Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Săptămânile (0-4)
Obiective:
Aplicații de gheață pe genunchiul operat, minim de 4-5 ori pe zi a câte 15-20 de minute.
Posturări cu m.i. deasupra planului corpului (purtând orteza) pentru favorizarea circulației de
întoarcere atât venoase cât și limfatice.
Postura de prevenție a alunecării posterioare a tibiei:DD, poziționare unei perne sub partea
proximală a tibiei.
Din DD se realizează flexii și extensii ale plantelor pentru promovarea circulației ce va duce la
un drenaj mai bun al zonei inflamate și scăderea edemului.
Este important ca asupra zonei unde s-a intervenit să nu intre in contact cu apa până la
îndepărtarea firelor de sutură.
După prima săptămână se poate debloca orteza pentru ca fizioterapeutul să poată mișca pasiv
articulația.
Tehnica se desfășoară în următorul fel: Pacientul în decubit dorsal, terapeutul are una dintre
mâini pe partea proximală a tibiei și aplică o ușoară presiune în timp ce genunchiul este flectat.
Forța de mobilizare se aplică dinspre posterior spre anterior!
Exercițiile se vor desfășura pentru început în lanț kinetic închis ( stresul aplicat asupra
ligamentului posterior în cadrul acestor exerciții este în creștere de la 40 de grade flexie până la
100), forțele asupra articulației patelo-femurale fiind mai reduse decât în cazul exercițiilor
desfășurate în lanț kinetic deschis. Stresul aplicat pe ligament în acest caz este considerat
funcțional, însuși stimulând coordonarea normală a musculaturii în momentul unei mișcări.
!!Este recomandat ca aceste exerciții în lanț kinetic închis să se facă pe un arc articular cuprins
între 0 și 60 de grade flexie a genunchiului!!
După ce pacientul a recăpătat din forța cvadricepsului, din DD cu genunchiul sprijinit pe un sul
în flexie de 30 de grade va face extensii de genunchi.
De asemenea se pot întinde și mușchii gastrocnemieni, tot din săptămâna 3, pacientul din
ortostatism, urcă pe o placă înclinată.
Aceste exerciții sunt importante pentru a preveni rigidizarea articulației prin creearea de
aderențe, ceea ce va duce la o recuperare mai de durată și mai dificilă a pacientului.
4. Creșterea forței musculare (vizând în primul rând cvadricepsul ce joacă un rol important și în
stabilitatea articulației)
Din DD, se așează un prosop rulat sub articulația genunchiului pentru a ne asigura că nu apare
translația osului tibial spre posterior și se execută izometria mușchiului cvadriceps femural. (6
secunde/ contracție).
Din DD, cu G în extensie, se va ridica întreg membrul inferior până la un unghi de 30-45 de
grade (Straight leg raise- SLR)
Din DD, m.i. întinse, pacientul va face izometria mușchilor fesieri (6 secunde/ contracție)
Din DD, m.i. întinse, pacientul va face abducții și adducții ale membrului inferior
Din DD, pacientul va flecta genunchiul încercând să ducă călcâiul spre fesă, fără a-l ridica de
masă. Va menține contracția la finalul mișcării timp de 5 secunde. Flexia genunchiului se va face
în limita articulară posibilă la momentul dat.
Din DD, cu un cilindru sub genunchi, pacientul va face extnesia genunchiului menținând pentru
5 secunde la capătul mișcării.
Din șezut, pacientul va duce membrul afectat spre înainte fără a-l ridica de pe sol, va menține la
capătul mișcării timp de 5 secunde.
Din șezut, glezna membrului sănătos peste cea afectată, membrul operat flectat, pacientul se va
muta spre anteriorul scaunului fără a mișca membrele inferioare, aplicând presiune pentru
realizarea mișcării de flexie.
Observație:
Trenul superior va fi întreținut la rândul lui printr-un circuit de exerciții sau antrenament la
ergometru. Pe lângă menținerea unghiurilor articulare și a forței acestea vor contribui și la
capacitatea pacientului de a susține un efort fizic în timp.
Pacientului îi vor fi explicate etapele programului de recuperare și timpii în care va putea să își
reia ADL-urile.
