Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020

Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

CURS I INTRODUCTIV
PROFESIA DE AUDIT LA NIVEL INTERNATIONAL SI NATIONAL;

NEVOIA DE SERVICII DE AUDIT

1.1 Nevoia de standarde si supraveghere publica in audit - Suport curs

facultativ
1.1.1 Servicii cu caracter de asigurare – Modelul SUA

1.1.2 Cererea de servicii de audit

1.1.3 Nevoia de audit

1.2 Normalizarea internatioala si nationala

1.2.1 Reglementarea la nivel International

1.2.2 Normalizarea la nivel nationala

1.2.3. Cerinte privind auditul conform OMFP 1802/2014

1.1 Nevoia de standarde si supraveghere publica in audit –

Suport curs facultativ

NOTA: PREZENTUL SUBCAPITOL 1.1 ESTE FACULTATIV SI ARE ROLUL DE A

PREZENTA UN MODEL ACTIV CARE A INFLUENTAT PROFESIA DE AUDIT

1.1.1 Servicii cu carecter de asigurare – Modelul SUA

Serviciile cu caracter de asigurare reprezinta servicii profesionale independente, care

permit imbunatatirea calitatii informatiilor oferite factorilor de decizie. Persoanele care poarta
raspunderea luarii deciziilor economice fac apel la serviciile cu caracter de asigurare pentru a
imbunatatii fiabilitatea si relevanta informatiilor pe care le utilizeaza ca baza in procesul de
luare a deciziilor. Serviciile cu caracter de asigurare sunt valoroase deoarece persoana care

1|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

ofera asigurarea respectiva este independenta si este perceputa ca fiind nepartinitoare fata de
informatiile pe care le examineaza.

Auditul situatiilor financiare istorice. Auditul situatiilor financiare istorice este o

forma de serviciu de certificare, prin care auditorul emite un raport in forma scrisa, exprimand
o opinie privind conformitatea aspectelor semnificative ale situatiilor financiare cu principiile
contabile general acceptate (PCGA/GAAP). Auditele reprezinta o forma predominanta de
servicii cu caracter de asigurare oferite de firmele de expertiza contabila.

In Statele Unite, companiile cotate la bursa de valori (numite si companii publice) sunt
obligate prin legislatia federala privind titlurile de valoare sa se supuna unor audite. Rapoartele
de audit pot fi gasite in raportul financiar anual al oricarei companii publice, iar situatiile
financiare auditate ale majoritatii companiilor pot fi consultate pe Internet. Chiar si inainte de
intrarea in vigoare a legislatiei federale privind titlurile de valoare, numeroase companii publice
au apelat la servicii de audit fara a fi constranse, pentru a oferi o asigurare investitorilor si
pentru a-si facilita accesul la capital. Numeroase companii private se supuneau, de asemenea,
unor audite anuale ale situatiilor lor financiare in vederea obtinerii de finantari de la banci si
alte institutii financiare. Si entitatile guvernamentale sau nonprofit se supun deseori unui audit,
ca raspuns la conditiile impuse de creditori sau alte surse de finantare.

Revizuirea situatiilor financiare istorice. Revizuirea situatiilor financiare istorice

este un alt tip de serviciu de certificare oferit de contabilii publici autorizati. Numeroase
companii care nu sunt cotate la bursele de valori doresc sa ofere o anumita asigurare in ceea ce
priveste situatiile lor financiare, fara a suporta costul unui audit. In timp ce un audit ofera un
nivel inalt de asigurare, un serviciu de revizuire nu ofera decat o asigurare moderata in ceea ce
priveste situatiile financiare si necesita mai putine informatii probante care sa justifice acest
nivel de certificare. O simpla revizuire (trecere in revista) este deseori suficienta pentru a
raspunde nevoilor utilizatorilor si poate fi realizata de firma de expertiza contabila la un tarif
mult mai redus decat un audit.

Alte servicii de certificare. Expertii contabili autorizati presteaza numeroase alte

servicii de certificare. O mare parte din aceste servicii reprezinta o prelungire fireasca a
auditului situatiilor financiare istorice, in masura in care utilizatorii cauta asigurari
independente privind alte tipuri de informatii. De exemplu, bancile solicita deseori debitorilor
lor sa angajeze un expert contabil pentru a obtine o asigurare in ceea ce priveste respectarea de
catre debitor a anumitor clauze financiare din contractual de imprumut. Expertii contabili ofera

2|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

si asigurari privind eficacitatea mecanismelor de control intern ale unui client vizand
activitatile de raportare financiara. Informatiile privind controalele interne sunt strans legate de
situatiile financiare, dar au si caracter de previziune, deoarece un control intern eficare reduce
probabilitatea aparitiei viitoare a unor informatii eronate in situatiile financiare. Expertii
contabili pot certifica si informatiile din situatiile financiare previzionale ale unui client, situatii
care sunt deseori utilizate in scopul obtinerii de resurse de finantare.

