Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomia Descriptiva PRINT 108 Ex PDF
Anatomia Descriptiva PRINT 108 Ex PDF
I. Păduraru, Dumitru
II. Sava, Anca
III. Frâncu, Laurian Lucian
IV. Stan, Cristinel
611.8
Referent științific:
Prof. univ. dr. Alexandru Teodor ISPAS, UMF „Carol Davila” Bucureşti
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor şi Editurii „Gr.T. Popa"
Iaşi. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mijloc,
electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, fără permisiunea scrisă din partea
autorilor sau a editurii.
ANATOMIA
DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ
A
ORGANELOR DE SIMÞ
IAªI
2012
4 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 5
CUPRINS
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
INTRODUCERE
Autorii
Iaºi, noiembrie 2012
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 9
Capitolul 1
DATE GENERALE
1.2. CARACTERE
Capitolul 2
SISTEMUL VIZUAL
lumina trece prin cristalin. Forma cristalinului se poate ajusta prin contractarea
sau relaxarea muºchilor irisului. Lumina concentratã în cele din urmã ajunge
la nivelul retinei, unde este transformatã de bastonaºe ºi conuri într-un semnal
care poate fi transmis apoi spre creier. Odatã ce imaginea ajunge la creier, se
creeazã senzaþia vizualã.
Sistemul vizual este un sistem multifuncþional complex alcãtuit din trei
subsisteme:
1) globul ocular, organul care include receptorii, la care se adaugã structurile
accesorii ochiului;
2) calea opticã care conduc informaþiile spre
3) ariile corticale unde se formeazã senzaþiile vizuale.
Cupa opticã devine o structurã bilaminarã, cele douã straturi fiind separate
iniþial prin spaþiul intraretinal: lamina interioarã care, între sãptãmâna a
6-a ºi luna a 8-a, va genera retina neuralã ºi lamina exterioarã care va genera
retina pigmentarã, melanina apãrând încã din ziua a 33-a. Acest strat va
prezenta ºi o activitate fagocitarã, intervenind în turn-over-ul (reînnoirea)
componentelor membranare uzate din celulele cu conuri ºi bastonaºe.
La sfârºitul sãptãmânii a 6-a, stratul periferic al laminei interne cu activitate
proliferativã intensã, genereazã celule care vor migra spre interior alcãtuind
douã straturi neuroblastice din care se vor forma straturile definitive. Acest
proces este iniþiat posterior, în jurul nervului optic ºi progreseazã periferic:
intern care va da naºtere celulelor de suport ºi celulelor bipolare ºi
ganglionare ai cãror axoni care traverseazã cordonul optic din sãptãmâna a
6-a, începând sã constituie nervul optic;
extern care va genera stratul celulelor senzoriale cu conuri ºi bastonaºe,
omoloage celulelor ependimare. Prin procese complexe de diferenþiere, în
sãptãmâna a 9-a se dezvoltã membranele limitante, internã ºi externã,
retina cãpãtând structura multilaminarã completã în luna a 8-a.
Spaþiul intraretinal dispare în sãptãmâna a 7-a prin fuzionarea celor douã
straturi retiniene primitive.
În sãptãmâna a 6-a, axonii celulelor ganglionare retiniene încep sã creascã
de-a lungul cordonului optic pentru a forma nervului optic (CN II). Axonii din
partea nazalã a retinei de fiecare parte trec pe partea contralateralã la nivelul
chiasmei optice ºi, în cele din urmã, toþi axonii fac sinapsã în nucleul geniculat
lateral al diencefalului, nervul optic apãrând ca o structurã compactã în
sãptãmâna a 8-a.
Diferenþierea corneei are loc dupã formarea camerei anterioare prin partici-
parea a douã elemente: ectodermul de suprafaþã care genereazã trei straturi
superficiale ºi peretele anterior mezenchimal al camerei anterioare care
genereazã cele douã straturi profunde.
În sãptãmâna a 6-a, mezenchimul care încapsuleazã cupa opticã formeazã
straturile interioare ale coroidei, coroida vascularã ºi exterior, sclera fibroasã.
În sãptãmâna a 6-a, mezenchimul situat anterior cristalinului se împarte în
straturile corespunzãtoare coroidei ºi sclerei pentru a forma camera anterioarã
a ochiului.
Formarea membranei pupilare ºi a camerei posterioare a globului ocular
se face prin diferenþierea mezenchimului peretelui posterior al camerei ante-
rioare primitive. Straturile anterioare ale acestui perete mezenchimal formeazã
membrana pupilarã, iar straturile profunde suferã procese de vacuolizare
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 19
Ochiul este un organ pereche, simetric situat în orbitã (fig. 1). Structural, este
construit similar unui transductor, care funcþioneazã etapizat:
1. permite trecerea razelor luminoase ºi focalizarea lor pe retinã, funcþie
îndeplinitã de un sistem dioptric;
2. transformã razele luminoase în impuls electric în retinã;
3. transmite impulsul electric prin nervii, tracturile ºi cãile optice spre scoarþa
cerebralã unde este procesat ºi transformat în senzaþie vizualã.
2.2.1. Forma
Ochiul are formã aproape sfericã, asemãnãtor cu globul pãmântesc, motiv
pentru care se disting: un pol anterior, un pol posterior, ecuator, la mijlocul
distanþei dintre poli, în plan frontal, meridiane care unesc polii. Meridianul
vertical ºi orizontal împart globul ocular în patru cadrane utilizate pentru
localizarea topograficã leziunilor oculare.
Unele vase au traiect meridional, urmând un traiect arciform pe suprafaþa
globului ocular.
2.2.2. Dimensiuni
Diametrul antero-posterior are 24-25 mm, diametrul transversal are 23,6 mm,
iar diametrul vertical are în medie 23,3 mm.
20 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
2.2.3. Poziþie
2.2.6.1. Sclera
Sclera, ontogenetic similarã durei mater, este un þesut conjunctiv opac, puþin
dilatabil, rezistent, de culoare albã, care acopere 5/6 posterioare ale globului
ocular. O micã porþiune din sclerã este vizibilã, fiind cunoscutã sub numele
de albul ochiului, în situaþia în care atât ochiul cât ºi structurile asociate
sunt intacte. La copii sclera are o tentã albãstruie deoarece coroida pigmentatã
se observã prin sclera subþire. La bãtrân are o culoare gãlbuie datoritã
acumulãrii de grãsime ºi elastinã.
Sclera prezintã pentru studiu 2 feþe ºi 2 orificii:
Faþã exterioarã, netedã pe toatã întinderea, cu excepþia zonelor de inserþie
a muºchilor extrinseci (fig. 1). Este separatã de þesutul periferic ºi ancoratã
în orbitã prin þesut conjunctiv dens care alcãtuieºte teaca fascialã sau
capsula Tenon, spaþiul dintre aceasta ºi sclerã fiind numit spaþiul Tenon
(fig. 2). În partea anterioarã este acoperitã de conjunctiva care se reflectã
de pe faþa profundã a pleoapelor.
Faþã interioarã priveºte spre coroidã de care este separatã prin spaþiul
supracoroidian ocupat de lamina supracoroidianã scleralã sub care trec
vasele ºi nervii ciliari care lasã amprente.
Orificiul anterior se continuã cu corneea, linia de demarcaþie fiind oblicã
latero-medial ºi antero-posterior.
Orificiul posterior este de fapt locul prin care nervul optic pãrãseºte
globul ocular ºi unde sclera se continuã cu duramater care îl înveleºte.
Fasciculele care alcãtuiesc nervul trec prin orificii separate, motiv pentru
care aspectul sclerei este perforat, segmentul respectiv fiind cunoscut sub
numele de lamina cribrosa scleralã.
Structural, sclera este alcãtuitã din 3 lamine principale, care dinafarã
înãuntru sunt:
Episclera este alcãtuitã dintr-un þesut fibro-elastic prin care trec tendoanele
muºchilor extrinseci pentru a se insera în stratul urmãtor.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 23
prin rute uveo-sclerale (Bill, 1993). O parte a umorii apoase se scurge prin
þesutul perivascular al marelui cerc arterial al irisului (Inomata ºi Tawara, 1984).
Blocajul sinusului venos scleral duce la creºterea presiunii intraoculare,
afecþiune denumitã glaucom. Primele tulburãri caracteristice glaucomului
intereseazã peretele intern al canalului care colapseazã reducând suprafaþa de
filtrare, iar astuparea canalelor colectoare este efectul secundar (Moses ºi
colab, 1981). Presiunea intraocularã crescutã produce retrodeplasarea diafrag-
mului iris-cristalin care tensioneazã în plus reþeaua trabecularã ºi reduce ºi
mai mult trecerea fluidului.
Tunica mijlocie este denumitã vascularã deoarece conþine cele mai numeroase
vase de sânge din globul ocular, vasele coroidiene, care aduc substanþe
nutritive retinei ºi, datoritã conþinutului bogat în melanocite, acþioneazã ca un
strat care absoarbe lumina. Corespunde straturilor pial ºi arahnoidian ale
meningelui.
Tunica mijlocie, nutritivã, a globului ocular este alcãtuitã din 3 componente
principale: coroida, corpul ciliar ºi irisul.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 27
2.2.7.1. Coroida
2.2.7.3. Irisul
Irisul este o structurã contractilã care reprezintã extensia cea mai anterioarã
a tunicii vasculare, se desprinde de la nivelul corpului ciliar, înaintea irisului
ºi are formã circularã, lãsând un orificiu central, pupila.
Poziþia irisului nu este frontalã, cristalinul determinând protruzia sa. Gray
îl descrie sub forma unui trunchi de con, vârful fiind trunchiat de pupilã.
Majoritatea anatomiºtilor îi descriu douã feþe (anterioarã, rugoasã ºi poste-
rioarã, netedã) ºi douã circumferinþe (mare ºi micã sau pupila).
Pupila apare neagrã deoarece atunci când privim prin ea vedem fundul
ochiului care este întunecat datoritã stratul pigmentar al retinei ºi pigmenþilor
din coroidã. La persoanele cu albinism pupila apare roºie deoarece nu posedã
pigment care sã împiedice lumina sã intre prin iris ºi vasele de sânge din
interior, difuz luminate, contribuie la colorarea pupilei.
Irisul formeazã un perete care separã cele douã camere ale globului ocular:
camera anterioarã situatã între faþa posterioarã a corneei ºi faþa anterioarã a
irisului ºi camera posterioarã situatã între faþa posterioarã a irisului ºi faþa
anterioarã a cristalinului ºi zonulei Zinn.
Structural, irisul este alcãtuit din patru straturi:
Epiteliul anterior este impropriu numit astfel deoarece rezultã prin con-
densarea stromei. Este un strat discontinuu de celule pigmentare ºi fibro-
blaste. Pigmentul este galben-brun ºi grosimea stratului pigmentar determinã
culoarea ochiului: este gros la ochii cãprui ºi subþire la ochii albaºtri. În
aceastã ultimã situaþie lumina suferã o difuzie prin þesuturile irisului,
similarã celei pe care o suferã atunci când trece prin atmosferã sau apã
pentru a forma cerul senin sau oceanele de culoare albastrã.
Stroma, de origine mezodermicã, este reprezentatã de un þesut conjunctiv
lax slab vascularizat, care conþine fibroblaste ºi melanocite.
Stratul vascular conþine multe vase sanguine, cu adventicea groasã, pere-
tele având aspect fibros acelular. Vasele au dispoziþie radiarã ºi provin din
marele cerc arterial al irisului.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 31
L Vascularizaþia ºi inervaþia
Arterele provin din arterele ciliare lungi anterioare ºi posterioare, precum
ºi din arterele proceselor ciliare.
Arterele ciliare lungi posterioare abordeazã circumferinþa mare a irisului
unde se bifurcã într-un ram superior ºi unul inferior care se anasto-
mozeazã cu cele din partea opusã alcãtuind marele cerc arterial al
irisului. Din acesta se desprind ramuri radiare care prin ramificare vor
forma în marginea pupilarã a irisului micul cerc arterial, impropriu
numit astfel deoarece este incomplet.
Arterele ciliare anterioare trimit ramuri anterioare spre marele cerc
arterial al irisului ºi posterioare în stratul coroidocapilar. Arterele ºi
venele mici au deseori traiect helicoidal pentru a se putea adapta
modificãrilor de mãrime a irisului ºi pupilei.
Venele au traiect invers arterelor.
Nervii irisului provin din nervii ciliari lungi din nervii nazociliari ºi nervii
ciliari scurþi din ganglionul ciliar.
32 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Umoarea apoasã este un lichid limpede, incolor, format prin transport activ ºi
difuzie din capilarele sanguine în procesele ciliare. Este în cantitate micã, de
0,3-0,4 ml ºi umple camerele anterioarã ºi posterioarã ale globului ocular.
Circulaþia umorii apoase. Filtratul din capilarele sanguine ajunge în proce-
sele ciliare de unde trece în camera posterioarã, apoi, prin pupilã, în camera
anterioarã. Traverseazã canaliculele din unghiul irido-cornean ajungând în
sinusul venos scleral ºi se reîntoarce în sânge prin venele ciliare anterioare,
asigurându-se astfel schimbarea sa permanentã.
Funcþiile principalele ale umorii apoase sunt: menþine constantã presiunea
intraocularã, deci ºi dimensiunile ochiului, refractã lumina ºi asigurã nutriþia
structurilor camerei anterioare, cristalinul ºi corneea.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 33
2.2.8.2. Cristalinul
Corpul vitros este un gel incolor ºi transparent care umple spaþiul vitros situat
între cristalin, corpul ciliar ºi retinã, formând 4/5 posterioare ale ochiului. În
partea anterioarã prezintã fosa hialoidianã în care pãtrunde faþa posterioarã a
cristalinului.
Conþine multã apã (99%), acid hialuronic ºi câteva fibrile colagene. Acestea
se gãsesc în special la periferie, unde se condenseazã ºi umoarea vitroasã,
alcãtuind împreunã o capsulã, membrana vitroasã sau hialoidã. Celulele sunt
rare, reprezentate de macrofage ºi hialocite, ultimele fiind responsabile de
producerea fibrilelor ºi acidului hialuronic.
În timpul dezvoltãrii intrauterine, artera centralã a retinei se extinde din
nervul optic prin corpul vitros pânã la cristalin, sub numele de arterã hialoi-
dianã, fiind însoþitã de o venã. Elementele vasculare degenereazã ulterior,
rãmânând numai canalul hialoidian.
Nu conþine vase, nutriþia sa asigurând-o vasele retiniene ºi ciliare. Spre
deosebire de umoarea apoasã, turn-over-ul sãu este foarte lent.
Corpul vitros are funcþiile: menþine tensiunea intraocularã ºi forma ochiu-
lui, transmite ºi refractã razele luminoase, menþine retina în poziþie, formeazã
un suport pentru cristalin.
2.2.8.4. Retina
Retina este consideratã tunica receptoare integratoare, reprezentând o
extensie a creierului, de care este conectatã prin nervul optic. Are trei straturi
fundamentale care, dinspre coroidã spre corpul vitros, sunt stratul celulelor
receptoare, stratul intermediar ºi stratul neuronilor ganglionari (multipolari).
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 35
Calea vizualã
Calea vizualã începe la nivelul retinei, unde se gãsesc atât receptorii senzo-
riali, cât ºi primii doi neuroni ai cãii (fig. 3).
I. Stratul celulelor receptoare este format din neuroni înalt diferenþiaþi
care, dupã forma segmentului lor extern, sunt celule cu bastonaºe ºi cu conuri
(fig. 3). Aceste celule conþin pigment fotosensibil ºi au un numãr ºi o
distribuþie diferitã. Astfel, celulele cu conuri, aproximativ 7 milioane, se
concentreazã în macula lutea ºi sunt prezente exclusiv în fovea centralis,
numãrul lor scãzând în retina perifericã. Fovea centralis conþine numai conuri
ºi este adaptatã pentru acuitatea vizualã cea mai înaltã.
Bastonaºele sunt mai numeroase decât conurile, în numãr de 130 de
milioane, predominã în afara maculei, în retina perifericã. În toate celelalte
puncte, bastonaºele depãºesc conurile.
