Analiza toxicologică

Identificarea factorilor de risc şi de îmbolnăvire prin substanțe toxice,

urmată de examenul de laborator pentru diagnosticul etiologic al unei intoxicații se
face prin intermediul analizei toxicologice.
Analiza toxicologică presupune identificarea şi determinarea cantitativă a
substanțelor toxice din diferite produse biologice, alimente, furaje, sol, apă, aer,
etc.
Determinarea cantitativă a substanțelor toxice prin metoda
gazcromatografică. (A.O.A.C.)
Metoda se aplică pentru decelarea pesticidelor organoclorurate,
organofosforice şi carbamice.
Reziduurile de pesticide din grăsimea sau extractul eteric al probei
analizate sunt antrenate selectiv cu acetonitril, de unde sunt apoi reluate cu eter de
petrol şi purificate prin absorbție selectivă pe coloana de florisil, după care sunt
extrase tot selectiv, cu ajutorul unui amestec format din eter de petrol, eter etilic şi
alcool etilic.
Lichidul concentrat este supus determinării gazcromatografice.
Pentru astfel de determinări se folosesc:
-gazcromatografe care pot fi cuplate cu spectometru de masă (în funcție de
tipul aparatului şi firma producătoare);
-detector cu captură de electroni cu folie de nichel;
-coloane de sticlă în “U” sau “spirală” cu lungimea de 180 cm şi diametru
interior de 4mm;
- azot purificat (gazul purtător) pentru cromatografie, pentru purificare
suplimentară;
Pentru reținerea apei, pe circuitul de azot se înseriază tunuri cu sită
moleculară;
-umplutură de coloană
Ȋnregistrarea gazcromatografică se face reglând aparatul la parametrii
specifici de lucru. Se injectează pe rând câte 5 microlitri (cu seringa Hamilton) din
soluțiile standard, înregistrându-se separat fiecare pic în parte.
Din proba de cercetat se injectează apoi şi se înregistrează cromatograme
cu picurile specific pesticidelor din soluția injectată.

1
 Spectofotmetria cu absorbție atomică pentru determinarea metalelor
grele (Cu, Zn, Pb, Mo, Cd, Zn, Hg, As)
Principiul metodei constă în măsurarea absorbției unei radiații
electromagnetice de o anumită lungime de undă, la trecerea acesteia prin mediul ce
conține sub formă de vapori uniform distribuiți, atomii liberi ai elementelor ce se
cercetează.
Ca mediu pentru eliberarea atomilor din soluția probei se utilizează flacăra
produsă de arderea unui carburant (tot gazos) în care se pulverizează soluția
pregătită din proba de cercetat. Temperatura flăcării trebuie să fie de aproximativ
2500̊C.
Radiația electromagnetică ce traverseză mediul care conține proba este
furnizată de o sursă de radiații cu totul specială, denumită lampă cu catod scobit.
Catodul acestei lămpi este construit din elementul ce trebuie determinat.
Ȋn concluzie, pentru fiecare element chimic care se doreşte a se determina,
este necesară o lampă specifică.
Realizarea absorbției atomice presupune utilizarea unui montaj, a cărei
schemă este următoarea:

Sursa primară Mediul absorbant ce conține atomii liberi ai probei

Monocromator Detector de radiații

Sistem de afişaj (amplificator şi înregistrator)

Limita de detecție prin utilizarea flăcării pentru atomizarea elementelor se

situează în domeniul nanogramelor (10 -9g).
Aparatura necesară este reprezentată de:
-spectofotometru cu absorbție atomică
-lampă cu catod scobit pentru elementele ce se determină;
-etuvă;
-cuptor de calcinare;
Gazcromatograful se poate cupla cu spectrometrul de masă. Astfel, se
poate determina toată gama de reziduuri de pesticide, poluanți industriali,
hidrocarburi policiclice aromatice, reziduuri de substanțe medicamentoase
(cloramfenicol, hormoni, etc.) sau alte grupe de substanțe.
Ansamblul funcționează pe principiul clasic de cromatograf pentru
separarea compuşilor. Detectorul de masă, obține spectrul de masă al compusului

2
care se compară cu spectrele de masă din memoria de date a calculatorului cu care
este cuplat, identificând compuşii în cauză.
Metodele spectofotometrice au în general parametrii net superiori altor
metode clasice de determinare, permițând identificarea substanțelor izolate cu un
grad foarte înalt de puritate.
Examenul toxicologic se realizează obligatoriu în cazul suspicionării
intoxicațiilor la animale, stabilindu–se astfel toxicul incriminat şi concentrația
acestuia pe unitatea de produs. Trebuie însă să ținem cont de următorul aspect: prin
analizele de laborator, se decelează uneori numai o parte din toxicul introdus în
organism.
De aceea, identificarea cantitativă a nivelelor tisulare trebuie corelată cu
condițiile în care s-a produs intoxicația, particularitățile legate de specie şi individ,
tratamentele aplicate, felul toxicului, boli preexistente care pot modifica
reactivitatea şi rezistența naturală față de o anumită substanță toxică.