Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rentabilitatea Si Riscul Valorilor Mobiliare
Rentabilitatea Si Riscul Valorilor Mobiliare
Rentabilitatea este definită uneori sub formă de câştig obţinut ca urmare a deţinerii unei
anumite valori mobiliare pe o anumită perioadă, respectiv se poate vorbi de o rentabilitate calculată în
termeni absoluţi. De cele mai multe ori, însă, calculele de rentabilitate se fac prin raportarea
rezultatelor obţinute (adică a rentabilităţii în termeni absoluţi) la efortul financiar al investitorului (la
cursul bursier de cumpărare a titlului). În aceste condiţii, ne referim la o rată de rentabilitate sau la o
rentabilitate exprimată în termeni relativi1.
Calculul ex-post al rentabilităţii acţiunilor:
DIV1 P1 P0
R anuala
P0
Rentabilitatea se poate calcula şi pentru perioade mai mici de 1 an, chiar zilnic, aşa cum
sunt posibile calcule pentru fiecare acţiune listată la BVB utilizând cursurile bursiere disponibile
pe www.ktd.ro/emitenţi BVB. În cazul unor frecvenţe atât de mici de calcul a rentabilităţii,
dividendul fie va fi ignorat ca şi variabilă şi atunci se va calcula doar rentabilitatea din creştere
de capital, fie se va calcula un „dividend echivalent zilnic sau lunar, trimestrial, semestrial” în
cazul în care compania a decis distribuirea acestora.
Deflatarea valorilor nominale ale rentabilităţii se face pe baza relaţiei lui Fisher astfel:
(1 + Rnominală) = (1 + Rreală) ( 1 + Rinflaţiei)
unde: Rnominală = rentabilitatea, în termeni nominali;
Rreală = rentabilitatea, în termeni reali;
Rinflaţiei = rata inflaţiei.
Foarte importantă poate fi alegerea intervalului temporal la care se decide efectuarea periodică
a calculelor. Alegerea intervalului temporal la care se va calcula rentabilitatea istorică (dar şi
indicatorii de cuantificare a riscului) nu trebuie să fie întâmplătoare, pornind de la idei precum
„pe site-urile internet care ne furnizează cotaţii bursiere am cursuri bursiere zilnice şi atunci am
2
calculat şi eu rentabilităţi zilnice”, ci trebuie corelat cu frecvenţa la care managerul de portofoliu
îşi propune să intervină în portofoliul său.
Dacă managerul de portofoliu îşi propune o analiză şi o frecvenţă săptămânale (sau la 2
săptămâni …) de intervenţie în portofoliu atunci este inutil şi chiar neindicat calculul
rentabilităţilor zilnice pentru acţiunile respective…
Este posibil ca deciziile managerului să fie chiar greşite dacă se bazează pe indicatori
calculaţi la intervale de timp ne-concordate cu frecvenţa de intervenţie asupra portofoliului său!
3
n
DIVt PR n
V0
t 1 1 k t
1 k n
unde:
V0 = valoarea de piaţă a acţiunii analizate (sau, după caz, preţul de achiziţie al acţiunii);
DIVt = valoarea dividendelor ce vor fi distribuite acţionarilor la momentul t (previzionate);
k = rata de actualizare;
t = numărul de ani de deţinere a acţiunii în portofoliu;
PRn = preţul de revânzare al acţiunii (previzionat).
ACEASTA ESTE FORMULA CARE POATE FI UTILIZATĂ ÎN CALCULUL
RENTABILITĂŢII UNEI ACŢIUNI, ATUNCI CÂND DISTANŢA ÎNTRE 2 INDICATORI
CONSECUTIVI CONSIDERAŢI ESTE MAI MARE DE 1 PERIOADĂ! De exemplu, dacă
dorim să calculăm rentabilitatea după 2 ani de deţinere în portofoliu a unei acţiuni care a
distribuit şi 2 dividende până la acel moment, corect este să folosim această ultimă formulă!
În nici un caz nu se vor aduna 2 dividende consecutive fără a lua în considerare valoarea în
timp a banilor, adică aplicând procedeul matematic al actualizării!
