GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU

INTEGRAREA COPIILOR CU TULBURARI

DE SPECTRU AUTIST
COLECTIV DE ELABORARE

AUTOR: Oliviana-Maria Giura

CONSULTANTI: Claudia Matei

Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata este o organizatie non-guvernamentala,

non-profit, care promoveaza din 2008 si sustine recuperarea si integrarea in medii sociale
a copiilor cu autism si este implicata in proiecte de educatie pentru copiii aflati in
dificultate si sprijinire a familiilor acestora.

Pentru mai multe informatii despre ATCA si proiectele desfasurate, vizitati:

www.asociatiatca.ro

Acest ghid a fost realizat in cadrul proiectului Terapie in Arta "Tia",desfasurat cu

finantare din partea Comisiei Europene, in cadrul Programului Tineret in Actiune – Sub-
actiunea 1.2.: Initiative ale tinerilor

Acest ghid reflecta doar vederile autorului, iar Comisia si Agentia Nationala nu pot fi
facute responsabile pentru utilizarea informatiei pe care o contine.
INTRODUCERE

Acest „Ghid de bune practici” abordeaza aplicarea tehnicilor ludice si creative in

activitatile copiilor si in procesul de recuperare si integrare sociala a acestora.

Experienta pe care am avut-o in toti anii de practica directa cu copiii, ne-a condus la
elaborarea acestui ghid. Orice metoda terapeutica sau forma de terapie aplicata copiilor
trebuie sa se centreze pe necesitatile de baza ale acestora: joc si stimulare adecvata a
planurilor de dezvoltare.

Atunci cand tehnicile ludice si creative stau la baza procesului terapeutic, pe langa
consolidarea unei bune relatii copil-terapeut sau copil-parinte, observam cresterea
motivatiei copilului pentru activitati, o mai buna integrare senzoriala, dezvoltarea psiho-
afectiva, a autonomiei si a relatiilor cu ceilalti.

Tehnicile creative utilizate in terapie ofera o libertate mai mare in interactiunea dintre
terapeut si beneficiar, decât tehnicile clasice. Aceasta nu presupune deprecierea
metodelor clasice, ele stau la baza acesteia, impreuna cu arta.

Acest ghid prezinta o serie de activitati de grup, ce au scop eficientizarea procesului de

invatare si integrarea copilului in mediu social.

Aceste exercitii stimuleaza integrarea senzoriala a copiilor, comunicarea, abilitatile

practice, cooperarea si au o flexibilitate mare, fiind o cale simpla de a interactiona
eficient cu copiii.
EVALUAREA SI STABILIREA OBIECTIVELOR

Există două direcţii terapeutice principale, orientate înspre problematica tulburărilor

pervazive de dezvoltare, pe care trebuie să se bazeze procesul de selectare a obiectivelor,
respectiv procesul de recuperare:

• intervenţia terapeutică timpurie

• integrarea copilului cu TSA într-un program educaţional adecvat (gradiniţă,

şcoală)

Identificarea şi evaluarea corectă a abilitaţilor şi necesităţilor de stimulare a copilului

trebuie făcută atât în situaţia în care este necesară abordarea unei terapii, cât şi in situaţia
de invătare a unor cunoştinţe noi.
Atât terapeuţii, cât şi părinţii trebuie să aibă în vedere faptul că propunerea unor obiective
în terapie, în învăţare şi stimulare prin joc trebuie să fie realistă, condiţionată de nivelul
de dezvoltare al copilului, de interesele si necesităţile acestuia.
Cunoaşterea particularitaţilor copilului şi a potenţialului acestuia determină metoda de
terapie adecvată problemei sale şi selectarea corespunzatoare a programelor de terapie.

