AMORTIZAREA

Liniara,degresiva si accelerate

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii

activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a
detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori , a unui
fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima
durata de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si
morala
Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada
de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea
acestora. In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept
fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii
lor .
Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se
tine seama si de valoarea reziduala , care poate avea valori insemnate si care
majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire . In cazul imprumuturilor are
loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata
a creditelor conform angajamentelor asumate .
Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din
activul sau pasivul bilantului ; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de
reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor ,
amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv
care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe
faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la
capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero . Pot fi amortizate
activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum
este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc.
Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita , fara a
subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au
libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine
specificului activelor materiale si modului de utilizare .
Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient
pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate
si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este
necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in
functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu
caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu
intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil .
Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de
regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra
valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de
amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui
majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile
generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .
Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a
amortizarii , in practica ecomamica se aplica diverse metode de amortizare a
activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante
sau proportionale , metoda regresiva , metoda progresiva , metoda
economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar
in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare ,
procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico –
financiare diferite de la o metoda la alta .

In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte
metoda amortizarii liniare(constante sau proportionale) . Aceasta metoda
presupune calcularea amortizarii in mod uniform – cu aceeasi norma de
amortizare – pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate .
Amortizarea liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare la
care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe
masura producerii ei. Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor
fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o
folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica reala a acestora ,
permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci , evitarea
uzurii morale .
Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un
proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj
economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost
transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii
constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada
de viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se
amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare
pana la sfarsitul anului .

Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva se

caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura
cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate . Justificarea unei
asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in
procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse
;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii
fizice si morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in
pretul de cost . Metoda de amortizare degresiva asigura concordanta
normelor de amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si
randamentul mai mare al activelor imobilizate la inceputul perioadei de
functionare , preocuparea mai rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor
respectiva , micsorarea riscului de pierderi provocate de uzura morala .
Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare
descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata
pentru intraga perioada asupra valorii ramase din fiecare an .
Norma de amortizare constanta se aplica asupra valorii ramase se
determina astfel :
Na =(100 : Dn) x C

Na = norma de amortizare analitica

Dn = durata de functionare normala
C = coeficientul de regresie
Coeficientul de regresie are valori diferite in functie de durata de functionare
a activelor imobilizate :
- pentru durata de functionare pana la 2-4 ani coeficientul este 1,5
-pentru durata de functionare intre 5 –10 ani coeficientul este 2
-pentru durata de functionare peste 10 ani coeficientul este 2,5
Aceasta metoda prezinta insa si dezavantaje transformand o parte din
beneficii in fond de amortizare ; in alta ordine de idei amortizarea regresiva
contravine desfasurarii obiective a procesului de uzare fizica si morala si
complica intr-o oarecare masura manca de calculare si de evidenta
reclamand un timp de munca mai mare .

Metoda de amortizare accelerata consta in includerea in cheltuielile

de exploatare, in primul an de functionare, a unei amortizari de pana la
50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Conform
legislatiei romanesti, valoarea ramasa dupa primul an de functionare se
recupereaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a unor sume
calculate prin aplicarea regimului liniar, in functie de durata de
utilizare ramasa.
Utilizarea regimului de amortizare accelerata se aproba de catre
organul teritorial al Ministerului Finantelor, la propunerea consiliului
de administratie al agentului economic sau al responsabilului cu
gestiunea patrimoniului, in cazul persoanelor fara scop lucrativ, pe baza
unei documentatii de fundamentare. Similar amortizarii liniare si celei
degresive, amortizarea accelerata este reglementata prin HG 909/1997
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii Nr.15/1994,
modificata si completata prin OG 54/1997.