1. Aria de interes in abordarea structurilor urb.

aria de interes-supraf. din terit. inclusa unei limite

tipuri de arii de interes: a. izocrona (?!)-raportare exclusiva la un centru de
interes in coroborare cu timpul de parcurs b. de atractie- rap. exclusiv la centrul
de interes in raport elem. de factura subiectiva c. de influenta- rap. exclusiv la
centrul de interes in raport cu raza de influenta teoretica a centrului respectiv. d.
de convergenta – raportata la centre de interes resp. si totodata la centrele de
interes vecine, de acelasi nivel
Princ. suparapunerilor ariilor de interes
ex.: Bucuresti-centrul istoric-in toate sectoarele, suprapunere
ineficienta si ilogica a unei limite administrative peste o limita cu
caracter structural
Structura urbana- totalitatea rel.ce se stabilesc in terit. urban intre elem.
constitutive ale org. urban.
aria de interes a limitei-determinata de de obiectivul limitei (scopul)-reprezinta
coerenta/lipsa de coerenta a sistemului
• Exista o coerenta si la nivel grafic
• daca dantelarea este perfecta => exista o stare de coerenta minima
• limite care prin procedeul de definire evidentiaza niste arii de competenta
care influenteaza foarte mult.
• Aria de interes (a limitei) este dependenta de centru

Unitati de echipament

• Elemente subiective – ambianta, cultura, elem. socio-econom

Cumpana de interese

- aria de competenta functionala – aria in care ar pute aexista respectivul teren

2.Abordarea in variante a studiului urbanistic

studiul de tema- etapa in procesul de cercet./proiectare
metodologie de studiu- se analiz. caract. retelei de elem. =>
MORFOLOGIA/SCARA DE CRESTERE/MATRICE DE CRESTERE
studiul trece la texturi -> analiza calitativa a ocuparii terenului-scari de ordonare
scheme funct-pe categ. de funct. (retele de dotari)-concretizari ale diverselor
posibilitati-rez. scheme funct. cu variante
MODEL FUNCTIONAL- coroborarea tuturor schemelor functionale coresp. funct.
–prin suprapunerea div. variante-rez. o multitudine de modele
functionale(ANALIZA LA NIV. DE MODEL)
INFO-verific. si analiza comparativa a variantelor de dezv. urbana propuse pe
parcurs.
abordarea metdologica trebuia sa cuprinda: * analiza functiunii urbane ** analiza
comparativa a variantelor
MODEL FUNCTIONAL OPTIM- model funct sau de echipare care se releva ca
valoare globala a starii de funct. partiala si efectiva
MODEL SPATIAL- se trece la analizarea ocuparii spatiului-rez. MODELE DE
OCUPARE A SPATIULUI, care, pt. fiecare var. in parte se releva ca evaluare
globala a starii de efectiva functionalitate
MODEL. FUNCT. + MODEL. SP.=PARTIU URBANISTIC
1. analiza efectiva asupra existentului
2. in variante-structura urbana restructurabila sau noua
- variantele de dezvoltare reprez. o imagine intuitiva cu privire la posibil. de dezv.
ale orasului, sa se verifice coerenta lor, sa se cuantifice elementele care sunt
supuse procesului de analiza comparativa;
- variantele de dezvoltare, verificare cu modele matematice, sunt supuse
procesului de decizie;

3, Ambianta in cadru urban

elem. de cadru urban transpun in teritoriul urban sist. de activ. urbane, se
constituie cu o anumita config. a spatiului in rap. cu activ. pe care le inglobeaza,
cu conditiile si nevoile ambientale; sp. aferent unei activit. este deci o adecvare
coresp. a sp.
Adaptarea spatiala nu este numai functionala, ci si sociala, econom., biol. in
plan spatio-receptor (?) se exercita nevoia estetica, etica psihol.→nevoia de
ambient- impune calit. complexa a sp. urban ca factor in formarea si definirea
unui comport. (?)
ambianta- (mediu fizic/moral/social in care se afla cineva ) este proprie sp. urban
care este creeat prin exercitarea functiunii si subliniaza suplimentar un mod
subiectiv de intelegere a sp. Urban.
str. sp. urban=exprimarea fizica a struct. functionale si a contextului social/uman
in care se constituie. – raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin interm. str.
funct., si direct unui ansamblu de senzatii considerate etic, estetic si psiho-social.
Daca cele doua trasaturi nu se exprima, complementar, apre starea de
insuficienta (potrivire intre functie si ambianta, luata ca forma); sunt cazuri cand
functia este inclusa artificial unor spatii neutre; o alta conditiona a spatiului urban
este de natura temporala, ea trebuie sa corespunda in timp.
Structura spatiala urbana raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin
intermediul structurii functionale, si indiredct unui ansamblu de senzatii
considerate etic, estetic si psihosociale in timp.
Cadrul urban- se realizeaza printr-o acumulare spatiala care are la baza
asocierea de sp. urbane-condusa de o legitate care serveste atat intereselor
obiect. de prelucrare a spatiului cat si intereselor subiective (omul-producator si
beneficiar)

4.Aditionalul in restructurarea urbana

actiunile de (re) structurare sunt actiuni de (re)ordonare a elementelor intr-un
sistem.
sprijinindu-se pe zonificarea multifunctionala, procesul de restructurare pretinde
introducerea integrarii ca mijloc de organizare a vietii in cadrul urban.
ADITIONAL- orice aport constitutiv care apare la nivelul structurii functionale sau
configurative, in urma operatiei de modernizare, mai ales in urma constructiei
urbane.
aditionalul este situat distinct fata de existent in organismul urban restructurat –
se concretizeaza cantitativ si calitativ (in sine sau in raport cu existentul)
aditionalul este un subsistem; organizarea este influentata de pozitia in teritoriu
astfel:
- CENTRAL-un nou ansamblu central;
- PERIFERIC- zona marginla restructurata;
- ADIACENT-PERIMETRAL-cartier care se realizeaza in continuarea
perimetrului construit;
- EXPERIMENTAL- cartier aparte (platforma industriala in afara existentului)
Zonificare – in acceptul de astazi, stare de cooperare a act.-integrare;
produs struct. al suprapunerii si intrepatrunderii (pana la integrare) a
diferitelor tipuri de elem. de viata urbana, ceea ce nu infirma notiunea de
ordine

5. Abordarea complexa, filosofico-analitica a restructurarii urbane

1. Abordarea operational-analitica; determina functional solutia, pornind de la
existent si folosind experienta drept model ; este incompleta, deoarece
renovarea (parte a restructurarii) se sprijina pe obiective care nu sunt definite
rigid, nu sunt determinate clar si aceasta din cauza imposibilitatii de a
cunoaste modul in care se va desfasura existenta urbana viitoare.
2. Abordarea filosofica- restruct. trebuie sa realizeza un echilibru intre valorle
materiale si cele spirituale, umaniste; problema calitatii vietii, in cadrul
 procesului de modernizare, o atrage dupa sine pe cea a calit. omului, ceea ce
implica completarea metodologiei analitice opaerationale cu o metoda
filosofica; apare, in plus, problema abordarii etice
3. Abordarea etica- se refera la atitudinea organelor de decizie si proiectare
care sunt obligate sa ia in considerare necesiatile reale ale societatii, sa nu
impuna o solutie straina de spiritul locului si al oamenilor; arhitectii au o
responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii existente. ; este un
aspect al politicii urbane
apar mai multe probleme: echilibrul centru-periferie , utilizarea terenului,
centrul raportat la populatie
modernizarea este dependenta de nevoile populatiei – studiul de urbanism
trebuie sa cuprinda un studiu asupra populatiei.
motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica, arhitecturala, arheol., artistica;
utilizarea insuficienta a terit.; necesit. imbunat. cond. de viata
actiunile de restructurare- sunt actiuni de reordonare a elem. intr-un sistem,
sprijinindu-se pe integrare ca mijloc de reorg. a vietii in cadrul urban.

6. Analiza matriciala-instrument de lucru in studiul de

structura urbana
(Principiul de functionare/continut/situatie)
- in urbanismul functionalist – principiul separarii/zonificarii functionale;
- in ubanismul modern – princ. separarii intre activitati;
- ORASUL:- sistem complex;
- cresterea structurala nu doar in marime, ci si in complexitatea rel.
dintre parti.
- ANALIZA MATRICIALA – analiza sistemica a orasului d.p.d.v. al sistematizarii
(sistematizare:
• ansamblul de marimi tehnice economice si legislative relative la spatiile de
locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor si a
materialelor, care se iau in scopul asigurarii unor cond. de viata optime;
• ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorg. stiintifica a
asez. urbane si rura
• - punct de plecare in elucidarea unor aspecte ale proceselor de dinamica
urbana si al modului in care sunt reglementate de catre edilii orasului.
Elem. de cadru urban: cadru natural / unitati econ. / dotarile urbane / forta de
munca / populatia / locuintele / spatiile plantate / echipamentele…
- in cadrul unui sist. fix, el. este legat, direct sau indirect, de toate celelalte
elemente ale sist. =>
- RELATII: - CALITATIVE (dotari urb. / populatie)
- SPATIALE (dotari urb. / locuinte)
A. MATRICEA PATRATICA:
- pe fiecare latura – activitati (A,B,C,D…) => tablou de rel. intre activitati, notate
cu simboluri.

B. MATRICEA NEPATRATICA:
- rel. intre activitati si zone operationale (din teritoriu) spatii;
A,B,C,D,… - activitati; 1,2,3,4,… - spatii.
Ö ce fel de activitati pot pune in spatiul x? unde pot pune
spatiul B? (simboluri “+”, “-“ compatibile sau incompatibile)

- evidentiaza adaptarea spatiului la activ. resp.: adaptarea ideii la spatiu;

adaptarea spatiului la idee; adapt. functiunii. la spatiu; adpt. spatiului la
functiune; adapt. activ. la spatiu; adapt. spatiului la activ.
SITUATIE: mobilul uman: subiectiv / obiectiv => pretinde o activitate.
ACTIVIT. DE MUNCA – obiective
Mobilul meu este obiectiv pt. ca impune o activ. pe care vreau sa o desf.;
Mob. meu este subiectiv pt ca impune altor oameni o activ.
OBS. pe baza matricei structurii urbane se poate intocmi o reprez. simplificata
(grafica) a sist. urban.