În evaluarea abilităţilor psihomotrice trebuie să ne raportăm la următoarele aspecte:

- motricitatea generala ( mobilitatea capului si gatului, motricitatea membrelor
superioare, motricitatea membrelor inferioare)
- motricitatea fina
- schema corporala
- lateralitatea
- structura perceptiv-motrica de culoare
- structura perceptiv-motrica de spatiu si timp

În evaluarea abilităţilor verbale vom avea in vedere:

- nivelul de intelege a vorbirii (limbaj receptiv)
- capacitatea de imitatie a miscarilor fono-articulatorii
- capacitatea de redare a sunetelor prin imitatie (vorbirea reflectata)
- nivelul vorbirii independente (limbaj expresiv)
- abilitati de scris-citit

In evaluarea achizitiilor cognitive ne vom raporta la:

- nivelul de dezvoltare intelectuala (varsta de dezvoltare, coeficient de dezvoltare)
- intelegerea functionalitatii obiectelor
- capacitatea de sinteza si abstractizare
- utilizarea conceptelor cu reprezentare concreta sau abstracte (partile corpului,
denumirea obiectelor, categorii, numar, spatiu, timp, forma, culoare)
- capacitatea de rezolvare a problemelor
Pentru etapa de debut a terapiei este important sa se noteze abilitatile copilului si
particularitatile dezvoltarii acestuia.

Interventia terapeutica presupune adaptarea metodelor si tehnicilor de terapie in functie

de problematica si particularitatile copilului.

 Evaluarea initiala – presupune identificarea particularitatilor copilului, a nivelului

de dezvoltare actuala a acestuia si recomandarile necesare pentru debutul terapiei.
 Alegerea metodei/metodelor de terapie – identificarea obiectivelor si adaptarea
metodelor terapeutice. Se va urmari stimularea adecvata tuturor palierelor de
dezvoltare: motricitate, stimulare senzoriala, imitatie, limbaj receptiv si expresiv,
comunicare functionala, procese cognitive, socializare, autonomie personala,
comportament.
 Informarea si consultarea echipei si familiei in legatura cu planul de interventie
selectat.

Programele de terapie implementate in cazul copiilor cu autism isi propun dezvoltarea si

stimularea tuturor ariilor de dezvoltare.
 socializare
 autoservire
 limbaj
 cognitiv
 comportament

Limbaj
Copilul trebuie sa-si insuseasca si sa-si dezvolte limbajul, astfel incat sa-si poata
comunica nevoile –un rol decisiv avandu-l comunicarea functionala.
Limbajul nu se reduce la etichetarea obiectelor si actiunilor, o importanta mult mai mare
avand-o comunicarea spontana, initierea comunicarii si comunicarea functionala.
Daca un copil nu dezvolta comunicarea prin limbaj in cadrul unui program de terapie,
putem folosi metode alternative de comunicare – PECS.
Daca verbalizarea nu este posibila, este absolut necesar sa folosim metode alternative de
comunicare. Comunicarea este esentiala, iar daca un copil nu este invatat sa-si exprime
nevoile poate ajunge la un nivel ridicat de frustrare si la imposibilitatea de adaptare unui
mediu social adecvat.

Socializare
Din aceasta perspectiva, copilul trebuie sa-si dezvolte treptat abilitatile necesare pentru a
se putea integra si descurca in societate.
Aici se revine la ideea lucrului intensiv in ceea ce priveste dezvoltarea jocului la copil,
abilitatilor de imitare (tot ceea ce invatam, invatam imitandu-i pe ceilalti), observare,
intelegere a emotiilor, expresiilor nonverbale si a regulilor de grup si sociale.

Autonomie personala – presupune dezvoltarea autonomiei personale a copilului. In

cadrul planului de interventie, copilul trebuie sa invete sa lucreze si sa desfasoare
independent o serie de activitati simple, incluse in rutina zilnica.: sa manance singur, sa
se imbrace, sa puna jucariile la loc, sa faca ordine in camera etc.

Cognitiv – achizitiile cognitive reprezinta baza dezvoltarii generale uniforme a copilului.