Celula cu bastonaº este alcãtuitã din douã pãrþi: 1) segmentul extern
(SEB), alungit, cilindric, de forma unui bastonaº, fotoreceptorul propriu-zis,
2) segmentul intern (SIB) cu rol metabolic.
Celulele cu bastonaº asigurã vederea scotopicã, la luminozitate scãzutã
fãrã perceperea culorilor, doar alb-negru. SEB are o structura specialã,
conþinând un mare numãr de discuri membranare suprapuse (pânã la 2000).
Membrana discurilor este formatã din subunitãþi membranare (cca 5 nm
diametru) în centrul cãrora se gãseºte pigmentul fotosensibil, rodopsina
(107-108 molecule/bastonaº), alcãtuitã din opsinã (partea proteicã) ºi cromo-
forul retinal (aldehida vitaminei A, partea prosteticã).
Celulele cu conuri au formã de con, iar în loc de discuri posedã o
membrana plisatã. Pigmentul fotosensibil al conurilor este iodopsina. La om
s-au identificat trei tipuri de conuri, cu sensibilitate cromaticã diferitã ºi care
conþin trei tipuri de pigmenþi iodopsinici: eritrolab (l-570 nm), clorolab
(l-535 nm) ºi cianolab (l445 nm).
Conurile funcþioneazã pentru vederea centralã, în timpul luminii strãlu-
citoare ºi intervin în discriminarea culorilor (vedere fotopicã).
În acest fel retina va media douã tipuri de vedere:
centralã, mediatã de celulele cu conuri ºi rãspunzãtoare de acuitatea vizualã
(maximã la nivelul foveii centrale), de vederea diurnã ºi cea cromaticã, ºi
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 39
Neuronii mari sau Y (10% din numãrul total) se gãsesc mai ales în retina
perifericã, iar axonii lor, cu vitezã mare de conducere proiecteazã pe neuronii
magnocelulari din nucleul dorsal al corpului geniculat lateral ºi în coliculul
superior. Sunt implicaþi în analiza formei brute a obiectelor ºi în urmãrirea
unei þinte în miºcare.
Neuronii ganglionari X ºi Y, dupã modul cum rãspund la stimuli, se împart
în neuroni on ºi neuroni off, marcajul fiind condiþionat de tipul neuronilor
bipolari cu care fac sinapsã. Aceºti neuroni se organizeazã în câmpuri recep-
toare retiniene, unde vor avea o activitate diferenþiatã de tip on sau off. Astfel,
la nivelul acestor câmpuri, între centru ºi periferia lor va exista un antagonism
funcþional centro-periferic.
Cum însã axonii acestor neuroni intrã în alcãtuirea nervului optic, înseamnã
cã retina este conectatã la corpul geniculat lateral prin canale oponente din
punct de vedere funcþional de tip on ºi off, care la rândul lor sunt subîmpãrþite
în canale de tip X ºi Y.
Neuronii W (10%) sunt aferentaþi prin intermediul neuronilor amacrini de
tip T, iar axonii se proiecteazã în aria pretectalã ºi în coliculul superior. Sunt
neuroni de tip on-off, descãrcând impulsuri atât la iluminare, cât ºi la încetarea
acesteia. Au rol în miºcãrile capului ºi ale ochilor la luminã.
De la celulele receptoare pânã la neuronii ganglionari, informaþia vizualã se
transmite pasiv, fãrã apariþia unor potenþiale de acþiune, în timp ce de la nivelul
stratului ganglionar propagarea informaþiei se face prin potenþiale de acþiune.
Înainte de a discuta structura cãii vizuale, trebuie sã definim câmpul vizual ºi
modul de proiectare a porþiunile sale pe retinã ºi în diferitele segmente ale cãii.
Câmpul vizual reprezintã totalitatea punctelor din spaþiu cuprinse cu
privirea când ambii ochi privesc un punct fix (privirea imobilã). Câmpul
vizual monocular corespunde unui singur ochi ºi are dimensiunile urmãtoare:
lateral 90°, superior 70°, medial 50° ºi inferior 40°. Câmpul vizual binocular
asigurã vederea stereoscopicã. Se subdivide în douã hemicâmpuri vizuale,
unul drept ºi altul stâng, fiecare din ele proiectându-se pe ambele retine.
Porþiunea centralã a câmpului vizual este perceputã cu ambii ochi, constituind
aria binocularã a câmpului vizual. Existã ºi o arie monocularã, detectatã doar
de retina nazalã, situatã la partea lateralã a fiecãrui hemicâmp vizual.
La nivelul retinei imaginea este realã, mai micã ºi inversatã datoritã traversãrii
sistemul dioptric. Astfel, porþiunea nazalã a câmpului vizual se proiecteazã pe
retina temporalã, în timp ce pe retina nazalã se proiecteazã porþiunea tempo-
ralã a câmpului vizual, partea superioarã a câmpului vizual este proiectatã pe
jumãtatea inferioarã a retinei, iar jumãtatea superioarã a acesteia primeºte
proiecþia jumãtãþii inferioare a câmpului vizual.
42 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Cadranul
temporal
inferior
drept
Alte fibre ale tractului optic, care nu fac parte din calea vizualã, vor urma
douã direcþii diferite: unele prin braþul conjunctival superior, spre coliculul
superior ºi în pretectum, fiind suportul unor reflexe oculare; alte fibre ajung
în nucleul suprachiasmatic al hipotalamusului, având rol în reglarea neuro-
endocrinã la stimuli vizuali.
Fiecare tract optic cuprinde urmãtoarele categorii de fibre:
1) nazale, de la retina de partea opusã, situate în partea medialã a tractului;
2) temporale, de la retina homolateralã, cu dispoziþie lateralã în tract;
3) maculare, din jumãtatea nazalã a maculei controlaterale, respectiv din jumã-
tatea temporalã a maculei de aceeaºi parte, care ocupã axul tractului optic.
Astfel, în fiecare tract optic se gãsesc toate fibrele care realizeazã reprezen-
tarea completã a hemicâmpului vizual opus.
44 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Corpul geniculat lateral este format din doi nuclei, ventral ºi dorsal.
Nucleul ventral, cu rol în integrarea vizuo-motorie, primeºte colaterale ale
tractului optic ºi are conexiuni cu coliculul superior ºi pretectum. Nucleul
dorsal, cu structurã laminarã (16 lamine), reprezintã cel de al treilea neuron
al cãii vizuale, aferenþele acestuia fiind date de tractul optic.
Neuronii geniculaþi sunt tot de tip on sau off, la nivelul corpului
geniculat lateral existând câmpuri receptoare cu antagonism funcþional centro-
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 45
2.5.2. Sprâncenele
Sunt douã proeminenþe arcuate (cu concavitatea în jos), acoperite de fire de pãr,
aºezate deasupra pleoapelor. Fiecare sprânceanã prezintã trei porþiuni: o extre-
mitate internã, rotunjitã, numitã cap; o extremitate externã, efilatã numitã
coadã ºi o parte mijlocie, cuprinsã între cele douã extremitãþi, numitã corp.
Extremitãþile interne ale sprâncenelor sunt separate una de alta, pe linia
medianã, de o suprafaþã glabrã, regiunea intersprâncenarã, care corespunde
rãdãcinii nasului ºi care mãsoarã între 10 ºi 20 de milimetri. Existã persoane
la care cele douã extremitãþi interne ale sprâncenelor se confundã.
Sprâncenele sunt alcãtuite din 5 straturi suprapuse, care de la suprafaþã
spre profunzime sunt:
Pielea se continuã, pe de o parte, cu pielea frunþii, iar pe de altã parte, cu
pielea pleoapei superioare. Pielea din alcãtuirea sprâncenelor este groasã,
foarte aderentã ºi foarte bogatã în glande sebacee, acoperitã de fire de pãr,
care de obicei au aceeaºi culoare cu firele pãrului capului. Firele de pãr sunt
mãtãsoase, înclinate dinapoi înainte ºi dinãuntru în afarã, având o lungime
variabilã între 5 ºi 20 de milimetri (Testut ºi Latarjet, 1928).
Stratul celular subcutanat conþine puþinã grãsime ºi este alcãtuit din travee
conjunctive mai mult sau mai puþin dense, care se desprind din pãtura
muscularã ºi se terminã pe faþa profundã a dermului.
Stratul muscular este format din trei categorii de fascicule, care se întretaie
în unghiurile cele mai diverse: fasciculele frontalului, care sunt orientate
vertical de sus în jos; fasciculele orbicularului ochiului, care au o direcþie
orizontalã ºi fasciculele muºchiului sprâncenos, care au o direcþie oblicã de
jos în sus ºi dinãuntru în afarã.
Stratul celular submuscular este reprezentat de un strat continuu de þesut
conjunctiv lax, care permit o alunecare uºoarã pe stratul subiacent.
Periostul se continuã în sus cu periostul craniului, în jos cu periostul
orbitar ºi cu ligamentul larg al pleoapei superioare.
Vascularizaþie arterele sprâncenelor provin din douã surse principale:
artera supraorbitarã (ramurã din artera oftalmicã) ºi artera temporalã super-
ficialã (ramurã a carotidei externe). Venele se împart în douã grupuri: un
grup intern, care se îndreaptã cãtre rãdãcina nasului ºi care se varsã fie în
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 53
2.5.3. Pleoapele
lungime ºi 1,5 cm înãlþime. Când ochiul este închis cele douã pleoape vin în
contact prin marginea liberã, iar orificiul palpebral devine o fantã concavã în
sus, fanta palpebralã.
Extremitãþile marginilor libere se unesc înãuntru ºi în afarã ºi delimiteazã,
când ochiul este deschis douã spaþii angulare numite unghiurile intern ºi
extern ale ochiului. Unghiul lateral al ochiului este ascuþit, este situat la
aproximativ 0,5 cm de rebordul orbitar ºi corespunde ecuatorului globului
ocular. Unghiul medial este rotunjit ºi este plasat la joncþiunea porþiunilor
lacrimale ale celor douã pleoape.
Pleoapele sunt alcãtuite din 7 planuri suprapuse, care sunt, de la suprafaþã
spre profunzime (fig. 7):
Pielea este finã, subþire ºi mobilã, mai ales în apropierea marginilor libere
ale pleoapelor ºi lipsitã de pãr.
Þesutul celular lax subcutanat este subþire ºi nu conþine niciodatã grãsime.
El permite pielii o mare mobilitate ºi este uºor de destins de cãtre fluide.
Muºchiul orbicularul ochiului (orbicularis oculi) este un muºchi lat,
larg, eliptic care înconjurã circumferinþa orbitei ºi trimite fascicule care se
rãspândesc în regiunile adiacente ale pleoapelor, regiunea temporalã ante-
rioarã, obrazul infraorbitar ºi regiunea superciliarã. Unii autori descriu acest
muºchi cu douã pãrþi: palpebralã ºi orbitarã, alþii cu trei pãrþi: palpebralã,
orbitarã ºi muºchiul lacrimal al lui Horner.
Porþiunea palpebralã se împarte în 5 pãrþi:
1. partea marginalã preciliarã este formatã din fascicule care trec înaintea
bulbilor piloºi ai cililor, de la ligamentul palpebral intern ºi de la creasta
lacrimalã posterioarã la osul zigomatic unde se inserã prin intermediul
unui tendon mic.
2. partea marginalã retrociliarã are inserþii analoge cu porþiunea preciliarã ºi
se plaseazã îndãrãtul bulbilor piloºi ai cililor. Aceastã parte se mai numeºte
ºi muºchi ciliar.
3. partea pretarsalã este formatã din fibre inelare care acoperã faþa anterioarã
a tarsului ºi care se inserã înãuntrul tendonului direct al muºchiului
orbicular al ochiului.
4. partea preseptalã, situatã înaintea septului orbitar, este formatã din fibre
inelare care se inserã înãuntru pe ligamentul palpebral intern ºi pe domul
sacului lacrimal (muºchiul tensor al domului lacrimal al lui Stepleanu
Horbatsky). Pãrþile pretarsalã ºi preseptalã se inserã în afarã pe ligamentul
palpebral lateral.
5. partea lacrimalã este descrisã dupã porþiunea orbitarã.
56 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
2.5.3.1. Conjunctiva
Conjunctiva sau stratul mucos este stratul cel mai profund al pleoapelor.
Conjunctiva este o membranã mucoasã, subþire, lucioasã ºi transparentã care
cãptuºeºte faþa profundã a pleoapelor ºi se reflectã în apropiere de cornee
pentru a acoperi faþa anterioarã a globului ocular. Din punct de vedere
descriptiv, conjunctiva prezintã trei pãrþi: conjunctiva palpebralã, conjunctiva
fundurilor de sac ºi conjunctiva ocularã.
Conjunctiva palpebralã are culoarea roz. Ea începe la marginea liberã a
fiecãrei pleoape, unde se continuã cu pielea ºi cãptuºeºte mai întâi faþa
posterioarã a tarsului, apoi faþa profundã a muºchilor palpebrali. Conjunctiva
palpebralã este foarte aderentã la tars dar mai puþin aderentã la muºchii
palpebrali, la nivelul cãrora prezintã repliuri ºi ºanþuri a cãror înãlþime creºte
când pleoapele se îndepãrteazã ºi diminuã când orificiul palpebral se închide.
Conjunctiva palpebralã este bogat vascularizatã ºi conþine þesut limfoid asociat
mucoasei (MALT) mai ales la nivelul marginii orbitare a tarsului de care este
foarte aderentã. Epiteliul conjunctivei palpebrale este de tip scuamos stratificat
nekeratinizat, având aproximativ 10-12 straturi de celule.
Conjunctiva fundurilor de sac de pe faþa posterioarã a pleoapelor con-
junctiva se reflectã pe faþa anterioarã a globului ocular formând un fund de
sac circular neregulat, numit fornix. Distanþa care separã conjunctiva fornixu-
lui de circumferinþa corneei este de 11 mm în sus, 9 mm în jos, 8 mm înãuntru
ºi 14-15 mm în afarã. Fundul de sac conjunctival oculo-palpebral este separat
de muºchiul ridicãtor al pleoapei superioare ºi de expansiunile fasciei orbitare
prin þesut celular lax care dã o mare mobilitate conjunctivei. De asemenea,
60 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Vascularizaþia pleoapelor
Arterele principale ale pleoapelor sunt arterele palpebrale superioarã ºi infe-
rioarã, cu originea în artera oftalmicã, dedesubtul trohleei oblicului superior.
Arterele palpebrale se îndreaptã cãtre marginea liberã a pleoapei cores-
punzãtoare, trecând una deasupra ºi una dedesubtul ligamentului palpebral
intern. Ele merg apoi dinãuntru în afarã în grosimea stratului cuprins între
orbicularul ochiului ºi planul fibro-elastic. Arterele palpebrale ating unghiul
lateral unde se anastomozeazã între ele. Printre ramificaþiile pe care arterele
palpebrale le trimit pleoapelor existã mai frecvent o ramurã care merge de-a
lungul marginii periferice a tarsului, ramurã numitã arcada arterialã perifericã
sau lateralã. Pleoapele mai primesc ramuri arteriale ºi din arterele supra-
-orbitarã, supra-trohlearã, lacrimalã, angularã (ramuri din artera oftalmicã) ºi
zigomatico-orbitarã (ram din artera temporalã superficialã).
Venele pleoapelor sunt mai mari ºi mai numeroase decât arterele. Unele
dintre ele situate în stratul celular infra-orbicular se varsã în venele regiunii
temporale în afarã ºi în vena angularã înãuntru. Alte vene, subconjunctivale,
se varsã în vena oftalmicã.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 61
Inervaþia pleoapelor
Inervaþia senzitivã (cutanatã) a pleoapelor provine din nervul oftalmic (toate
cele trei ramuri: naso-ciliar, frontal ºi lacrimal) pentru pleoapa superioarã ºi
din nervul maxilar pentru pleoapa inferioarã ( mai ales nervul suborbitar).
