-Proiect Logică-

   Elev:Cojocaru Valentin-Ionuț
 Clasa:aIXa B
 Liceul Teoretic ,,Tudor Vianu" 

1|
  

-
Franci
S-a născut în 22 ianuarie 1561, fiind cel
mai
Nicholas
s mic dintre cei cinci fii ai lui Sir
Bacon și a celei de-a doua soții a

Bacon-
acestuia, Anne (Cooke) Bacon, fiica unui
remarcat umanist, Anthony Cooke. Sora
mamei lui era căsătorită cu William Cecil. Francis
Bacon a fost educat ca un adevărat gentleman.
Având sănătatea precară, primii ani de studiu i-a petrecut acasă, având ca tutore
pe John Walsall, care fusese pregătit la Oxford și avea înclinații spre puritanism.

Baron de Verulam și Viconte de St. Alban, Sir Francis Bacon, părintele

empirismului, a fost filosof al științei și om de știință, jurist și om de stat
englez, cel care a declarat că cele trei scopuri pe care le are în viață sunt de a
dezvălui adevărul, de a-și servi patria și biserica. 

Pe 5 aprilie 1573, Francis Bacon intră la Trinity College, Cambridge.

Studiază în latină, conform stilului epocii. Studiind lucrările lui Aristotel, își
dă seama că multe din concepțiile științifice ale acestuia erau eronate.

În iunie 1576, Bacon intră la Gray's Inn la Londra, una din școlile unde se
studia jurisprudența și avocatura. Trei luni mai târziu pleacă în Franța cu
Sir Amias Paulet, ambasadorul englez la Paris.

În 20 martie 1579, se întoarce în grabă în Anglia din cauza morții

tatălui său. Situaţia materială precară în care a rămas datorită faptului că întreaga
avere părintească revenea prin moştenire legală fratelui său mai mare, îl
determină pe Francis să se gândească la o profesie de pe urma căreia să poată
trăi.

A fost nevoit să îşi reia studiile juridice, pe care le-a absolvit în 1582, iar

doi ani mai târziu a fost ales membru în parlament. 

2|
 Câteva lucruri interesante despre Bacon:

- Unchiul lui Bacon a fost Domnul supraveghetor al reginei Elisabeta I.El a

ajutat la aprobările pentru documentele-cheie.

-El este cunoscut ca părintele metodei științifice care a fost influențată de

propria sa metodă bazată pe rațiune și observație.

Între anii 1585-1593 pasiunea gânditorului din el se dovedește a fi mult

mai puternică decât îndeletnicirile practice, astfel reușind sa păşească la
prima elaborare a ideilor sale filosofice înnoitoare. La început sub forma unor
fragmente, unele în limba engleză, altele în latină, apar pentru prima dată în
1653 sub titlul de  „Impetus philosophici” (Elanuri filosofice). 

Opera sa cuprinde multe lucrări publicate postum şi unele dintre ele

rămase neîncheiate,  ca de exemplu:   
 „Prefaţă la Despre interpretarea naturii”(1602-1603), 
 „Cugetări şi observări despre interpretarea naturii sau Despre descoperirea
lucrurilor şi despre inventarea artelor” (1604-1605), 
 „Critica sistemelor filosofice” (1609). 
În 1605 apare prima scriere de teorie filosofică a lui Bacon, intitulată
„Despre folosul şi înaintarea învăţăturii religioase şi laice” ( Of the Proficience
and Advancement of Learning divine and human).
În 1612 apare cea de-a doua ediţie a „Eseurilor”, care cuprinde un plus de
29 de capitole față de prima.
      În aceaşi perioadă, Bacon începe să redacteze opera sa
filosofică fundamentală, „Noul Organon sau îndrumări metodice
despre interpretarea naturii şi a stăpânirii ei de către om”. Scrierea aceasta avea
să apară neterminată în 1620 însă, redactarea ei, a durat disprezece ani. În
proiectul conceput între timp de autor, ea urma să constituie partea a doua  a
unei vaste opere filosofice şi ştiinţifice,  care avea să fie intitulată „Marea
întemeiere”, ce conţine şase părţi, pentru elaborarea căreia considera că îi va fi
atribuit tot restul vieţii sale. La îndeplinire el nu a putut duce decât planul
acestei vaste lucrări, publicat în 1620, împreună cu „Noul Organon”.
În  1623, apare scrierea „Despre demnitatea şi procesele ştiinţelor”, iar în
1610, Bacon publică o a doua scriere filosofică „Despre înţelepciunea anticilor”
(De sapientia veterum), care cuprinde o inerpretare filosofică a
mitologiei greceşti antice. 