Terapia aplicata trebuie trebuie sa ofere suportul necesar dezvoltarii inteligentei, gandirii
logice, memoriei si imaginiatiei, astfel incat integrarea intr-un cadru educational normal
sa fie facila si sa nu semnaleze diferente evidente intre nivelul de dezvoltare al copiilor.

Comportament – diminuarea sau extinctia comportamentelor inadecvate si consolidarea

comportamentelor pozitive.

In cadrul activitatilor de grup vom avea ca scop atingerea urmatoarelor obiective cadru:

 indeplinirea unei activitati individuale in cadrul grupului

 indeplinirea unui segment dintr-o activitate desfasurata impreuna cu unul sau mai
multi colegi
 respectarea regulilor impuse de adultul de ce coordoneaza activitatile grupului
 respectarea regulilor sociale generale
 prezenta comportamentelor adecvate necesare in cadrul social

Ca obiective specifice, in functie de varsta si nivelul de dezvoltare, ne vom propune:

 sa salute (verbal sau non verbal) ceilalti copii

 sa-si astepte randul, sa ofere si sa ceara adecvat ceea ce doreste
 sa foloseasca formule de politete
 sa poata coopera/ comunica cu ceilalti copii in jocuri simple sau complexe
 sa indeplineasca cu ajutor sau singur activitatile practice
TEHNICILE CREATIVE

ART TERAPIA

Terapia prin arta îl ajută pe copil să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile şi

tensiunile acumulate, să dezvolte abilităţi de comunicare şi să exerseze şi optimizeze
propriile capacităţi de relaţionare cu ceilalţi copii şi cu adulţii, ajutând în final, la
elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

Iată câteva dintre beneficiile art terapiei: dezvoltarea inteligenţei emoţionale, dezvoltarea
abilităţiilor de exprimare, comunicare şi relaţionare, creşterea adaptării în societate, o
dezvoltare armonioasă, echilibrată, responsabilizare, dezvoltarea iniţiativei, dezvoltarea
imaginaţiei şi a spiritului creativ, reducerea tensiunilor şi a anxietăţii, dezvoltarea unor
intrumente sănătoase de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea stimei de sine.

Art-terapia utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura,

poezia, teatrul, şi dansul ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii
fiecăruia, ajutându-l să exprime emoţiile profunde şi dificultăţiile pe care le întâmpină
sau pur şi simplu să se dezvolte armonios.

Copiii au rareori limbajul şi dezvoltarea cognitivă necesare procesării şi redării

experienţelor lor numai prin intermediul cuvintelor, astfel încât ei işi completează
comunicările în mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie şi comunicare,
cum ar fi joaca, metaforele şi o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice.

Tehnicile de art-terapie oferă copiilor oportunitatea de a explora şi exprima, prin

intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele
trăiri sau relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte. Atmosfera
relaxată îl indeamnă pe copil să se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descărca,
de a dezvălui trăiri care, în alte condiţii, par a fi inacceptabile.

Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul să devină conştient de sine, de
existenţa sa in lume. Desenele pot fi folosite în moduri variate, cu scopuri multiple şi la
diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul işi exprimă cu
uşurinţă emoţiile. Simplul act de a desena fără intervenţie exterioară reprezintă o
puternică exprimare a sinelui care ajută stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de
exprimare a sentimentelor. Desenul le ofera de asemenea, posibilitate de a a avea succes.
învăţând să aibă încredere în propriile forţe, copilul se dezvoltă.

Modelajul oferă atât experienţe kinestezice, cât şi tactile. Flexibilitatea şi maleabilitatea

lutului se potrivesc unei varietăti de nevoi. El pare să spargă adesea blocajele copilului,
putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentimentelor.
Copiii “supărati” pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine, prin
intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfărâma. Se
utilizează de asemenea şi plastilina. Lutul şi plastelina au si un efect benefic în sensul
relaxării mâinilor, în urma realizării unor exerciţii specifice. Modelajul este una dintre
activităţile preferate de copii.

Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi

emoţională, folosind diverse exerciţii. Ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte
imbunătaţirea motricităţii fine.

Poveştile şi confecţionarea de măsti au rolul de a-l ajuta pe copil să asimileze

experienţele trăite şi realitatea în general. Copilul învaţă să dea sens lumii din afara lui
dar şi să-şi structureze gândurile.

Alte tehnici folosite sunt teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile de mişcare, muzica şi
dansul, etc.

DANSUL SI MISCAREA CREATIVA

Dansul este o modalitate de exprimare a trairilor si, deci, de abordare terapeutica a

copilului.
Dansul, ca si desenul sau modelajul, este o modalitate de comunicare care-l face pe copil
sa se simta in siguranta, diminuându-i anxietatea. Este un procedeu prin care ajutam
copilul sa-si recâstige propriul corp, sa-si cunoasca mai bine corpul si sa se simta
confortabil in el. Absorbit de dans, copilul isi poate expune toate sentimentele si isi poate
lasa libere resentimentele. Terapia prin dans pleaca de la ideea in care corpul este
reprezentarea sinelui, iar sentimentele pe care le are persoana respectiva fata de propriul
corp, si modul in care isi utilizeaza corpul in repaus si in miscare, sunt expresia lumii sale
interioare.

MELOTERAPIA

Muzica poate fi definită ca arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor

combinate într-o manieră specifică. Ea se bazează pe ritm, melodie, armonie.
În opinia lui Schwabe meloterapia este „o metodă de tratament psihoterapeutic, care are
ca obiective: o activare emoţională, reglarea tensiunilor afective, o armonizare
psihosomatică; o acţiune de iniţiere şi de întărire a contactelor interpersonale; o stimulare
a vitalităţii” (Lecourt, 1993, pag. 123).

În cadrul activităţilor de meloterapie trebuie urmărite următoarele obiective:

dezvoltarea interesului faţă de activităţile muzicale;
formarea şi dezvoltarea auzului muzical (simţ melodic, ritmic, armonicopolifonic);
educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii;
formarea unor deprinderi practice muzicale (deprinderi de cânt, ritmice, melodice,
armonico-polifonice, de interpretare, de utilizare a instrumentelor, etc.);
educarea deprinderilor de a asculta muzică;
cultivarea imaginaţiei şi a creativităţii;
echilibrarea întregii personalităţi a copilului prin cultivarea unor trăsături de
caracter pozitive;
dezvoltarea sociabilităţii copilului prin participarea la activităţile organizate pe
grupuri de copii;

Cele mai cunoscute forme de muzicoterapie sunt:

 audierea pasiva: ascultarea anumitor bucati muzicale constituite ca o terapie;
 audierea activa: ascultarea de bucati muzicale si analizarea sentimentelor
provocate de acestea asupra pacientului;
 interpretarea: pacientul interpreteaza melodii pentru a-si ameliora anumite stari,
probleme de sanatate (in acest caz este nevoie ca beneficiarul sa aiba cunostinte
muzicale de baza);
 creatia muzicala: compozitia muzicala este o tehnica terapeutica foarte importanta
si presupune, de asemenea cunostinte muzicale.

TERAPIA SENZORIALA

Numita si “dieta senzoriala”, aceasta terapie implica un program de activitati strict