7. Cerinta functionala si echilibrul organismului urban- situatii

caracteristice

functia-trebuie inteleasa ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem si ca

rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv. Astfel rezulta
cerinta functionala
functionalitatea- capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare);
de pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege trasatura care
contribuie la mentinerea starii sitemului respectiv, indiferent daca aceasta
convine sau nu)
cerinta functionala – implica, in realitate, atat mentinerea dar si modificarea
unei functii. modul de interpretare a cerintelor functionale se transporta,
impunandu-si consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.
cercetarea interdisciplinara sporeste sansele sesizarii corecte a starilor, oferind
camp deschis cerintelor functionale reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii
cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor)
ea apare intr-un anumit terit. urban si rezulta din starea acelui teritoriu. Ea nu
poate fi impusa terit. printr-o simpla decizie, deoarece:
- ca ipostaza a mobilului urban angajta in dezv. organismului urb., c.f. este si
un produs al starii de echilibru a sistemului de elem. de viata urbana,
semnaland o iminenta modificare a echilibrului intr-o anumita directie. ;
- desi cerinta functionala apare in cadrul elem. de viata urbana determinate
functional, ea opereaza prin intermediul elem. de viata urbana determinate
functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;
cerinta functionala are un caracter activ
echilibrul organismului urban- superficial, prin pastrarea fortata a unei
trasaturi; intrega activitate de sistemat. conduce dezbateri pt. pastrarea unor
astfel de trasat . pozitive sau pt. introducerea unora noi, deci modificarea unor
functii; pot aparea posibile erori in cursul dezv. urbane, datorita unei cunoasteri
superficiale a aspectelor ext. ale faptelor si starilor. rez. decizii care cauta
EFECTUL si nu CAUZA; prezenta artificiala a unor stari care nu mai corespund
(ex: spatiul urban pietonal intr-o zona urbana de mare interes – zona NV a Pietei
Unirii).
pot fi cerinte functionale:
• CENTRIPETE: care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc
decat la o reasezare a alem. sale
• CENTRIFUGE: care tind in afara sistemului, propunand o extindere a
acestuia, prin acapararea de noi elem. sau prin integrarea cu un alt sistem.
integrarea la niv. vietii urbane, a unor sist. existnte, impune modif. structurii
funct.-rez. restructurarea - apare cand satissatisfacerea problemei se poate
face in afara sist. respectiv-rez. ca sist. respectiv dispare, nu mai are nici o
valoare.
• CENTRIF.-CENTRIPETE- traieste in afara sist., dar se intoarce in centrul lui

cladire cu val. f. mare care

trebuie absorbita de centru

elem. adus in sist. sp. din centru (el se poate percepe din
centru, prin reconsid. compozitiei centrale care sa permita
perceperea elem. direct din piata
cerinta functionala tinde spre anularea/dezvoltarea unor functii existente sau spre
introducerea si antrenarea unor functii noi pt sitemul/ zona respectiv(a).
In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la
formare pana la afirmare
trebuie evitata faza brutala-sa se asigure o evolutie fireasca, prin introducerea
treptata a procesului reformativ
cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului
urban, prin intermediul unei reorientari a functiei, a unuia sau a mai multor elem.
ale sist. respectiv.
8. Categorii de modele utilizate in sistematizare in raport cu gradul de
generalitate si scopul utilizarii lor.

grad de generalitate
1. in funct. de intinderea modelului –M. SPECIFIC; M. GENERAL
2. in funct. de profunzimea modelelor – M. GLOBAL; M. PARTIAL-orizontal si
vertical
Ex.: o localitate poate fi reprezentata prin PUG(schita de sistem) care reflecta
caract. global; insotit si de un plan de trafic→caract. partial-vert.
in tema-program- studiul M. GLOBAL; studiul M. PARTIAL; analiza solutiei
dpdv cantitativ si calitativ
raport intre real si UTOPIC
scopul utilizarii modelelor
a. M. analitic-descriptiv-rol aplicativ, analiza a raportului cauza-efect
b. M. planificativ- implica factorul politic in teritoriu prin decizie
c. M. predictiv- ofera o alternativa
d. M. metodologic- de orientare; de conducere

9. Categorii de modele utilizate in sistematizare, in raport cu continutul,

exprimarea si tipul de valabilitate. exemplificari
1. in raport cu continutul
• model formal-se refera la forma (plan, macheta); exprimarea rel.
formale
• model conceptual- se refera la conceptie; exprimare teoretica si prin
schite (ex: orasul liniar)
• model analogic-material: se refera la esenta situatiei; reprezinta o
situatie sau un fenomen (ex. model gravitational)
• model urbanistic de indiferenta – model matematic-se studiaza un
anumit terit. si se determina curbe pt. fiecare dintre caracteristici. ex:
in cazul studilui poluarii se ia in considerare o curba a dispersarii in
teritoriu a noxelor; se unesc punctele cu aceeasi densitate si se obtine
in plan o posibila disp. de org. a terit.

2. in raport cu exprimarea
• model iconic- model formal; imagini f. clare
 • model real-obiectiv-ia in considerare ca model un obiect care exista
sau care este creat in scopul de a fi utilizat (Le Corbusier-Unite
d’Habitation a Marseille)
• m. analitic- foloseste o schema pt. a exprima o situatie(ierarhizare,
restrangere); nu poate fi exhaustiv
• m. matematic-reprezentare printr-o formula
• m. vorbit-apare probl. limbajului
3. in raport cu tipul de valabilitate
• model static- nu ia in considerare schimbarile ce se pot petrece in timp.
in urbanism-ordinul ideal; contemp-BRASILIA
• m. de echilibru momentan – se bazeaza pe modelul static.; studii in
ideea transf. in crestere si descrestere; se refera la PUD
• m. dinamic de comportament- reflecta transformarea

10. Caracteristicile organismului urban si functia prioritara. metode de

analiza
ZONA- are un anumit caracter, depinzand de dozajul diferit al functiilor
caracteristicile zonei-
• calitativ-categorii de texturi;
• cantitativ- valoare de utilizare a terenului
- se leaga de FUNCTIA PRIORITARA in zona respectiva (sprijina si
conlucreaza cu celelalte functii)
- F. URBANA PRIORITARA- se detaseaza din functionalitatea structurii urbane
si defineste caracterul de organism urban
1. LEG. FCT. PRIORITARA-ZONIFIC.
org. necontemporana- zonificarea stricta-nu constituie un impediment in
afirmarea functiei prioritare
motive:
• modul de viata al societatii este zonificat
• supraf. restransa a organizarii-rez. ca functiile gaseau usor relatiii intre
ele
org. contemporana- crestere nemasurata :
• tinde sa estompeze functiile prioriare
• nu poate ascunde prezenta functiilor (fenomenului urban)
- transformare continua :
• functia prioritara-elem. transformabil, generat de transformarea de ansamblu
a organismului urban
- nu mai poate fi vorba de identificarea orasului cu functia
prioritara
Functia urbana este adresata teritoriului si implica exteriorul orasului.

Rolul orasului in terit. –se adreseaza ext. + f. urbana prioritara-rez. prin

raportarea lor PROCESUL DE DEZV. A ORASULUI.

2. FCT. PRIORITARA-principal FACTOR DE OMOGENIZARE

intr-o zona F. PRIORITARA = prod. structural si functionalist ; se asigura
• sp.eterogen;
• zona omogena (activitati complementare)

CARACT. ORG. URBAN pt. ansamblu/zona/oras

afirmare(mat., spirit.) esenta a structurii organismului urban / mediului
inconjurator
- se exprima prin prin cadrul urban si solicita la nivel de spatialitate si
functionalitate raportul dintre ansamblu si detaliu;

MET. DE ANALIZA-STUDIU COMPARATIV

- analiza multicriteriala (a),
- abordare matriciala (b).
a – operatia de clasificare care ia in calcul simultan mai multe caracteristici (mai
multi descriptori). Dintre descriptori se aleg cei mai semnificativi (subiectivism,
identif. calit. pe elem. componente)-rez. instr. f. diferite.
stud. comparativ pe baza listei de criterii; se pun in evidenta sisteme matriciale
diferite
1. multitudine de comp. dif. si a unei multimi de descriptori in cazul in care
comp. si descript. sunt identici
2. o multime de comp. analizate printr-o multime de descript. care insa se
schimba de la un moment la altul
3. multime de comp. ce se schimba, in timp ce mult. descript. ramane aceeasi

ETAPE; 1. listarea criteriilor (documentarea); 2. analiza critica 3. evaluarea

critica (scara de ordonare) 4. analiza de criterii in teritoriu 5. 6. cumularea val.
de interval 7. definirea limitelor

11.Centrul orasului. Restructurarea urbana.

Restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente intre
elementele orasului la necesitati noi, sau de introducere a unor relatii noi intr-un
context existent.
Dezvoltarea centrului este legata de dezvoltarea orasului; orice
dezechilibru in dezv. orasului se reflecta asupra centrului si
asupra cartierelor, prin aglomerarea excesiva in centru (
datorita lipsei serviciilor corespunzatoare ).
Centrul istoric este o componenta a centrului orasuluichiar daca dpdv spatial,
separatia este neta.
Este necesar un proces general si coordonat de gestiune urbana in cadrul caruia
sa se desfasoare operatii de renovare, reconstructie sau constructie.
Motivatii:
• uzura fizica si morala a fondului construit implica necesitatea
imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.
• reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica si istorica a
centrului.
Probleme:
-accesibilitatea in centrul istoric
-modernizarea locuintelor
-stlistica constructiilor si asocierea lor
-amenajarea ambientala a spatiului
Cresterea centrului este un proces permanent de sporire a eficientei, confortului,
calitatii :
• intensiva – economica, confortabila → intregirea centrului, este
aplicabila mai ales in zonele de importanta rasfirate
• extensiva – pentru zone de tip compact → configuratie noua a
centrului.
Echilibrul centru-periferie presupune investitii complementare
locuintelor de la periferie, dar care tind ca amplsare spre
centru.
Utilizarea terenului → terenul central are valoare mare, care creste proportional
cu marimea orasului, tendinta de aconstrui locuinte in cazul unei cresteri
intensive.
Raportul centru/populatie: centrul are -dimensiune sociala
-semnificatie simbolica si
deasemenea contine
activitati reprezentative, elemente semnificative, efecte plastice, de compozitie.
Modernizarea este dependenta de nevoile populatiei (ea nu poate fi impusa)
→studiul de urbanism trebuie sa cuprinda si un studiu asupra populatiei.
Importanta deosebita a centrului istoric fata de populatia nou-venita, aceasta
chiar daca nu locuieste in centrul istoric, accepta si cultiva un mod de viata.
Valoarea istorica si ambientala a centrului este un factor cadru de urbanizare.

12. Corelarea intre ocuparea spatiului si utilizarea teritoriului in abordarea

structurii urbane
Activitatea urbana sta la baza constituirii organismului urban.
omul isi desfasoara viata prin exercitatrea unor activitati pe un
anumit teren, sau intr-o anumita forma de utilizare a solului
→activitatea umana este legata intr-un fel sau altul de modul
de utilizare al ternului
• activitate legata de un amplasament
• activitate independenta de loc
Referitor la relatia activitate-spatiu aferent se definesc termenii :
• ocupare: activitate/suprafata teren
• utilizare: activitate/suprafata teren/productivitate
• afectare: activitate/poluare/anexe/circulatii
din cele 3 rel. → rap. activitate/teritoriu f. complex.
Indicele de utilizare a terenului prezinta interes pentru
urbanismul comparatist, permite compararea unor ansambluri
complexe, chiar din zone sau tari diferite.
Eficienta sau ineficienta de utilizare a teritoriului unei zone este
strans legata cu structura urbana → eficienta de utilizare a
terenului (teritoriului) se constituie in element de baza al
studiului de partiu.
Analogie intre P.O.T si P.U.T.
Sporirea eficientei este o problema de optimizare, intre gradul
de ocupare al teritoriului si gradul de utilizare al terenului exista
un raport de interdependenta. Utilizarea eficienta a teritoriului
de catre individ / colectivitate.
Apare necesitatea de ambient. necesitate practica de
convietuire / stapanire activa a spatiului. Nevoia de ambient
impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de viata
organizat multiplu → factor in formarea si definirea unui anumit
concept urban.

13.Criterii de apreciere a coerentei unui partiu urbanistic

partiu urbanistic: este exprimarea complexa a unui mod global de organizare a
unui teritoriu urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea su utilizarea
terenului conform premiselor sale de dezvoltare, atat in planul cadrului structural
cat si socio-economic si estetic, el exprima carateristicile sistemului:
• eterogenitatea elementelor componente
• existenta structurii ansamblul format din elemente si relatii
• dimensiune ecologica: ambient→configuratie situata in afara perimetrului cu
care sistemul intra in dialog.
• comportamentul dinamic
Existenta structurii sistemului (a ansmablului format din elementele si relatiile
sistemului) asigura coerenta; pot aparea erori dintr-o analiza superficiala de
aceea trebuie o cercetara atenta, multidisciplinara pt. stabilirea corecta a nevoilor
si a posibiltatilor de realizare a functiilor respective.
Partiul urbanistic este un instrument de lucru, reprezinta o etapa distincta a
procesului de cercetare-proiectare.
Criterii de apreciere a situatiei existente

analiza situatiei existente

↓
starea existentului
↓
 definirea premiselor (date de tema)
↓
raportare sistemica
↓
definirea variantelor de studiu date externe
↓
analiza valorica
↓
solutia

14.Coroborarea functionala
Coroborarea schemelor functionale se constituie la nivelul
modelului corespunzator tuturor categoriilor de functiuni din
teritoriul afectat.
Suprapunerea diferitelor variante de scheme functionale → MODELE
FUNCTIONALE . Acesta aduce o evaluare globala a starii potentiale si efective
de functionalitate.
Se realizeaza o analiza a asemanarilor in plan spatial – perceptiv → definirea
spatialitatii prin modelul spatial.
MODELUL SPATIAL model de ocupare a spatiului, format dintr-o serie de
scheme spatiale:
• scheme de sit – trasaturile cadrului natural, efecteplastice urbane
• scheme de evaluare economica a elem. de cadru urban
• scheme de eveniment – miscare, aglomerare, culoare
Analiza structurilor spatiale urbanistice se realizeaza prin:
- analiza estetica – compozitie
- analiza economica
- analiza psiho-sociala
Coroborarea modelului functional cu modelul spatial genereaza un MODEL
GLOBAL AL STRUCTURII URBANE → PARTIU URBANISTIC
Coroborarea functionala nu urmareste, individual, fiecare
functie in parte, decat in masura in care ea poate constitui in
termeni de animatie urbana.
Asocierea chiar coroborarea functiunilor in sine pune probleme
– interesul urban nu poate fi stimulat doar printr-o simpla
punere in legatura a mai multor elemente ( insiruirea unor
locuinte cu magazine la parter, de-a lungul unui element
integratotr, nu creeaza un ansamblu cu functie rezidentiala si
comerciala)
Coroborarea functionala determina aparitia unei anumite ambiante umane
deschizand ciclul de continua transformare a acesteia de la functia spatiu urban,
la comportamentul urban si la o noua functionalitate.
Ambianta urbana = produs variabil in timp si in spatiu initiat prin coordonarea
naturala sau constienta a tesuturilor de elem. in cadrul structurii urbane.

15.Decizia in abordarea structurii urbane: momente de baza ale deciziei.

Exemple.
In cadrul desfasurarii unui studiu asupra unui oras se poate
intocmi o matrice de crestere pa baza stabilirii retelei de
elemente manifestate si arel;atiilor dintre ele.
Se poate ajunge la concluzia ca localizarile functionale si puse in planul de
ansamblu nu corespund dorintelor initiale (ex: noul oras Thamesmead- Anglia,
analiza profunda a starii de potential de functionalitate ca baza a detaliului de
sistematizare)
Se ajunge la o metodologie de analiza → aprofundare sistemica a str. urbane,
care isi poate descoperi trasaturile la nivelul de activitati, de echipament, global.
Aceasta analiza sta la baza studiului de tema. Se intocmesc scari de crestere/
matrici/ grafuri de relatii, scheme functionale/ spatiale/ modele functionale/
spatiale
1. descrierea / analiza situatiei existenta
2. intocmirea unor variante de solutionare prin prelucrarea datelor se reduce din
informatia bruta → stiintific
3. analiza de impact/consecinte
4. evaluarea comparativa a variantelor→ cea optima in vederea deciziei trebuie
analizata pe functiuni urbane/ analiza comparativa a variantelor.
Variantele sunt verificate cu ajutorul modelelor matematice si apoi sunt supuse
deciziei.
Politica urbana are rol de decizie prin manifestrea infrastructurii societatii.
Prelucrarile stiintifice sunt:
• aplicarea schemei de analiza in conditiile specifice, pe care le impune
teritoriul
• abordare - spatiala, temporala, sectoriala
Analiza se face: - transversal (analiza secventiala)
- longitudinal (analiza de parcurs, de dezvoltare)
Problemele ce trebuie abordate privind decizia:
• zonificarea
• amplasarea
• alocarea de echipament
• fluxuri/ abordari de trafic
Decizia trebuie sa se inscrie intr-un proces evolutiv si sa se bazeze pe evaluarea
corecta a nevoilor.

decizie norma

realizare posibilitate
necesitate

evaluare valoare
16.Definirea notiunii de cadru urban in sensul abordarii de structura
urbana.
Intre elementele de cadru urban se stabilesc relatii de functionalitate/ cooperare
si de spatialitate; aceste relatii constituie STRUCTUTRA URBANA SPATIALA.
CADRU URBAN
-acumulare spatiala realizata in timp
-are la baza asocierea de spatii urbane
-este generat de o legitate concreta (fizico-economica,
estetica, geometrica)
Sistemul de elemente de cadru urban este dependent de capacitatea omului de
a sesiza mediul inconjurator.
-functional – rasouns la o nevoie
- ca organizare – estetica,etica,administrativa.
In planul spatio-perceptiv se exercita nevoia de ambient fata de nevoia existenta
din planul spatio-functional, si fata de nevoia sociala.
In acest context categoria de spatiu urban este insuficienta si apare categoria de
ambianta spatiala urbana.
Nevoia de ambient
• impune calitatea complexa a sistemului urban
• spatiu de viata organizat multiplu; factori in formarea si definirea
comportamentelor.
Ambianta urbana proprie unui spatiu urban este capacitatea de a adanci si
sublinia trasaturile caracteristice ale sistemelor de elementa de cadru urban
exprimate.
Structura spatiala urbana:
• exprimare fizica a structurii functionale-urbane
• exprimare fizica a contextului social-uman in care se constituie
• rasounde unui ansamblu de nevoi transpus in mod:
a)indirect – prin intermediul sist. functionale urbane
b)direct – unui ansamblu de perceptii/ senzatii considerate ( etice, estetice,
psiho-sociale) in timp.
CADRU URBAN exprimare in planul spatio- perceptiv
a) elemente det. funct. compozitional
-efecte de plastica urbana, de comportament si relatii intre ele.
b)elem. determinate functional (produse de activitati )
c)elemente det. comportament formal
-mijloace de perceptie
-mijloace estetico- formative
 -mijloace prin care se asigura coerenta elementelor determinate
functional.

