative
3. Implementarea şi ajustarea instituţională
Strategia şi abordarea generală
Asistenţa TACIS până la finele lui 2006 a urmărit doua obiective:
1. reducerea sărăciei
2. cooperarea cu UE, în domenii de interes strategic comun
Aceste două obiective vor fi urmărite în implementarea Acordurilor de
Parteneriat şi Cooperare sau a noilor Planuri de Acţiuni în cadrul Politicii
de Vecinătate a UE.
Noul concept TACIS are o abordare mai diferenţiată, stabilind în cazul
fiecărei ţări propria bilanţa între obiectivul de reducere a sărăciei şi cel de
cooperare cu UE. În cazul Republicii Moldova abordarea este bifocală.
Spectrul de instrumente ale noului concept TACIS este extins
semnificativ, incluzînd, pe lîngă tradiţionala asistenţă tehnică (inclusiv
consultanţă), şi twinning, investiţii, sprijin pentru buget, etc.. Pentru
fiecare ţară în parte sunt selectate instrumentele de finanţare apropriate.
În cazul Republicii Moldova acestea urmează să fie ajustate obiectivelor
Planului de Acţiuni.
Strategii regionale şi bilaterale (pe ţări) şi Programe Indicative
Programele indicative cuprind un set de obiective, ce ţin de:
stabilitate regională – inclusiv prevenirea conflictelor, reabilitare
şi reconstrucţie, securitate alimentară, etc..
democratizare, drepturile omului (inclusiv consolidarea societăţii
civile)
securitate, justiţie şi afaceri interne
protecţia mediului
egalitatea sexelor
educaţie, sănătate şi protecţie socială
creştere economică şi dezvoltarea sectorului privat
reţele de infrastructură
securitate nucleară şi non-proliferarea
Fiecare strategie pe ţară cuprinde un număr redus de aspecte din
această listă. Acestea sunt selectate în baza (i) intereselor strategice de
cooperare între ţara in cauză şi UE şi (ii) a tipului de sărăcie.
Programul regional TACIS cuprinde aspectele menţionate mai sus din
perspectiva cooperării transfrontaliere. Noul concept TACIS presupune,
de asemenea, o legătură mai strănsă între asistenţă şi dialogul politic cu
UE în cadrul APC-urilor sau a Planurilor de Acţiuni.
Implementarea şi ajustarea instituţională
Noul concept TACIS se axează pe două tipuri de proiecte:
Proiecte mari, pe termen lung, flexibile la nivel conceptual, bazate
pe mai multe instrumente şi orientate spre un anumit sector. Acest
tip de proiecte va lua, în mod special, în calcul capacitatea de
absorpţie a ţărilor în cauză.
Proiecte mici şi consultanţă pentru sprijinirea activităţii ONG-
urilor, în special în domeniul democraţiei şi a drepturilor omului.
În vederea accelerării implementării proiectelor sunt simplificate
procedura şi mecanismele de livrare. Un accent puternic se pune pe
cooperarea cu alţi donatori internaţionali şi cu ţările partenere în proiecte.
Bugetul UE pentru Republica Moldova pentru perioada 2004-
2006 prevedea fonduri în sumă de aproximativ 10 mln. € anual. Pe lîngă
aceasta a fost deschisă o linie de finanţare in sumă de 500 mln. € la Banca
Europeană de Investiţii pentru Ucraina, Rusia, Moldova şi Belarus pentru
finanţarea proiectelor în următoarele domenii: protecţia mediului,
transport, telecomunicaţii, infrastructură în sectorul energetic, în special
coridoare trans-europene, cu aspect trans-frontalier. 47Volumul de
asistenţă ce va reveni Republicii Moldova pe această cale nu este clar
stabilit şi va ţine de numărul şi calitatea proiectelor propuse.
Programe în curs de implementare:
TACIS sprijinea mai multe programe în Republica Moldiva,
printre care:
- Programul de infrastructură la posturile de frontieră Leuşeni-
Ungheni-Giurgiuleşti (începând cu 1997);
- Programul de cooperare transfrontalieră (dezvoltarea sectorului
privat in agricultură, stimularea activităţii întreprinderilor mici şi
mijlocii, stimularea şi încurajarea antreprenoriatului şi a sectorului
informal) la Ungheni (octombrie 2002 – octombrie 2004) ;
- Programul de informare şi educaţie în domeniul protecţiei
mediului (elaborarea unui pachet informaţional pentru oficialităţi,
reprezentanţi ai ONG-urilor, etc., instruirea echipelor naţionale şi
formarea formatorilor, proiecte pilot la nivel naţional şi regional)
(octombrie 2002-decembrie 2004);
- Consolidarea managementului la frontieră (activităţi menite să
faciliteze traficul de persoane şi de bunuri la frontieră, precum şi
să combată activităţi criminale, precum traficul ilicit de persoane,
etc.) (decembrie 2003 – decembrie 2004)
- Programul de armonizare a sistemului de standardizare din
Republica Moldova (armonizarea legislaţiei, dezvoltarea
resurselor umane, capacităţi instituţionale, promovarea cooperrării
internaţionale în acest domeniu) (aprilie 2003 – aprilie 2005)
- Programul de consultanţă politică pentru oficiile Prim-ministrului
şi al Ministrului Economiei (elaborarea şi implementarea
Programului de reforme al Guvernului Republicii Moldova şi, în
particular, a Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a
Sărăciei (11 martie 2004 – 11 martie 2005)
Instrumentul European de vecinătate
47
Unitatea Consolidată pentru Implementarea şi Monitorizarea Proiectelor în Domeniul
Agriculturii, finanţate de Banca Mondială (UCIMPA BM) Raport la 31.12.07, Chişinău
2008
Instrumentul European de Vecinătate (IEV) vine să completeze, începând
cu anul 2007, sursele existente de asistenţă pentru ţările vizate în politica
de vecinătate UE.