planificate de catre terapeutul ocupational , fiecare “dieta” fiind alcatuita si dezvoltata
astfel incat sa preintampine nevoile sistemului nervos al copilului respectiv. O dieta
senzoriala stimuleaza receptorii de contact (tactil, vestibular si proprioceptiv) prin tehnici
de alerta, organizare si calmare.
Metodele de dezvoltare a abilitatilor motorii care constau in educarea fizica adaptativa,
educarea miscarilor si gimnastica, sunt folosite deseori de catre terapeutii ocupationali si
de catre medici. Chiar daca este foarte important ca toate aceste abilitati sa fie antrenate,
abordarea integrarii senzoriale este vitala in tratarea tulburarii de integrare senzoriala.
Abordarea integrarii senzoriale este ghidata de un aspect important – motivatia copilului
in a-si selecta activitatile. Permitandu-le copiilor sa fie implicati activ si sa exploreze
activitatile care ofera experientele senzoriale benefice lor, copiii devin mai maturi si mai
eficienti in a-si organiza informatia senzoriala.
Tulburarea sau disfunctia de integrare senzoriala este o tulburare neurologica provenita
din incapacitatea creierului de a integra anumite informatii primite de la cele cinci
sisteme senzoriale principale ale corpului. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile
pentru detectarea semnalelor vizuale, a sunetelor, mirosurilor, gusturilor, temperaturilor,
durerii si pozitiei si miscarii corpului. Apoi, creierul isi formeaza o imagine combinata a
acestor informatii pentru ca corpul sa inteleaga ceea ce se petrece in jurul lui si sa
reactioneze adecvat. Continua relationare intre comportament si functionarea creierului se
numeste integrare senzoriala. Integrarea senzoriala ofera un fundament important pentru
mai tarziu, pentru invatarea complexa si comportament.
Experientele senzoriale includ atingerile, miscarea, vigilenta corporala, vederea, sunetele,
mirosul, gustul si forta gravitationala. Diferentierea intre aceastea poarta numele de
integrare senzoriala. In timp ce procesul integrarii senzoriale se petrece automat si fara
eforturi pentru majoritatea, pentru altii procesul nu functioneaza bine. Efort intens si
atentie mare sunt necesare acestor oameni pentru ca integrarea senzoriala sa se petreaca,
fara o garantie ca este eficienta. Cand acest lucru se intampla, scopurile nu sunt atinse
usor, rezultand tulburarea de integrare senzoriala.
Potrivit Sensory Integration International (SII), o corporatie non-profit preocupata de
impactul problemelor de integrare senzoriala in viata oamenilor, cateva dintre semnele
prezentei tulburarii de integrare senzoriala sunt urmatoarele:

• Hipersensibilitate la atingeri, miscari, imagini sau sunete.

• Nu reactioneaza corespunzator la atingeri, miscari, stimuli vizuali sau sunete.
• Dificultati specifice de invatare/ performante academice slabe.
• Dificultati in a face transferul de la o situatia la alta.
• Tendinta de a fi usor de distras/Control limitat al atentiei.
• Nivelul activitatii este de obicei neobisnuit de inalt sau de scazut.
• Probleme sociale si/sau emotionale.
• Dificultati in a invata noi miscari.
• Intarzieri in exprimare, discurs verbal sau abilitati motorii.
• Neindemanare sau nepasare aparenta.
• Impulsiv, fara autocontrol.
• Incapacitate de a se auto-calma.
• Constiinta de sine/vigilenta corporala scazute.

Cercetarile au identificat autismul si ADHD ca fiind cele mai mari tulburari care
contribuie la aparitia disfunctiei de integrare senzoriala, alaturi de tulburarile de invatare,
dizabilitatile de dezvoltare si sindromul X fragil.
EXERCITII PRACTICE

1. DESENUL GRUPULUI

Este un exercitiu care se poate aplica in etapa de inceput sau de formare a grupului sau in
cadrul unui grup deja consolidate.
Copiii care participa la acest exercitiu se pot cunoaste in prealabil sau pot sa se cunoasca
in cadrul acestei activitati.

Obiectivele urmarite:

Dezvoltarea comunicarii in grup;

Respectarea cerintelor, nevoilor, opiniilor membrilor grupului;
Cresterea tolerantei la frustrari si cresterea autocontrolului;
Colaborarea cu colegii de grup;
Adaptarea si respectarea regulilor stabilite in grup;
Respectarea limitelor stabilite in cadrul grupului;
Dezvoltarea creativitatii si a spontaneitatii.