17.Densitatea elementelor morfologice

Fiecare textura se caracterizeaza in sine, in raport cu specificul elementelor sale
de viata urbana
printr-o anumita ocupare a terenului, exprimata prin densitatea
elem. de viata urbana.
La un anumit palier, elem. de viata urbana ocupa un anumit teritoriu, definind
astfel un anumit grad de ocupare a acestui teritoriu, prin densitatea elementelor
de viata urbana. Densitatea creste cu atat cu cat se refera la un palier de grad
inferior
Pe ansamblul sistemului (transpus din retea de relatii, la texturi) prin proiectarea
pe un plan orizontal → densitatea elementelor de viata urbana variaza dintr-o
portiune in alta a ariei de extindere a sistemului – aglomerari/ rarefieri ale
elementelor de viata urbana a caror configuratie poate fi pusa in evidenta prin
marcarea zonei de retea ocupate.
In practica configuratia de aglomerari/ rarefieri ale texturii urbane nu este
concentrica (ideal) cide obicei dispersata in teritoriu.
Aceasta configuratie interpretata ca o radiografie prin compararea ei cu alte date
privind organismul urban → diagnostic al alcatuirii urbane, definindu-I o serie de
deficiente.
Aglomerarea elementelor de viata urbana = centre de greutate, de interes.
Intensitatea populatiei intr-o zona este direct proportionala cu densitatea
populatiei ( in momentul exercitarii interesului putem distinge densitate – diurna/
nocturna / de locuit.
Densitatea elementelor de v.u. caracterizeaza textura dar nu poate fi posibila o
comparare intre diferite texturi urbane ( inseamna ca o textura cu densitate mai
mica este mai putin importanta decat una cu dens. mai mare).
Densitatea elem. de viata urbana → activitati + comportamente.
Elemente determinante
• activitatea rezidentiala
• activitatea direct-productiva se afla in rel;ationare (in
• activitatea indirect-productiva contact
sistemic)
• comunicationale
18.Echipamentul teritorial. Concept si implicatii in abordarea organismului
urban.
Functia se atribuie unui agent sau unui instrument de lucru
Activitatea se raporteaza la un agent care o produce.
Definirea tripolara a organului – echivalent in teritoriu (tot ceea ce omul
realizeaza in teritoriu pentru a-l aduce intr-o stare de confort)
Activitate
Mobil uman → Functie
Institutie Spatiu

Spatiu+Institutie = Dotare (parte a echipamentului teritorial); cand dotarea exista,

functioneaza → echipament
Echipament urban – evidentiaza functionalitatea unui teritoriu; se defineste ca
fiind ansamblu de elemente FIZICE / EXISTENTE IN ORAS si necesare
exercitarii unei game de functiuni asumate de acestea; echipamentul se traduce
fizic, pe sol, prin constructii si spatii amenajate.
Ex.- cinematograf, statii metrou, plantatie de protectie.
Echipamentul este determinat de cerintele pe care le impune o activitate; se
caracterizeaza prin calitate (natura si nivelul de amenajare) si cantitate (raza de
influenta, capacitate); este o componenta a unui teritoriu, care releva ocuparea
acestuia de catre o comunitate umana, printr-o grupare (adaptare) a spatiului
folosit ca “spatii adaptate” → ADECVARE
Spatiul adecvat – corespunde exercitarii unei activitati urbane; trebuie supus unei
gestiuni de folosinta in cadrul unei institutii corespunzatoare.
Stabilitatea functiei in cadrul sistemului – instabilitate → contradictie intre : functie
si spatiu;

functie si invest.
Elementele de cadru urban sunt importante in definirea unei asezari (ca oras, in
special).
Densitatea comunicatiilor – auto, telefon, mass-media
Configuratia – rarefierea densitatii → omogena (caz ideal); repartizarea densitatii
elementelor morfologice de v. urbana trebuie sa reflecte densitatea populatiei.
Densitatea este un indicator calitativ si reflecta modul de viata (ex.- locuinta cu
curte interioara ρ1,locuinta cu lot 2ρ, ρ1=ρ2).
Indicatori obiectivi – P.O.T. – valabil in zone omogene, functional
C.U.T. -
Zonificarea duce, in mod implicit, la un proces de cooperare a activitatilor umane
in cadrul teritoriului, deci, la o cooperare a texturii elementelor de v.u. →
densitate.
TEXTURA DE V.U. = ansamblu de elemente de V.U. care pot purta o functie
corespunzatoare sau ale caror reletii face posibila o functie corespunzatoar
necesara satisfacerii cerintelor functionale intr-un anumit context.
19. Eficienta de utilizare a teritoriului. Criterii de judecata a partiului
Partiul – proces dialectic al cercetarii; punct final / punct de
plecare / mijloc de verifivare a rezultatelor cerute / instrumente
de lucru flexibile / proces integrator al cercetarii.
Eficienta de utilizare a teritoriului este un criteriu de judecata a coerentei partiului
urbanistic (in cadrul unui partiu urbanistic – privind remodelarea urbana a unei
zone de interes istoric) → criteriul de apreciere a coerentei ca obiect cercetat
global, ca structura.
- Valorificarea caracteristicilor + pastrarea specificului unei zone
- Mod de tratare nou-vechi
- Ocuparea terenului la nivelul cerintelor actuale
- Asigurarea densitatii de functiuni si optimizarea repartitiei dotarilor
- Salubrizarea totala a zonelor centrale si istorice
- O mai buna circulatie carosabila si pietonala
Este un proces integrator al cercetarii, care impune, prin cumularea unor
informatii de natura foarte diferita, si reductia lor la aspecte esentiale
Prin el insusi → un mijloc de verificare al rezultatelor cercetarilor, impunand, prin
cumularea unor informatii de natura foarte diferita si reducerea lor la aspecte
esentiale.
PARTIUL URBANISTIC – exprimarea complexa a unui model global de
organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea si
utilizarea terenului conform premizelor sale de dezvoltare atat in planul cadrului
natural cat si in planul cadrului socio-economic si estetic.
Utilizarea eficienta sau neeficienta a teritoriului unei zone devine caracteristic
pentru zona respectiva alaturi de functia si specificul ei → dependenta foarte
stransa cu structura urbana.
20. Functionarea organismului urban. Principii, conditionari
Mod de abordare
FORMA = exprimarea functionalitatii; functionalitatea determina forma
Organismul urban functioneaza prin conlucrarea mai multor subsisteme.
Orasul se analizeaza de la detaliu la ansamblu d.p.d.v. al:

-ALCATUIRE -FUNCTIONARE -
DEZVOLTARE

FORMA

FUNCTIE FUNCTIONALITATE
FUNCTIONARE
gestionare

planificare

conjunctura

Functie – in orice sistem, deci si in organismul urban, are un rol functional care
asigura functionalitatea, prin intermediul activitatii oamenilor. Este exprimarea
nevoii ca cerinta →impune o activitate.
Functionalitatea – organismul urban (oras, ansamblu, zona) se caracterizeaza in
orice moment al existentei lui, printr-o anumita functionalitate = capacitatea
structurii sale de a raspunde unui complex de nevoi care se manifesta in acel
moment, in teritoriu; functionalitatea este rezultanta unui complex de functiuni;
este o caliate a spatiului, o stare a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna
sau nu.
Functionarea – exercitarea acestei calitati in spatiu sau in context urban; este
dependent de natura procesului si nu de natura calitatii. Este un proces in timp.
Exercitarea dreptului la functia respectiva, printr-o activitate.
Arhitectul gandeste, pe baza unei FUNCTII, o FUNCTIONALITATE nu o
FUNCTIONARE.
Functionarea depinde de resursele financiare, de gradul de civilizatie al
oamenilor, de intretinere; ea este influentata de forma.
Functiunea – un spatiu este in activitate (ex: functia –comerciala, functiunea-
rezidentiala; spatiul magazinului a fost transformat in locuinta).
functie → functiune → functionalitate → functionare.
Mod de abordare
1. Conceptia functionalista – explica faptele urbane prin functia lor, prin rolul pe
care il joaca in sistemul … al culturii, cum se leaga unele de altele in interiorul
sistemului.
2. Metoda de analiza structural -functionalista – da functiei un sens logic;
exclude semnificatia fizica a functiei; nu este satisfacatoare pentru ca analiza
oricarei functii trebuie sa ajunga la o exprimare fizica.
3. Abordarea moderna diferentiat-cumulativa – in oras exista mai multe
manifestari ce se suprapun; fiecare manifestare are o motivatie si o definire in
timp a aceste manifestari sunt diferite, dar efectul rezultat este de
suprapunere a lor.

ABORDARE (dpdv al cerintelor functionale)

SINCRETICA SINCRONICA SINERGICA

DIACRONICA
efecte de loc comun ef. de concomitenta ef. de structuralitate ef.
de continuitate
 STUDIU DE SUPRAPUNERE IN COMPARATISM SISTEME

ABORDAREA DIFERENTIAT-CUMULATIVA
- sincretism – contopire a unor elemente apartinand domeniilor in arte diferite;
reunire a unor elemente eterogene apartinand unor doctrine filosofice diferite;
- sincronic – care exista sau se produc in acelasi timp, in aceeasi peroiada;
- sinergie – asociere a mai multor organe sau tesuturi, indeplinirea aceleeasi
functii;
diacronic – evolutiv, istoric.