În Comunicarea sa din iulie 2003 Comisia propusese trei alternative
pentru elaborarea acestui instrument:
1. Extinderea unui instrument existent de cooperare asupra
conţinuturilor şi a arealului geografic al politicii de vecinatate;
2. Crearea unui Regulament nou care ar gestiona Instrumentul de
vecinătate pentru finanţarea activităţilor în cadrul şi în afara UE;
3. Concentrartea eforturilor asupra unei mai bune coordinări între
instrumentele existente.
După examinarea acestor opţiuni poziţia Comisiei este că
opţiunea a doua răspunde cel mai exact naturii instrumentului propus şi ar
permite, în consecinţă, depăşirea problemelor actuale de coordonare.
Comisia s-a pronunţat, de asemenea, pentru folosirea unui singur capitol
de buget atât pentru acţiunile interne, cît şi pentru cele externe.
Instrumentul operează prin intermediul unui mecanism de gestionare unic
şi cu un set unic de proceduri. În propunerea sa privind perspectivele şi
angajamentele financiare pentru anii 2007-2013 Comisia include noul
IEV în setul celor şase instrumente financiare care vor sprijini relaţiile
externe ale UE după anul 2006.
În ce priveşte baza juridică, tocmai datorită naturii duale a
instrumentului (care acoperă politica externă şi coeziunea socială şi
economică în cadrul UE şi care are ambiţia de a opera pe ambele părţi ale
frontierei UE) nu există precedente relevante în scurta istorie a politicii
de asistenţă UE. În acest domeniu se lucrează, la moment ştiindu-se doar
că instrumentul va fi construit în baza principiilor programelor
transfrontaliere existente, cum ar fi parteneriatul, programarea
multianuală şi co-finanţarea.
În conformitate cu Comunicarea Comisiei din iulie 2003, IEV va acoperi
geografic întreaga frontieră dintre statele membre ale UE, pe de o parte,
şi statele cuprinse în politica de vecinătate a UE, pe de altă parte. IEV va
sprijini cooperarea transfrontalieră implicând beneficiari din cel puţin un
stat membru al UE şi un stat partener. Instrumentul va înlocui toate
programele transfrontaliere interne şi externe existente din statele
membre şi statele din regiunile adiacente viitoarei frontiere UE.
IEV va fi conceput în baza experienţei acumulate pe parcursul
stabilirii programelor de vecinătate pentru perioada 2004-2006. Punctele
cheie ale instrumentului ramân identice cu obiectivele identificate în
Comunicarea Comisiei din iulie 2003:
- Promovarea dezvoltării durabile în regiuni pe ambele părţi ale
frontierei;
- Întreprinderea acţiunilor comune întru depăşirea sfidărilor
comune în domenii precum: protecţia mediului, ocrotirea
sănătăţii, prevenirea şi combaterea crimei organizate;
- Asigurarea, prin acţiuni comune, a unor frontiere eficiente şi
sigure;
- Promovarea acţiunilor transfrontaliere locale de tip „om-la-om”
IEV va finanţa proiectele comune ale statelor membre ale UE şi
ale partenerilor acestora din vecinătatea UE. Scopul urmărit ţine de
complementarizarea instrumentelor de finanţare interne şi externe care, la
moment, pot opera doar pe una din părţile frontierei UE. Comisia este de
părere că noul Instrument de vecinătate ar trebui să ofere sprijin ţărilor
vizate, în domeniul cooperării transfrontaliere, în câteva sectoare
specifice, adiţonal celor acoperite de programele existente în prezent. În
acest fel programele de vecinătate urmează să aducă o valoare adăugată
la cooperarea regională, transnaţională şi transfrontalieră, inclusiv pentru
perioada 2004-2006.
Din punct de vedere al structurii IEV urmează să opereze pe două
căi de finanţare:
Prima cale va sprijini cooperarea transfrontalieră. Programele vor
fi, în cea mai mare parte, bilaterale, deşi programele multilaterale, în
special în cazul frontierelor maritime, nu sunt excluse. Atât în faza de
selectare a programelor, câr şi în cea de implementare vor fi implicaţi
reprezentanţi ai autorităţilor naţionale, regionale şi locale ale statelor
membre ale UE şi ale ţărilor partenere.
Calea a doua va oferi un sprijin mai flexibil pentru cooperarea
larga transnaţională, implicând, iarăşi, actori şi beneficiari atît din statele
membre ale UE, cât şi din ţările partenere. Domeniile prioritare de
cooperare vor fi: protecţia mediului, securitatea energetică,
telecomunicaţii şi reţele de transport, ocrotirea sănătăţii, prevenirea şi
combaterea crimei organizate.
În ce priveşte bugetul, Comisia a anunţat decizia de a majora
volumul de fonduri alocate anual pentru IEV, în comparaţie cu
programele de vecinătate din anii 2004-2006. Cu toate acestea nu este
clar, care va fi proporţia resurselor alocate pentru programele şi
proiectele finanţate pe prima cale şi pentru cele finanţate pe calea a doua,
după cum nu există claritate nici asupra proporţiei resurselor care vor
reveni ţărilor UE şi aşa numitelor ţări partenere.