Conjunctiva bulbarã este inervatã de ramura oftalmicã a trigemenului.
Muºchiul orbicular al ochiului este inervat de nervul facial.
L Dreptul superior
Este puþin mai mare decât ceilalþi muºchi drepþi. El apare de pe marginea
superioarã a inelului tendinos comun, deasupra ºi lateral faþã de canalul
optic.Unele fibre iau naºtere de pe teaca nervului optic. Fibrele se îndreaptã
64 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Dreptul inferior
Apare de pe inelul comun dedesubtul canalului optic. Merge pe planºeul
orbitei anterior ºi lateral ºi se inserã oblic pe scleroticã, dedesubtul corneei la
aproximativ 6,5 mm de limb.
Vascularizaþie muºchiul este vascularizat de artera oftalmicã ºi de ramu-
rile infraorbitare ale arterei maxilare.
Inervaþie muºchiul drept inferior este inervat de de ramura inferioarã a
nervului oculomotor care abordeazã muºchiul pe faþa superioarã.
Acþiune principala acþiune a dreptului inferior este de a direcþiona în jos
corneea (coborâre, depresie). Dreptul inferior produce, de asemenea, devierea
internã a corneei. Pentru a obþine numai miºcarea de coborâre, dreptul inferior
trebuie sã funcþioneze simultan cu oblicul superior. Dreptul inferior este
responsabil ºi pentru rotaþia lateralã a ochiului. De la muºchiul drept inferior
pleacã spre tarsul pleoapei inferioare un ligament, ceea ce duce la coborârea
pleoapei inferioare odatã cu contracþia muºchiului.
L Dreptul intern
Este uºor mai scurt decât ceilalþi muºchi drepþi, dar se spune cã este cel mai
puternic. Apare de pe partea medianã a inelului tendinos comun ºi de pe teaca
duralã a nervului optic. Merge anterior pe peretele intern al orbitei, dedesubtul
oblicului superior. Dreptul intern se terminã pe partea internã a scleroticii, la
aproximativ 5,5 mm de limb, uºor anterior faþã de ceilalþi muºchi.
Vascularizaþie muºchiul este vascularizat de artera oftalmicã.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 65
L Dreptul lateral
Apare de pe partea lateralã a inelului tendinos comun, trecând în punte peste
fisura orbitarã superioarã. Unele fibre apar de pe tuberculul de pe marea
aripã a sfenoidului. Muºchiul merge orizontal de-a lungul peretelui extern al
orbitei ºi se inserã pe faþa lateralã a scleroticii, la aproximativ 7 mm de limb.
Vascularizaþie muºchiul este vascularizat de artera oftalmicã direct ºi/sau
de ramura sa lacrimalã.
Inervaþie muºchiul drept extern este inervat de nervul abducens care
abordeazã muºchiul pe faþa internã.
Acþiune muºchiul drept extern miºcã globul ocular atfel încât corneea
este direcþionatã lateral (abducþie).
L Oblicul superior
Este un muºchi fusiform care ia naºtere de pe corpul sfenoidului (partea
situatã supero-medial faþã de canalul optic) ºi inserþia tendinoasã a dreptului
superior, înãuntru de inserþia ridicãtorului pleoapei superioare. El merge
înainte pentru a se termina într-un tendon rotund care trece printr-o ansã
fibro-cartilaginoasã, numitã trohlee care se inserã în fosa trohlearã de pe faþa
inferioarã a frontalului. Tendonul ºi trohleea sunt separate de o teacã sinovialã
subþire. Dupã ce a trecut prin trohlee, tendonul oblicului superior se reflectã
în unghi ascuþit ºi coboarã postero-lateral ºi inferior faþã de dreptul superior
ºi se terminã pe scleroticã în partea supero-lateralã a cadranului posterior, în
spatele ecuatorului, între dreptul superior ºi dreptul lateral. Linia de inserþie
scleroticalã, de aproximativ 1 cm lungime, descrie o curbã cu convexitatea
orientatã înapoi ºi în afarã.
Vascularizaþie muºchiul este vascularizat de artera oftalmicã direct ºi
indirect de ramura lacrimalã a arterei oftalmice.
66 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Oblicul inferior
Este un muºchi subþire, în formã de pamblicã, situat în apropiere de marginea
anterioarã a planºeului orbitei. Este singurul muºchi din orbitã care nu are
inserþia în fundul orbitei. Oblicul inferior ia naºtere de pe faþa orbitarã a
maxilei, lateral faþã de ºanþul naso-lacrimal, dupã care urcã postero-lateral, la
început între dreptul inferior ºi planºeul orbitar ºi apoi între globul ocular ºi
dreptul extern. Se terminã în partea lateralã a scleroticii, îndãrãtul ecuatorului
globului ocular, în partea infero-lateralã a cadranului posterior, între drepþii
inferior ºi extern în apropierea inserþiei dreptului extern dar uºor posterior faþã
de ea. Muºchiul se subþiazã ºi, spre deosebire de ceilalþi muºchi extrinseci ai
globului ocular, are un tendon abia vizibil cu care se inserã pe globul ocular.
Vascularizaþie muºchiul oblic inferior este vascularizat de artera oftalmicã
ºi de ramura infraorbitarã a arterei maxilare.
Inervaþie muºchiul oblic inferior este inervat de o diviziune a ramurii
inferioare a nervului oculomotor care abordeazã muºchiul pe faþa orbitarã.
Acþiune din cauza inserþiei sale în partea posterioarã a globului ocular,
contracþia oblicului inferior trage în jos partea posterioarã a globului ocular,
ceea ce are ca efect ridicarea corneei (mai ales la ochiul în adducþie). De
asemenea, oblicul inferior deplaseazã globul ocular lateral.
Fiecare din cei ºapte muchi orbitari (patru drepþi, doi oblici ºi ridicãtorul
pleoapei superioare) sunt înconjuraþi de o teacã fascialã cu caractere diferite
anterior ºi posterior. Tecile musculare sunt subþiri în spate ºi se îngroaºã
dinapoi înainte pentru a se fuziona, în vecinãtatea inserþiei pe scleroticã a
muºchiului cu teaca globului ocular. De la extremitatea posterioarã a orbitei
pânã la aproximativ 1 cm înapoia unirii lor cu teaca globului ocular, tecile
musculare sunt aderente la muºchi. În vecinãtatea tecii globului ocular muº-
chiul devine separat de teaca sa printr-un strat de þesut celular lax care se
continuã cu cel din spaþiul episcleral, aºa cum fasciile musculare se continuã
cu teaca globului ocular. Aceasta poate fi consideratã ca o expansiune de
fascii, care lãrgeºte ºi prelungeºte baza de inserþie a diverºilor muºchi ai
globului ocular.
68 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Tecile celor patru muºchi drepþi sunt legate între ele prin membrane
intermusculare. Aceste membrane se unesc înainte cu teaca globului ocular, în
spaþiile cuprinse între extremitãþile anterioare ale tecilor. Ca ºi tecile, aceste
membrane foarte subþiri posterior se îngroaºã progresiv dinapoi înainte. Tecile,
membranele intermusculare ºi muºchii drepþi constituie în ansamblul lor un
con musculo-fascial cu baza anterior, bazã care corespunde tecii globului
ocular.
Tecile muºchilor drept extern ºi ridicãtor al pleoapei superioare sunt legate
între ele, pe toatã lungimea, de o expansiune care se ataºeazã la marginea lor
lateralã.
Este alcãtuit din glanda lacrimalã care secretã lacrimile ºi cãile lacrimale care
conduc lacrimile în cavitatea nazalã.
Este alcãtuitã din douã porþiuni: una orbitarã, sau glanda lacrimalã principalã,
alta palpebralã, sau glanda lacrimalã accesorie. Cele douã pãrþi sunt separate
una de alta printr-un plan fibro-tendinos constituit din fasciculul orbitar lateral
al ridicãtorului pleoapei superioare, expansiunea lateralã a dreptului superior
ºi de ligamentul lateral al tecii globului ocular. Aspectul lor histologic este
asemãnãtor cu cel al glandelor salivare. Unitãþile secretorii ale glandei lacri-
male sunt acinii. Secreþia glandei lacrimale este un fluid apos cu un conþinut
electrolitic asemãnãtor cu al plasmei ºi care conþine lizozim (enzimã bacte-
ricidã). Alte componente ale lacrimilor includ lactoferina proteicã, Ig A,
pre-albuminã specificã lacrimilor, precum ºi proteine serice (IgM, IgG,
transferinã ºi albuminã sericã).
70 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Partea orbitarã
Partea orbitarã a glandei orbitare este situatã în partea anterioarã, superioarã
ºi lateralã a cavitãþii orbitare. Are formã ovalarã, turtitã de sus în jos. Marele
ax este orientat oblic în afarã, înapoi ºi în jos. Dimensiunile sale sunt: 20 mm
lungime, 10 mm lãþime ºi 5 mm grosime. Prezintã douã feþe, douã margini ºi
douã extremitãþi.
Faþa superioarã, convexã, priveºte în sus ºi în afarã. Vine în raport cu fosa
glandei lacrimale de pe osul frontal.
Faþa inferioarã, concavã, priveºte în jos ºi înãuntru. Aceastã faþa stã pe
planul fibro-tendinos menþionat anterior.
Marginea antero-lateralã vine în raport cu partea lateralã a rebordului
orbitar ºi corespunde septului orbitar; apoi se cudeazã la nivelul suturii
fronto-zigomatice ºi se îndreaptã îndãrãt.
Marginea postero-medialã vine în raport cu þesutul adipos al orbitei.
Extremitatea antero-medialã vine în raport cu tendonul muºchiului ridicãtor
al pleoapei superioare.
Extremitatea postero-lateralã corespunde þesutului adipos al orbitei. Glanda
primeºte vasele ºi nervii prin aceastã extremitate ºi prin marginea postero-medialã.
L Loja lacrimalã
Partea orbitarã a glandei lacrimalã este situatã într-o lojã osteo-fibroasã formatã:
în sus ºi în afarã de peretele orbitar;
în jos de expansiunea lateralã a ridicãtorului pleoapei superioare, de cea a
dreptului superior ºi de ligamentul lateral al tecii globului ocular;
înainte de septul orbitar;
îndãrãt ºi înãuntru de o membranã conjunctivã subþire; acesatã membranã
se inserã în sus pe periostul orbitar ºi se uneºte în jos cu ridicãtorul
pleoapei superioare ºi cu expansiunile muºchilor ridicãtor al pleoapei
superioare, drept superior ºi drept lateral.
Glanda lacrimalã este legatã la ceastã lojã prin tracturi fibroase fragile,
numite de unii ligamentele glandei. Aceste tracturi însoþesc vasele ºi nervii
care unesc glanda de peretele orbitar.
L Partea palpebralã
Glanda lacrimalã palpebralã este un conglomerat de 15-40 lobuli, turtit de sus
în jos ºi situat în pleoapa superioarã de-a lungul pãrþii supero-laterale a
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 71
L Punctele lacrimale
Punctele lacrimale sunt în numãr de douã (câte unul pentru fiecare pleoapã)
ºi sunt reprezentate de mici orificii situate în vârful tuberculilor lacrimali.
Punctul lacrimal superior este puþin mai mic decât cel inferior. El este situat
la 6 mm de comisura internã a pleoapelor ºi la 0,5 mm intern faþã de punctul
lacrimal inferior. Din cauza acestei aºezãri, când pleoapele se închid, tuber-
culii ºi punctele lacrimale se juxtapun.
L Canalele lacrimale
Canalele lacrimale sunt douã canale lungi de aproximativ 1 cm fiecare.
Punctele lacrimale sunt orificiile de intrare în aceste canale. Canalele lacri-
male au o direcþie din afarã înãuntru pânã la sacul lacrimal, unde se terminã
printr-un canal comun, ampula canalelor lacrimale. Canalele lacrimale sunt
situate în grosimea marginii libere a pleoapelor. Canalul lacrimal superior
este mai scurt ºi mai îngust decât cel inferior. Fiecare dintre ele are mai întâi
o direcþie verticalã (cel superior de jos în sus, cel inferior de sus în jos), dupã
care se îndreaptã orizontal înãuntru.
Segmentul vertical începe printr-o pâlnie sau infundibulum, cu vârful,
numit angustia, situat la 1 mm de punctul lacrimal. Angustia mãsoarã 0,1 mm
diametru ºi este punctul cel mai strâmt al cãilor lacrimale. Pâlnia se continuã
cu o dilataþie ampularã de unde pleacã segmentul orizontal.
Segmentul orizontal mãsoarã 6-7 mm lungime, cu un diametru de 0,3-0,4 mm.
Este situat în spatele fasciculului corespondent, tarsian, al ligamentului palpe-
bral intern ºi înconjurat de fibrele muºchiului orbicular al ochiului ºi de
partea lacrimalã a muºchiului orbicular.
L Sacul lacrimal
Sacul lacrimal este un canal cilindric, uºor lãþit transversal, închis în sus unde
se terminã printr-un fund de sac ºi deschis în jos cãtre canalul lacrimo-nazal,
cu care se continuã. Este situat în ºanþul lacrimal, între tendonul direct ºi
tendonul reflectat al orbicularului ochiului, înaintea septului orbitar, deci în
grosimea pleoapelor. Direcþia sa nu este exact verticalã, ci uºor oblicã în jos,
în afarã ºi înapoi. Înãlþimea sa este de 12-14 mm, iar diametrul variazã de la
3 la 8 mm, depinzând dacã este gol sau umplut.
Faþa anterioarã corespunde tendonului direct al orbicularului ochiului pe
care îl încruciºeazã aproape de extremitatea sa superioarã.
Faþa posterioarã vine în raport cu un plan fibros constituit din tendonul reflectat
al orbicularului ochiului care încruciºeazã sacul la acelaºi înãlþime cu tendonul
direct ºi din septul orbitar care se întinde dedesubtul ºi deasupra tendonului
reflectat. Îndãrãtul acestuia se aflã partea lacrimalã a muºchiului orbicular al
ochiului, acoperitã în partea posterioarã de un strat subþire fibro-celulos.
Faþa medialã este aplicatã pe ºanþul lacrimal osos care este conectat la
celula etmoido-lacrimalã. Aceastã celulã vine în raport mai ales cu versantul
posterior ºi extremitatea superioarã a ºanþului lacrimal.
Faþa lateralã rãspunde unghiului diedru format de tendonul direct al orbi-
cularului ºi de acest muºchi înainte, ºi de tendonul reflectat ºi septul orbitar
îndãrãt. Faþa lateralã vine în raport în partea inferioarã cu inserþia oblicului
inferior. Pe aceastã faþã se deschide ampula canalelor lacrimale.
Extremitatea superioarã sau fundul de sac lacrimal este la aproximativ 1cm
dedesubtul ºi înaintea trohleei capãtului frontal al muºchiului fronto-occipital.
Între sacul lacrimal ºi aceastã trohlee trece pediculul vasculo-nervos constituit
din artera dorsalã a nasului, vena angularã ºi nervul infratrohlear.
Sacul lacrimal are un perete fibroelastic ºi este cãptuºit la interior de o
mucoasã care se continuã cu conjunctiva prin canalele lacrimale ºi cu mucoasa
nazalã prin canalul lacrimo-nazal.
L Conductul lacrimo-nazal
Conductul lacrimo-nazal se întinde de la sacul lacrimal la meatul inferior ºi
este uºor turtit transversal. Este situat într-un canal osos constituit în afarã de
ºanþul lacrimal de pe faþa internã a maxilarului ºi de cãtre hamulus lacrymalis
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 75
Foveea centralis
Pata oarbã
Macula
Artera centralã
a retinei,
ramura inferioarã
Fig. 10. Artera centralã a retinei ºi ramurile sale
Miopia de curburã apare atunci când curbura cristalinului este mai mare,
convergenþa va fi mãritã (de obicei este legatã de obosealã).
Miopia de indice este rezultatul creºterii indicelui de refracþie datoritã
creºterii concentraþiei saline ºi se întâlneºte în stãri patologice generale.