Servicii de asigurare a tehnologiilor informationale. Unul dintre principalii factori

care afecteaza cererea de alte tipuri de servicii cu caracter de asigurare este dezvoltarea
Internetului si a comertului electronic. Preocuparile in ceea ce priveste confidentialitatea si
securitatea informatiilor accesibile pe Internet au incetinit ritmul potential de crestere a
comertului electronic. Pe langa aceasta, volumul informatiilor disponibile pe Internet in timp
real determina o deplasare a nevoii de asigurari de la informatiile istorice existente la un
moment dat, cum ar fi situatiile financiare, spre asigurari privind fiabilitatea proceselor
generatoare de informatii in timp real. Dat fiind ca tranzactiile si informatiile sunt generate si
transferate on-line si in timp real, apare o cerere si mai mare de asigurari vizand controalele
informatice exercitate asupra datelor transmise prin mijloace electronice si securitatea datelor
legate de tranzactii. Expertii contabili si contabilii publici autorizati pot contribui la oferirea
unei asigurari in ceea ce priveste toate aceste functii.

In practica, nu exista limite pentru tipurile de asigurari pe care le poate oferi un expert
contabil sau un contabil autorizat. Exemple de alte oportunitati de oferte de servicii cu caracter
de asigurare pe care le pot exploata expertii contabili sunt prezentate in tabelul de mai jos:

3|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Firmele de expertiza contabila presteaza numeroase alte servicii care, in general, nu se

incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de asigurare. Trei exemple specific de servicii fara
caracter de asigurare pe care le ofera deseori expertii contabili sunt: servicii de contabilitate si
tinere a registrelor, servicii fiscal si servicii de consultatnta manageriala.

Venituruile obtinute de firmele de expertiza contabila din servicii de consultanta

manageriala au inregistrat o crestere seminificativa in ultimii ani. Numeroase mari firme de
expertiza contabila dispun de departamente implicate in mod exclusive in prestarea de servicii
de consultanta manageriala.

Figura de mai jos ilustreaza legaturile dintre serviciile cu si fara caracter de asigurare.
Auditul, revizuirile si alte servicii de certificare sunt deopotriva exemple de servicii de
certificare, care se incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de asigurare. Dimpotriva,
majoritatea serviciilor de consultant managerial, serviciile de contabilitate si tinere a
registrelor, precum si serviciile fiscal nu se incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de
asigurare, desi exista o zona comuna, de suprapunere intre serviciile de consultant si cele cu
caracter de asigurare.

4|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

1.1.2 Cererea de servicii de audit

Pentru a ilustra nevoia de audit, sa luam ca exemplu decizia unui manager de banca
privind acordarea unui imprumut unei intreprinderi. Aceasta decizie se va baza pe factori
precum: relatiile financiare anterioare ale bancii cu intreprinderea respective si pozitia
financiara a intreprinderii, asa cum este ea reflectata de situatiile financiare. Daca banca acorda
imprumutul, ea va percepe o rata a dobanzaii determinata in mare de trei factori:

1. Rata dobanzii pentru plasamente fara risc. Aceasta este aproximativ egala cu rata
dobanzii pe care banca ar putea-o obtine daca ar investi in obligatiuni de stat cu
aceeasi scadenta ca si imprumutul solicitat de intreprindere.
2. Riscul economic prezentat de client. Acest risc reflecta probabilitatea ca
intreprinderea sa nu fie apta sa-si ramburseze imprumutul, din cauza unor conditii
economice generale sau specific legate de activitatea intreprinderii, cum ar fi o
recesiune economica, decizii managerial gresite sau o concurenta neprevazuta in
ramura.
3. Riscul informational. Acesta reflecta probabilitatea ca informatiile pe care s-a bazat
estimarea riscului economic sa nu fie exacte. O cauza posibila a aparitiei unui risc
informational este probabilitatea intocmirii de situatii financiare eronate.

5|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Auditul nu are nici o influenta asupra ratei dobanzii pentru plasamente lipsite de risc
sau asupra riscului economic, insa el poate avea un impact semnificativ asupra riscului
informational. Daca managerul bancii este multumit de riscul informational minim pe care il
prezinta un client, pentru ca acesta din urma a angajat un audit al situatiilor sale financiare,
riscul este substantial diminuat si rata totala a dobanzii aplicata debitorului poate fi diminuata.

Pe masura ce societatea devine mai complexam factorii de decizie se confrunta cu o

probabilitate tot mai mare de a primi informatii incorecte. Acest fapt se explica prin mai multe
motive: distanta din ce in ce mai mare intre informatii si utilizatori, partinirea si motivele
personale ale furnizorului de informatii, datele voluminoase. Precum si tranzactiile comerciale
complexe.

Distanta dintre informatii si utilizatori. In lumea moderna, este aproape imposibil ca

un factor de decizie sa dispuna de cunostinte directe, empirice despre organizatia cu care
colaboreaza. Persoana in cauza va fi nevoita sa se bazeze pe informatiile furnizate de alte
persoane, crescand probabilitatea unei dezinformari intentionate sau neintentionate.