La momentul actual ţările vizate, Moldova inclusiv, dispun de
anumite posibilităţi de a-şi promova interesele la capitolul asistenţă prin
intermediul planurilor de acţiuni, acestea servind, în conformitate cu
Comunicarea Comisiei din 12 mai 2004 „European Neighbourhood
Policy. Strategy paper”, drept punct de referinţă pentru programarea
ajutoarelor UE.
Volumul de fonduri care va fi rezervat pentru Instrumentul de
Vecinătate nu se cunoaşte la moment. Fiindcă politica de vecinătate
urmează să devină o prioritate a UE, fondurile programelor existente sau
ale succesoarelor acestora urmează să fie majorate substanţial. Comisia
examinează, de asemenea, posibilitatea deschiderii anumitor programe
comunitare cu profil cultural, educaţional, de protecţie a mediului, tehnic,
ştiinţific şi pentru ţările cuprinse în politica de vecinătate.
Programul Erasmus mundus a fost deja extins asupra Republicii
Moldova, Ucrainei şi Republicii Belarus. Extinderea programului
Tempus (versiunea Tempus plus) asupra ţărilor cuprinse în politica de
vecinătate este, de asemenea, posibilă. Planurile de acţiuni urmează doar
să facă referinţă la anumite domenii concrete care ar putea fi sprijinite
prin intermediul acestor programe.
Reformarea şi modernizarea sistemelor de învăţămînt fiind o
condiţie în sine pentru competitivitatea economică şi pentru stabilitatea
politică şi socială, accesarea acestor programe este considerată a fi de o
importanţă majoră. În consecinţă se spoate spune că conjunctura actuală
se prezintă, în pofida gradului redus de flexibilitate al Comisiei la acest
capitol, drept una mai mult sau mai puţin favorabilă pentru expunerea
propriilor puncte de vedere în legătură cu conectarea la anumite programe
sau proiecte existente.
Concluzionînd asupra celor expuse principiile şi schemele
elaborate pînă în prezent pentru Instrumentul de Vecinătate, acesta pare a
sprijini în egală măsură ţările membre ale UE şi aşa numitele ţări
partenere.
Proporţia angajamentelor financiare nu este specificată, ţările
cuprinse de politica de vecinătate riscând să beneficieze, în pofida
majorării anunţate a fondurilor faţă de programele existente la moment
(în cazul Moldovei TACIS) de mai puţine resurse în termeni absoluţi. S-
ar putea încerca solicitarea unui model de descentralizare a noului
instrument de vecinătate similar cu cel aplicat în asistenţa de pre-aderare.
Moldova ar trebui să insiste în Planul ei de Acţiuni cu UE ca instrumentul
de vecinătate să conţină cît mai multe elemente ale unui program de
asistenţă pentru transformare (de exemplu, dupa modelul PHARE cu sub-
programele acestuia: Jopp pentru dezvoltarea sectorului privat, Green at
East pentru protecţia mediului, ACE, TEMPUS plus pentru educaţie şi
ştiinţă, Lien pentru domeniul social, SIGMA pentru instruirea
funcţionarilor, Democracy pentru formarea elitelor şi consolidarea
societăţii civile, etc.
Pînă în prezent începînd cu anul 2007, s-a pus un accent sporit pe
proiectele cu caracter transfrontalier cu România. Instrumentele de
twinning în curs de elaborare şi capacitatea de absorbţie a fondurilor
tocmai în acest domeniu va servi drept criteriu de bază pentru stabilirea
marjei de fonduri în cadrul Instrumentului de vecinătate. În consecinţă,
colaborarea cu România la acest capitol ar trebui să constituie o prioritate.
6.1.Microsoft Project
Dat fiind faptul că MP a devenit atît de răspîndit în întreaga lume,
iar gradul său de complexitate este în continuă creştere se elaborează
softuri (programe pentru calculator) tot mai avnsate care facilitează
operarea cu diverse componente ale proiectului, simplifică raţionalizarea
utilizării resurselor de timp şi a celor materiale etc
Un astefel de program este Microsoft Project (parte componentă a
programelor din pachetul MS Office). MP stochează informaţiile despre
proiect în baza de date proprie. MP utilizează apoi aceste informaţii
pentru a calcula şi menţine programul proiectului şi costurile acestuia, în
consecinţă realizarea planului. Cu cât numărul informaţiilor furnizate va
fi mai mare cu atât mai precis va fi planul. MP păstrează aceste informaţii
în celule ce conţin date specifice, gen numele activităţii, durate, costuri.
La fel ca şi o foaie de calcul tabelar, MP afişează rezultatele imediat.
Odată ce sunt introduse toate informaţiile MP furnizează informaţii
referitoare la momentele de debut şi de sfârşit a activităţilor, resursele
necesare, data finală a proiectului, etc
Principalele informaţii de care are nevoie MP :Activităţile;
Duratele acestora; Dependenţele dintre activităţi; Resursele; Costurile.
Instrumentele utilizate în administrarea proiectului sunt:
► Câmpurile speciale pentru a identifica o informaţie specifică;
► Tabele şi moduri de vizualizare care afişează informaţiile ce
doresc a fi verificate;
► Filtre şi grupuri ce se concentrează pe informaţiile care necesită
atenţie.