3|
 Bacon propune o filosofie a naturii în deplină concordantă cu viziunea sa
empiristă și, metodologic, inductivistă.Acesta afirmă în celebra sa lucrare “
Noul organon” că :“ omul, servitor si interpret al naturii, poate să înfăptuiască și
să cunoască atât cât a observat din ordinea naturii prin lucrul însuși”.

Condiția prealabilă  a făuririi științei și metodei noi o constituie, 
pentru  Bacon, critica cunoștințelor  existente, eliberarea spiritului uman 
de sub tirania  diverselor erori,  prejudecăți și iluzii, denumite de el “ idoli”. 

Francis împarte idolii în mai multe feluri, și anume: 

 ai tribului- care țin de natura umană;
 ai peșterii- determinați de educația fiecărui om;
 ai forului- prin care
sunt desemnate neconcordanțele limbajului cu viața reală;
 ai teatrului- generate de autoritatea tiranică a vechilor sisteme filosofice.

 IDOLII TRIBULUI 

Idolii tribului își au izvorul în însăși natura omului, este un rău

inerent speciei umane, o adevărată boală de familie, căci nimic nu e mai lipsit de
temei decât principiul că simțurile omului sunt măsura tuturor lucrurilor.
Trebuie să se spună, dimpotrivă, că toate percepțiile, fie ale simțurilor, fie
ale spiritului, nu sunt decât relații între oameni, iar nu relații fata de Univers.
Intelectul omenesc, asemănător unei oglinzi false, deviind razele pe care le emit
obiectele și amestecănd propria sa natură cu aceea a lucrurilor, sticlă,
răstălmăcește și desfigurează toate imaginile pe care le reflectă.

 IDOLII PEȘTERII 

Idolii peșterii sunt aceia ai omului individual. Spiritual fiecărui

om este ca un fel de peșteră, care întrerupe lumina naturală datorită unor
cauze diferite ca: natura proprie și particulară a fiecărui
individ, educația, convorbirile, lecturile, mediul, autoritatea
persoanelor admise și respectate, în fine, diversitatea impresiilor care produc
efecte diferite. Așa că, nefiind nimic mai inegal, mai variabil, mai instabil ca
dispoziția spiritului uman considerat la indivizi diferiți, operațiile sale spontane
sunt aproape in întregime produsul întâmplării. 

 IDOLII FORULUI 
4|
 Izvorul acestora este legătura stabilă între diferitele grupuri de oameni. La
aceste legături fac aluzie numele cu care îi desemnăm, adică idolii forului, căci
oamenii se asociază prin vorbire; și numele cu care sunt desemnate diferitele
obiecte de schimb se adaptează la inteligența spiritelor celor mai mărunte.Deși
ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totuși intelectul și
tulbură totul, împingându-i pe oameni în dispute sterile și nesfârșite.

IDOLII TEATRULUI 

Aceștia provin din dogmele diferitelor filosofii și care s-au inrădacinat in

spirite. Dar nu e vorba numai de doctrinele filosofice și de sectele care     s-au
impus în trecut, ci în general, de toate acelea care au putut sau nu pot încă să-și
exercite influența. 