Hipermetropia este o tulburare de refracþie ocularã în care imaginea nu
este focalizatã pe retinã, se formeazã în spatele ei. Consecutiv, individul vede
bine la distanþã, dar are dificultãþi în a focaliza imaginile apropiate (citit,
cusut etc.).
Hipermetropia axialã apare ca rezultat al unui ax anteroposterior mai scurt.
Hipermetropia de curburã se întâlneºte în cazul unui cristalin mai alungit.
Cristalinul trebuie sã se bombeze în permanenþã pentru a aduce imaginea
pe retina. Corectarea se face cu lentile convergente.
Astigmatismul este o ametropie de curburã. Forma dioptrilor nu mai este
sfericã, razele de curburã ale dioptrilor nu sunt egale de la un meridian la
altul, fiind interesatã mai frecvent corneea. Poate fi ereditar sau dobândit
(traumatisme locale, infecþii etc.). Vederea este neclarã, înceþoºatã. Corectarea
acestui defect se face cu ajutorul lentilelor cilindrice.
Presbiopia este o ametropie de elasticitate care apare, în general, dupã
vârsta de 40 de ani, frecvent între 50 ºi 60 de ani, prin diminuarea puterii de
acomodare a ochiului. Bombarea se face mai dificil ºi apar dificultãþi la
vederea de aproape. Se folosesc lentile convergente pentru a putea vedea
obiectele situate la distanþã micã.
Ambliopia este o tulburare a vederii binoculare caracterizatã prin scãderea
acuitãþii vizuale la un ochi ºi creºterea accentuatã a acesteia la ochiul opus. Se
pare cã structurile cerebrale ignorã imaginile venite de la ochiul deficitar (ochi
leneº) ºi le acordã o atenþie mult mai mare celor captate cu ochiul normal.
De obicei, ochiul este deficitar prin tulburãri de refracþie sau strabism.
Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzatã de absenþa sau o
dereglare funcþionalã a celulelor din retinã, responsabile de percepþia croma-
ticã. Ochiul normal prezintã la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la
lumina cromaticã, celule cu con sensibile fie la lumina roºie, verde sau
albastrã. Persoanele cu discromatopsie prezintã tulburãri ale vederii colorate
în spectrul roºu, verde, albastru ºi ale combinaþiilor dintre acestea. Termenul
de discromatopsie este mult mai folosit decât cel de lipsa percepþiei culorilor,
deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de percepþie a culorilor pot
identifica anumite culori.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 81
Glaucomul congenital este o formã rarã care apare la unii copii la naºtere
datoritã unor defecte congenitale ale structurii aparatului de drenaj al
ochiului. Glaucomul care apare în primii ani de viaþã se numeºte glaucom
infantil.
Glaucomul secundar apare ca o consecinþã a altor afecþiuni oftalmice (infla-
matorii, vasculare, distrofice, legate de patologia cristalinului, traumelor).
Dezlipirea de retinã este procesul de separare a membranei retiniene a
ochiului de membrana vascularã, coroida. În ochiul sãnãtos acestea vin strâns
în contact. Dezlipirea de retinã deseori conduce la diminuarea considerabilã a
vederii ºi cecitate. Cel mai frecvent apare în caz de traumã ºi miopie, în retino-
patia diabeticã, tumori intraoculare, distrofii ale membranei retiniene etc.
Se manifestã prin apariþia vãlului înaintea ochilor, scântei ºi fulgere.
Denaturarea imaginii literelor privite, a obiectelor, desprinderea din câmpul
vizual a segmentelor izolate ale acestora indicã faptul cã dezlipirea a cuprins
centrul retinei.
Tratamentul este chirurgical. Pentru aceasta, în jurul rupturii se provoacã
o inflamaþie (prin acþiunea temperaturii joase criopexie sau cu laser) ºi
cicatrizarea ulterioarã în regiunea rupturii retinei. Astfel se restabileºte etan-
ºeitatea (integritatea) retinei.
În ultimii ani se utilizeazã în olftalmologie metode moderne de corectare a
viciilor de refracþie sau a altor afecþiuni oculare.
Operaþiile cu laserul pot corecta diferite defecte ale ochilor. Viciile de
refracþie care se pot corecta prin aceastã tehnicã sunt miopia, hipermetropia
ºi astigmatismul. În funcþie de dioptria corneei, pentru miopie pot fi corectate
5-6 dioptrii, pentru hipermetropism se pot corecta 4-5, iar pentru astigmatism,
trei dioptrii. În cazul dioptriilor mai mari, se recurge la operaþia cu laser ºi la
implantul de cristalin.
Lentile de contact montate în interiorul ochiului destinate corectãrii
miopiei sunt montate ori în spatele pupilei, ori în faþa irisului. Metoda
este de preferat pentru corectarea miopiei moderate sau severe.
Transplantele homoloage de cornee se pot practica la pacienþii cu cornee
opacã sau cicatricealã. Suprafaþa epiteliului este regeneratã de cãtre gazdã ºi
acoperã transplantul în câteva zile.
Implantele corneene se fac cu material plastic nonreactiv. La fel ca partea
centralã a corneei care primeºte oxigen din aer, cristalinul moale din plastic
trebuie sã fie permeabil la gaze pentru o perioadã lungã de timp.
84 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Capitolul 3
SISTEMUL AUDITIV
Sistemul auditiv are rolul de a recepþiona unde sonore din mediul extern,
le transformã în impuls nervos care este transmis mai departe cãtre scoarþa
cerebralã pentru integrare superioarã, pe baza lor generând senzaþii auditive.
La om, în afara rolului în orientarea spaþialã ºi în semnalizarea modificãrilor
din mediul extern, are rol esenþial în perceperea vorbirii care stã la baza
relaþiilor interumane.
Auzul face parte din cele mai importante simþuri pentru viaþa umanã, prin
care individul relaþioneazã cu mediul înconjurãtor. De la începutul existenþei,
încã înainte de a se naºte, omul este înconjurat de sunete, cum ar fi bãtãile
inimii mamei, dar ºi altele recepþionate din mediul exterior. Nou nãscutul va
auzi încã de la naºtere, iar pe mãsurã ce creºte, îºi va folosi auzul pentru a
capta o mare cantitate de informaþii auditive din mediul înconjurãtor, care îi
va stimula dezvoltarea creierului având influenþe ºi asupra dezvoltãrii fizice,
încât bebeluºul va putea sã stea în ºezut ºi apoi va putea merge.
Oamenii folosesc sunetele pentru a transmite informaþii despre lumea
înconjurãtoare, îndeplinind ºi rolul de orientare, de descoperire a pericolelor,
de adaptare la mediul înconjurãtor etc. Sistemul auditiv funcþioneazã încon-
tinuu, zi ºi noapte, chiar ºi atunci când dormim. El este conectat cu sistemul
activator ascendent rãmânând astfel funcþional ºi în timpul somnului ºi permi-
þând trecerea rapidã a organismului în stare de alertã în urma unei stimulãri
sonore adecvate.
Acest organ de simþ mediazã comunicarea dintre oameni, fiind implicat în
perceperea ºi învãþarea limbajului, ca principalã modalitate de stabilire a
interrelaþiilor interumane.
Sunetele sunt rãspunzãtoare de dezvoltarea proprietãþilor cognitive ºi dez-
voltarea socio-afectivã, de modificarea dispoziþiei emoþionale, oferind momente
de destindere atunci când ascultãm o melodie bunã, susurul unui izvor sau
cântecul pãsãrilor etc.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 85
În naturã, chiar dacã urechile noastre nu pot detecta sunetele din anumite
zone ale spectrului (infrasunetele ºi ultrasunetele), existã alte pãrþi ale corpului
care au aceastã capacitate; astfel, întregul corp intrã în rezonanþã cu energiile
sonore care îl înconjoarã ºi se face în acest mod legãtura cu alte forme de
energie vibratorie din naturã (Beaumont, 2008).
Senzaþii sonore determinã numai sunetele care au o anumitã amplitudine,
în timp ce acelea cu o amplitudine prea mare determinã o senzaþie dureroasã
de presiune. La omul normal, nivelul sunetului standard care constituie pragul
auditiv corespunde, la zero decibeli, unei presiuni de 0,000204 dyne/cm2.
Intensitatea sunetelor, apreciatã pe baza scãrii decibel, este cuprinsã între
intensitatea prag 0 ºi 140 db, nivel la care organul Corti este în pericol de a
fi lezat. Deoarece scara decibel este logaritmicã, nivelul maxim (140db)
reprezintã o energie a sunetului de 100 de milioane de ori mai mare faþã de cea
a pragului auditiv (1014). Ca referinþe, menþionãm cã amplitudinea vocii
ºoptite este de 20db, cea a vocii în conversaþie obiºnuitã de 50db, cea a
zgomotelor unui oraº mare de 80 db, iar zgomotul unui motor de avion de 120
db Alford BR (1996).
Urechea umanã percepe numai sunetele cu o frecvenþã cuprinsã între 20 ºi
20000 cicli/sec, în timp ce urechea unor animale este mult mai sensibila
(câinele). Cea mai mare sensibilitate la om existã între 1000 ºi 3000 cicli/sec,
când se pot face diferenþieri de frecvenþã de 0,3%, dar deasupra ºi dedesubtul
acestor valori discriminãrile se fac mai greu. La frecvenþe foarte scãzute
(32-64 cicli/sec), diferenþierea de frecvenþa minimã este de 1%, iar la frecvenþe
foarte mari (16000-20000 cicli/sec.) discriminarea auditivã este foarte slabã.
Urechea unui om obiºnuit poate diferenþia aproximativ 2000 de tonalitãþi de
sunet, iar cea a muzicienilor poate face mai multe diferenþieri.
Unele cercetãri aratã cã infrasunetele provocate de furtuni pe mãri ºi
oceane au o frecvenþã medie de 6 Hz; s-a constatat cã infrasunetele de inten-
sitãþi mari, la frecvenþã de 7 Hz, pot traumatiza grav sistemul nervos, sistemul
circulator, fiind chiar ameninþãtoare pentru viaþã (Stirling ºi Elliott, 2008).
Segmentul periferic al sistemului auditiv este constituit din trei porþiuni
care capteazã, transmit ºi percep unde sonore. Dintre acestea numai ultima
porþiune este receptoare, celelalte având roluri adjuvante.
Pentru a înþelege funcþionalitatea acestui sistem atât de complex structural,
vom prezenta toate porþiunile, insistând asupra particularitãþilor fiecãreia ºi,
în final, asupra interelaþiilor dintre ele.
86 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Urechea este un organ statoacustic care este alcãtuit din 3 pãrþi: urechea
externã, urechea medie ºi urechea internã (fig. 11).
L Pavilionul urechii
Pavilionul urechii sau conca auricularã este o plicã tegumentarã de forma
unei pâlnii, cu schelet fibrocartilaginos, inseratã pe faþa lateralã a craniului
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 89
L Structura timpanului
Stratul extern, cutanat, este format dintr-un epiteliu de tip scuamos strati-
ficat cu keratinizare;
Stratul intermediar, fibros, este format din fibre conjunctive radiare care
diverg de la nivelul manubriului malleusului ºi circulare mai condensate la
periferie, dar care disperseazã spre centru. La nivelul pars flaccida stratul
fibros lipseºte, straturile cutanat ºi mucos venind în contact;
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 93
L Cavitatea timpanicã
Cavitatea timpanicã este un spaþiu alungit cu numeroase accidente de formã,
tapetatã de mucoasã. Diametrele vertical ºi anteroposterior sunt de aproxi-
mativ 15 mm, diametrul transvers mãsoarã 6 mm superior ºi 4 mm inferior, iar
în partea corespunzãtoare centrului membranei timpanice are numai 2 mm.
Pentru a facilita înþelegerea structurii ºi a raporturilor, se considerã de
formã neregulat cubicã cu ºase pereþi. Toþi pereþii casei timpanului sunt osoºi,
cu excepþia peretelui lateral unde se gãseºte membrana timpanicã, vor fi
sistematizaþi dupã cum urmeazã (Frâncu ºi colab., 2003).
Peretele superior sau plafonul este reprezentat de tegmen timpani de pe
faþa anterioarã a porþiunii pietroase a osului temporal, motiv pentru care mai
este numit ºi peretele tegmental ºi de sutura petroscuamoasã.
94 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Cavitãþile mastoidiene
Celulele mastoidiene sunt cavitãþi pneumatice înconjurate de os cortical,
tapetate cu mucoasã care se continuã cu cea a casei timpanului. Variazã
considerabil ca numãr, formã ºi mãrime ºi sunt reprezentate de grupe de
celule aerice de dimensiuni mici ºi o cavitate centralã mare, antrum mastoi-
dian, care comunicã cu urechea medie prin aditus ad antrum cu douã orificii
(timpanic ºi antral sau mastoidian).
Antrul mastoidian este situat lateral ºi posterior cavitãþii timpanice. Are
formã cuboidalã ºi prezintã 6 pereþi:
perete superior: format de tegmen timpani al porþiunii pietroase a tempo-
ralului, stabileºte raporturi cu fosa cranianã mijlocie;
perete inferior: reprezentat de vârful procesului mastoid;
perete medial: corespunde fosei cerebeloase, la nivelul unghiului sigmoido-
-antral;
perete lateral: corespunde zonei retromeatice a scuamei osului temporal,
prin care vine în raport cu planurile regiunii mastoidiene;
perete posterior: are raporturi cu grupul celulelor retroantrale ºi sinusul
sigmoid;
perete anterior: prezintã, în partea superioarã, orificiul mastoidian al aditus
ad antrum, prin care comunicã cu atica (recesul epitimpanic). Are raporturi
96 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Cavitatea timpanicã
1) doi pereþi:
superior, inextensibil, care asigurã beanþa;
inferior, depresibil, care asigurã dinamica tubarã;
2) douã margini;
3) douã orificii:
timpanic, care se inserã pe conturul istmului osos protimpanic;
faringian, care proeminã pe peretele lateral al nasofaringelui, are formã
triunghiularã ºi în jurul lui este situatã tonsila tubarã.
Lumenul tubar este tapetat de o mucoasã de tip respirator, continuarea
celei timpanice ºi nasofaringiene.
L Labirintul osos
Labirintul osos este format din: vestibul, canalele semicirculare ºi cohlea ºi
este tapetat de endost.
Vestibulul are formã neregulat cubicã, turtitã lateromedial ºi prezintã ºase
pereþi:
1. Peretele lateral sau timpanic, prezintã orificiul ampular al canalului semi-
circular lateral, situat anterior, orificiul neampular al canalului semi-
circular lateral, situat posterior ºi fereastra vestibulului (ovalã) prin care
comunicã cu cavitatea timpanicã.
2. Peretele medial este concav ºi corespunde fundului meatului auditiv intern
ºi prezintã piramida vestibulului, situatã în contact cu peretele anterior al
vestibulului, care se continuã posterior ºi inferior cu creasta vestibulului,
recesul eliptic, situat anterosuperior crestei vestibulului, format din lama
cribroasã utricularã, recesul sferic, situat anteroinferior crestei vestibulului,
format din lama cribroasã sacularã, recesul cohlear, situat postero-inferior
crestei vestibulului, cu lama cribroasã cohlearã, fossula sulciformis, situatã
în partea posterosuperioarã a peretelui medial, un ºanþ orientat cranial,
care se continuã cu orificiul intern al apeductului vestibulului.
3. Peretele superior prezintã douã orificii: anterior orificiul ampular al
canalului semicircular anterior (superior) ºi posterior orificiul comun,
neampular, al canalelor semicirculare anterior ºi posterior (crus commune).
102 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
L Labirintul membranos
Labirintul membranos (fig. 14) este format din: labirintul vestibular (utriculã,
saculã, trei ducte semicirculare, ductul reuniens, ductul utriculosacular, ductul
endolimfatic cu sacul endolimfatic) ºi labirintul cohlear (ductul cohlear). În
interiorul labirintului membranos se gãseºte endolimfã. Utriculele, sacula ºi
ductele semicirculare sunt menþinute în poziþie prin benzi fibroase care strãbat
spaþiul dintre ele ºi pereþii osoºi. Structura detaliatã a labirintul vestibular va
fi prezentatã la sistemul vestibular (Capitolul 4).