Instrumentele puse la dispoziţie de MP sunt:Tipărirea diferitelor rapoarte
ale proiectului; Publicarea ca pagina web a proiectului; Un sistem de e-
mail pentru a transmite altora detalii despre proiect ;48
48
www.info.umfcluj.ro/masterat/Resurse/Management/project.ppt
Un exemplu simplu de diagrama PERT :49
49
idem
Activitatea rezumat este termenul folosit pentru a denumi o activitate ce
conţine mai multe subactivităţi. Se foloseşte pentru o mai bună
structurare în cazul planurilor complexe.
Exemplu de plan cu activităţi şi activităţi rezumat :50
50
idem
Diagrama CPM (CPM Chart - Metoda Drumului Critic)
51
idem
124 of 129
Anexa I
Matricea Logică
Constrangeri si
Descriere Indicatori
oportunitati
Obiective
Care este obiectivul general al Care sunt indicatorii pentru Mentionati care sunt obstacolele
generale
proiectului ? obiectivele generale? precum si conditiile favorabile !
# de preţ cost
Cheltuieli unit de măsură
unităţi unitate total
(în lei) (în lei)
Planificarea şi pregătirea petrecerii trainingurilor, elaborarea
agendelor, selecţia trainerilor, elborarea materialelor
instructive
Birotica
Hirtie format A4(Ballet Universal 80g/m2) cutie (500foi) 1 48 48
Hirtie format A1 foi 200 2 400
Stilouri buc 20 1 20
Creione buc 20 1 20
Cartuş pentru printer(reîncărcare) buc 1 300 300
Marker buc 30 3 90
Clei buc 10 1 10
Rigla buc 3 5 15
Foarfică buc 3 10 30
Stapler buc 2 15 30
Scotch set 2 40 80
1043
Training „Organizaţii de tineret: constituire, structură,
funcţionare”
Cazare lei/pat/ 6 zile 30 720 21600
1per/ 6 zile
Mîncare (3 mese+ 2 pauze 30 1500 45000
de cafea)
Chiria sălilor de studii lei/ora 48 150 7200
Birotica(carnet,stilou,mapă,baidge) set 30 40 1200
Handouts set 30 50 1500
Salariul pentru traineri pers/zi 6 600 3600
Drumul participanţilor dus/întors 20 150 3000
Hirtie format A4(Ballet Universal 80g/m2)albă cutie (500foi) 1 48 48
Hirtie format A1 foi 50 2 100
Stikere set 100buc 1 70 70
Hirtie format A4 color set 270buc 1 70 70
Total buget 1 training 83388
Total buget 3 traininguri 250164
Seminar info-instructiv cu tematica „Baza legislativă în
domeniul protecţiei drepturilor omului: aspecte naţionale şi
internaţionale”
Cazare lei/pat/ 3 zile 20 360 7200
1per/ 3 zile
Mîncare (3 mese+ 2 pauze 30 750 22500
de cafea)
Chiria sălilor de studii lei/ora 24 150 3600
Birotica(carnet,stilou,mapă,baidge) set 20 40 800
Handouts set 20 50 1000
Salariul pentru traineri pers/zi 3 600 1800
Drumul participanţilor dus/întors 15 150 2250
Hirtie format A4(Ballet Universal 80g/m2)albă cutie (500foi) 1 48 48
Hirtie format A1 foi 100 2 200
Hirtie format A4 color set 270buc 2 70 140
39538
Tabara de vară „Tinerii în acţiune comună pentru integrare şi
democratizare ”
Cazare lei/pat/ 8 zile 100 560 56000
1per/ 8 zile
Mîncare (3 mese+ 2 pauze 100 1040 104000
de cafea)
Drumul participanţilor dus/întors 1 5120 5120
Birotica(carnet,stilou,mapă,baidge) set 100 40 4000
Handouts set 100 20 2000
Salariul pentru traineri pers/zi 8 600 4800
Hirtie format A4(Ballet Universal 80g/m2)albă cutie (500foi) 1 48 48
Hirtie format A1 foi 100 2 200
Stikere set 100buc 2 70 140
Hirtie format A4 color set 270buc 2 70 140
Arenda tehnicii de lucru (flip chart,ecran,proiector,lap
pe oră 10 300 3000
top,amplificator, boxe)
179448
Constituirea a 3 Cetre Info-culturale regionale (Briceni,
Taracliea, Vulcaneşti )
Amenajarea şi dotarea tehnică a localurilor
сalculator buc 3 6285 18855
imprimanta buc 3 535 1605
telefon buc 3 1800 5400
reparaţia localurilor total 3 2200 6600
Mobilier (scaune,mese,dulapuri) total 3 2800 8400
Birotica(Hirtie pentru imprimanta (A 4), hirtie pentru
flipchart, markere, stilouri, creioane, carnete, mape, set pentru oficiu 3 600 1800
perforatoare, capsatoare etc )
Materiale instructive şi didactice set pentru oficiu 3 2500 7500
50160
Desiminarea
foaia pleantă informativă buc 3000 4 12000
banere buc 5 450 2250
stickere buc 3000 2 6000
postere buc 500 5 2500
eminiuni radio unit 10 500 5000
eminiuni TV unit 4 3000 12000
articole în presa locală şi naţională unit 6 350 2100
41850
Total buget Campanie 562203
95 of 129
Anexa III
Planificarea calendaristică a proceselor de producţie în
construcţie
Planificarea şi organizarea execuţiei lucrărilor de construcţii
constitue o problemă specifică producţiei de construcţii, fiind factori de
eficientizare a acesteia. Producţia de construcţie se poate defini ca
ansamblul lucrărilor, a proceselor sau activităţilor ce au loc în legatură cu
punerea în operă, organizată, condusă şi înfăptuită de oameni, a proiectelor
de construcţii, cu ajutorul mijloacelor de muncă în vederea obţinerii
produsului construcţie.