21. Grad superior de organizare in procesul de restructurare urbana

restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente la
necesitatile noi sau de introducere si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context
urban => modalitati prin care relatiile si necesitatile pot fi puse de acord pe
parcursul dezvoltarii orasului => sistemul va suferi modificari in urma aparitiei
unor cerinte, rezolvarea acestora avand ca efect funtionarea mai buna si implicit,
un grad de organizare superior.
S-a observat ca nu separarea funtiunilor sta la baza diferentierii lor, ci asocierea
lor (de cele maidiferite compatibilitati).
Deci, o organizare superioara nu inseamna separarea functiunilor si ierarhizarea
lor in functie de ponderea pe care o au, ci tocmai asocierea lor – mijloc de
coordonare functionala, ceea ce duce la cresterea interesului fata de sistemul
respectiv.
Coroborarea functionala urmareste fiecare functie in parte, in masura in care ea
se poate constitui in termeni de animatie urbana; in planul coroborarii functionale
a texturilorde elemente urbane, apargermenii unei ambiante urbane.
Integrand mai multe functii intr-un singur ansamblu, se ajunge la ansamblul
multifunctional integrat, ansamblu cu o organizare superioarasi un caracter
integrator, iar integrand mai multe astfel de ansambluri se obtine un sistem
integrator urban care se constituie din:
• Traseu urban integrator;
• Ansambluri multifunctionale integrate;
• Zona cadru (teritoriu restructurat);
22. Ierahizarea structurala a schemelor functionale
se defineste ca principiu de baza – cautarea unei discipline in organizarea
urbana; atunci apare ideea de zonificare a teritoriului urban si ideea ca structurii
urbane I-ar corespunde o anumita tipologie.
Idei transpuse – configuratie arborescenta -> noi orase si cartiere mari de
locuinte.
1. configuratie arborescenta(dendromorfica) – variaza numarul palierelor,
numarul relatiilor pe element;
- exemple: Chandigarh, Brasil;
- apare dintr-o gandire strict rationalista (utopistii socialisti -> primul oras –
Harlow – Anglia)
- practicarea metodei adovedit eroarea comisa in modul de gandire ->
tranformarea unui principiu de ordonare a elementelor structurii urbane, intr-o
gama de uniformizare a acestora, transpusa de la organizarea orasului la
existenta ansamblului ordinar.
- C. Alexander considera ca , configuratia necesara este cea de copac pe
care s-au “aloit”alemente ale configuratiei in retea => relatiile care se
stabilesc intre elementele organismului urban nu se realizeaza exclusiv
univoc de la element la element.
 12345 345 6
3456 12
12 345 6

1 2 3 4 5

2. Configuratia in constelatie – exprima cadrul asezarii planimetrice a

elementelor interitoriul orasului, o asociere mai complexa, in sensul unei
suprapuneri de interese in planul spatio- functional, cat si a unei suprapuneri
fizicespatiale.
- apare pericolul amestecului intamplator;
- o problema a urbanismului actual – este de recomandat sau nu dispersarea
uniforma a elementelor de viata urbana in teritoriu => trebuie realizata
dispersarea uniforma pe fiecare palier al retelei de relatii care conduce la
dispersarea relativa in raport cu elementele altei texturi => caracterul uniform
al dispersarii interitoriu a elementelor de viata urbanaeste valabil la numai la
nivelul fiecarui palier in parte.

23. INTEGRAREA URBANA. PROBLEME DE CADRU SI REZOLVARI

CARACT.

- probl. de cadru ale integrarii urbane:

1) detectarea si studierea in raport cu aspiratiile grupurilor interesate
2) alegerea functiilor necesare si definirea lor in termeni de coeziune – relatii
>fel, ordonare
3) analiza gruparii posibile a functiilor: descompunerea echipamentelor supuse
integrarii (analiza functionalitatii echipamentelor); regruparea componentelor
functionale in una sau mai multe variante pe baza unei logici topologice
4) localizarea integrarii in teritoriu: suprapunere a integrarii la nivelul functiei de
obiect si la niv. functiei urbane in rap cu cond existente si cu dezv viitoare
5) definirea spatialitatii se face dupa o conceptie arhitectural urbanistica bine
definita; urmarirea si mentinerea caract simbolic al experientei acumulate
6) precizarea unui mod de gestiune si exploatare a ans. multifunct. integrat: se
impun masuri specifice administrative privind progr. de funct. si privind
personalul; este de evitat integrarea unor activitati cu aceeasi arie
7) analiza costurilor: raportate le eficienta, costurile reflecta: rap nevoie /
posibilitate si rap dintre costuri si posibilitatile financiare +starea tehnologica
8) realizarea ansamblului: consens final al beneficiarilor; capac. d erealizare si
etapizare a investitiilor
Folosire:
IC- indicele de ocupare se fol la comparerea de teritorii dpdv al raspandirii
populatiei; se poate constitui un indice similar folosind, in loc de populatie, elem.
de viata urbana => comparand comcluzii privind concentrarea existenta in
teritoriu-> apropiere de normalitate + indrumare a dezvoltarii

24. Indicele de ocupare in teritoriu. folosire si mod de determinare

mod de determinare: pt. un anumit teritoriu se poate face, in urma unui
recensamant, o impartire in zone de omogenitate; fiecare zone este caract. de
supraf. S, de populatia P si de densitatea D.
etapele sunt:
1)determinarea numarului de zone;
2) det. S,P,D pt fiecare zona;
3) listarea supraf in ordine descresc. a D;
4) alcatuirea unui grafic patratic (100 unitati pe latura);
pe Oy – P in procente in ordinea determinarii de la pct 3); pe Ox – S, procentual);

5) construirea punctelor de intalnire ale valorilor respective => o curba;

6) se duce diagonala graficului;
indicele de ocupare in terit. este dublul supraf. dintre curba obtinuta si diagonala
patratului.
Avem 0=< ic>=1;
ic=1 cand curba se suprapune pe linia graficului (pop. concentrata intr-un
singur punct);
ic=0.5 cand pop. este perf. distribuita in terit.;
ic=0 cand graficul coincide cu terit.;
10000 ic= nΣi=1 (yi – yi-1) xi +- nΣi=1(xi - xi-1) y1 (10000 este ipoteza
simplificatoare)
rezolvari caracteristice
 fuctia rezidentiala-integratoare: 1. functii integrate; 2. functii integratoare;3.
functii auxiliare
1. 2. 3.
f. rezidentiala + f. comerciala + f. de productie -> c. comercial
f. comerciala + f. rezidentiala + f. de productie -> ans. rezidential
f. comerciala + f. de productie + f. rezidentiala -> complex industrial
7)+8) obstacolele cele mai dificile invocand obisnuinte de viata, obisnuinte
tehnologice, reglementari existente ce nu corespund integrarii

25. structura urbana. integrarea spatio-functionala a activitatilor in terit.

• ansamblul elem morfologice se releva ca o totalitate sistemica a carei

reprezentare se poate face astfel
prezenta spatial
functionale a necesitati de exist. A temporala

fizice b b

psiho-sociale necesitati de ambianta c ambianta urbana

• rel. dintre cele 2 structuri (functionala si spatiala) se defineste de la “pentru

om” la “in raport pentru om” in sensul trecerii raportului functional-uman in
rap. fizic-uman; nu este Io rel de interdependenta prin interpolare => sist.
integrat de elem. de viata urbana si elem. de cadru urban;
• deci, struct. urbana este constituita din totalitatea rel ce se stabilesc, in terit.
urban, intre elem. constitutive ale organismului urban: functionale, psiho-
sociale,fizic-spatiale, concretizate in dif. forme de manifestare si in rap.
mediul natural, prin integrarea structurii functionale cu structura spatiala.
• analiza organismului urban impune analiza structurii sale
• o analiza, chiar si numai diacronica, a structurii urbane nu se poate efectua
fara a lua in calcul organizarea, pe mai multe paliere, a sist. organismului
urban si formarea lui pe cele doua planuri
• pornind de la existenta acestor doua planuri, analiza organismului uraban va
trebui sa cuprinda o analiza a functionalitatii si o analiza a compozitiei
• str. spatial-urbana: exprim. fizica a str. functionale+expr. fizica a contextului
social-uman in care se constituie care este variabilain timp (social – pol.)
• adaptarea spatiului nu e numai functionala, ci si estetica-psiho-sociala; in plan
spatio-perceptiv se exercita nevoia estetica, etica, psiho, urbana =>nevoia de
ambient; in plan spatio-functional, se exercita nevoia organica-
biologica,economica urbana, nevoia tehnologica, instructiv-educationala =>
nevoia de existenta
nevoia sociala-> pric. in ambele planuri
spatiul urban – insuficienta in a prelua sensul unei adaptari integrate a spatiului
in rap. cu activitatea pe care o inglobeaza si nevoia de ambient => categoria de
ambianta spatiala urbana care include si nu infirma categoria de spatiu urban
deci, ambianta urbana = instr. creat pt exercitarea mai multor functii, suportul
nevoilor existentiale, moral-estetice (nevoia de ambient), sociale.
ambient- esentializare, particularizare la niv. individului a ambiantei.