Ductul cohlear (cohlea membranoasã) sau scala media, este un canal
membranos spiralat aºezat în interiorul canalului cohlear. Începe în vestibul
104 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Organul spiral (Corti) este alcãtuit din celule senzoriale, mai multe tipuri
de celule de susþinere ºi terminaþii nervoase (fig. 15).
Celulele senzoriale sunt dispuse pe douã rânduri, medial ºi lateral. Celulele
ciliate auditive interne sunt aºezate pe un singur ºir celular, iar celulele ciliate
auditive externe pe trei ºiruri celulare.
La om, fiecare cohlee conþine aproximativ 3500 de celule interne ºi 20000
de celule externe. Celulele senzoriale prezintã doi poli: polul bazal, care
realizeazã sinapse neuroreceptoare cu axonii aferenþi ai neuronilor din gan-
glionul spiral. Polul bazal al celulelor ciliate auditive externe realizeazã ºi
sinapse neuroefectoare cu axonii eferenþi ai tractului olivocohlear ºi polul
apical, cu stereocili inclavaþi în membranele reticularã ºi tectoria. Suprafaþa
liberã a celulelor auditive prezintã stereocili: aproximativ 100, aranjaþi în
coloane cu aspect de W la cele externe ºi 50-60 aranjaþi în forma literei V, la
cele externe, dar nu au kinocil ca celulele pãrþii vestibulare.
Celule de susþinere au un citoschelet foarte bine reprezentat, care stabili-
zeazã organul spiral. Sunt de mai multe tipuri: pilieri, celule falangeale,
celule marginale ºi celulele Hensen. Pilierii, intern ºi extern, în raport de 3/2,
sunt celule mai largi la bazã unde se gãseºte nucleul ºi subþiate apical. Sunt
înclinate unele spre altele, se alipesc ºi delimiteazã tunelul Corti. Lateral, pe
membrana bazalã se gãsesc 3 rânduri de celulele falangeale externe, ale cãror
procese apicale menþin în poziþie cilii celulelor senzoriale externe. Celulele
falangeale interne sunt aºezate pe un singur ºir, medial de pilierii interni, nu
prezintã procese ºi înconjoarã complet celulele senzoriale interne. Medial de
106 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
ele sunt situate celulele marginale. Celulele columnare Hensen sunt situate
lateral celulelor falangeale externe. Aceste ultime douã tipuri de celule de
susþinere stabilizeazã organul Corti la cele douã margini.
Deasupra organului lui Corti se gãsesc douã membrane: reticularã, for-
matã de alipirea proceselor celulelor falangeale, prin care trec cilii celulelor
senzoriale ºi membrana tectoria, în care se imerseazã cilii celulelor senzoriale.
Tura inferioarã a cohleei ºi organului Corti este mai largã decât cea apicalã.
S-a demonstrat cã celulele senzoriale ciliate din tura inferioarã rãspund cel
mai bine la frecvenþele înalte ale sunetelor, în timp ce acelea de la nivelul
turei superioare rãspund mai bine la sunetele cu frecvenþã joasã. Expunerea
excesivã la sunete puternice cum ar fi în discoteci ºi în jurul motoarelor cu
reacþie determinã lezarea celulelor ciliate din tura inferioarã a cohleei (surze-
nie pentru tonuri înalte).
Vasele ºi nervii din urechea internã. Se gãsesc urmãtoarele elemente
neurovasculare: nervii vestibular ºi cohlear, arterele labirinticã, ramurã a
arterei bazilare sau cerebeloasã antero-inferioarã ºi arterele labirintice acce-
sorii din artera stilomastoidianã, occipitalã sau auricularã posterioarã, venele
care însoþesc arterele ºi dreneazã în sinusurile venoase pietros superior,
transvers ºi vena jugularã internã.
Vibraþiile membranei ferestrei ovale sunt transmise perilimfei din scala
vestibularã ºi prin membrana vestibularã spre endolimfa din ductul cohlear.
Astfel, pulsaþiile induse endolimfei vor deplasa membrana bazilarã în fiecare
organ Corti ºi vor modifica relaþiile cu membrana tectoria care acoperã organul
Corti, ajungând la stereocilii celulelor senzoriale. Astfel, îndoirea sau întin-
derea cililor acþioneazã ca un stimul asupra celulelor senzoriale, determinând
eliberarea unui neurotransmiþãtor chimic, generând potenþial de receptor ºi,
ca urmare, dezvoltarea unui potenþial de acþiune în procesele periferice (axoni
aferenþi) ale neuronilor bipolari din ganglionul spiral. Procesele centrale
(axoni eferenþi) ale neuronilor bipolari constituie componenta auditivã a perechii
a opta de nervi cranieni, care se proiecteazã central în nucleii cohleari.
emite colaterale care stau la baza unor reflexe auditive. În plus, aceastã cale
posedã fibre de retroreacþie ºi control de la nivelul tuturor releelor sinaptice.
Protoneuronul cãii acustice este situat în neuronii bipolari din ganglionul
spiral (Corti), situat în ºanþul spiral al modiolului, de unde ºi numele pe care
îl primeºte. Numãrul neuronilor din ganglionul spiral este estimat la 35000-
-50000 (Bear ºi colab., 2006). Se descriu douã tipuri de neuroni: tipul I (88%
la om ºi 90-95% la pisicã), neuroni bipolari mielinizaþi, care îºi trimit
dendritele la celulele senzoriale ciliate interne ale organului lui Corti (Webster
ºi colab., 1992) ºi tipul II, neuroni unipolari, nemielinizaþi, care îºi trimit
dendritele la celulele senzoriale ciliate externe (Spoendlin, 1972). În plus,
celulele senzoriale externe formeazã sinapse reciproce cu celule de tip II din
ganglionul spiralat, care sugereazã cã celulele de tip II au ambele roluri,
aferente si eferente (Nadol, 1990).
Axonii neuronilor ganglionari reprezintã fibrele auditive primare. Acestea
strãbat modiolul ºi se grupeazã formând ramura acusticã a nervului VIII, care
pãrãseºte apoi porþiunea pietroasã a osului temporal prin porul auditiv intern,
dupã care pãtrunde în nevrax prin partea lateralã a ºanþului bulbo-pontin.
Deutoneuronul cãii auditive se gãseºte în nucleii cohleari, ventral ºi
dorsal, reprezentaþi printr-o colecþie heterogenã de neuroni plasaþi pe planºeul
recesului lateral al fosei romboidale (fig. 16). Nucleul cohlear dorsal (DCN)
1) nucleul olivar superior medial, cel mai mare ºi mai important funcþional
(Moore, 2000);
2) nucleul olivar superior lateral;
3) nucleul medial al corpului trapezoid.
Se descriu în plus, încã din 1909 de Cajal ºi Azoulay, mai mulþi nuclei
mici, nucleii periolivari, cu aceleaºi conexiuni ºi semnificaþie funcþionalã ca
ºi olivele pontine în vecinãtatea cãrora se gãsesc plasaþi.
Nucleul olivar superior medial, prin intermediul corpului trapezoid, pri-
meºte impulsuri privind stimularea cu sunete de frecvenþã joasã, de pe pãrþile
ipsilateralã ºi contralateralã. Este specializat pentru a mãsura diferenþa inter-
auralã de timp (diferenþa de timp de sosire la ambele urechi a aceluiaºi sunet),
indicator major pentru determinarea azimutului sunetelor de frecvenþã joasã
(localizarea lor faþã de azimut gradul lor la stânga sau la dreapta).
Nucleul olivar superior lateral, direct sau prin intermediul corpului trape-
zoid, primeºte impulsuri privind stimularea cu sunete de frecvenþã înaltã din
partea ipsilateralã. Este considerat a fi implicat în mãsurarea diferenþei
interauralã de nivel (diferenþa de intensitate a sunetului între urechi), al doilea
indicator major pentru determinarea azimutului sunetelor de înaltã frecvenþã.
Tipic, se considerã cã nucleii olivari superiori medial ºi lateral formeazã calea
ascendentã de procesare spaþialã a informaþiilor acustice în plan azimutal.
Nucleul medial al corpului trapezoid este alcãtuit din mai mulþi neuroni
care utilizeazã glicina ca neurotransmiþãtor. La primate ºi om este mai redus
dimensional, sau nu a putut fi identificat imunohistochimic (Moore, 2000;
Bazwinsky ºi colab., 2003).
Grupurile neuronale periolivare sunt evidente în complexul olivar superior
uman, fiind descrise 6-9 grupe, denumite dupã localizarea lor faþã de nucleii
principali. Nucleii situaþi medial, lateral ºi dorsal sunt similari cu nucleii
periolivari de la mamifere, dar nucleul periolivar rostral al complexului olivar
superior uman este foarte mare comparativ cu al mamiferelor, fiind un nucleu
GABAergic. Aceºti nuclei formeazã, de asemenea, fasciculului olivocohlear,
care inerveazã cohleea (Warr ºi Guinan, 1979).
În cadrul sistemului periolivar, imunocolorarea pentru neurotransmiþãtori
permite identificarea populaþiilor de neuroni olivocohlear medial ºi lateral
(Moore, 2000). Sistemul uman olivocohlear este unic printre mamiferele prin
dimensiunea relativ micã a componentei sale eferente laterale. Se considerã
cã integrarea furnizatã de micronucleii periolivari reprezintã o prelungire a
funcþiei de cartografiere spaþialã a nucleilor olivari principali.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 111
fibre corticogeniculate, care iau naºtere din cortexul auditiv, dar ºi din
ariile adiacente acestuia ºi se terminã în toate grupele nucleare ale corpului
geniculat medial;
fibre corticocoliculare, cu aceeaºi origine, dar care se terminã bilateral,
în ambii coliculi inferiori;
fibre colicoolivare ºi coliculocohleare, care unesc coliculii inferiori cu
oliva pontinã ºi respectiv cu nucleii cohleari homolaterali;
fasciculul olivocohlear (Rasmussen) este fasciculul cel mai bine studiat.
El îºi are originea în oliva pontinã ºi, pãrãsind trunchiul cerebral, se
alãturã iniþial nervului vestibular. În meatul auditiv intern trece în structura
nervului acustic, apoi fibrele acestui fascicul se terminã pe celulele auditive
(ciliate) externe ºi pe dendritele neuronilor din ganglionul spiral, care se
înfãºoarã pe celulele ciliate interne ale organelor Corti. Fibrele fasciculului
olivocohlear care se terminã pe celulele ciliate externe îºi au originea în
ambele olive pontine, iar cele care fac sinapsã cu dendritele ce se terminã
pe celulele ciliate interne iau naºtere din oliva homolateralã. Rolul exact al
acestui fascicul nu este clar. Probabil exercitã o acþiune inhibitorie chiar la
nivelul organului Corti, cu excepþia zonei unde membrana bazilarã este
antrenatã la vibraþia maximã.
Întregul sistem descendent al cãilor auditive reprezintã un mecanism de tip
feedback care poate inhiba unele frecvenþe auditive, lãsând libere ºi întãrin-
du-le prin contrast frecvenþele asupra cãrora se concentreazã atenþia la un
moment dat.
Capitolul 4
SISTEMUL VESTIBULAR
tip are originea în ductul semicircular posterior unde poate exista cupulo- sau
canalolitiaza, dar poate proveni ºi din ductul orizontal.
În cupulolitiazã se dislocã din utriculã materialul granular, posibil otoconii,
care se ataºeazã la cupula ductului semicircular posterior ºi determinã, la
anumite miºcãri ale capului, oscilaþii patologice ale cupulei.
În canalolitiazã apare flux endolimfatic clot-induced. Rotaþia ductului
determinã miºcarea otoconiilor cu o densitate mai mare decât cea endolimfaticã
cãtre partea declivã a ductului deplasând cupula prin presiune sau sucþiune, în
funcþie de direcþia deplasãrii, explicând întregul complex simptomatic.
Se manifestã prin tulburãri scurte apãrute la schimbarea poziþiei capului:
vertij intens, însoþit de fenomene vegetative (greaþã, transpiraþii, palpitaþii),
nistagmus rotaþional, cu secusa rapidã spre partea urechii afectate.
138 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Capitolul 5
SISTEMUL GUSTATIV
În sãptãmânile 6-7 epiteliul limbii este alcãtuit dintr-un strat celular superficial
(periderm) ºi unul profund. Dupã aceastã perioadã, stratul superficial nu mai
apare. Grupe de celule care amintesc mugurii gustativi se observã pentru
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 139
Pentru descriere, limba prezintã douã feþe (superioarã sau dorsalã ºi inferioarã
sau ventralã), douã margini laterale, o bazã ºi un vârf.
Faþa superioarã sau dorsalã este aproape planã în sens transversal, foarte
convexã în sens anteroposterior. Prezintã la nivelul unirii celor 2/3 anterioare
cu 1/3 posterioarã, o serie de papile caliciforme (în numãr de 9-11) dispuse
sub forma literei V cu deschiderea anterior ºi vârful posterior; este sulcusul
terminal (V-ul lingual). Puþin posterior vârfului sãu se gãseºte o depresiune
numitã foramen caecum, de la care persistã uneori prin grosimea limbii,
canalul tireglos (ductus lingualis) descris de His-Bechdaleck.
Sulcusul terminal împarte faþa superioarã a limbii în 2 segmente: unul
înaintea ºi altul îndãrãtul sãu. Segmentul anterior V-ului lingual are un
aspect aproape uniform prezentând un ºanþ median (sulcus medianus linguae),
indice al unirii celor douã jumãtãþi ale organului. În segmentul posterior
V-ului lingual, suprafaþa limbii este foarte neregulatã, datoritã prezenþei unor
glande foliculare a cãror ansamblu constituie tonsila lingualã. Acest segment
al feþei dorsale a limbii vine în raport în special cu cavitatea faringianã, fiind
delimitat posterior, pe linia medianã, de epiglotã care o separã de laringe. La
acest nivel între epiglotã ºi limbã, se observã 3 cute ale mucoasei, unul
median ºi douã laterale, numite repliuri gloso-epiglotice, repliuri ce deli-
miteazã de o parte ºi de alta a liniei mediane douã depresiuni numite fosete
gloso-epiglotice sau valecule (vallecula epiglotica).
Faþa inferioarã sau ventralã a limbii vine în raport cu planºeul cavitãþii
orale ºi prezintã urmãtoarele detalii:
1. pe linia medianã, un repliu anteroposterior de mucoasã, sub formã de
semilunã, numit frâul limbii ce limiteazã mobilitatea organului;
2. la baza frenului sublingual ºi de fiecare parte a liniei mediane, se gãsesc
doi mici tuberculi (caruncule sublingualis) ce prezintã fiecare în partea lor
centralã câte un orificiu numit ostium ombilicale, orificiile de deschidere a
ductelor glandelor submandibulare (canalele lui Wharton);
3. deasupra ºi în posterior acestora, se observã bilateral, orificiile ductelor
excretoare ale glandelor sublinguale (canalele lui Walther ºi Rivinus-
-Bartholin), situate pe o plicã a mucoasei (eminenþa sunblingualis);
4. prin trasparenþa mucoasei se vãd venele ranine, ce se dirijeazã oblic spre
vârful limbii.
142 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Tot sub mucoasã se gãseºte, spre vârf, glanda lui Nühn sau Blandin ºi,
spre bazã, glanda lui Weber, glande cu structurã salivarã.
Mucoasa feþei inferioare a limbii este subþire ºi transparentã între venele
ranine ºi din contrã groasã ºi plisatã în afara lor.
Marginile limbii (margo lateralis linguae) libere ºi rotunjite, vin în raport
cu arcadele dentare.
Baza limbii (radix linguae) situatã posterior ºi inferior, corespunde, mer-
gând în sens anteroposterior muºchilor milohicidieni ºi geniohioidieni, osului
hioid ºi epiglotei.
Vârful limbii (apex linguae) este îndreptat anterior ºi prezintã o micã
incizurã pe linia medianã.