Realizarea produsului construcţie, deci a producţiei de
construcţii, nu este rezultatul unei transformări spontane a proiectelor
de construcţii, ci al unui şir complex de acţiuni în care intervin
resurse umane şi mecanice, care sunt organizate şi planificate în
spaţiu şi timp.
Pentru organizarea execuţiei produsului construcţie este
necesar să se stabilească procesele de producţie componente,
deoarece acestea sunt diferite ca natura şi complexitate, datorită
soluţiei constructive, a tehnologiei de execuţie, a condiţiilor
conjuncturale ale amplasamentului, precum şi a strategiei de
aprovizionare a antreprizei de construcţii-montaj.
După gradul de cuprindere şi dificultate a execuţiei, un proces
de producţie în construcţii poate fi format din procese simple,
procese complexe sau cicluri de lucrări. În această direcţie,
planificarea şi organizarea execuţiei lucrărilor în construcţii se
axează pe planificarea şi organizarea proceselor productive aferente.
Metodele de planificare şi reprezentare a proceselor de
construcţii pe axa timpului sunt cu preponderenţă metode grafice sau
metode matematico-grafice. Utilizarea metodelor grafice în
reprezentarea proceselor şi a relaţiilor dintre ele nu reprezintă o
noutate. [11]
Programarea execuţiei lucrărilor trebuie să ia în considerare
resursele disponibile pe parcursul realizării proiectului, programul de
lucru (8 ore de obicei), constrîngerile legate de intervalele de
aprovizionare cu anumite materiale şi echipamente, de termenele de
execuţie ale unor părti din proiect sau de finalizare a acestuia.
Cele mai utilizate metode de planificare a executării
proiectelor sunt:
1. Graficul Gantt - prezintă activităţile sub formă de bare
prezentînd eşalonarea calendaristică a acestora, fără a evidenţia
legăturile de succesiune dintre ele (vezi Fig. 2.1).
Acest instrument de programare poate fi utilizat cu succes
pentru un număr redus de activităţi (30-40): de exemplu pentru
realizarea graficelor de eşalonare a investiţiilor – activităţile
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Defrişarea 100 m³ 7,1 2,74 2,74 19,45 19,45 TsC18B1 0 Maşinis
stratului t 6-1
fertil
2. Excavarea 1
gropii de
fundaţie
I 100 m³ 30,72 2,25 2,25 69,12 69,12 TsC03F1 2 Maşinis
t 5-1
II 100 m³ 22,54 2,25 2,25 50,67 50,67 TsC03F1 3 Maşinis
t 5-1
3. Compactarea 4
solului sub
fundaţii
I 100 m³ 3,94 2,29 2,29 9,02 9,02 TsD12B1 5 Maşinis
t 3-1
II 100 m³ 2,64 2,29 2,29 6,04 6,04 TsD12B1 6 Maşinis
t 3-1
4. Execuţia
fundaţiei
Armarea >1278,2 0,034 - 43,45 - CC01A Fierar beton
I kg <237,6 0,043 10,21 CC01A3
II >1061,2 0,034 - 36,08 - Fierar beton
<175,89 0,043 7,56
- Cofrarea I m² 256,5 1,05 - 269,35 - CB02A - Dulgher
II 140 147 - Munc. Deserv
- Betonarea I m³ 212,8 0,7 0,11 149 23,4 CA03L1 - Betonist 4
I 149,5 104,65 16,4 - Munc. necal.
1 Subs 0
ol
5. 1 Pard
osea
- Cofrarea I m² 10,62 1,0 - 10,62 - CB02C - Dulgher
II 8,14 8,14 0,16 - Munc. Deserv
Betonarea I m³ 72,6 0,9 0,11 65,34 8 CA04K1 - Betonist
II 52,8 47,52 6 - Munc. necal.
6. Coloane
- Armarea I >279,1 0,034 9,5
II kg <155,4 0,043 - 6,7 - CC02D2
>209,15 0,034 9 CC02C1 Fierar beton
<116,6 0,043 5
Pereţi
- Armarea kg >6204,7 0,27 - 1675,3 - CC02B2 Fierar beton
I >3360 907,2
II
- Cofrarea m² 1444,15 0,75 0,02 1083 29 CB02B - Dulgher
I 793,58 595,2 15,87 - Munc. Deserv
II
- Betonarea I m³ 288,82 1,05 0,11 303,3 31,8 CA05F2 - Betonist
II 113,72 119,4 12,5 - Munc. necal.
7. Grinzi
- Armarea >1196,8 0,034 40,7
I kg <641 0,043 0,001 27,6 1 CC02D2
II >644,4 0,034 22 CC02C1 Fierar beton
<345,14 0,043 14,84
- Cofrarea m² 302,6 1,1 0,02 332,86 6 CB02D - Dulgher
I 163 179,3 3,26 - Munc. deserv
II
- Betonarea I m³ 33,62 0,9 0,11 30,3 4 CA04K1 - Betonist
II 18,1 16,3 2 - Munc. necal.