26=73. integrare urbana. avantaje si implicatii in abordarea structurii

urbane

avantajele privesc calitataea si eficienta activitatilor umane implicate

1. avantaje economice:
• economia de teren: definirea conceptului (sporirea valorii de utilizare a
terenului in timp ce valoarea de intrebuintare urbana tinde a exceda valoarea
cond. existente pe terenul respectiv). Exemple: indicele de utilizare a terenului in
rap. cu costul realizarii; urcarea pietonalelor pe nivel de sol “artificial” -> avantaje:
economie de teren, functionale (pt nevoi considerate corect ca convergente si nu
ca suprapuneri; dezavanataje: pret ridicat al investitiei; nejustificare daca nu este
un rezultat firesc al suprapunerii pe platforma respectiva si daca, fiind suprapusa
unei functiuni, nu este coroborata cu aceasta. obs: eficienta investitiei rezulta
dint-o tripla conexiune: functionalitate-spatialitate-exploatare.
• economie de retele tehnico-edilitatre si servicii->definirea conceptului
• econ. de energie->comparativ cu consumul pt desf. aceleiasi activitati
• econ. de efort uman->activit. situate adiacent organizatoric
2. avantaje sociale:
• avantaje pt viata sociala – nevoi economice > nevoi lucrative + nevoi sociale
> activ. nelucrative }= prin imbinare => cadru de sprijin mai eficient. Exemplu: un
ansamblu multifunctional integrat: mod eficient de mobilizare a spatiului; ofera o
succesiune de spatii mult mai antrenante pt miscare, pt contacte; miscarea este
incitata un continuu interes pt spatiul in care te afli;echipamentul este
determinant pt nr si calitatea activitatilor => bogatia spatiului public
• implicatiile: procesul de integrare tinde spre reducerea la minim a fixitatii,
permitand o utiliz. functionala si sociala evolutiva a spatiului => intervine si
asupra structurii urbane; nu poate fi intempestiva din cauza ca apare intr-un
mediu de rel. existent, pe care nu-l poate subtitui si caruia va trebui sa i se
supuna pt a realiza, treptat, alt mediu; spatiul urban integrat are sansa cea mai
mare de a fi transfunctional, de a include si o latura simbolica.

27. integrarea urbana. determinarea functional-configurativa si ipostazele ei in

teritoriu

initiata la niv. activitatilor umane de catre ….

-nevoi cu caract. integrator (> integrare urbana) +tehnologia de informare (>
factor integrator.) =>integrarea tinde catre constituirea unei totalitati urbane
-integrarea urbana reflecta capac. sinergica a organismului urban; aduce o
organiz. multifunctionala superioara a organismului urban (nu vecinatati ci rel de
coexistenta)
-integrarea urbana este o simbioza a functiilor urbane
-determinarea urbana se face intre functii a caror manifestare impreuna este
posibila si avantajoasa. obs.:o functie nu poate fi inclusa intr-una din cele tre
categorii (f. integrate, f. integratoare, f. auxiliare) decat raportata la contextul
general al integrarii.
-det functionala asigura o noua functionalitate a sistemului > dezv. integrata a
fiecarei functii.
-det. configurativa: sp urban (in rap cu functionalitatea): sp. unifunctional; sp
multifuctional (mai multe func concomitente sau intermitente) – integrat sau
complex; sp functional (el insusi functie simbolica)
-ipostazele integrarii functionale: 1) la nivelul programelor – se opresc la o faza
prima si se rezuma la rel functionale care se suprapun partial (ac punct rezulta
din constrangeri admin); 2) la nivelul functiilor de obiect: nu exista o dotare
distincta, terit este ocupat unitar, spatialitatea-volumetrie continua; 3) la niv
functiunilor urbane: dispersarea elem. in terit urban, tesatura de trasee
integratoare, imbinare multidirectionala aactivitatilor > sp utilizat in dif. forme
integratoare local.
28. locuirea – concept si implicare in determinarea structurii urbane

-conceptul de locuire > fenom. care se prod. in int unui terit , implicand
amenajarea terit. respectiv; detasare de la simpla ocupare a unui sp. int. la un
sp. general/ terit. insusit de catre o colectivitate
-locuinta: elem. esential pt definirea calitatii locuitului; celelalte elem contribuie la
imbunatatirea calitatii locuirii
-locuitul: spatiu adecvat; activit.pt care acest spatiu este adecvat; confortul-
variabil in timp; conditionarea unui sp. prin ocupare /folosire /amenajarea lui de
catre o colectivitate in rap cu modul de viata /dezv social-economica /org politica
/ cond materiale.
-implicare in determinarea strict urbana: rel intre dif. texturi urbane; eficienta de
utilizare a terit: * gradul de ocupare a terit si calit locuirii sunt in rap de
interdependenta > imbunatatire substantiala a calitatii vietii in terit respectiv; *nu
impune restrangerea ei la rigiditatea ocuparii mecanice a terit ci implica folosirea
unor criterii de calitate (niv. de viata, calitatea amenajarilor, a serviciilor, cond de
accesibilitate)
-conceptul de locuire: evolutie prin multiplicarea treptata a relatiilor care ocupa un
nr mare de activitati, spatii, informatii, manifestate prin intretaiere.
Prin integrare se asigura o asemenea functionalitate a sist incat dezv fiecarei
functii este mult mai eficienta decat dezv ei separata > pozitiv, datorita relationarii
complexe a activitatilor.
vezi tabel

29. Limite in definirea structurii urbane. Rol. Continut. Tipuri

limita- marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta,

nu numai in sensul modificarii niv. calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii calitatii
respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate)
zonificarea- stare de integrare in teritioriu; consecinta structurala a
teritoriului→impune limite de structura
limite de structura: determ. spatial sau temporal
• compartimenteaza spatiul in raport cu cu complexul de activ. care se
formeaza in terit.
• are un caracter spatial
• sunt mobile in spatiu
• are caracter restrictiv/constructiv

tipuri de limite
1. limite globale de dezv. (de crestere)
• instr. de lucru pe termen lung
• in plan macroterit., in evol. de ansamblu a terit.

2. limite operationale(de control si interventie)

• ale activit. de control si interventie
• lim. operationale de studiu

3. limite normative
• sunt limite pe termen scurt
• definesc natura
• tind spre valoarea lor, masurand spatiul ca suprafata sau volum

4. limite functionale
• reflecta unitatea structurala
• se stabilesc intre sistem si mediul inconj.(ex. limita centrului istoric)
• rezulta din considerarea in suprapunere a intereselor in teritoriu

30. MODELE INTERPRETATIVE PENTRU ORAS

CA SISTEM SOCIO-SPATIAL
I. SNELL- SHULDMER - la sfirsitul anilor ‘50 • componente: obiecte
(popuIatii,drumuri,vehicule,)activitati(rezidenta, munca. educatie. servicii).
teritoriu (teritorii cu diferitefolosinte) infrastructuri (cladiri si cai de transport).• se
pune accentul pe activitatile facute pentru prima data,ele urmand sa fie suportul
structurii spatiului.
2. REGULSKY • sfera fizica: omul-individ biologic, studii fizice de analogie.
fluxuri de aprovizionare • sfera informatiei: omul — individ psiho-social.
structurile de informare (sociologica. economica. institutionaIa. familiala), fluxuri
de informare
3. GRANAI
• ansamblu de produse sociale
• societate Iocalizata
4. BEER
S—social
Pop. - populatie
E – economic
Pol - politic
A - activitati

5. CARDARELLI •model morfologic/organizatoric

6. BANER. RUPPERT. VEGENER
31.Metodologia de studiu structural-comparativ multifunctional

Utilizarea modelelor matematice in sistematizare trebuie sa se bazeze pe o

metodologie bine definita.- metodologia ….urbana complexa, care are ca scop
studiul variantelor de dezvoltare urbana propuse pe parcursul studiului solutiei de
sistematizare:
A) analiza pe functiuni urbane.
B) analiza comparativa a variantelor in vederea deciziei.
A)zonificare functionala/ date demografice/ forta de munca/ fondul locuibil;
-ia in studiu fiecare element al sistemului urban, corespunzator functiunii
respective, determina necesitatile sale de dezvoltare, le compare cu posibilitatile
de realizare si determina propuneri pentru viitor.
B)variante pe baza unor prognoze preliminare alcatuite de catre specialisti,
formandu-se astfel o imagine intuitiva a posibilitatilor de dezvoltare a orasului.
-variantele de dezvoltare verificate cu ajutorul modelelor matematice sunt supuse
procesului de decizie.
-pt a se deduce procesul constitutiv al organizarii urbane,
trebuie analizata structura sa , abordata sincronic si diacronic.
ABORDARE

Sincretica sinergica sincronica diacronica

Studiu de suprapunere in comparatism sistemic

Abordare diferentiat cumulata

32 Modernizare urbana, motivatii calitati:

-modernizarea urbana reprezinta adaptarea relatiilor ce se stabilesc in interiorul

organismului urban, la cerintele prezentului la realitate.
I)Necesitatea reevaluarii – istorice arhitecturale arheologice, artistice
-personalitatea orasului este legata de trecut
-situatii: 1) Cadrul este valoros in sine ; 2) Cadrul este oarecare, dar de
interes istoric; 3) cadrul contine opere si spatii foarte valoroase .
-modalitati: 1) izolare valori – numai in cazuri exceptionale (izolarea cu
verdeata este o solutie imediata, dar simplista); 2) integrarea valorilor in
organismul urban(intervine maiestria arhitectului);
-probleme: 1)evaluarea valorilor:
(1) in raport cu orasul ;
(2) in context unitar
 din care rezulta valoarea :
-de obiect;
-de ansamblu
-calitati: 1) realizare continuitate vechi-nou, 2) evidentierea unor monumente
existente; 3) refacere functionala a spatiului; 4) ordonarea circulatiei
II) Necesitati imbunatatire conditii de viata:
-uzura fizica si morala a fondului construit
-necesitatea salubrizarii (cu inteles mai larg)
-calitati: ridicarea gradului de confort prin dotari corespunzatoare si prin
inlaturarea amenajarilor insalubre si nocive.
III) Necesitati de a utiliza cat mai eficient terenul:
-in directa relatie cu caracterul orasului
-probleme:1) rezolvarea circulatiei; 2) modul de ocupare al teritoriului in raport
cu destinatia constructiei;
-calitati: proces integrator spatial si social- trebuie tinut cont de relatia intre
zona respectiva si centrul orasului.
-trebuie sa aiba limite care sa fie bine stabilite pt ca modernizarea unei zone
are implicatii esentiale in zonele inconjuratoare.