L Structura anatomicã
Din punct de vedere al construcþiei anatomice, limba este formatã dintr-un
schelet osteofibros, muºchi ºi mucoasa ce o înveleºte la exterior.
Scheletul osteofibros este constituit din osul hioid ºi douã lame fibroase:
membrana hioglosianã ºi septul lingual.
a) Osul hioid are forma unei potcoave cu concavitatea posterior, prezentând
un corp cu douã apofize mici îndreptate superior, coarnele mici ºi douã
coarne mari, plasate la extemitãþile arcului. Este situat în regiunea ante-
rioarã a gâtului, deasupra cartilajului tiroid de care este legat prin mem-
brana tirohioidianã.
b) Membrana hioglosianã sau aponevroza limbii, se desprinde de pe marginea
superioarã a osului hioid, între cele douã coarne mici, de unde se îndreaptã
aproape vertical în sus, dispãrând în grosimea fasciculelor musculare ale
limbii.
c) Septul lingual (septum linguae) este o lamã fibroasã verticalã ºi medianã,
în formã de coasã. Se inserã prin baza sa pe mijlocul feþei anterioare a
osului hioid ºi a membranei hioglosiene ºi se terminã printr-o extremitate
efilatã aproape de vârful limbii.
Muºchii limbii sunt în numãr de 17, dintre care 8 sunt perechi ºi unul
nepereche, fiind împãrþiþi în douã categorii: muºchi extrinseci care iau inserþie
în afara limbii ºi se terminã în limbã ºi muºchi intriseci care au originea ºi
inserþia în limbã.
Muºchii extrinseci la rândul lor se grupeazã dupã originea lor în 3 categorii:
grupa I cuprinde muºchi ce se inserã cu un capãt pe oasele vecine, iar cu
celãlalt pe limbã: genioglos, hioglos ºi stiloglos;
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 143
Inervaþia senzitivã provine din ramurile linguale ale nervului lingual, din
mandibular (V3), pentru porþiunea presulcalã ºi ramura lingualã a nervului
glosofaringian (IX) pentru porþiunea postsulcalã.
Inervaþia senzorialã gustativã este asiguratã de: a) nervul coarda timpa-
nului din nervul intermediofacial (intermediary Wriesberg) care se uneºte cu
nervul lingual, pentru porþiunea presulcalã, b) ramura lingualã a nervului
glosofaringian (IX) pentru porþiunea postsulcalã ºi papilele valate, c) ramura
laringealã superioarã din nervul vag (X) pentru porþiunea faringianã, imediat
anterior epiglotei.
Inervaþia senzorialã secretorie a glandelor salivare minime ale mucoasei
linguale urmeazã calea rãdãcinii parasimpatice a ganglionului submandibular.
Arterele limbii provin din arterele:
1) lingualã din carotida externã, este artera principalã a limbii ºi emite ramu-
rile: dorsalã a limbii, profundã a limbii (raninã), care formeazã uneori, cu
cea din partea opusã, pe faþa ventralã a vârfului limbii, arcul ranin;
2) arterele tonsilarã ºi palatinã ascendentã din facialã;
3) faringianã ascendentã din carotida externã.
Venele limbii dreneazã în vena lingualã, afluent al venei jugularã internã,
fiind reprezentate de venele: dorsale ale limbii, profundã a limbii ºi comitantã
a nervului hipoglos.
Limfaticele limbii dreneazã în limfonodulii cervicali profunzi superiori
prin staþii intermediare, realizând trei curente:
1) curentul apical aferent limfonodulilor submentali, culege limfa din por-
þiunea vârfului limbii;
2) curentul lateral aferent limfonodulilor submandibulari, dreneazã limfa de
la marginile limbii;
3) curentul central aferent limfonodulilor submandibulari, de aceeaºi parte ºi
opuºi, culege limfa din porþiunea centralã a corpului limbii.
Capitolul 6
SISTEMUL OLFACTIV
contrã, a unei stãri depresive, pasive. Are rol esenþial în adaptare ºi cunoaºtere
sau recunoaºtere (de exemplu, nou-nãscutul îºi recunoaºte mama dupã miros),
în comportamentul sexual.
Mirosul poate trezi ºi porni filmul amintirilor ca ºi cum ai apãsa pe un
întrerupãtor (amintiri despre cei dragi, despre oameni, animale, situaþii ºi
despre anumite sentimente).
Mirosul este adesea primul rãspuns la stimuli (ne alerteazã la un incendiu
înainte de a-l vedea, detecteazã mirosul de gaz, ne face sã renunþãm la
mâncarea stricatã înainte de a o gusta) etc.
Intensitatea senzaþiei olfactive este proporþionalã cu concentraþia substanþei
odorante. Ea variazã însã ºi în funcþie de configuraþia cãilor nazale, de
umiditatea, temperatura ºi presiunea aerului înconjurãtor, precum ºi de starea
funcþionalã a mucoasei olfactive. Astfel intensitatea senzaþiei olfactive scade
foarte mult dacã mucoasa olfactivã este prea umedã sau prea uscatã. De
exemplu, guturaiul, când umezirea abundentã a mucoasei olfactive poate
provoca dispariþia temporarã a senzaþiei de miros.
Sensibilitatea olfactivã reprezintã fenomenul de adaptare care constã în
scãderea treptatã, pânã la dispariþie, a intensitãþii senzaþiei olfactive pentru
anumite substanþe care acþioneazã timp îndelungat asupra receptorilor olfac-
tivi. Sensibilitatea olfactivã pentru aceste substanþe reapare dacã excitarea
receptorilor este întreruptã pentru o perioada de timp prin înlãturarea sub-
stanþei excitante. Adaptarea este specificã pentru fiecare substanþã în parte.
Sistemul olfactiv începe sã fie vizibil la sfârºitul sãptãmânii a 4-a sub forma
unor îngroºãri ectodermice plasate pe faþa anterioarã a procesului frontonazal
numite placode olfactive, pentru formarea cãrora este necesarã expresia Pax-6
(Grindley, 1995). Placodele nazale au originea pe extremitatea anterolateralã
a plãcii neurale înainte de înfundarea ºi închiderea sa.
La rândul lor, centrul fiecãrei placode olfactive se înfundã formând gro-
piþele olfactive care sunt înconjurate de mezenchimul subiacent acoperit de
ectoderm, formând o ridicãturã în formã de potcoavã cu deschiderea inferior
unde delimiteazã ºanþul nazolacrimal. Extremitãþile acesteia sunt procesele
nazale medial ºi lateral. În sãptãmânile 6 ºi 7 aceste procese participã la
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 153
formarea nasului: procesele nazale mediale vor forma vârful ºi dosul nasului,
inclusiv partea anterioarã a septului nazal, iar procesele nazale laterale vor
genera aripile nasului.
La sfârºitul sãptãmânii a 6-a, gropiþele nazale fuzioneazã ºi formeazã un
sac nazal ectodermic care se înfundã înaintea cavitãþii orale ºi formeazã
împreunã o cavitate mare. De la 6,5 sãptãmâni, apare o membranã subþire
care separã cavitatea oralã de cea nazalã, membrana oronazalã, cu evoluþie
de scurtã duratã, se rupe ºi în a 7-a sãptãmânã cele douã cavitãþi vor comunica
prin choanele nazale primitive formate în partea posterioarã a palatului primar.
În sãptãmânile 8-9, odatã cu dezvoltarea ºi fuzionarea proceselor palatine
laterale ºi formarea palatului secundar, s-a dezvoltat ºi septul nazal, cavitatea
nazalã s-a alungit considerabil ºi s-a divizat în douã fose nazale care comunicã
cu partea superioarã a faringelui prin choanele nazale definitive.
Epiteliul gropiþei nazale exercitã acþiune inductoare asupra mezenchimului
înconjurãtor provenit din crestele neurale sã formeze o capsulã cartilaginoasã
în jurul lui. Porþiunea medialã a capsulei va participa la formarea septului
nazal ºi a osului etmoid, iar porþiunea lateralã va forma oasele nazale. În luna
a treia pe oasele etmoidale se formeazã cornetele (concae) nazale care vor
mãri suprafaþa foselor nazale. Unele sinusuri paranazale încep sã se dezvolte
în timpul vieþii fetale, în timp ce altele se vor forma dupã naºtere.
În sãptãmânile 6-7 din partea medialã a placodelor olfactive va apãrea o
pereche de diverticuli epiteliali care invagineazã în septului nazal, lângã
palat, organele vomeronazale. Au dezvoltarea cea mai mare în luna a 6-a (6-8
mm) dupã care încep sã regreseze rãmânând ca mici structuri chistice (Smith
ºi Bhatnagar, 2000), spre deosebire de unele mamifere unde este tapetat de un
epiteliu olfactiv modificat care are rol în detecþia feromonilor.
Partea dorsalã a epiteliului gropiþelor nazale începe sã se diferenþieze
pentru a deveni epiteliul olfactiv înalt specializat. Devreme în viaþa embrionalã
ºi apoi în tot cursul vieþii, epiteliul olfactiv este capabil sã formeze neuroni
senzoriali bipolari primitivi. Unii dintre aceºtia migreazã spre creier, alþii
secretã un substrat pentru formarea axonilor care se dirijeazã spre bulbii
olfactivi. Alte celule, în special cele din primordiul organului vomeronazal,
sintetizeazã luteinizing hormone-releasing homone ºi migreazã spre hipo-
talamus, locul sintezei ºi eliberãrii acestui hormon la adult.
Tot din placodele olfactive se vor forma ºi celulele de susþinere ºi celulele
glandulare.
În viaþa fetalã, epiteliul olfactiv are unele funcþii care nu se vor mai pãstra
dupã naºtere.
154 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Sistemul olfactiv periferic poate suferi lezãri ale epiteliului olfactiv sau
secþiuni ale nervilor olfactivi restabilesc, în cele mai multe cazuri, conexiunile
158 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
fac sinapsã cu nervii olfactivi, iar cele secundare, desprinse lateral, fac sinapse
cu dendritele celulelor granulare. Axonul reprezintã principala eferenþã a
bulbului olfactiv, intrând în structura tractului olfactiv. Pe parcurs lasã cola-
terale recurente care se opresc în bulbul olfactiv.
Neuronii în pãmãtuf au corpul neuronal în stratul plexiform extern.
Dendritele, bogat ramificate, ajung la nivelul glomerulului olfactiv unde
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 161
Cortexul olfactiv este aria corticalã care primeºte inputuri senzoriale directe
fãrã interpunerea talamusului, constituind singura cale senzorialã nontalamicã.
Cea mai mare parte a cortexului olfactiv este de tip primitiv, cu 3 straturi. Centrii
olfactivi nu au organizare topicã, motiv pentru care nu putem aprecia spaþial
stimulii olfactivi, lucru posibil doar cu participarea altor organe de simþ.
Cortexul olfactiv primar este localizat în tuberculul olfactiv ºi aria septalã
(fig. 28), cu cele douã porþiuni, cortexul prepiriform ºi cortexul periamigdalian
(Fix, 2002).
Se folosesc mai mulþi termeni pentru a defini ºi descrie diferite grade ale
disfuncþiilor olfactive.
Anosmia reprezintã pierderea temporarã sau definitivã a mirosului.
Hiposmia defineºte scãderea senzaþiei olfactive.
Disosmia reprezintã distorsionarea senzaþiilor olfactive.
Cacosmia defineºte senzaþia unui miros urât sau respingãtor.
Parosmia defineºte prezenþa unei senzaþii olfactive în absenþa unui stimul
adecvat.
Phantosmia reprezintã senzaþia unui miros halucinant, adesea neplãcut
în naturã.
Sindromul olfactiv de referinþã este o tulburare psihologicã care îl face pe
pacient sã-ºi imagineze cã mirosul corpului sãu este puternic.
Cauzele disfuncþiilor olfactive pot fi reprezentate de traumatisme craniene
sau ale creierului, boli neurodegenerative cum ar fi boala Parkinson sau boala
Alzheimer, schizofrenia, depresii sau migrene. Leziuni fizice ale cavitãþii
nazale, afectarea epiteliului olfactiv, infecþii, utilizarea unor sprayuri nazale,
inhalarea unor substanþe toxice pot determina disfuncþii olfactive.
Leziunile în aria olfactivã a cortexului orbitofrontal duce la pierderea capa-
citãþii de a deosebi mirosurile. De asemenea, pierderea progresivã a mirosului
poate fi asociatã cu dezvoltarea unei tumori la baza fosei craniene anterioare.
Aromoterapia are o influenþã deosebitã ºi este la modã (de exemplu, se
pare cã mirosul florilor poate reduce stressul prin modularea sistemului
imunitar ºi readucerea organismului la starea de normalitate).
166 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Capitolul 7
SISTEMUL TEGUMENTAR
Pielea este un sistem complex care derivã din douã straturi germinative
diferite, ectoderm si mezoderm. Epidermul derivã din ectodermul de supra-
faþã, iar dermul din mezoderm care diferenþiazã þesut conjunctiv ºi vase.
Mezodermul care formeazã majoritatea þesutului conjunctiv dermic derivã
din mezodermul somatic lateral (ventral ºi lateral al trunchiului, al membrelor),
dar o parte se formeazã din dermatoamele somitelor (dorsal al trunchiului).
În continuare, evoluþia este reglatã prin interacþiuni inductive reciproce
epitelio-mezenchimale.
Stratul exterior al pielii începe sã se formeze ca un singur strat de celule
ectodermice. Treptat în primul ºi al doilea trimestru creºte în grosime, devine
multistratificat ºi încep sã aparã diferenþele regionale.
Primul stadiu este formarea unui strat de celule aplatizate care acoperã
mezenchimul subiacent numit periderm, la sfârºitul sãptãmânii a 4-a, apoi
stratul bazal, iniþial cu celule cuboidale. Celulele acestui strat sunt implicate
în schimburile de apã, sodiu ºi, posibil, glucozã între fluidul amniotic ºi
epiderm.
În luna a 2-a (ziua 40-50), melanoblastele derivate din crestele neurale
migreazã în dermul embrionar, de unde, mai târziu, migreazã la joncþiunea
dermo-epidermicã unde se vor diferenþia în melanocite ale cãror procese se
pot extinde printre celulele epidermice. Semnalele Wnt regleazã procesul de
formare al granulelor de pigment numite melanozomi sau premelanozomi.
Melanocitele vor începe sã producã melaninã înainte de naºtere ºi se va
distribui în celulele epidermice. Numãrul celulelor pigmentare din piele nu
diferã mult între diferite rase, dar melanocitele de la cei cu pielea neagrã
conþin mai multe granule pe celulã.
Tot acum, între sãptãmânile 10-17, epidermul formeazã crestele epidermice
care se extind în dermul în curs de dezvoltare (Babler, 1991, Coolen ºi colab.,
2010). Cutarea membranei bazale are loc ceva mai târziu, la începutul lunii
a 4-a. Crestele epidermice vor produce ºanþuri pe suprafaþa palmelor ºi
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 169
celule cuboidale, când se aflã la baza epidermului, în mod gradat devin mai
aplatizate când ajung spre suprafaþã, moment în care ºi-au pierdut ºi structura
internã. La pielea sãnãtoasã, aceste celule de suprafaþã sunt aºezate strâns una
lângã alta într-un mod suprapus, care contribuie la funcþia de protecþie.
1) Stratul bazal sau germinativ este alcãtuit dintr-un singur strat de celule
columnare bazofile, care sunt situate pe lamina bazalã de la joncþiunea
epiderm-derm. Au o activitate mitoticã intensã ºi genereazã keratinocitele
din celelalte straturi. Se ataºeazã între ele prin desmozomi ºi de lamina
bazalã prin hemidesmozomi, structuri care conþin citokeratinã.
2) Stratul spinos este alcãtuit din mai multe straturi de keratinocite de formã
cuboidalã sau poligonalã în partea bazalã, care se aplatizeazã pe mãsurã ce
apropie de partea superficialã. Citoplasma este plinã de tonofilamente care
se extind ºi în procese, la celulele vecine, de unde ºi aspectul spinos. Se
întâlnesc ºi mitoze, dar mai puþine ca în stratul bazal.