Partinirea si motivele personale ale furnizorului de informatii. Daca informatiile

sunt furnizate de o persoana ale carei scopuri nu corespund celor ale factorilor de decizie, atunci
informatiile in caza ar putea fi manipulate in favoarea ofertantului lor. O asemenea partinire s-
ar putea explica printr-un optimism sincer in ceea ce priveste anumite evenimente viitoare sau
prin accentuarea intentionata a anumitor aspect in scopul de a influenta utilizatorii intr-o
directive dorita. In ambele cazuri, rezultatul este o dezinformare.

Datele voluminoase. Pe masura ce organizatiile se extend, creste si volumul

tranzactiilor comerciale. Aceasta mareste probabilitatea includerii in evidentele contabile a
unor informatii gresit inregistrate.

Tranzactiile comerciale complexe. In ultimele cateva decenii, tranzactiile comerciale

intre organizatii au devenit tot mai complexe si, prin urmare, tot mai greu de inregistrat in mod
corespunzator.

Managerii de intreprinderi si utilizatorii situatiilor financiare ar putea deduce ca cea mai

buna modalitate de a gestiona riscul informational ar consta intr-o simpla mentinere a acestuia
la un nivel rezonabil de inalt. O companie de dimensiuni reduse ar putea constatat ca este mai
ieftin sa platesti dobanzi mai mari decat sa majorezi cheltuielile legate de reducerea riscului
informational.

6|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Pentru intreprinderile mari, este de obicei mai practic sa suporte cheltuieli privind
fiabilitatea situatiilor prezentate. Aceasta masura poate fi aplicata prin cele trei modalitati
prezentate mai jos.

Utilizatorul verifica informatiile. Utilizatorul s-ar putea deplasa la sediul

intreprinderii furnizoare de informatii pentru a examina evidentele contabile ale acesteia si a
obtine informatii privind fiabilitatea situatiilor prezentate. In mod normal, aceasta masura nu
este practica din cauza costului ei. In plus, verificarea informatiilor de catre fiecare utilizator
nu este practica din cauza costului ei.

Utilizatorul impartaseste riscul informational cu managementul. Exista precedente

juridice semnificative care sugereaza ca managementul poarta raspunderea furnizarii de
informatii fiabile utilizatorilor. Daca utilizatorii se bazeaza pe situatii financiare incorecte si,
ca urmare, inregistreaza o pierdere financiara, ei au posibilitatea de a da in judecata
managementul intreprinderii respective. Una dintre dificultatile impartasirii riscului
informational cu managementul consta in probabilitatea ca utilizatorii sa nu-si poata recupera
pierderile.

Furnizarea de situatii financiare auditate. Modalitatea cea mai frecventa prin care
utilizatorii pot obtine informatii fiabile consta in efectuarea unui audit independent. Ulterior,
informatiile auditate sunt utilizate in procesul decisional, pornindu-se de la ipoteza ca aceste
informatii sunt rezonabil de complexe, exacte si nepartinitoare.

De obicei, managementul angajeaza un auditor, care va asigura utilizatorii ca situatiile

financiare sunt fiabile. In cazul in care pana la urma se constata ca situatiile financiare sunt
incorecte, auditorul poate fid at in judecata atat de utilizatorii de informatii, cat si managerii
intreprinderii care l-au angajat.

1.1.3 Nevoia de audit

Auditul consta in colectarea si evaluarea unor probe privind informatiile, in scopul

determinarii si raportarii gradului de confirmare a informatiilor respective cu o serie de criteria
prestabilite. Auditul ar trebui efectuat de o persoana competent si independent.

Pentru a se efectua un audit, trebuie sa existe informatii intrt-o forma verificabila,

precum si o serie de norme si standard (criterii) in raport cu care auditorul sa poata evalua
informatiile. Informatiile pot lua si iau numeroase forme diferite.

7|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Criteriile de evaluare a informatiilor variaza, la randul lor, in functie de informatiile

auditate. De exemplu, in cadrul unui audit al situatiilor financiare istorice de catre firmele de
expertiza contabila, criteriile constau de obicei in principiile contabile general acceptate.

Probele reprezinta orice informatii utilizate de auditor pentru a determina daca

informatiile auditate sunt prezentate in conformitate cu criteriile prestabilite. Probele pot lua
numeroase forme, printre care se numara: marturiile verbale ale persoanei auditate (clientului),
comunicarile scrise cu tertii din afara entitatii, precum si observatiile personale ale auditorului.
Este important sa se obtina probe de calitate si un volum suficient pentru a se atinge scopul
auditului.

Auditorii care intocmesc rapoarte asupra situatiilor financiare ale companiilor sunt
deseori numiti auditori independent. Desi o independent perfecta este aproape imposibila,
auditorii se straduiesc sa mentina un grad inalt de detasare pentru a nu pierde increderea
utilizatorilor care se bazeaza pe rapoartele lor.

Etapa finala a procesului de audit consta in intocmirea raportului de audit, prin care
auditorul comunica utilizatorilor concluziile sale. Rapoartele sunt de nature diferite, insa toate
trebuie sa informeze deopotriva utilizatorii despre concordant dintre informatii si criteriile
stabilite.