33. Mijloace de restructurare urbana:

Mijloace juridico-administrative, economico-financiare, arhitectural-urbanistice.
Desi arhitectul pare a avea influenta numai asupra mijloacelor arh-urbanistice, el
este absolut obligat sa se implice si in celelalte categorii ( econom-financiare si
juridico-administrative) astfel, cadrul institutional creeat prin mijloace juridico-
administrative trebuie sa fie suficient de suplu pentru a nu ingradi inovatia , dar si
suficient de rigid pentru a putea elimina ne profesionalismul si abuzurile; aceasta
se face prin impulsionarea unor criterii profesionale specifice .
Pe de alta parte , cadrul material realizat prin mijloace econom.-financiace, are si
el nevoie de aportul arhitectului , ca profesionist, pt echilibrarea justa a raportului
intre investitia de eficienta economica si cea orientata spre satisfacerea unor
nevoi complexe (sociale, simbolice, estetice)
Arhitectul trebuie sa aiba un rol definitoriu in controlarea acestor mijloace si in
coordonarea lor prin intermediul politicii urbane.
Politica urbana – profesie de stat democraticp; dezvoltarea este o politica
participativa, in care puterea centrala are rolul de a dirija un proces diferentiat
local, folosind mijloacele enumerate:
• legalizarea planificarii teritoriale;
• coordonarea investitiilor;
• dezvoltarea potentialului stiintific si tehnologic;
• coordonarea factorilor de decizie;
Astfel politica urbana devine o sinteza de prioritati in care arhitectul are un rol
foarte important in stabilirea solutiilor optime.
34. Modul de stabilire al limitelor in definirea structurii urbane:
Tipuri de limite: 1) globale de dezvoltare (limite de crestere); 2) operationale;
3) normative; 4) functionale
Limite de dezvoltare

OBIECTIVE

Limite normative

DIMENSIONARE GLOBALA

Limite operationale

DELIMITARE TERITORIALA

Limite normative de lucru

LOCALIZARE SOLUTIONARE

Limite functionale (efective de structura)

Limitele functionale au doua ipostaze:

-limite de operatiune-optimizare
-limite de evolutie- de dezvoltare

variante de optimizare simultana

problema

variante succesive

atingerea limitei se face prin:

cresterea factorului limita al necesitatii
descresterea cadrului limita, al necesitatii
 35. Modul de rezolvare al modernizarii urbane:

modernizarea presupune: reconstructie, renovare, restructurare

-restructurarea este un proces de adaptare a unor situatii existente
sau de dezvoltare a unor relatii noi intr-un context existent.
-constructia- constructii noi: 1) dezvoltarea extensiva (ocuparea de terenuri
libere); 2) dezvoltare intensiva (cresterea inaltimii constructiei);
-reconstructia: *nu conduce in mod obligatoriu la modernizare
*motive:
1) pastrarea proprietatii private asupra teritoriului respectiv;
2) pastrarea infrastructurii;
-renovarea: * renovarea structurii urbane incearca sa puna de acord
functiunile (poate fi spontana sau deliberata)
- constienta :
1) deliberata;
2) planificata;
3) actiune complexa fizico-sociala
*isi propune restituirea unei structuri unui cadru de viata;
* este un proces de selectare in timp a valorilor umane
* integrare a locuirii, a loisir-ului
-amenajarea: se face ceva sa corespunda unui scop (in particular a ridica
confortul)

36. Structura functionala urbana-elemente de viata urbana:

elementele de viata urbana pot fi clasificate astfel:

(AAAA)Elemente determinate functional:
-activ: rezidentiale
-activ-direct productive (industrial, comercial)
-activ-indirect productive(instructiv- formativ, cultural- educativ, social-
sanitar);
-comunicationale;
(BBBB)Elemente determinate functional- ambiental:
-spatio-ambientale ---- cu manifestare la nivelele abordarii modelului
-natural ambientale ---- cu manifestare la nivelele abordarii modelului
-praxeologice ------ cu manifestari la nivelul definirii conceptuale
a solutiei
-psiho-socio-antropologice---- cu manifestari la nivelul definirii
conceptuale a solutiei
-PRAXEOLOGIA: disciplina stiintifica, care studiaza structura generala a
actiunilor umane si a conditiilor eficacitatii lor.

(AAAA)Aceasta clasificare a elementelor de viata urbana determinate

functional (dpdv al analizei sistemului ) este mai precisa deoarece:
-cu analiza sistemului trebuie sa realizam o unica clasificare a elementelor
morfologice:
-clasificarea pentru elementele de viata urbana surprinde activitati urbane
intr-o anumita relationare a lor (situare in context.
-s-au cuprins intr-o singura categorie a elementelor productive o succesiune (
toate elementele sunt de fapt generatoare de munca servicii si informatii )-
avantaj pentru studiul urbanistic (este dificila separarea muncii de servicii si
utilitati)
-un element de viata urbana din aceasta categorie se poate constitui ca
munca si loc de munca pentru o parte de populatie si totodata ca utilizare si
loc de producere a unui serviciu pentru o alta parte din populatia orasului.
-apare posibilitatea sesizarii complexitatii dezvoltarii urbane si a complexitatii
dispunerii functiunilor in teritoriul urban.
-Exemplu: industria este unul din elementul de viata urbana esentiala in
dezvoltarea organismului urban; acest element poate fi apreciat si definit doar
in ansamblul morfologic si dinamic unitar; in momentul in care se constituie
zone industriale trebuie pornit de la ideea activitatilor complexe sau de la
complexele de activitati; in concluzie considerarea industriei independenta de
organismul urban, a condus in practica urbana, la o organizare afunctionala;
situarea ei in teritoriu fiind o consecinta a complementaritatii activitatiilor,
separerea sau departarea intre industrie si alte elemente ale orasului este
daunatoare dpdv economic si social
-trebuie realizata intelegerea corecta a locului de munca, ca localizarea unei
activitati urbane productive;
-notiunea de loc de munca nu este legat exclusiv de industrie; locul de munca
intereseaza specifico-calitativ(domeniul de cultivare si nivelul de pregatire
profesionala implicata in acel domeniu), general-cantitativ (pozitie statica si
capacitate- marime) si teritorial(localizare si grupare)
-referirea la locul de munca in planul morfologic spatial-functional priveste:
*o activitate productiva in ansamblul ei colectiv
*o activitate productiva la nivelul individului
-elemente de legatura, ca elemente de viata urbana cinetic-comunicationala,
se refera la un grup important de activitati urbane a carei manifestare
depaseste sfera circulatiei urbane.
-fenomenul circulatiei urbane( ca element de legatura,) ia o amploare
deosebita, pe langa alte sisteme de legatura (sisteme informationale)
-(BBBB)in afara elemetelor determinate functional, la nivelul vietii urbane se
afirma si alte elemente care nu sunt continute in insasi activitatile urbane, dar
care apar ca rezultat auxiliar al acestor activitati; aceste elemente se
incadreaza in grupa elemente determinante functional ambiental; ele
influenteaza modalitatile de desfasurare al altor activitati.
-elementele determinate functional-ambiental se refera la : *zona ambientala
a vietii urbane:
-mediu climatic inconjurator’
-viteza si succesiunea in desfasurarea activitatilor
-comportament psiho-social
-obiceiuri ale populatiei si ale locului
-experienta si cunoastere in domeniu
-toate aceste elemente reflecta reactia si intelegerea umana a diferitelor
activitati urbane in raport cu modul lor de desfasurare si cu cadrul urban in
care se desfasoara.
-aceste elemente se releva ca elemente de control pentru autoreglarea
sistemului de viata urbana.
-intre elementele de viata urbana se stabilesc relatiile au o serie de proprietati
care se exercita ca functiuni; ele constituie STRUCTURA FUNCTIONALA
URBANA.
-in planul morfologic spatio-functional se manifesta o structura urbana
functionala, care este raspunzatoare pentru existenta organismului urban.
-orice functie in cadrul unui sistem deci si in cadrul sistemului de elemente de
viata urbana , are un rol functional; ea genereaza functionalitatea unui
element sau a elementelor constituente , deci anumite proprietati proprii
acestora. Se are in vedere contributia elementelor la mentinerea sau
introducerea unei caracteristici a sistemului.

37. Structura spatiala urbana elemente de cadru urban:

-elementele de cadru urban se pot clasifica in:

a)elemente determinate functional:
-construite (spatii si obiecte)
-amenajate (spatii)
-naturale (spatii si elemente)
b) elemente determinate functional-compozitional:
-plastice urbane (efecte)- zgomotul ca efect comportamental.
-comportamentale (efecte)- dominanta, perspectiva
c)Elemente determinate compozitional- formal:
 -perceptiv- efective (proprietati)
-spatio-temporare (situatii)
-estetic-formative (mijloace)
-elementele de cadru urban, transpun in teritoriul urban, sistemele de activitati
urbane.
-orice decizie si actiune se traduce material prin ocuparea unui spatiu
-spatiul aferent unei activitati este o prezenta materiala in teritoriu, o adecvare
corespunzatoare a spatiului folosit sau printr-o folosire adecvata a spatiului
respectiv
-fiecare din elementele de viata urbana determinate functional isi are un
corespondent intre elementele de cadru urban determinate functional sau
functional-compozitional.
-nevoile ambientale presupun o serie de activitati, care impun la randul lor
elemente cu caracter formativ- elemente determinante (nu se recunosc direct
ca atare ci numai prin intermediul manifestarilor celorlalte doua categorii de
elemente de cadru urban)
--relatiile dintre elementele de cadru urban:
1) relatiile intre elementele fiecareia dintre categoriile respective:
-relatii intre volum construite
-relatii intre un volum construit si spatiul liber
-relatii intre o dominanta si imaginea respectiva;
2) relatii de interdependenta intre elementele din a si cele din b (o dominanta
trebuie sa puna in valoare o fctiune importanta si o fct imp se cere pusa in
evidenta printr-o dominanta)
3) relatia de determinare indeosebi a elementelor din grupa a de catre din
grupa c
-structura urbana spatiala se constituie din doua tipuri de relatii:
*de functionalitate/cooperare – elem. Din grupa elem determinate
functional.
* de spatialitate –rol caracteristic;
-cadrul urban se realizeaza in timp printr-o acumulare spatiala care are la
baza asocierea de spatii libere si construite, guvernata de o legitate concreta;
aceasta legitate serveste atat intereselor obiective de prelucrare , cat si
interesele subiective ale omului.
-sistemul elementelor de cadru urban este independent de capacitatea
fiziologica a organismului uman de a sesiza mediul inconjurator nu numai
functional (ca raspuns la o nevoie socio-economica-biologica), ci ca
organozare estetica, etica, administrativa.
-nevoia de ambient: impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de
viata organizat multiplu in formarea si definirea unui anumit comportament
urban.
-se poate vorbi de ambianta urbana proprie unui spatiu urban, luat ca
instrument creat prin exercitarea uneia sau mai multora functii.
-structura spatiala, urbana ne apare, in parte ca o exprimare fizica a structurii
functionale urbane; de aici poate decurge starea de insuficienta potrivire intre
functie si ambianta, luata ca forma.
-structura spatiala urbana raspunde unui ansamblu de nevoi, transpus , prin
intermediul structurii functionale, unui ansamblu de perceptii si senzatii
considerate etic, estetic, si psiho-social in timp.