8. Planşeu
- Cofrarea m² 730,28 1,0 0,02 730,28 15 CB02C - Dulgher
I 536,5 536,5 11 - Munc. Deserv
II
- Armarea kg >7326 0,022 0,001 161,2 7 CC02F2 Fierar beton
I >5637,87 124,03 6
II
- Betonarea I m³ 107,6 0,9 0,11 96,84 12 CA04K - Betonist
II 79,22 71,3 9 - Munc. necal.
Astftel în tabelul de mai sus sînt redate lista volumelor de lucrări calculate şi corespunzător pentru
acestea este redată manopera pentru fiecare lucrare cît şi componenţa echipei pentru execuţiei lucrărilor.
În baza volumelor determinate din tabelului 2.2 vom calcula necesarul de muncitori, schimbajul şi
durata lucrărilor.
107 of 129
Anexa IV
Exemplul Cererii de proiect (exemplul formulat în baza
cererilor Fondurilor Europene pentru asistenţă
nerambursabilă);
TITLUL PROIECTULUI
(1) INFORMAŢII PRIVIND SOLICITANTUL ŞI
PARTENERUL
1.1 SOLICITANT
Numele organizaţiei
Cod de înregistrare
fiscală
Adresa instituţiei
Adresa oficială de
e-mail a instituţiei
Web page
1.2 PERSOANA DE CONTACT
Persoana nominalizată de instituţia dumneavoastră ca manager de
proiect.
Nume şi prenume
Funcţie
Număr de tel./fax
Adresă de e-mail
1.3 DESCRIEREA SOLICITANTULUI
a. Precizaţi când a fost înfiinţată organizaţia dumneavoastră şi care sunt
principalele sale activităţi. (maxim jumătate de pagină)
b. Furnizaţi informaţii privind 3 proiecte derulate de organizaţie în ultimii 5
ani.
1.4 PARTENERI
În cazul în care aveţi încheiate acorduri de parteneriat pentru acest proiect
completaţi următoarele date. Repetaţi informaţiile pentru fiecare partener în
parte. Numele organizaţiei partenere, Cod de înregistrare fiscală, Adresa
poştală a instituţiei, Adresa de e-mail a instituţiei, Web page ,Tipul
organizaţiei ,Numele şi prenumele reprezentantului legal, Funcţia
reprezentantului legal ,Date de contact ale reprezentantului legal
(tel/fax/e-mail)
1.5 DESCRIEREA PARTENERULUI
a) Vă rugăm precizaţi când a fost înfiinţată organizaţia partenera şi care
sunt principalele sale activităţi. Totodată, prezentaţi motivele implicării
în acest proiect. (maxim 0,5 pagină).
(2) DATE DESPRE PROIECT
2.1 OBIECTIVELE PROIECTULUI
Prezentaţi obiectivul/obiectivele general/e şi scopul proiectului52.
Obiectiv general
52
Pentru definirea obiectivelor, scopului, rezultatelor, activităţilor şi indicatorilor
vă recomandăm utilizarea metodologiei „Managementul ciclului de proiect” (PCM
– Project Cycle Management):
http://ec.europa.eu/europeaid/multimedia/publications/publications/manuals-
tools/t101_en.htm .
2.5 REZULTATE
Prezentaţi rezultatele proiectului la finalul implementării sale (maxim 1
pagină).
2.6 INDICATORI
Precizaţi indicatorii care măsoară atingerea rezultatelor, respectiv
îndeplinirea scopului proiectului.
2.7 RISCURI
Identificaţi riscurile care ar putea afecta îndeplinirea rezultatelor proiectului
şi prezentaţi măsurile de prevenire şi/sau gestionare .
Descrierea Posibile Măsuri de Comentarii
riscului consecinţe prevenire,
gestionare a
riscului
1.
2.
3.
2.9 SUSTENABILITATE
Precizaţi modul în care rezultatele proiectului vor fi utilizate/menţinute după
finalizarea implementării proiectului (maxim jumătate de pagină).
2.10 INFORMARE ŞI PUBLICITATE
Prezentaţi detalii privind măsurile propuse de informare şi publicitate în
legătură cu asistenţa financiară nerambursabilă.
2.11. MANAGEMENT
a) Precizaţi locul de desfăşurare a activităţilor de management a
proiectului: ţara, regiunea, judeţul, localitatea.
b) Precizaţi care sunt persoanele implicate în implementarea proiectului
prin prisma rolurilor (atribuţiilor) pe care le vor avea. Pentru
persoanele deja angajate anexaţi CV-uri.
c) Prezentaţi metodologia de implementare a proiectului, inclusiv
sistemele de monitorizare şi evaluare
2.12. PARTENERI
Prezentaţi modalitatea de implicare a partenerilor în activităţile proiectului
(elaborare proiect, implementare, financiar etc.)(maxim 1 pagină).