Previziunea cash flow-urilor viitoare, generate de deţinerea unui titlu financiar. Unul dintre “părinţii”
teoriei gestiunii portofoliului, Harry Markowitz, laureat al Premiului Nobel în 1990, chiar pentru
“dezvoltarea teoriei gestiunii portofoliului”, scria în articolul său din 1952 că:
“Procesul de selecţie a portofoliului poate fi structurat în două etape. Prima etapă începe cu
observarea şi interpretarea, finalizându-se cu un set de convingeri despre performanţele
titlurilor disponibile. A doua etapă începe cu convingerile relevante despre performanţele
viitoare şi se finalizează cu alegerea portofoliilor. “
4
Pentru estimarea evoluţiei viitoare a rentabilităţii se porneşte de la ipoteza unei mişcări
aleatoare a cursurilor bursiere (“random walk”), respectiv se presupune că variaţiile succesive de curs
sunt independente unele faţă de altele şi prezintă aceeaşi distribuţie de probabilitate 2. În aceste condiţii,
rentabilitatea va evolua, ca trend, conform unei legi de distribuţie normale, caz în care indicatorii de
medie şi dispersie devin elocvenţi.
Estimarea valorii viitoare a rentabilităţii şi, respectiv, a riscului unui titlu financiar se
poate realiza, fie pe baza unor modele de estimare, care vor fi prezentate într-un capitol separat
în cadrul acestei discipline, fie prin diverse metode care au la baza indicatori statistici cum ar fi
media sau dispersia, ce vor fi prezentate în cadrul acestui capitol.
Alegerea uneia sau alteia dintre metode sau modele ESTE DECIZIA EXCLUSIVĂ A
INVESTITORULUI / MANAGERULUI DE PORTOFOLIU, ţinând cont de şi de informaţiile de
care acesta dispune pentru a aplica una sau alta dintre metode (unul sau altul dintre modele)!
dacă trecutul nu există (cursuri bursiere aferente unei perioade din trecut) pentru un
anumit titlu financiar sau acesta nu mai este considerat relevant pentru evoluţia
viitoare a acestuia, atunci se poate apela la tehnica scenariilor.
2
Stancu, Ion, Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 205.
5
n
E ( R ) p i Ri
i 1
Ambele categorii de metode – pe baza datelor istorice sau pe baza scenariilor de evoluţie
a rentabilităţii – se bazează pe IPOTEZA LEGII DE DISTRIBUŢIE NORMALĂ A SERIEI DE
DATE REPREZENTÂND RENTABILITĂŢILE calculate de investitor / manager de portofoliu.
În cazul în care variabila pentru care se realizează prognoza NU evoluează conform unei legi
de distribuţie NORMALE, indicatori precum media sau dispersia nu mai sunt relevanţi ( a se
vedea graficul de mai jos)3.
-4 -2 0 2 4
R R
2 2 2
2 1 R R2 R ... RT R
T
1 T
Ri R
T i 1
2
3
Dragotă, Victor şi colectiv, op.cit., 2003.
6
dacă din întreaga populaţie statistică se formează numai un EŞANTION DE DATE atunci se va
utiliza următoarea formulă:
R R
2 2 2
R R2 R ... RT R
T
1
Ri R
2
2 1
T 1 T 1 i 1
În cele mai multe cazuri se utilizează această a doua formulă întrucât, deşi din punct de vedere
statistic, folosirea a cât mai multe cursuri bursiere, respectiv rentabilităţi este recomandată, din punct
de vedere financiar managerul de portofoliu poate decide selectarea unei anumite perioade anterioare,
CONSIDERATĂ RELEVANTĂ, DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC, PENTRU
PREVIZIUNEA VALORILOR INDICATORILOR FINANCIARI!
DISPERSIA RENTABILITĂŢILOR SE POATE CALCULA ÎNTR-UN FIŞIER EXCEL CU
AJUTORUL unei FORMULE PREDEFINITE, având denumirea prescurtată VAR(number1,
number2,…).