Figura de mai jos sintetizeaza ideile importante din descrierea activitatilor de audit,
ilustrand auditul declaratiei fiscal a unei persoane fizice, efectuat de un inspector fiscal.
Obiectivul consta in a determina daca declaratia de impozit a fost intocmita in conformitate cu
stipularile Codului Fiscal Federal. Pentru a atinge acest obiectiv, inspectorul examineaza
documentele justificative obtinute de la contribuabil si din alte surse, cum ar fi angajatorul
contribuabilului. Dupa efectuarea auditului, inspectorul fiscal va intocmi un raport in atentia
contribuabilului, estimand impozitele suplimentare, sugerand o eventual rambursare datorata
sau confirmand absenta unei schimbari in statutul declaratiei fiscale.

8|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

1.1.4 Tipurile de audit

Expertii contabili fac trei tipuri fundamentale de audit: audite financiare, audite
operationale si audite ale conformitatii. Ultimele doua servicii sunt denumite deseori “activitati
de audit”.

Auditul situatiilor financiare este efectuat pentru a determina daca situatiile

financiare in ansamblu (informatiile verificate) sunt prezentate in acord cu anumite criteria. In
mod normal, criteriile constau in principiile contabile general acceptate, desi sunt frecvente si
audite ale situatiilor financiare intocmite utilizandu-se contabilitatea prin metoda “de casa” sau
prin orice alta metoda contabila adaptata activitatii organizatiei. De cele mai multe ori, situatiile
incluse in acest audit sunt: situatia pozitiei financiare (bilantul contabil), contul de profit si
pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, precum si notele si anexele insotitoare.

Auditul operational reprezinta analiza oricarei portiuni a procedurilor si metodelor

operationale ale unei organizatii, in scopul evaluarii eficientei si eficacitatii lor. Dupa

9|Page
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

incheierea unui audit operational, managerii asteapta, in mod normal, recomandari pentru
ameliorraea activitatilor operationale. Realizarea unui audit operational si raportarea
rezultatelor acestuia sunt mai greu de definit decat celelalte doua tipuri de audit. Eficienta si
eficacitatea operatiunilor sunt cu mult mai complicat de evaluat de maniera obiectiva decat
conformirtatea sau prezentarea situatiilor financiare in acord cu principiile contabile general
acceptate.

Scopul unui audit al conformitatii este de a determina daca entitatea examinata

respecta anumite procedure, reguli sau reglementari definite de o autoritate supraordonata. Un
audit al conformitatii pentru o intreprindere private ar putea include: a determina daca
procedurile recomandate de contabilul sef sunt respectate de catre personalul contabil, a
examina salariile pentru a determina respectarea legislatiei privind remunerarea minima sau a
examina acordurile contractual cu bancile si cu alti creditori pentru a se asigura ca
intreprinderea respecta clauzele juridice definite.

Tabelul de mai prezinta de maniera sintetica cele trei tipuri de audit si cuprinde cate un
exemplu din fiecare tip.

10 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

1.2 Normalizarea internatioala si nationala

1.2.1 Reglementarea la nivel International

A. Federatia Intenationala a Contabililor - IFAC

Bazele pentru organizarea IFAC-ului (The International Federation of Accountants) a

fost pusa în data de 7 octombrie 1977, in Munich, Germania, in cadrul celui de-al XI-lea
congres mondial de contabilitate, sediul social al organizatiei fiind stabilit la New York. Actul
constitutiv a fost semnat de 63 de membrii ai corpului contabil din 51 de tari, iar scopul
organizaţiei a fost sa întărească principiile profesiei contabile in interes public, prin dezvoltarea
calitativa a standardelor internationale si prin suportul acordat in adoptarea acestora. In acelasi
timp, prin legatura si cooperarea permanenta cu celelalte organisme afiliate, IFAC si-a propus
facilitarea colaborarii intre membrii sai.
De-a lungul timpului, IFAC si-a extins zona de interes si asupra:
• cresterii rolului in normalizarea profesiei la nivel international;
• unei mai bune comunicări cu normalizatorii internationali, cu organismele emitente
de standarde, agentiile de dezvoltare si comunitatile investitionale;
• focusării asupra necesitatii cresterii calitative a raportarii financiare prin
dezvoltarea Standardelor Contabile Internationale pentru Sectorul Public;
• acordării unei atentii sporite practicantilor profesiei de nivel mic si mediu si tarilor
care traverseaza un proces de tranzitie;
• mentinerii si intaririi legaturilor cu cele mai mari firme de contabilitate prin
intermediul Forumului Companiilor.
Principalele obiective ale acestei asociaţii profesionale sunt:
a) dezvoltarea unor standarde internaţionale de înaltă calitate în domeniul
contabilităţii şi auditului, precum şi promovarea acestora;
b) facilitatea colaborării şi cooperării între organismle profesionale membre;
c) facilitatea colaborării şi cooperării între organismle profesionale neafiliate;
d) îndeplinirea rolului de purtător de cuvânt la nivel înternaţional în numele profesiei
contabile.
In componenta IFAC sunt incluse o serie de consilii si comitete, cu rol de indrumare in
anumite sectoare specifice ale profesiei, pe care le puteti regasi in tabelul 4.