3) Stratul granulos constã din 3-5 straturi celulare de celule poligonale
aplatizate care conþin numeroase granule de keratohialinã ºi granule lamelare.
4) Stratul lucidum devine aparent numai în pielea groasã, sub forma unei
benzi acidofile, translucide de keratinocite aplatizate, ai cãror nuclei,
organite, limite intercelulare nu sunt vizibile. Citoplasma conþine agregate
dense de citokeratinã într-o matrice amorfã derivatã din granulele de
keratohialinã, de fapt keratinã imaturã cunoscutã sub numele de eleidinã.
5) Stratul cornos este alcãtuit din 15-20 straturi de keratinocite moarte, plate,
fãrã nucleu, cu membranã groasã, pline cu keratinã maturã, reprezentând
stadiul matur al keratinizãrii. Celulele moarte se exfoliazã permanent de la
suprafaþã ºi vor fi înlocuite permanent prin succesive valuri mitotice ºi de
diferenþiere cu celule din straturile profunde.
Sistemul pigmentar asigurã culoarea pielii ºi este reprezentat de: 1)
conþinutul în pigmenþii melaninã ºi caroten, 2) numãrul vaselor de sânge
dermice ºi 3) culoarea sângelui care circulã prin vase.
Melanina defineºte o clasã de pigmenþi care contribuie la culoarea pielii,
ochiului ºi pãrului, produºi de melanocite. Celule derivate din crestele neurale
migreazã în cursul embriogenezei în epiderm, în stratul bazal, fãrã a fi ataºate
de keratinocite. Melanocitele sunt celule rotunde, cu nucleu central, cu procese
lungi care se insinueazã printre celulele bazale ºi spinoase, terminându-se
prin mici indentaþii pe suprafaþa lor. Conþin în citoplasmã melanosomi în care
se sintetizeazã melanina. Nu existã diferenþe ale numãrului melanocitelor în
funcþie de culoarea pielii, ci numai în ceea ce priveºte ritmul sintezei,
acumulãrii ºi degradãrii melaninei.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 173
1) Unele fibre fac sinapsã cu neuronii din lamina I, dupã care axonii deuto-
neuronului se continuã cu tractul neo-spino-talamic sau spino-talamic
lateral sau spino-reticulo-talamic.
Majoritatea fibrelor se încruciºeazã preependimar ºi ajung în cordonul
anterolateral opus, o micã parte rãmân în cordonul homolateral. Aceste
fibre respectã o aºezare somatotopicã, plasându-se lateromedial în ordine,
sacral-cervical.
Ascensioneazã în lungul bulbului ºi punþii în poziþie postero-lateralã, iar în
mezencefal participã la formarea lemniscului spinal împreunã cu tractul
spino-reticulo-talamic. În talamus majoritatea fibrelor fac sinapsã cu al
treilea neuron în nucleul ventral postero-lateral, respectând somatotopia
lemniscului medial, altele în nucleul posterior ºi nucleul ventral caudal
parvocelular (rol în localizarea durerii). Axonii celui de al treilea neuron
traverseazã braþul posterior al capsulei interne ºi centrul medular, dupã
care se proiecteazã pe scoarþa cerebralã în ariile somestezice I ºi II, cu
excepþia fibrelor de la nucleul posterior care se proiecteazã în ariile 5 ºi 7
ale cortexului parietal.
2) Alte fibre fac sinapsã cu neuronii din laminele IV ºi V, dupã care axonii
deutoneuronului se continuã cu tractul paleo-spino-talamic sau spino-
-talamic ventral. Majoritatea axonilor neuronilor din laminele IV ºi V se
încruciºeazã ºi ajung în cordonul anterolateral opus, plasându-se înaintea
tractului spino-talamic lateral, organizându-se somatotopic în acelaºi fel,
sacrale superficial, apoi lombare, toracale ºi cervicale cel mai profund.
Ascensioneazã ºi, majoritatea fibrelor, se terminã în nucleii vegetativi ai
formaþiei reticulate din trunchiul cerebral, substanþa cenuºie periapeduc-
talã, iar o parte mai micã de fibre în nucleii talamici intralaminari (central,
parafascicular), atât homolateral, cât ºi de partea opusã. Fibrele talamice
se proiecteazã difuz pe scoarþa cerebralã, unele în sistemul limbic. Legã-
turile stabilite explicã reacþiile afective ºi emoþionale de însoþire a durerii.
3) Un grup separat de fibre fac sinapsã cu neuronii din laminele IV ºi V, dupã
care axonii deutoneuronului se continuã cu tractul spino-tectal care ascen-
sioneazã spre coliculii cvadrigemeni. Se terminã în coliculii cvadrigemeni
superiori, nucleii formaþiei reticulate ºi substanþa cenuºie periapeductalã.
mucoase a cãror sensibilitate este preluatã de ramuri ale nervilor facial (VII),
glosofaringian (IX) ºi vag (X), dar, dupã sinapsa cu deutoneuronul, axonii
acestuia se alãturã tracturilor trigeminale. Nervul vag recepþioneazã numai
sensibilitatea de la nivelul mucoaselor ºi nu are teritoriu cutanat. La aceºti
nervi cranieni se adaugã nervii spinali cervical C 2 ºi C3 care deservesc
regiunea occipitalã, mastoidianã ºi angulomandibularã.
Teritoriile cutanate faciale ale nervilor cranieni au primul neuron în
ganglioni de pe traiectul nervilor respectivi ºi sunt:
ramificaþiile senzitive ale ramurilor nervului trigemen au originea în
ganglionul trigeminal (Gasser) ºi culeg excitaþiile din zona situatã înaintea
unei linii convenþionale care uneºte vertexul cu un punct situat la nivelul
tragusului ºi apoi marginea lateralã a mentonului;
fibrele senzitive ale facialului cu originea în ganglionul geniculat ºi ale ner-
vului glosofaringian cu originea în ganglionul intracranian culeg excitaþiile
de la nivelul zonei Ramsey Hunt de la nivelul pavilionului urechii (conca ºi
meatul auditiv extern). Axonii acestor neuroni se alãturã tractului trige-
minal ºi fac sinapsã cu al doilea neuron în pars caudalis a nucleului spinal
al trigemenului din tegmentumul bulbar.
Axonii neuronilor din ganglionul trigeminal pãtrund în tegmentumul pontin
ºi se împart în ramuri ascendente ºi descendente care se vor îndrepta spre al
doilea neuron în care fac sinapsã.
Ramurile ascendente fac sinapsã în nucleul principal al trigemenului din
tegmentul pontin aducând sensibilitatea cutanatã a feþei.
Ramurile descendente cunoscute sub numele de rãdãcina descendentã a
trigemenului, fac sinapsã în nucleul spinal al trigemenului ºi transportã
durerea, temperatura ºi o parte a sensibilitãþii tactile a feþei. Acest nucleu
prezintã trei pãrþi:
1) pars oralis;
2) pars interpolaris;
3) pars caudalis.
Dintre aceste porþiuni, numai pars caudalis este pe traseul sensibilitãþii
cutanate a feþei. În porþiunea superficialã fac sinapsã fibrele care aduc sensibi-
litatea termicã ºi dureroasã, iar în porþiunea profundã fibrele care transportã
sensibilitatea tactilã ºi vibratorie a feþei. Tot aici vor face sinapsã ºi axonii
neuronilor din ganglionii geniculat al facialului ºi intracranian al glosofarin-
gianului.
180 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
Bibliografie
1. Adams RL, Parsons OA, Culbertson JL, Nixon SJ. Neuropsychology for Clinical
Practice. Churchill Livingstone, 1996.
2. Afiffi AK, Bergman RA. Functional Neuroanatomy. Text and Atlas. McGraw-Hill,
New York, 1998.
3. Agur ARM. Grants Anatomy. Ninth ed. Williams & Wilkins, 1991.
4. Akbarian S, Grusser OJ, Guldin WO. Cortico-fugal connections between the
cerebral cortex and brainstem vestibular nuclei in the macaque monkey. J Comp
Neurol, 1994, 339: 42139.
5. Alford BR (1996). Audiology. http://www.bcm.edu/oto
6. Allingham RR, de Kater AW, Ethier CR, Anderson PJ, Hertzmark E, Epstein DL.
The relationship between pore density and outflow facility in human eyes. Invest
Ophthalmol Vis Sci, 1992, 33(5):1661-9.
7. Alvarado J, Murphy C, Polansky J, Juster R. Age-related changes in trabecular
meshwork cellularity. Invest Ophthalmol Vis Sci, 1981, 21(5):714-27.
8. Anniko M. Postnatal maturation of cochlear sensory hairs in the mouse. Anat
Embryol, 1983, 166(3):355-68.
9. Anson JB, McVay ChB. Surgical Anatomy. 6th ed, Igaku-Shoin, Sauders, Phila-
delphia, 1984.
10. Avery JK. Essentials of oral histology and embryology. Mosby, Year Book, Inc.,
1992.
11. Avery JK. Oral development and histology. 2nd ed., Thieme Med Pub, 1994.
12. Avram E. Neuropsihologie Creier ºi funcþionalitate. Editura Universitarã, 2009.
13. Babler WJ. Embryologic development of epidermal ridges and their configurations.
Birth Defects, 1991, 27:95-112.
14. Baloh RW. Vertigo in Older People. Curr Treat Options Neurol, 2000, 2(1):81-9.
15. Barishak YR. Embryology of the Eye and its Adnexa, 2-nd Ed.Karger, Basel, 124-130.
16. Barmack NH. Central vestibular system: vestibular nuclei and posterior cere-
bellum. Brain Res. Bull, 2003, 60: 51141.
17. Bazwinsky I, Hilbig H, Bidmon H-J, Rübsamen R. Characterization of the human
superior olivary complex by calcium binding proteins and neurofilament H (SMI-32).
J Comp Neurol, 2003, 456(3):292-303.
18. Baylor D. How photons start vision. Proc Natl Acad Sci USA, 1996, 93:560-5.
19. Beament J. How. We Hear Music: the Relationship Between Music and the Hearing
Mechanism. Woodbridge, Boydell Press, 2001.
20. Bear MF, Connors BW, Paradiso MA. Neuroscience, Lippincott Williams & Wilkins,
2006.
184 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
42. Colman AM. Oxford Dictionary of Psychology. 2nd ed. Oxford University Press.
2006, 530.
43. Coolen NA, Schouten KCWM, Middelkoop E, Ulrich MMW. Comparison between
human fetal and adult skin. Arch Dermatol Res, 2010, 302(1):47-55.
44. Costanzo RM. Regeneration of olfactory receptor cells. Ciba Found Symp. 1991,
160:233-42.
45. Costanzo RM, Morrison EE. Three-dimensional scanning electron microscopic
study of the normal hamster olfactory epithelium. J Neurocytol 1989, 18: 381-91.
46. Davis KA. Contralateral effects and binaural interactions in dorsal cochlear nucleus.
J Assoc Res Otolaryngol, 2005, 6(3): 28096.
47. Davies AM, Lumsden A. Ontogeny of the somato/sensory system: origin and early
development of primary sensory neurons. Annu Rev Neurosci, 1990, 13:16-22.
48. Dayal VS, Farkashidy J, Kokshanian A. Embryology of the ear. Can J Otolaryngol,
1973, 2:136-42.
49. Delay RJ, Dionne VE. Coupling between sensory neurons in the olfactory epithelium.
Chem Senses 2003, 28:807-15.
50. Deng M, Pan L, Xie X, Gan L. Requirement for Lmo4 in the vestibular morpho-
genesis of mouse inner ear. Dev Biol, 2010, 338(1):38-49.
51. Devinsky O, Feldman E. Examination of the cranial and peripheral nerves. New
York, Churchill Livingstone, 1988.
52. De Waele C, Baudonniere PM, Lepecq JC, Tran Ba Huy P, Vidal PP. Vestibular
projections in the human cortex. Exp Brain Res, 2001, 141:54151.
53. Dibas AI, Mia AJ, Yorio T. Aquaporins (water channels): role in vasopressin-
-activated water transport. Proc Soc Exp Biol Med, 1998, 219(3):183-99.
54. Dieterich M, Bense S, Stephan T, Brandt T, Schwaiger M, Bartenstein P. Medial
vestibular nucleus lesions in Wallenbergs syndrome cause decreased activity of the
contralateral vestibular cortex. Ann NY Acad Sci, 2005, 1039:36883.
55. Dieterich M, Brandt T. Vestibular system: anatomy and functional magnetic
resonance imaging. Neuroimaging Clin N Am, 2001, 11:26373.
56. Domnguez PR. The study of postnatal and later development of the taste and
olfactory systems using the human brain mapping approach: an update. Brain Res
Bull, 2011, 84(2):118-24.
57. Doty RL. Office procedures for quantitative assessment of olfactory function. Am
J Rhinol, 2007, 21(4):460-73.
58. Duque-Parra JE. Perspective on the vestibular cortex throughout history. Anat Rec
B New Anat, 2004, 280(1):159.
59. Encyclopaedia Britannica. 2011. Encyclopaedia Britannica Online.
<http://www.britannica.com/EBchecked/topic/534740/sense-organ>sense organ.
60. Escada AP, Lima C, Madeira da Silva J. The human olfactory mucosa. Eur Arch
Otorhinolaryngol, Springer-Verlag 2009, http://www.neurocare.gr/pdfs/Escada.pdf
61. Ethier CR, Coloma FM, Sit AJ, Johnson M. Two pore types in the inner-wall
endothelium of Schlemms canal. Invest Ophthalmol Vis Sci, 1998, 39(11):2041-8.
62. Felleman D, Van Essen D. Distributed hierarchical processing in the primate
cerebral cortex. Cereb Cortex, 1991, 1(1):147.
186 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
63. Ferrari CC, Marcos HJA, Carmanchahi PD, Affanni JM. Olfactory mucosa of the
South American armadillo Chaetophractus villosus: An ultrastructural study. Anat
Rec, 1988, 252: 325-39.
64. Fix JD. Neuroanatomy. Lippincott Williams & Wilkins. 2002, 326.
65. Forrester J, Dicki A, McMenamin P, Lee W. The Eye. Basic Sciences in Practice,
Saunders, London, 1996.
66. Frâncu LL, Cãlin DL, Ghibîrsinã CC, Ciobanu A. Nervul facial: organizarea
anatomicã a ramurilor periferice ale feþei. Revista Medicina Stomatologicã, Suppl,
Iaºi, 2003, 340-6.
67. Frâncu LL, Cãlin D, Ghibîrsinã CC, Ciobanu A. Nervul facial: studiul raporturilor
spaþiale ale ramurilor terminale cu structurile feþei. Rev Med Chir, Iaºi, 2003,
107(3, suppl 1):164-8.
68. Frâncu LL, Varlam H. Anatomie regionalã ºi aplicatã. Capul ºi gâtul. Junimea,
Colecþia Anatomia Rediviva, 2, Iaºi, 2003.
69. Fyhn M, Molden S, Witter M, Moser E, Moser M. Spatial representation in the
entorhinal cortex. Science, 2004, 305(5688): 125864.
70. Gartner LP, Hiatt JL. Colour Textbook of Histology, Wolters Kluver, Lippincott
Williams & Wilkins, 5th ed, 2009.
71. Gelfand SA. Hearing, An Introduction to Psychological and Physiological Acoustics.
4th ed, Marcel Dekker, 2004.
72. Getchell ML, Getchell TV. Fine structural aspects of secretions and extrinsic
innervation of the olfactory mucosa. Micros Res Tech, 1992, 23:111-27.
73. Gilissen E, Zilles K. The calcarine sulcus as an estimate of the total volume of
human striate cortex: a morphometric study of reliability and intersubject variability.
J Hirnforsch, 1996, 37(1):57-66.
74. Goldsmith LA. Physiology, biochemistry and molecular biology of the skin. 2nd ed,
Oxford University, New York, 1991.
75. Golu M. Fundamentele psihologiei. Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti,
2005.
76. Golu M, Dãnãilã L. Tratat de Neuropsihologie. Edit Med, 2006.
77. Goodale MA, Milner AD. Separate pathways for perception and action. Trends in
Neuroscience, 1992, 15(1):205.