Beneficiile activitatii:

Facilitarea libertatii de manifestare;

Reducerea anxietatilor, eliminarea inhibitiilor, descarcarea tensiunilor;
Realizarea unui contact verbal si nonverbal intre membrii grupului
Respectul pentru colegii de grup;
Antrenarea rabdarii si acceptarea regulilor de grup;
Cunoasterea copilului si a abilitatilor de interactiune in grup;
Incurajarea exprimarii sentimentelor atât prin desen, cât si prin povestirea desenului.

Metode utilizate:
Desenul sau pictura
Povestirea libera
Dialogul
Lucrul individual si in grup

Materiale necesare:
Coli mari de hârtie
Cartoane
Creioane colorate sau creioane carioca
Acuarele si pensule

Observatii si recomandari:
Daca vor exista copii care vor dori sa foloseasca mai multe culori sau un spatiu mai mare
pe plansa sau vor sta retrasi, asteptand sprijinul adultului, este eficient sa observati si sa
notati pe parcursul activitatii comportamentele pe care doriti sa le modelati.
Daca va propuneti ca obiectiv respectarea regulilor de grup, atunci este bine sa-i ajutati
sa-si delimiteze spatiul pe plansa si numarul exact de culori folosite de la inceputul
activitatii. In timpul aplicarii acestui exercitiu observam care sunt relatiile in cadrul
grupului, daca se ajuta reciproc, daca isi pot astepta randul la o anumita culoare, daca cer
adecvat ceea ce doresc.

2. CODUL DE SEMNE
Materiale necesare: o tabla sau o fartie, creta si carioci
Impreuna cu grupul, stabiliti si scrieti semne corespunzatoare unei actiuni sau activitati.
De exemplu:
X – bate din palme
/ - atinge umerii
O – adu-mi o masinuta
! – atinge nasul
+ - sari
* - da sut
Asigurati-va ca semnele sunt cunoscute si memorate de catre copii. In functie de nivelul
grupului, se pot folosi mai multe sau mai putine semne.
Scrieti un cod format dintr-un simbol, apoi din doua si, treptat din mai multe semne.
Scopul este sa ajunga la cat mai multe simboluri, astfel incat miscarile sa fie rapide si
amuzante. Jocul poate fi insotit de muzica.
Inversati rolurile – copiii scriu codul, iar parintii sau terapeutii executa miscarile.

Beneficii ale activitatii:

 Ajuta la dezvoltarea mnezica si asocierilor
 Imbunatareste discriminarea, planificarea motorie si coordonarea ochi-mana,
ochi-picior.
 Imbunatateste abilitatile motorii grosiere, limbajul receptiv
 Miscarea ochilor de la stanga la dreapta tablei sau foii ajuta la orietarea in pagina
si la citit

3. LAMAI SI PORTOCALE
Activitatea presupune aruncarea sau rostogolirea lamailor si portocalelor intr-o cutie sau
o punga cartonata.
Copiii poate sta jos pentru rostogolire sau, in picioare pentru a arunca sau culcati pe
burta. Cutia va fi pusa la o distanta mai mica initial, pentru a incuraja reusita.