Organisme incluse in IFAC

11 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Consiliul International de Contabilitate si Asigurare (fostul Comitet Octombrie

International de Practici in Domeniul Auditului) 1977
Consiliul International pentru Stabilirea Standardelor de Educatie
Contabila (fostul Comitet pentru Educatie)
Consiliul International de Standarde Contabile si Etica (fostul Comitet
de Etica)
Comitetul Profesional al Contabililor Autorizari (fostul Comitet
Financiar si Managerial Contabil)
Consiliul International al Standardelor Contabile in Sectorul Public Mai 1986
(fostul Comitet al Sectorului Public)
Comitetul de Audit Transnational Mai 2000
Comitetul Dezvoltarii Natiunilor Noiembrie
Comitetul pentru Practici Mici si Mijlocii 2005

Numarul membrilor IFAC a crescut de-a lungul anilor de la 63 in 1977, la 157 de

membrii si asociati in prezent, din 123 de tari si jurisdictii din lumea intreaga, acestea fiind
supuse permanent unui proces de monitorizare in vederea asigurarii unor servicii de inalta
calitate in domeniul contabilitatii si auditului financiar. O evoluţie a creşterii numărului
membrilor in perioada 1977 – 2007 este prezentată în tabelul următor:

Figura 1

12 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

IFAC Octombrie 2017

In prezent numarul de membrii IFAC este de peste 175 de organisme din peste 130 tari cu peste
3.000.000 de profesionisti.
Organismele si modul de impartire regional la nivel mondial sunt regasite in harta interactive
de la IFAC:
http://www.ifac.org/about-ifac/membership/member-organizations-and-country-profiles

Totodata planul strategic aprobat de IFAC care are o serie de obiective majore la nivel
economic global se poate analiza la urmatorul link:
http://www.ifac.org/system/files/publications/files/IFAC-Strategy-for-2016-2018.pdf

NOTA:
In ultima perioada, tehnologia este din ce in ce mai folosita pentru audit. Astefel de la
“folosira robotilor” s-a trecut la utilizarea si folosirea intelegentei artificiale in audit;
https://www.ifac.org/knowledge-gateway/audit-assurance/discussion/examining-
automation-audit
B. Institutul American al Contabililor Publici Autorizati (IACPA/AICPA)

Institutul American al Contabililor Publici Autorizati (American Institute of Certified

Public Accountants) este organismul american al profesiei contabile, a carei principala misiune
este aceea de furnizare de resurse informationale si ghidarea membrilor sai in vederea servirii
interesului public la cele mai inalte cote profesionale.
Bazele institutului au fost puse in 1887 odata cu formarea Asociatiei Americane a
Contabililor Publici. In 1916, Asociatia Americana a fost succedata de Institutul Contabililor
Publici care, la vremea respectiva, avea un numar total de 1150 membri. Numele organizatiei
a fost schimbat in Institutul American al Contabililor in 1917, mentinandu-se pana in 1957,
cand a primit denumirea din prezent, Institutul American al Contabililor Publici Autorizati. În
prezent deţine responsabilitatea principală în procesul de îndrumare profesională şi etică a
membrilor săi, precum şi ample atribuţii în domeniul standardizării contabilităţii şi auditului
financiar. Până în momentul transferării responsabilităţii pentru realizarea şi publicarea
Principiilor contabile general acceptate (Generally Accepted Accounting Principles – GAAP)
către FASB (Financial Accounting Standards Board), AICPA deţinea monopolul normalizării
şi standardizării profesioanle în domeniul contabilităţii şi auditului în SUA. Ulterior AICPA a
13 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

păstrat rolul de normalizator în domeniul auditului situaţiilor financiare, eticii profesionale,

serviciilor de atestare, controlul calităţii pentru furnizorii serviciilor de contabilitate şi audit,
precum şi în domeniul practicilor fiscale acceptate şi al planificării financiare.
In scopul atingerii obiectivelor organizationale stabilite, AICPA colaboreaza cu CPA
(Certified Public Accountants), acordand prioritate domeniilor in care sprijinul Contabililor
Publici Autorizati este semnificativ. Institutul serveste drept reprezentant national al
contabililor publici autorizati in fata autoritatilor guvernamentale, a corpurilor de reglementare
si normalizare si a altor organizatii, in vederea protejarii si promovarii intereselor membrilor
sai, cautand totodata cele mai inalte standarde de certificare in domeniu.
AICPA contribuie la cresterea increderii publice in competentele, obiectivitatea,
integritatea si profesionalismul Contabililor Publici Autorizati si monitorizeaza nevoile si
cerintele acestora. In domeniul educational, Institutul incurajeaza, in cadrul unor programe
academice de inalta calitate, aderarea la profesia de Contabil Public Autorizat si stabileste
standarde profesionale pentru asistarea si incurajarea membrilor in sensul progresului continuu
in vederea atingerii perfomantei.
Securities and Exchange Comission (SEC) reprezintă o agenţie guvernamentală
independentă, înfiinţată în 1934 de Congresul Statelor Unite pentru a supraveghea fraudele de
natură contabilă din perioada următoare marii depresiuni economice din 1929. Principalul scop
al acestui organism este supravegherea pieţei de capital şi prevenirea abuzurilor corporatiste în
domeniul cererii şi ofertei de acţiuni şi al raportării financiare. La baza funcţionării sale stau
şase legi principale care guvernează piaţa de capital în Statele Unite şi, indirect, modul de
realizare a auditului financiar şi raportării financiare:
- Securities Act (adoptată în 1933) în scopul atenuării efectelor dezastrelor financiare
din timpul şi în perioada următoare crizei economice din 1929. Acest act avea două obiective
majore de a asigura investitorii că pot obţine informaţii semnificative cu privire la orice ofertă
publică de titluri, precum şi de evitare a fraudelor în operaţiunile de ofertă publică de titluri.
Aceste obiective se realizau prin obligaţia divulgării unui set complet de informaţii, ca metodă
de descurajare a fraudei sau a comportamentului neadecvat pe piaţa de capital;
- Securities Exchange Act (adoptată în 1934) stabileşte ce este şi ceea ce nu este permis
în cadrul pieţei secundare de capital (bursa de valori), venind în completarea legii anterioare şi
reglementând schimburile de titluri realizate în scop speculativ între persoane care nu sunt
direct legate de emitentul titlurilor respective.
- Trust Indenture Act (adoptată în 1939) suplimentează prevederile Securities Act
pentru tranzacţiile cu obligaţiunile private şi drepturi de creanţă. Acest act instituie o formă
14 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