După aproximativ 8 săptămâni încărca membrul inferior operat în vederea mersului fără ajutorul
cârjelor.
Se duc cârjele în față, pacientul pășește între ele cu membrul bolnav fără să treacă de ele, apoi cu
membrul sănătos pășește printre și după ele.
Urcatul se face prin a păși cu membrul sănătos, apoi cel bolnav, iar coborâtul scărilor se face în
primul rând cu cârjele, apoi cu membrui inferor afectat, apoi cel sănătos.
Posibile complicații:
1. Hemoragie locală
2. Durere în zona ischiogambierilor
3. Ruperea grefei
4. Infecție în primele 10 zile
5. Rigiditate
Săptămânile 4-12
Obiective:
Orteza:
Săptămânile 4-6: Orteza liberă în timpul mersului într-un mediu controlat ( la cabinet sau acasă)
Obsevație:
DD, ambele membre inferioare pe perete, cu G flectați, se fac flexii și extensii de genunchi (3
serii a câte 10 repetări)
DD, cu un prosop rulat sub tricepsul sural, se for face extensii de cvadriceps ( 2 serii a câte 15
repetări)
Din șezut, pacinetul va ridica călcâiele (vârfurile rămân) și le va așeza înapoi ( 3 serii a câte 10
repetări)
DD, P va ridica întreg membrul inferior cu g extins la 60 de grade. (3 serii a câte 10 repetări)
Ortostatism, cu spatele sprijinit de perete, membrele inferioare mai anterior față de corp pentru o
mai bună bază de susținere, se fac semi- genuflexiuni (2 serii a cîte 15 repetări)
Ortostatism, la spalier, cu o bandă elastică ușoară legată de gleză, pacientul va face flexii,
extensii, abducții și adducții de membru inferior (2 serii a câte 5 repetări)
DD cu m.i. sănătos flectat , celălalt întins și cu o greutate adăugată la nivelul gleznei, va ridica
membrul la 60 de grade (3 serii a câte 10 repetări)
Pacientul poate lucra la presa pentru cvadriceps, unghiurile genunchiului fiind cuprinse între 0-
60 de grade pentru săptămânile 4-8, crescând la un unghi de 90 de grade flexie pentru
săptămânile 8-12 (3 serii a câte 12 repetări)
DD, pacientul cu m.i. flectate și apropiate, va ridica bazinul, apoi va face extensie de genunchi,
revenind în flexie și înapoi cu bazinul pe pat (2 serii a câte 10 repetări)
Ortostatism, la spalier pacientul va face semigenuflexiuni, mai întâi ținându-se de spalier, apoi
liber (2 serii a câte 15 repetări)
Din șezut cu o bandă elastică legată în spatele gleznei, pacientul va face flexii de genunchi contra
rezistenței ( 3 serii a câte 10 repetări)
Ortostatism la stepper, pacientul va urca lateral cu membrul bolnav, va menține poziția pentru 5
secunde, apoi va coborî pe membrul sănătos (2 serii a căte 10 repetări)
Tot din săptămâna 6 se introduce și stepper-ul la care se adaugă stairmasterul (urcatul scărilor)
Se vor aplica exercițiile de la creșterea forței musculare, dar se va crește durata de execuție,
numărul de repetări
5.Creșterea propriocepției
Din ortostatism, la marginea patului, cu palmele pe pat, p va încerca să stea pe membrul bolnav,
celălalt fiind ridicat de la sol
Din ortostatism, p va pune membrul sănătos în fața celui bolnav și va încerca să își mențină
echilibrul
6.Reeducarea mersului
După ce poate încărca membrul inferior bolnav (aprox. 8 săpt) va începe mersul între paralele
Pacientul va merge între paralele peste obstacole
Posibile complicații:
Lunile 3-6
Obiective:
Mersul pe bandă
În ceea ce privește creșterea forței și a rezistenței musculare sa adaugă greutăți implicit greutăți
mai mari
Pentru creșterea proriocepției se folosesc jaloane pentru a alerga printre ele, cu diferite opțiuni în
creearea exercițiului
Posibile complicații:
După 6 luni