Bacon desfăşoară, începând din 1603, când la tronul Angliei a

urmat, reginei Elisabeta, regele Iacob I, generosul său protector, o
activitate publică, de pe urma căreia s-a ales cu înalte funcţii, culminând cu
aceea de Lord Cancelar, şi cu înalte titluri.
Deşi opera din tinereţe a lui Bacon, „Eseurile”, acoperea o mare
diversitate de subiecte, iar mai târziu a elaborat lucrări istorice şi juridice, pentru
filosofi el este interesant îndeosebi pentru filosofia ştiinţei, cu două
comportamente: o critică  a metodei renascentiste contemporane de abordare a
ştiinţei şi a metodologiei minuţios elaborată cu care să o înlocuiască.
Atitudinea lui Bacon faţă de predecesorii săi e rezumată într-o serie de
comparaţii, prin care i-a caracterizat pe metafizicienii tradiţionali, pe empiriştii
de tipul alchimiştilor şi pe savanţii ideali: „Metafizicienii erau ca păianjenii,
ţesând pânze frumoase şi singenioase ce pluteau în aer, fabricate în întregime
din interiorul propriilor trupuri; empiriştii erau ca furnicile, strângând de zori
cantităţi de materiale şi făcându-le grămadă, fără să producă nimic nou din ele.
Ar trebui să fim asemenea albinelor- să lucrăm împreună pentru a aduna şi a
transforma ceea ce am adunat. Oamenii de ştiinţă ar trebui să interpreteze
datele culese prin experienţă, să facă experimente pentru a aduna noi informaţii
şi astfel să sporească treptat cunoştinţele noastre despre lume.”(Peter  J. King,
„O sută de filosofi")
Metoda corectă de a ajunge la cunoaşterea adevărată şi a desfiinţa
imaginile malformate este inducţia. „Acest procedeu metodic- experimental
începe odată cu culegerea şi compararea observaţiilor, pentru ca apoi,
cunoscând formele generale ale naturii, să parcurgă o suită de generalizări
succesive.” În acest sens, inducţia nu porneşte de la experienţe accidentale, ci
acţionează metodic, cu percepţii ordonate şi cu experimente
orientate intenţionat. 
5|
 Ideile fundamentale ale filosofiei lui Bacon priveau trei categorii de
lucruri diferite, dar interdependente: natura, ştiinţa şi omul- marcând oarecum
axele gândirii sale filosofice.
Una dintre ideile de filosofie a naturii ar fi aceea a
determinismului universal: tot ce se produce în Univers este rezultatul necesar
al acţiunii unor cauze naturale şi nimic nu se produce în Univers de la sine sau
prin acţiunea unor factori oculţi sau supranaturali. 
Filosofia ştiinţei constituie domeniul de predilecţie al gândirii filosofice
baconiene, domeniul în care el a depus eforturile cele mai susţinute şi mai
rodnice.
Cea mai cuprinzătoare idee filosofică a ştiinţei ar fi aceea despre sărăcia şi
incertitudinea cunoştinţelor ştiinţifice ale vremii, care revine în opera lui Bacon
ca un lait-motiv, la ea adăungându-se aceea despre relativitatea şi limitele
cunoaşterii ştiinţifice în general. Ideea despre o neştiinţă conştientă de
sine fusese dezbătută înainte şi de către Aureliu Augustin şi de Nicolaus
Cusanus. Dar, unul episcop, celălalt cardinal, nu au luat-o decât în înţelesul
teologic de ignorare conştientă a misterelor divine. „Bacon i-a dat înţelesul
profan de conştiinţă a ignorării misterelor naturii- ignorare considerată de el a fi
în parte momentană, în parte definitivă. 
O altă idee baconiană de filosofie a omului este aceea că egoismul ar
fi principalul motor al acţiunilor omeneşti. Bacon face remarcabila deosebire
dintre egoismul omului înţelept şi egoismul omului lipsit de minte- unul ducând
la rezultate dorite, pe când celălalt antrenând rezultate nedorite.
Bacon şi-a consacrat ultimii ani din viaţă scrisului, îndeosebi
preocupărilor ştiinţifice. A murit într-un mod straniu, însă caracteristic pentru el:
în cursul cercetărilor pentru conservarea alimentelor, a ieşit să umple o găină cu
zăpadă, căpătând o bronşită care i-a fost fatală.

     În opinia mea, Francis Bacon este inteligent, o persoană de bun gust, o

veritabilă cunoștiință filosofică,  propunând o filosofie a naturii în concordanţă
cu viziune sa empiristă şi inductivă. Acesta  și-a asumat elaborarea unei
noi metode care să favorizeze cercetarea științifică și cunoașterea naturii de către
om. Bacon este un filosof important care a pus bazele gândirii moderne, astfel
deschizând și punând mințile noastre într-o concordanță cu natura. 

6|
 -

BIBLIO
GRAFIE
-
1)https://ro.wikipedia.org/wiki/Francis_Bacon_(filozof)
 2)http://www.diacronia.ro/ro/journal/memento/bacon
 3)O sută de filosofi
 4)https://onaplus.delo.si/sir-francis-bacon
 5)http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Francis+Bacon
 6)Clasicii filosofiei universale: Francis Bacon- Despre
înţelepciunea anticilor

7|