PACHETUL DE FINANŢARE AL PROIECTULUI
3.1. DETALIEREA COSTURILOR PROIECTULUI PE FIECARE CATEGORIE DE CHELTUIALĂ
Valoare
Cod Denumire cheltuială totală Lei
1 2 3
A. Cheltuieli eligibile
I. Cheltuieli pentru consultanţă şi expertiză
II. Cheltuieli cu personalul
2.1 Onorarii (lectori, experţi, formatori, etc.)
Cheltuieli de salarizare pentru personal contractual suplimentar angajat cu normă parţială sau întreagă
2.2 de lucru
III. Cheltuieli cu deplasarea
3.1 Cheltuieli pentru cazare;
3.2 Cheltuieli cu diurna;
3.3 Cheltuieli pentru transport
3.4 Cheltuieli cu transportul de materiale, mobilier şi echipamente
IV. Cheltuieli cu traduceri şi interpretariat
4.1 Cheltuieli cu servicii de traducere şi interpretariat aferente activităţilor realizate în cadrul proiectelor
V. Cheltuieli aferente tipăririi şi multiplicării de materiale
5.1 Cheltuieli cu tipărirea, multiplicarea şi distribuţia de materiale efectuate în cadrul proiectelor
VI. Cheltuieli pentru închirieri, leasing şi asigurări
6.1 Cheltuieli cu închirierea de clădiri, sedii pentru managementul proiectului;
6.2 Cheltuieli cu închirierea de spaţii pentru desfăşurarea diverselor activităţi specifice proiectului;
6.3 Cheltuieli cu închirierea de echipamente;
6.4 Cheltuieli pentru închiriere servicii de transport;
6.5 Cheltuieli pentru închiriere mijloace de transport
6.6 Cheltuieli pentru închiriere mobilier (diverse bunuri);
99
Valoare
Cod Denumire cheltuială totală Lei
1 2 3
6.7 Cheltuieli pentru închirierea de instalaţii;
6.8 Cheltuieli cu ratele de leasing pentru mijloace de transport;
VII. Cheltuieli cu achiziţia de materiale consumabile
7.1 Cheltuieli cu achiziţia de consumabile aferente activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului;
VIII. Cheltuieli generale de administraţie
Cheltuieli cu servicii de comunicaţii (telefoane, fax, internet, servicii poştale şi de curierat, acces la baze
8.1 de date);
Cheltuieli cu plata utilităţilor (energia electrică, apă, canalizare, salubritate, energie termică, gaze
8.2 naturale);
8.3 Cheltuieli de arhivare şi securizare documente/informaţii;
8.4 Cheltuieli cu servicii de pază;
8.5 Cheltuieli cu achiziţionarea materialelor şi serviciilor de întreţinerea curentă a sediului.
8.6 Cheltuieli pentru servicii de întreţinere şi reparaţii echipamente şi mijloace de transport
8.7 Cheltuieli cu achiziţionarea carburanţilor şi lubrifianţilor pentru mijloacele de transport;
Cheltuieli pentru dotări care pot intra în categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar
IX. necesare implementării proiectului
X. Cheltuieli pentru achiziţia de active fixe necorporale
10.1 Cheltuieli cu achiziţia de aplicaţii informatice
10.2 Cheltuieli cu achiziţia de licenţe
10.3 Cheltuieli cu achiziţia de brevete
10.4 Cheltuieli cu achiziţia de mărci
10.5 Cheltuieli cu achiziţia de know how
XI. Cheltuieli pentru servicii informatice şi de comunicaţii
Instalare, întreţinere şi reparare echipamente informatice, de comunicaţii, periferice de calcul şi
11.1 instalaţii;
100
Valoare
Cod Denumire cheltuială totală Lei
1 2 3
11.2 Întreţinere, actualizare şi dezvoltare aplicaţii informatice.
XII. Taxe
XIII. Cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate
XIV. Cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente
14.1 Cheltuieli cu abonamente la publicaţii de specialitate;
Cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii, cărţi, reviste de specialitate relevante pentru operaţiune, în
14.2 format tipărit şi/sau electronic
XV. Cheltuieli privind achiziţionarea serviciilor de audit
15.1 Cheltuieli cu auditul extern al proiectului
XVI. Cheltuieli aferente serviciilor bancare
Total A (I+II+....+XVII)
B. Cheltuieli neeligibile
......
Total B (total cheltuieli neeligibile)
1 2 3 4 5 6 7 = 5*6
102
Anexa V
Teste grilă:
131
D. Ansamblul de procese dinamice care se defăşoară într-un cadru bine
definit în care se organizează resursele într-o manieră controlată şi
structurată;
4. Pentru a avea succes în scrierea şi implementarea unui proiect, o
organizaţie trebuie să:
A. Lucreze în parteneriat dacă nu are capacitate suficientă şi expertiză
în domeniul proiectului;
B. Lucreze în parteneriat în dacă are capacitate suficientă şi expertiză în
domeniul proiectului;
C. Evite parteneriatele deoarece acestea încurcă derularea firească a
activităţii;
D. Faciliteze instruirea continuă a angajaţilor în domenii diferite,
inclusiv în domeniul Managementului Proiectelor;
132
8. În MP prin resurse se înţelege :
A. Fondurile proprii ale celui care implementează proiectul ;
B. Fondurile puse la dispoziţie de finanţator ;
C. Resursele umane, financiare, materiale, informaţionale .
9. Principiile MP sunt :
A. Unicitatea obiectivului ;
B. Managerul şi echipa de proiect ;
C. Descompunerea structurală a proiectului ;
D. Abordarea de la obiectiv către resurse ;
E. Existenţa punctelor de control pe stadii ale proiectului ;
F. Monitorizarea şi evaluarea.
133
C. Permanent monitorizate intern de managerul de proiect şi evaluate
extern de evaluatori din afara proiectului.
134
18. Una din trăsăturile cooperarii internaţionale prin proiecte ce o
particularizeaza în cadrul circuitului economic mondial, este aceea
potrivit căreia cooperarea şi comerţul internaţional:
a) coincid ;
b) nu se suprapun ;
c) se suprapun .