78. Green CB, Besharse JC. Retinal circadian clocks and control of retinal physiology.
J Biol Rhythms, 2004, 19:91-102.
79. Grindley JC, Davidson DR, Hill RE. The role of Pax-6 in eye and nasal development.
Development, 1995, 121:1433-42.
80. Guldin WO, Grusser OJ. Is there a vestibular cortex? Trends Neurosci. 1998,
21:2549.
81. Hafting T, Fyhn M, Molden S, Moser M, Moser E. Microstructure of a spatial map
in the entorhinal cortex. Nature, 2005, 436(7052):8016.
82. Hahn MB, McQuillan PM, Sheplock GJ. Regional Anesthesia. An atlas of Anatomy
and Techniques. Mosby, St Louis, Baltimore, Boston, 1996.
83. Haider JF. A Histological Study of Human Olfactory Mucosa: regional Distribution
and Age Related Changes. PhD thesis, University of Health Sciences, Lahore,
2008.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 187
84. Haines DE. Neuroanatomy. An atlas of Structures, Sections and Systems. 5th ed,
Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, Baltimore, New York, 2000.
85. Haines DE. Fundamental Neuroscience. 2nd ed, Churchill Livingstone, New York,
2002.
86. Hamilton WJ, Mossman HW. Hamilton, Body and Mossmans Human Embryology,
Cambridge: Heffer, 1972.
87. Hanley K, Dowd TO, Considine N. A systematic review of vertigo in primary care.
Brit J Gen Pract, 2001, 51(469):666-71.
88. Harlow DE, Barlow LA. Embryonic origin of gustatory cranial sensory neurons.
Dev Biol, 2007, 310(2):317-28.
89. Healey JE, Hodge J. Surgical anatomy. 2nd ed, Toronto BC Decker, 1990.
90. Hill DL. Taste development. In: Blass EM, editor. Handbook of Behavioral Neuro-
biology: Developmental Psychobiology. New York: Kluwer/Plenum, 2001, 517.
91. Hotson Rj, Baloh WR. Acute Vestibular Syndrome. N Engl J Med, 1998, 339:680-5.
92. Hubel DH, Wiesel TN. Functional architecture of the macaque monkey visual
cortex. Proceedings of the Royal Society of London, Biological Sciences, 1977,
198(1130):1.59.
93. Inomata H, Tawara A, Anterior and posterior parts of human trabecular meshwork.
Jpn J Ophthalmol, 1984, 28(4):339-48.
94. Ishida K, Panjwani N, Cao Z, Streilein JW. Participation of pigment epithelium in
ocular immune privilege. 3. Epithelia cultured from iris, ciliary body, and retina
suppress T-cell activation by partially non-overlapping mechanisms. Ocul Immunol
Inflamm, 2003, 11:91-105.
95. Iizuka M. Welcome to the wonderful world of 3D. Optics and Photonics News,
2007, (18)4:8-9.
96. Jacobs J, Kahana MJ, Ekstrom AD, Mollison MV, Fried I. A sense of direction in
human entorhinal cortex. Proc Natl Acad Sci USA, 2010, 107:648792.
97. Jafek BW, Murrow B, Linschoten M. Evaluation and treatment of anosmia. Curr
Opin Otolaryngol Head Neck Surg, 2000, 8:63-7.
98. Johnson CL, Holbrook KA. Development of human embryonic and fetal dermal
vasculature. J Invest Dermatol, 1989, 93(Suppl):105-9.
99. Johnson KE. Human Developmental Anatomy. Wiley Med Pub, New York, Chichester,
Brisbane, Toronto, Singapore, 1989, 337-49.
100. Johnson M, Shapiro A, Ethier CR, Kamm RD. Modulation of outflow resistance by
the pores of the inner wall endothelium. Invest Ophthalmol Vis Sci, 1992, 33(5):
1670-5.
101. Kahane P, Hoffmann D, Minotti L, Berthoz A. Reappraisal of the human vestibular
cortex by cortical electrical stimulation study. Ann Neurol, 2003, 54(5):61524.
102. Kahle W, Leonhardt H, Platyer W. Anatomie. Système nerveux. Flammarion-
-Medicine-Sciences, Paris, ed 8, 1992, 312-55.
103. Kandel ER, Schwarz JH, Jessell TM. Principles of Neuroscience. 3rd Ed, Appleton
& Lange, Norwalk. 1991, 500-11.
104. Kavoi B, Makanya A, Hassanali J, Carlsson H-E, Kiama S. Comparative functional
structure of the olfactory mucosa in the domestic dog and sheep. Annals of Anatomy
Anatomischer Anzeiger, 2010, 192(5): 329-37.
188 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
105. Keller A, Vosshall LB. A psychophysical test of the vibration theory of olfaction.
Nature Neurosci, 2004, 7(4):3378.
106. Keller A, Vosshall LB. Neuroscience: on the Human Olfactory System. Current
Biology, 2004 14:R875, http://www.current-biology.com
107. Kier LE, Staib LH, Davis LM, Bronen RA. MR Imaging of the Temporal Stem:
Anatomic Dissection Tractography of the Uncinate Fasciculus, Inferior Occipito-
frontal Fasciculus, and Meyer¢s Loop of the Optic Radiations. Am J Neuroradiology,
2004, 25(5):67791.
108. Kiernan JA. The Human Nervous System. An Anatomical Viewpoint, 7th ed,
Lippincott Raven, 1998.
109. Kingsley RE. Concise text of Neuroscience. 2nd ed, Lippincott Williams & Wilkins,
Philadelphia, 2000.
110. Kjaer I, Fischer Hansen B. The human vomeronasal organ: prenatal developmental
stages and distribution of luteinizing hormone-releasing hormone. Eur J Oral Sci,
1996, 104(1):3440.
111. Kobayashi Y, Nakamura H, Funahashi J-I. Epithelial-mesenchymal transition as a
possible mechanism of semicircular canal morphogenesis in chick inner ear. Tohoku
J Exp Med, 2008, 215(3):207-17.
112. Kolb B, Whishaw IQ. Fundamentals of human neuropsychology. New York: Worth.
2003.
113. Kosaka K, Toida K, Aika Y, Kosaka T. How simple is the organization of the
olfactory glomerulus?: the heterogeneity of so-called periglomerular cells. Neurosci
Res, 1998, 30: 101-10.
114. Kratzing JE. Anatomy and histology of the nasal cavity of the koala
(Phascolarctos Cinereus). J Anat, 1984, 138:55-65.
115. Krimm RF. Factors that regulate embryonic gustatory development. BMC Neurosci,
2007, 8 Suppl 3(1);S4.
116. Kumar P, Kumar S, Singh Y. Histological studies on the nasal ethmoturbinates of
goats. Small Ruminant Res, 1993, 11(1):85-92.
117. Lamb TD, Pugh EN, Jr. Dark adaptation and the retinoid cycle of vision. Prog
Retin Eye Res, 2004, 23:307-80.
118. Land MF, Fernald RD. The evolution of eyes. Annual Review Neurosci, 1992,
15:1-29.
119. Lane AP, Gomez G, Dankulich T, Wang, H, Bolger, WE, Rawson, NE. The
superior turbinate as a source of functional human olfactory receptor neurons.
Laryngoscope 2002, 112: 7:1183-9.
120. Lang J. Skull. Base and Related Structures. Atlas of Clinical Anatomy. 2nd ed,
Schattauer, Stuttgart, New York, 2001.
121. Larsen WJ. Human Embryology. Churchill Livingstone, New York, Edinburgh,
London, Melbourne, Tokyo, 1993, 341-51.
122. Larsen WJ. Embryologie humaine. Churchill Livingstone INC New York, 1996,
341-351.
123. Lasiter PS. Postnatal development of gustatory recipient zones within the nucleus
of the solitary tract. Brain Res Bull. 1992, 28:667-73.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 189
144. Monbaerts P. Development of the olfactory system. Semin Cell Dev Biol, 1997,
8:151-213.
145. Montgomery RL. Head and Neck Anatomy with Clinical Correlations. New York,
McGraw-Hill, 1981.
146. Montgomery TM. Anatomy, Physiology, and Pathology of the Human Eye. 1998.
www.tedmontgomery.com/the_eye/optcnrve.html
147. Moore JK. Organization of the human superior olivary complex. Microsc Res Tech,
2000, 51(4):403-12.
148. Moore K. Clinical Oriented Anatomy. 3rd ed, Wiliams & Wilkins, Baltimore, Hong
Kong, London, Munich, Philadelphia, Sydney, Tokio, 1992, 702-19.
149. Moore KL, Persaud TVN. The Developing Human. Clinically Oriented Embryology.
7th ed, Saunders, 2003.
150. Moore KL, Persaud TVN. The developing human. Clinically oriented Embryology,
8-th Ed. Saunders Elsevier, Philadelphia, 2008, 420-430.
151. Moore SJ, Munger BL. The early ontogeny of the afferent nerves and papillary
ridges in human digital glabrous skin. Dev Brain Res, 1989, 48:119-22.
152. Moran DT, Rowley JC, Jafek BW, Lovell MA. The fine structure of the olfactory
mucosa in man. J Neurocytol, 1982, 11(5):72146.
153. Morrison EE, Costanzo RM. Morphology of the human olfactory epithelium. J
Comp Neurol, 1990, 297:1-13.
154. Morrison EE, Costanzo RM. Morphology of olfactory epithelium in humans and
other vertebrates. Microsc Res Tech, 1992, 23(1):49-61.
155. Mort RL, Hay L, Jackson IJ. Ex vivo live imaging of melanoblast migration in
embryonic mouse skin. Pigment Cell Melanoma Res, 2010, 23(2):299-301.
156. Mortimer CB, Kraft S. Ophtalmology. In: Gross A, Gross P, Langer B (Eds): A
Complete Guide for Patients and Their Friends. Toronto, Harper & Collins, 1987.
157. Moses RA, Grodzki WJ, Etheridge EL, Wilson CD. Schlemms canal: the effect
of intraocular pressure. Invest Ophthalmol Vis Sci, 1981, 20(1):61-8.
158. Mountcastle VB. Modality and topographic properties of single neurons of cats
somatic sensory cortex. J Neurophysiol, 1957, 20(4):408-34.
159. Nadol JB Jr. Synaptic morphology of inner and outer hair cells of the human organ
of Corti. J Elect Micr Tech, 1990, 15:187-96.
160. Nakashima T, Kimmelman CP, Snow JB. Structure of human fetal and adult
olfactory epithelium. Arch Otolaryngol, 1984, 110:641-6.
161. Nakashima T, Kimmelman CP, Snow JB Jr. Immunohistopathology of human
olfactory epithelium, nerve and bulb. Laryngoscope. 1985, 95(4):391-6.
162. Nakashima T, Tanaka M, Inamitsu M, Uemura T. Immunohistopathology of variations
of human olfactory mucosa. Eur Arch Otorhinolaryngol, 1991, 248(6):370-5.
163. Nibu K, Li G, Zhang X, Rawson NE, Restrepo D, Kaga K, Keane WM, Rohstein
JL. Olfactory neuron-specific expression of NeuroD in mouse and human nasal
mucosa. Cell Tissue Res, 1999, 298(3):40514.
164. Northcutt RG. Taste buds: development and evolution. Brain Behav Evol. 2004,
64(3):198-206.
165. Okada T, Ernst OP, Palczewski K, Hofmann KP. Activation of rhodopsin: new insights
from structural and biochemical studies. Trends Biochem Sci, 2001, 26:318-24.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 191
187. Rosa MG, Tweedale R. Visual areas in lateral and ventral extrastriate cortices of the
marmoset monkey. J Comp Neurol, 2000, 422(4):62151.
188. Ross MH, Pawlina W. Histology: A Text and Atlas. Lippincott Williams & Wilkins,
6th ed, 2010
189. Rouvière H, Delmas A. Anatomie humaine descriptive, topographique et fon-
cionelle, tome 1 (tête et cou), 2002, Ed. Masson, Paris, 2002, 382-411.
190. Ruano-Gil D, Costa-Vila J, Barastegui C. Arrangement of the sclerocorneal trabecular
system in human fetuses. Acta Anat (Basel), 1986, 127(3):233-6.
191. Sadler TW. Langmans medical embryology. 6th ed., Williams & Wilkins Co,
London, 1990.
192. Sadler TW. Langmans Medical Embryology, 9-th Ed. Lipincott Williams&Wilkins,
Philadelphia, 2004, 415-426.
193. Sangari SK, Sengupta P, Pradhan S. Histogenesis of human olfactory mucosa. J
ASI, 1992; 41(2):111-5.
194. Schubert MC, Minor LB. Vestibulo-ocular physiology underlying vestibular hypo-
function. Phys Ther, 2004, 84:37385.
195. Schwob JE, Costanzo RM. Regeneration of the Olfactory Epithelium. The Senses:
A Comprehensive Reference, 2008, 4:591-612.
196. Seeley RR, Stephens TD, Tate Ph. Anatomy and Physiology, International Ed, 1991.
197. Seldon HL. Structure of human auditory cortex. I. Cytoarchitectonics and dendritic
distributions. Brain Res, 1981, 229(2):277-94.
198. Seldon HL. Structure of human auditory cortex. II. Axon distributions and morpho-
logical correlates of speech perception. Brain Res, 1981, 229(2):295-310.
199. Seldon HL. Structure of human auditory cortex. III. Statistical analysis of dendritic
trees. Brain Res, 1982, 249(2):211-21.
200. Shore SE. Auditory/Somatosensory Interactions. In Squire. Encyclopedia of Neuro-
science. Academic Press. 2009, 6915.
201. Sicher H, DuBrul EL. Oral anatomy. 6th ed, St Louis, CV Mosby, 1975.
202. Sincich L, Park K, Wohlgemuth M, Horton J. Bypassing V1: a direct geniculate
input to area MT. Nat Neurosci, 2004, 7(10):11238.
203. Sit AJ, Coloma FM, Ethier CR, Johnson M. Factors affecting the pores of the inner wall
endothelium of Schlemms canal. Invest Ophthalmol Vis Sci, 1997, 38(8): 1517-25.
204. Skandalakis JE, Skandalakis PN, Skandalakis LJ. Surgical Anatomy and Technique.
A Pocket Manual. Springer Verlag, 1995.
205. Smith PF. Vestibular-hippocampal interactions. Hippocampus. 1997, 7:46571.
206. Smith TD, Bhatnagar KP. The human vomeronasal organ. Part II. Prenatal development.
J Anat, 2000, 197:421-36.
207. Snell RS. Clinical Neuroanatomy for Medical Students. 3rd ed, Little, Brown
Company, Boston, Toronto, London, 1992.
208. Snell RS. Clinical Anatomy for medical students. 5th ed. Little, Brown and Comp,
Boston, 1995.
209. Sollars SI, et al. Age-related decrease of the chorda tympani nerve terminal field in
the nucleus of the solitary tract is prevented by dietary sodium restriction during
development. Neurosci, 2006; 137:1229-34.
210. Spoendlin H. Innervation densities of the cochlea. Acta Otolaryngol, 1972, 73:235-48.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 193
SECÞIUNE PLANªE
196 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 197
Planºa VIII. Aspect extern al porþiunii pietroase a osului temporal (partea stângã)
1. canalul carotic, prin apexul pietros; 2. canalul musculotubar; 3. procesul stiloid; 4. celule mastoi-
diene; 5. attica; 6. cavitatea timpanicã; 7. meatul auditiv extern.
ANATOMIA DESCRIPTIVÃ ªI CLINICÃ A ORGANELOR DE SIMÞ 205
Planºa IX. Aspect extern al porþiunii pietroase a osului temporal (partea dreaptã)
1. antrul mastoidian; 2. eminenþa piramidalã; 3. meatul acustic extern; 4. canalul facialului; 5. cohleea;
6. fereastra ovalã; 7. promontoriul.
206 DUMITRU PÃDURARU, ANCA SAVA, LAURIAN FRÂNCU, CRISTINEL STAN