obligatorie de audit, cerând ca o entitate independentă şi calificată să acţioneze ca garant pentru

titlurile oferite spre vânzare, specificând de asemenea o serie de provizioane obligatorii pentru
emitentul titlurilor şi garantul acestuia.
- Investment Company Act (adoptată în 1940) reglementează înfiinţarea şi
funcţionarea societăţilor de investiţii financiare, a fondurilor de investiţii şi a fondurilor
mutuale. Prevederile acestei legi sunt o consecinţă a dimensiunii semnificative pe care o aveau
investiţiile financiare în cadrul economiei americane în deceniul al IV-lea, când o cădere a
pieţei financiare ar fi avut consecinţe dezastruoase asupra economiei reale, care trebuia pusă la
adăpost de tendinţele speculative exagerate. Şi în această situaţie s-a făcut simţită nevoia unui
audit competent şi corect al situaţiilor financiare.
- Investment Advisers Act (adoptată în 1940) reglementează statutul consultanţilor
financiari, care prin sfaturile şi consilierea acordată prin publicaţiile, scrierile şi analizele
realizate, pot afecta în mod semnificativ piaţa de capital la nivel statal şi federal.
- Sarbanes-Oxley Act (adoptată în 2002) a apărut ca o reacţie la numărul mare de
scandaluri şi fraude la nivel corporatist, care au produs pagube de miliarde de dolari, au condus
la colapsul unor concerne multinaţionale de dimensiuni extreme şi au dezechilibrat
semnificativ piaţa financiară, scăzând drastic încrederea publicului în soliditatea bursei de
valori. Sunt stabilite noi standarde pentru echipele de conducere ale societăţilor cotate în Statele
Unite, indiferent de ţara de origine a acestora, întărind şi îmbunătăţind mecanismele obligatorii
de control intern ale entităţii. Există şi prevederi suplimentare destinate auditorilor financiari,
deoarece se consideră că o mare parte din fraudele şi falimentele menţionate nu s-ar fi putut
realiza fără complicitatea celor care au auditat situaţiile financiare publicate.

1.2.2 Normalizarea la nivel nationala

(CAFR - Camera Auditorilor Financiari din Romania)

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) este o organizaţie profesională de

utilitate publică, fără scop lucrativ, înfiinţată în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 75/1999
(aprobată ulterior prin Legea nr.133/2002), care transpune în legislaţia românească prevederile
Directivei a 8-a a Comunităţii Economice Europene în scopul stabilirii standardelor de audit
statutar în România şi, totodată, al organizării şi al monitorizării profesiei în ceea ce priveşte
calificarea şi condiţiile de accedere la aceasta.

15 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

În demersurile sale de promovare a profesiei de auditor financiar în România, Camera