135
c) aleaga riscurile a căror adoptare conduce către succesul proiectului si
să evite riscurile ce conduc către eşec al investitiei în condiţii de
incertitudine.
26. Care sunt elementele prin care se coreleaza Cadrul Logic cu tipul de
indicatori stabiliţi:
a) Obiectivul global si Scopul Proiectului;
b) Obiective, Rezultate, Activităţi;
c) Rezultate şi Activităţi.
27. Studiul de Fezabilitate reprezintă :
a) Analiza realităţii şi fezabilităţii proiectului, a posibilităţii de a realiza
respectivul proiect;
b) Analiza scenariilor de realizare a proiectului;
c) Analiza situaţiei economico-financiare a organziatiei, regiunii, ţării în
care se implementeaza proiectul.
136
29. Evaluarea propunerii de proiect este:
a) Procesul de comparare a rezultatelor obţinute cu obiectivele definite;
b) Procesul prin care se decide aprobarea sau respingerea unui proiect de
către o Comisie de Evaluare, pe baza unor criterii stabilite iniţial;
c) Procesul de estimare a resurselor necesare îndeplinirii obiectivelor
proiectului.
137
A. Proiectele nu au un volum de activităţi similar în cadrul
diferitelor faze;
B. Obiectivele sunt specifice pentru că au prevăzute un interval
de timp realist pentru a le realiza ;
C. Principiul succesului predefinit aplicabil în cazul proiectelor
se referă la stabilirea unor criterii pentru evaluarea succesului.
138
materializează în satisfacerea nevoilor identificate la începutul ciclului
de viaţă al proiectului.
A. Adevărat
B. Fals
139
12. Graficul GANTT este o modaliate eficientă de punere în evidenţă a
intervalelor de timp în care se derulează sarcinile şi a modului în care
acestea se suprapun în timp.
A. Adevărat
B. Fals
140
18. În MP rezultatele sunt indicatori de valoare ( realizări garantate) ; ele
trebuie să îndeplinească anumite condiţii : să fie fezabile, relevante să
poată fi realizabile.
A. Adevărat
B. Fals
141
B. Fals
142
B. Fals
143
35. Evaluarea finală reprezintă emiterea de judecăţi privind progresul
înregistrat pe calea atingerii obiectivelor propuse.
A. Adevărat
B. Fals
Anexa VI
Aplicaţii practice:
144
Bibliografie
Monografii şi culegeri:
131
14. Radu, V.Curteanu, D.Managementul proiectelor de construcţii –
Ediţia a 2-a, Bucureşti, Editura Economică, 2002
15. CRZM Gorj «Sprijin Pentru Intreprinzatori Matricea Cadru-
Logic », p.4
16. Oana Berceanu, “Matricea cadru logic” Master Managementul
Proiectelor Alba Iulia 2005
17. N. Postavaru Managementul Proiectelor, ed. Matrix Rom,
Bucureşti 2002, p. 32
18. Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din
Romania, Planificarea proiectului, Bucuresti, 2002
19. M. Toma, N. Mărgărit - Management in construcţii. Planificarea
şi organizarea execuţiei lucrărilor de construcţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2002, p. 236
20. S. Lazăr: Analiza drumului critic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968
21. “Planificarea şi bugetarea multianuală a investiţiilor”, Manual
Elaborat In Cadrul Proiectului Idf Grant No.Tf 051246
,BucureştI 2005, p.5
22. European Commission-Manual for the Phare Decentralized
Implementation System, Brussels, 1994, p.58-59
23. Euro-Est, N 88 Réforme de la gestion de l’aide extérieure ,
2000, p.IV.
24. J.W.Cusworth, T.R.Franks Management de proiect al ţărilor în
curs de dezvoltare FIMAN, ed. All, Bucureşti, 2004, p. 43
25. Raportul Comisiei Europene: Raport anual asupra programului
PHARE , (2003) 228
26. Cătălin Gabriel Vârtopeanu Managementul Ciclului de Proiect
Unitatea de Evaluare a EuropeAid Cooperation Office
Institutul European din România, 2003, p. 36
27. Unitatea Consolidată pentru Implementarea şi Monitorizarea
Proiectelor în Domeniul Agriculturii, finanţate de Banca
Mondială (UCIMPA BM) Raport la 31.12.07, Chişinău 2008
132
Resurse Internet:
28. www.info.umfcluj.ro/masterat/Resurse/Management/project.ppt
29. http://ec.europa.eu/europeaid/multimedia/publications/publicatio
ns/manuals-tools/t101_en.htm .
www.ipp.md/public/biblioteca/77/ro/asistentaUE
30. Project Management T-KIT 3, www.training-
youth.net/INTEGRATION/TY/Publications/tkits/tkit3/tkit3.pdf
31. www.smeprojects.ro
32. www.lgi.is.edu.ro/Proiecte/4%2020Prezentari/Matricea
%20Logica%20a%20Proiectului.pdf
33. www.apubb.ro/Documents/Postuniversitar/Politia_comunitara/M
ANAGEMENTUL_PROIECTELOR_I.ppt
34. www.managementul-proiectelor.ro/
35. www.plandeafacere.ro/Tutorial/De-ce-este-necesar-un-plan-de-
afacere/
36. Sisk, Toney, www.sims.berkeley.edu/courses/is208/s02/History-
of-PM.htm
133