Copiii pot plasa fructele in cutie intr-o anumita ordine (dupa culoare sau mai intai
portocalele, apoi lamaile etc, sau random).
Puteti realiza exercitiul, legand la ochi fiecare copil. Acestia pot ghici, pe rand, ce fruct a
fost rostogolit sau aruncat in cutie, dupa marime, textura, miros.
Finalizand activitatea, copiii poate fi antrenati in decojirea fructelor pentru a bea suc.
Beneficii ale activitatii
 Denumirea, numararea fructelor/obiectelor promoveaza atat penceptia vizuala, cat
si limbajul.
 Aranjarea sau aruncarea in ordine, dupa marime, forma, culoare, similaritati
imbunatateste capacitatea de a diferentia categoriile si secvetialitatea.
 Aruncarea, rostogolirea obiectelor spre o tinta imbunatateste coordonarea ochi-
mana si discriminarea vizual-spatiala.
 Rostogolirea fructelor cu mana, piciorul sau din diferite pozitii ale corpului
imbunatateste constientizarea corporala.
 Decojirea sau stoarcerea fructelor imbunatateste motricitatea fina si asigura
presiunea necesara simtului tactil.
 Prepararea sucului ii va face pe copii sa se simta utili si independenti.

4. ACVARIU
Activitatea presupune crearea unei “planse – acvariu”, pe care vor fi lipiti pestii decupati
si pictati de catre copii. Exercitiul este dinamic, centrat pe dezvoltarea abilitatilor de
motricitate fina si sociale. Puteti cere copiilor sa-si aleaga un animal marin, pe care sa-l
denumeasca sau sa-i puna un nume propriu si sa prezinte grupului alegerea facuta.

Metode utilizate
 Pictura si desen
 Colaj
 Dialog
 Lucru in grup

Materiale necesare:
- o plansa mare, colorata sau pictata in albastru
- fise cu anumale marine, pe care copiii sa le poata decupa
- acuarele/ carioci
- lipici
- foafeca
- pensule

Beneficiile activitatii:
- dezvoltarea motricitatii fine, a abilitatilor de decupat, colorat, lipit
- respectarea regulilor de grup
- stimularea limbajului
- exprimarea libera prin pictura si colaj
 5. PERETELE CU SURPRIZE

Materiale necesare:
O bucata mare de carton;
Diverse bucati de materiale textile (hartie, carpeta, blana etc.);
Lipici

Activitatea presupune utilizarea mai multor tipuri de materiale textile, pe care copiii le
vor selecta, in functie de preferinte, le pot taia si lipi pe peretele de carton. Copiii vor fi
rugati sa atinga fiecare bucata de pe peretele senzorial si sa denumeasca textura sau sa-si
exprime preferinta.

Puteti fii creativi: Intrebati ce alte obiecte din casa se mai simt la fel la atingere sau puteti
lega la ochi copiii pentru a-i lasa sa ghiceasca despre ce material este vorba.

Beneficii ale activitatii:

stimuleaza imaginatia si auto-disciplina,

dezvolta coordonarea dintre ochi si maini,
dau increderea de sine,
cultiva interesul pentru explorare,
incurajeaza munca in echipa.

6. JOC CU CARLIGE

Materiale necesare:

1. Carlige de rufe de lemn sau colorate;

2. Un carton duplex alb;
3. Bucati de material sau de hartie colorata;
4. Lipici;
5. Foarfeca;
6. Carioca.
Activitatea presupune urmatorii pasi:

1. Se taie un cerc din carton.

2. Se imparte trasand cu creionul triunghiuri ce ulterior sunt fie colorate fie se lipesc
de ele bucati de material ori hartie colorata in culoarea carligelor.
3. Daca carligele sunt de lemn pe marginea acestora se deseneaza culoarea
corespunzatoare unui triunghi de pe cerc
4. Se arata copilului cum sa prinda carligele pe marginea cercului.
5. Rugati copilul sa prinda carligul la culoarea respectiva care se potriveste.

Fii creativ!

 Folositi de fiecare data denumirile culorilor;

 Determinati copiii sa exploreze liber materialele de lucru si apoi sa inceapa sa le
sorteze;

Beneficii ale activitatii:

 Este o activitate ce dezvolta coordonarea ochi- mana, motrocitatea fina si

indemanarea, control, rabdare.
Lucrare realizata si tiparita in 50 de exemplare
cu sprijinul financiar al Comisia Europeana prin
Programul Tineret in Actiune”