Auditorilor Financiari a parcurs un drum lung, a cărui finalitate s-a materializat în cadrul
Congresului IFAC din noiembrie 2004, când Camera a fost recunoscută ca membru asociat al
prestigioasei organizaţii mondiale, devenind membru plin în anul 2008.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, societăţile comerciale care sunt obligate prin
lege să prezinte situaţii financiare auditate extern au totodată obligaţia de a asigura organizarea
şi funcţionarea auditului intern. Ordonanţa de urgenţă care a dus la înfiinţarea CAFR aliniază
organizarea şi rolul profesiei de audit din România la prevederile Directivei a VIII-a a Uniunii
Europene. Astfel, actul legislativ mai sus menţionat a pus bazele creării organismului
reprezentativ al profesiei de audit în România sub denumirea de Camera Auditorilor Financiari
din România (CAFR), ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop lucrativ, care
activează sub autoritatea Ministerului Finanţelor. Tot ordonanţa mai sus menţionată face referiri
la persoanele care trebuie să desfăşoare activităţi de audit financiar şi la condiţiile ce trebuie
îndeplinite pentru a ajunge auditor financiar.
În iulie 2000 se publică o hotărâre prin care se aprobă Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România. Actul începe cu definirea unor
termeni utilizaţi şi în cuprinsul Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei, cum ar
fi experienţă deosebit de valoroasă în domeniul financiar-contabil, experienţă edificatoare în
domeniul financiar contabil, grup, incompatibilitate, membru provizoriu, lege, consultantul
oficial al Camerei etc.
În martie 2002 a fost publicată legea prin care s-a aprobat OUG nr. 75/1999 privind
activitatea de audit financiar, lege care face şi câteva modificări. Astfel, auditul financiar
devine „activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei
opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu
standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”.
Tot în legea mai sus menţionată se precizează şi organele de conducere ale Camerei:
Conferinţa, Consiliul şi Biroul Permanent al Consiliului Camerei.
Se păstrează condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se atribui calitatea de auditor
financiar, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru cele juridice, însă mai apare o completare
referitoare la dreptul Camerei de a atribui calitatea şi a acorda dreptul de exercitare a calităţii
de auditor financiar persoanelor care posedă calificarea profesională de auditor financiar
atribuită de alt stat.
Lista disciplinelor care stau la baza examenului pentru atribuirea calităţii de auditor
financiar este completată cu standardele privind întocmirea situaţiilor financiare şi a
16 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

bilanţurilor consolidate şi metodele de evaluare a elementelor bilanţiere şi de determinare a

profitului şi a pierderii. De asemenea, apare poziţia altor discipline corelate cu auditul financiar,
unde se includ: dreptul comercial, dreptul fiscal, dreptul civil, dreptul muncii şi protecţiei
sociale, Legea nr. 133 publicată în MO nr. 230 din 5 aprilie 2002 informaţionale şi sisteme
informatice, economia întreprinderii, economie generală şi financiară, matematică şi statistică
şi principii de bază privind managementul financiar al întreprinderii.
Organizaţiile profesionale au rolul de a împrumuta, prin renumele lor, ca urmare a
componenţei membrilor, capacitatea de acţiune celor care aderă la profesie. Se poate spune că
de la început se vinde clientului o anumită asigurare privind conţinutul şi calitatea serviciilor
oferite.
Auditul progresează, se adânceşte, se profesionalizează şi se extinde sub presiunea unor
factori ce ţin de înmulţirea şi de diversificarea sectoarelor de activitate, de complexitatea
crescândă a politicii de gestiune, de nevoia de eficienţă, calitate şi securitate, dar şi de
necesitatea acoperirii unor domenii noi, cum sunt auditul de mediu, de calitate etc..
Orice profesie doreşte să-şi asigure calitatea serviciilor, iar profesia de auditor (ca parte
a profesiei contabile) nu este o excepţie. Auditurile de calitate sunt un element esenţial pentru
a verifica dacă profesia îşi respectă responsabilităţile faţă de clienţi, faţă de public în general şi
faţă de reglementatori, care se bazează pe auditorii independenţi pentru a menţine credibilitatea
informaţiei financiare. Pentru a asigura servicii de audit de calitate, profesia şi reglementatorii
au dezvoltat un sistem de reglementare pe mai multe nivele. Acest sistem include multe dintre
activităţile organizaţiilor profesionale, organizate pe mai multe componente, după cum
urmează:
Stabilirea de standarde: CAFR, Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate
(IASB) şi Consiliul Standardelor Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB) stabilesc
standarde de raportare financiară, audit, control de calitate sau coduri de etică pentru a guverna
activitatea practicienilor profesiei contabile;
Reglementare în cadrul firmelor: fiecare firmă de practică publică a profesiei stabileşte
la nivelul său politici şi proceduri care să asigure că contabilii practicieni din cadrul ei aderă la
standardele profesionale;
Auto-reglementarea: profesia contabilă a implementat un program complex de
autoreglementare, inclusiv pregătirea profesională continuă obligatorie şi un program de
control al calităţii şi monitorizare a afacerilor;

17 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Reglementare independentă: guvenul are puterea de a recunoaşte organismele

profesionale contabile ca organisme statutare de supervizare şi de recunoaştere. Auditurile
companiilor pot fi realizate doar de auditori verificaţi şi calificaţi adecvat.
Eforturile de reglementare ale CAFR s-au materializat prin asimilarea în contextul
naţional a normelor internaţionale de audit, aşa cum s-a prezentat şi mai sus.