T
1
Ri R , respectiv
2
utilizarea datelor istorice: ( R) 2 ( R)
T 1 i 1
T 2
7
APLICAŢII PRELUATE DIN CARTEA – SUPORT DE CURS- STANCU, ION ,
FINANŢE, Ed. Economică, 2002
Pentru exemplificarea calculului mediei, dispersiei şi abaterii pătratice am luat cazul analizei
rentabilităţii unei acţiuni pe timp de un an. Repartiţia rentabilităţii unei acţiuni într-un an poate fi
determinată pe baza celor 52 de rate de rentabilitate înregistrate săptămână de săptămână sau pe baza celor
12 rate de rentabilitate lunare. Ultima bază de date statistice comportă calculul unor medii (lunare) ale
rentabilităţilor şi afectează acurateţea parametrilor repartiţiei.
Exemplu. Cele 52 de rentabilităţi săptămânale ale unei acţiuni au înregistrat următoarea frecvenţă de apariţie:
Rata de rentabilitate Frecvenţă %
-1% 6 11,54
2% 11 21,15
7% 18 34,62
10% 11 21,15
12% 6 11,54
52 100,00
Frecvenţa
18
16
14
12
10
8
6
4
-1% 2 4 6 8 10 12
Rata de rentabilitate
R 6,23
Figura nr. 7.3. Distribuţia rentabilităţii săptămânale de o parte şi de alta a mediei,
în comparaţie cu legea normală de distribuţie
2
1 6,23 6 2 6,23 2 11 7 6,23 2 18 10 6,23 2 11 12 6,23 2 6 17,2 procente 2
52 1
sau
8
(1) 2 6 2 2 11 7 2 18 10 2 11 12 2 6 52 1
2 6,232 16,87 17,2 şi
52 52
17,2 4,15 %
Acţiunea analizată a înregistrat o medie anuală de 6,23%, cu o abatere medie pătratică de 4,15% .
Cumpărătorul de valori mobiliare îşi motivează investiţia de capital pe speranţa unor venituri viitoare
(Wf) cel puţin la nivelul celor dovedite anterior de evoluţia rentabilităţii titlului respectiv. Interesul
investitorului se va axa pe cash-flow-urile de la sfârşitul perioadei viitoare. În ipoteza că trecutul se repetă,
estimarea cash-flow-urilor viitoare se poate întemeia pe frecvenţele diferitelor rentabilităţi înregistrate anterior
şi pe mărimea efectivă a acestor rentabilităţi. Se pot construi astfel diferite stări ale naturii (s) şi probabilităţi
(obiective) de apariţie a acestora (ps):
Investiţia iniţială Cash-flow-uri viitoare Rate de rentabilitate Probabilităţi
(P0) (Ws) estimate (Rs) de apariţie (ps)
1.000 990 –1% 0,12
1.020 2% 0,21
1.070 7% 0,34
1.100 10% 0,21
1.120 12% 0,12
1,00
Pe baza acestor anticipări, investitorul interesat va calcula speranţa de rentabilitate absolută = E(X) şi
relativă = E(R), precum şi riscul asociat acestora, σ 2(X), respectiv, σ2(R), în conformitate cu mediile ponderate
ale acestora:
s E(W) P0
E(X) = X s p s şi E(R)
s 1 P0
în care:
Xs = Ws – P0
2
s
2(X)
(X) Xs E(x) ps şi 2(R)
2
s 1 P02
în care:
s = 1, 2,…, s stări (de conjunctură) ale naturii (economice);
Ws = cash-flow-uri viitoare în diferite stări (s) ale naturii;
ps = probabilităţi estimate de apariţie a diferitelor stări (s) ale naturii;
P0 = investiţia iniţială de capital pentru cumpărarea valorii mobiliare.
2(X) 72,2 2 0,12 (42,2)2 0,21 (7,8)2 0,34 37,8 2 0,21 57,8 2 0,12 1721,16
1062,2 1000
E R 0,0622 sau 6,22%
1000
9
1721,16
2 R 2
0,00172116 sau 17,2 procente 2
1000
După cum este uşor de remarcat, rezultatele cifrice sunt „oglinda“ celor anterior înregistrate în
execuţie. Ipoteza condiţiilor economice constante în viitor ne-a condus spre aceleaşi rezultate estimate ca
şi cele efectiv realizate.
10