1) Odată cu înfiinţarea CAFR, prin OUG 75/1999 a fost revazut procesul de reglementare
a auditului financiar in Romania urmarind:
-transpunerea Staandardelor Internationala de Audit si implicit a regelementarilor
aferente Codului Etic emise de IFAC;
- directive ale Uniunii Europene – Un exemplu in acest sens se poate considera si
transpunerea Directivei 43/2006 prin OUG 90/2008 privind auditul statutar;
- reglementări privind activitatea de desfasurare a auditorilor si a profesiei reglementate
de CAFR;
- hotărâri CAFR;
2)Eforturile de reglementare ale CAFR s-au materializat prin asimilarea în contextul
naţional al normelor internaţionale de audit şi a codului de conduit etică şi profesională
emis de IFAC, publicate în prima fază, în anul 2000, în lucrarea „Audit financiar 2000”,
urmată de ediţiile actualizate din 2003 şi 2005, 2008 şi 2009. Normele privind procedurile
minimale de audit au fost elaborate şi publicate în anul 2001, sub numele de „Norme
minimale de audit”, care reprezintă o adaptare a metodelor şi a tehnicilor utilizate pe
plan internaţional la necesităţile României în domeniul elaborării rapoartelor de audit
financiar, fiind de mare ajutor pentru practicieni în vedera organizării şi realizării
activităţii de audit.
3) Evolutia practicii de audit a determinat CAFR sa revina asupra normelor aproband
„Ghidul privind auditul calitatii” in 2011, ulterior „Ghidul privind un audit de calitate”
editie 2012 care a fost revizuita.
4) In prezent s-a transpus in legislatia nationala cerintele din Directiva 56/2014 care
modifica Directiva 43/2006 si din Regulamentul 537/2014 prin Legea 162/2017 Link:
https://www.cafr.ro/legislatie.php?id=15
Pentru mai multe informatii: www.cafr.ro

1.2.3. Cerinte privind auditul conform OMFP 1802/2014

18 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

Extras din Ordinul 1802/2014

CAPITOLUL 10Auditul

SECŢIUNEA 10.1Cerinţe generale privind auditul

“563. -
(1) Situaţiile financiare anuale ale entităţilor mijlocii şi mari, precum şi ale
societăţilor/companiilor naţionale, societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat şi regiilor
autonome sunt auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau firme de audit.
(2) Sunt supuse, de asemenea, auditului entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a
cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 3.650.000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 7.300.000 EUR;
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Obligaţia de auditare pentru entităţile prevăzute la prezentul alineat se aplică atunci când
acestea depăşesc limitele respective în două exerciţii financiare consecutive. De asemenea,
entităţile respective sunt scutite de la obligaţia de auditare a situaţiilor financiare anuale dacă
limitele a două din cele trei criterii menţionate nu sunt depăşite în două exerciţii financiare
consecutive.
(3) Situaţiile financiare anuale ale entităţilor mici şi microentităţilor se verifică, după caz, de
cenzori, potrivit legii.
(4) Totodată, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit:
a) exprimă o opinie privind:
(i) consecvenţa raportului administratorilor cu situaţiile financiare pentru acelaşi exerciţiu
financiar; şi
(ii) întocmirea raportului administratorilor în conformitate cu cerinţele legale aplicabile;
b) declară dacă, pe baza cunoaşterii şi a înţelegerii dobândite în cursul auditului cu privire la
entitate şi la mediul acesteia, a(au) identificat informaţii eronate semnificative prezentate în
raportul administratorilor, indicând natura acestor informaţii eronate.
564. -
(1) Prevederile pct. 563 alin. (1) referitoare la obligaţia auditării se aplică şi situaţiilor
financiare anuale consolidate.
(2) Prevederile pct. 563 alin. (4) se aplică şi situaţiilor financiare anuale consolidate şi
rapoartelor consolidate ale administratorilor.

SECŢIUNEA 10.2Raportul de audit

565. -
(1) Raportul de audit conţine:
a) o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare care fac obiectul auditului statutar,
împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puţin standardele
de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;

19 | P a g e
Suport de Curs 1-2
Suport de curs: Audit financiar – Seria C – Anul universitar 2019/2020
Conf. Univ. dr. Radu Gabriel

c) o opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară şi care prezintă clar punctul
de vedere al auditorului statutar cu privire la următoarele:
(i) dacă situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant
de raportare financiară; şi
(ii) după caz, dacă situaţiile financiare anuale sunt conforme cerinţelor legale aplicabile.
Dacă auditorul statutar nu este în măsură să emită o opinie de audit, raportul menţionează
imposibilitatea emiterii unei astfel de opinii;
d) o menţiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenţia prin evidenţiere,
fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e) opinia şi declaraţia menţionate la pct. 563 alin. (4).
(2) Raportul de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care
auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul de audit poartă semnătura cel puţin a
auditorului/auditorilor statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmei de audit.
(3) Raportul de audit privind situaţiile financiare anuale consolidate trebuie să respecte
cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2). În cazul situaţiilor financiare anuale consolidate, atunci
când raportează asupra consecvenţei raportului administratorilor cu situaţiile financiare, aşa
cum se prevede la alin. (1) lit. e), auditorul statutar sau firma de audit are în vedere situaţiile
financiare anuale consolidate şi raportul consolidat al administratorilor. Dacă situaţiile
financiare anuale ale societăţii-mamă sunt prezentate în vederea aprobării odată cu situaţiile
financiare anuale consolidate, iar societatea-mamă are obligaţia de auditare, cele două rapoarte
de audit pot fi prezentate sub forma unui singur raport.”

DISCUTIE LIBERA PE MARGINEA AUDITULUI LA NIVEL DE ROMANIA!!!!

20 | P a g e
Suport de Curs 1-2