38.Dialectica proceselor de urbanizare. Aspecte contradictorii in

dezvoltarea structurii urbane:

Se pune problema periferiei orasului – situata intre sat si oras, sau

cuprinsa atat in teritoriu urban cat si in cel rural
Cresterea periferiei: fenomen de suburbanizare.. Fenomenul periferiei nu
are aceeasi pondere pentru toate aglomeratiile urbane…este influentat de
stadiul procesului de urbanizare.
Tendinta de evolutie: tipuri:
1)conditii- grad ridicat de urbanizare:
a -crestere periferica, prin migratia din interior in zona periferica
b -exista si miscare in sens inveres, dar majoritatea populatiei se
stabileste in nucleu; o mica parte ramane la periferie.
a -presupune o populatie saturata de viata urbana, care cu un
venit convenabil, migreaza spre periferie.
b -presupune o populatie provenita din mediul rural sau dintr-un
oras mai mic, cu venituri mici care ajunge in centrul orasului.
a+b- proces caracteristic noi orase---scadere conditii de viata in
nucleu si crestere in zona periferica.
2)conditii- proces de urbanizare in curs de desfasurare => cresterea
periferiei prin migrarea din exteriorul orasului spre oras.
-este o populatie care provine, in general din mediul rural, care nu are
posibilitatea de a se stabili in centru si se complace in aceasta situatie
(este mai aproape de starea din care a plecat)
3) consecinte: periferie aglomerare, iar nivelul de viata creste in nucleu
oras (localitati inconjuratoare), la periferie
ramanand scazut. Aceasta se reflecta in modul de dotare/ocupare al
teritoriului si in aspectul spatial.=> riscul unei mari pierderi pentru
mediu/cultura.
39.Definirea functiei urbane.

Functia urbana:reprezinta rolul pe care il joaca in sistemul total , elementul

respectiv
-sensul ei …ca variabilite logico-matematica
-trebuie inteleasa ca:
a. producatoare a unei proprietati intr-un sistem;
b. rezultand dintr-o anumita carateristici a respectivului sistem.
-orice functie are un rol functional generand functionalitatea unui
elemente/elementor constitutive respective, deci anumite proprietati ale acestora.
Prin analogie cu organismul biologic, s-a inteles prin functionalitate, capacitatea
de conservare a sistemului respectiv, in sensul de pastrare a trasaturilor pozitive
(trasaturi care contribuie la mentinerea sistemului respectiv, indiferent daca
acesta convine sau nu.)
-Din intelegerea functiei urbane a rezultat:
cerinta functionala; in acceptiunea biologista se retine notiunea de cerinta
functionala numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva – un asemenea
inteles este insuficient deoarecenu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.
Cerinta funct. Este caractersitica oricarui organism, ansamblu urban, la un
moment dat; inseamna capacitatea struct. Organismului/ ansamblului respectiv
de a satisface, in momentul respectiv un complex de nevoi de existenta; implica
atat mentinerea cat si modificarea unei functii.
C.F. este data de prezenta in sistemul respectiv a elementelor posibile purtatoare
ale functiilor corespunzatoare si de prezenta relatiilor, care fac posibila
exercitarea acestor functii
Textura urbana- textura de elemente de V.U., caracteristice intr-un subsistem, in
functie de capacitatea de a raspunde cerintelor functionale.
Totalitate elem. De V.U.evidentiate la un moment dat in viata organizarii, reflecta
starea structurii functionale => analiza stari functionale se poate determina prin
analiza morfologica.
Diversitate texturi: intr-o str. Fct. Urb. Este cel putin la fel de mare cu numarul de
elemente ce alcatuiesc sistemul.
Functionalitatea reflectand o textura situata in anumitae conditii de mediu, este
pozitiva (acceptabila) sau negativa (neaccep) in raport cu mediul.
Functionalitate: oras, o parte din oras, spatiu

FUNCT FUNCTI FUNCTIO FUNCTI

IE -> UNE - NALITAT ONARE
> E->
Exprim Un sp. Este Exercitar
are Este in rezultatul ea
nevoii activitate unui acestei
de (functie complex calitati in
cerinta- comercial de spatiu
> a, functiuni; este de
 impune rezidentia calitate a natura
rea la…spati spatiului; procesul
unei u un spatiu ui si nu a
activitat magazin are o calitatii
i a fost functionali
transform tate buna
at in sau nu
locuinta)

-poate fi stare de functionalitate efectiva sau potentiala; Exista legatura intre ele;
in practica de promotiune se pune problema starii de functionalitate potentiala.
Trebuie sa evidentieze randamentul maxim posibil.
-determinarea starii de potentiala functionalitate inseamna: existent, premisa,
ipoteza.
Functionalitate urbana: calitate spatiu sau teritoriu urb. de a raspunde unui
ansamblu de cerinte fct, facand astfel posibila manifestarea fct-ilor. respective;
se poate defini ca rezultat natural in timp, sau ca rezultat de conceptie,
caracterizand starea sistemului ca stare fiunctionala constructiva sau distructiva.
FU…- exercitarea fct intr-un anumit spatiu sau terit. Urban, in baza functionalitatii
respective si in raport cu modul de gestionare nivelul de cultura al utilizatorilor,
conjuctura social-politica (nivel de cultura a utilizatorului functionarea).
F.U. rol atribuit unui agent, unui instrument de lucru sau unui produs (deci si unui
spatiu urban) de a satisface, in contextul unei activitati urbane, o anumita nevoie
care apare in sistem ca cerinta functionala si care se exercita prin intermediul
relatiilor functionale dintre elementele sist. teritorial atat in sens + cat si – fata de
stabilitate sistem.

40. Dialectica procesului de urbanizare – aprecierea calitatii prin prisma

cantitatii si invers
Proces de urbanizare -> dezvoltare continua a modului de viata urbana, urmand
concomitent sau independent 2 directii de crestere:
• dezv. Extensiva a modului de viata urbana in teritoriu;
• dezv. Intensiva a modului de viata urbana in teritoriu;
Pt. Configurarea procesului de urbanizare intr-un anumit teritoriu, o importanta
deosebita o are raportul dintre dezvoltarea intensiva si dezvoltarea extensiva.
Aceste raporturi se reduc in fapt la o relatie intre cantitate si calitate.
Cantitatea:
- intindere in teritoriu a procesului de urbanizare;
- crestere a densitatii – populatiei / de procese / de evenimente => se
caracterizeaza procesul de urbanizare;
Calitatea -> valoarea serviciilor (beneficiarilor) aduse de procesul de urbanizare
in viata oamenilor.
Considerand o existenta urbana caracterizata de un anumit mod de viata avem o
crestere cantitativa => cresterea intinderii; cresterea calitatii vietii in teritoriul
initial; diferenta de nivel intre: teritoriul initial si teritoriul adiacent.
Cresterea intinderii si mentinerea la acelasi nivel a calitatii vietii in teritoriul initial,
duce la extinderea unui mod de viata urbana in teritoriu la acelasi nivel (apare o
situatie absurda).
Cresterea calitatii vietii interitoriu initial combinata cu mentinerea la acelasi nivel
a calitatii vietii in teritoriul initial in conditiile cresterii in intindere, duce la
neglijarea calitatii in detrimentul cantitatii sau invers => proces de urbanizare cu
evolutie negativa.
Neglijarea cresterii cantitative (extindere in teritoriu datorata formei de
manifestare a procesului de urbanizare) duce la dezechilibru in dezvoltarea
teritoriului.
Aglomerarea excesiva => dotare depasita de cerinte lipsa de eficienta
Dispersare excesiva => dotare care depaseste cerintele
Deci relatiile intre calitate si cantitate Ù relatii intre conservarea spatiului si
imbunatatirea conditiilor de viata urbana.
Intelegerea se poate definii ca rezultat al trecerii cantitatii in calitate.

41 + 42 MORF. URBANA, IN TERITORIU URBAN #1 O STARE A

ELEMENTELOR COMPONENTE
(STARE DE FUNCTIONALITATE) in masura in care acestea se constituie firesc
sau partial in locul respectiv #2
FUNCTIONAREA URBANA –presupune DINAMICA URBANA – exercitare a
functiilor intr-un anumit teritoriu
Functia urbana este # 3 de a satisface cerinta functionala printr-o activitate in
cadrul unei activitati localizate ( si a unei restaurari a spatiului conducand spre
functionalitatea sistemului si determinand functionarea urbana.)
KANF –pp. exista structura urbana = relatii care se stabilesc intre elem
morfologice constitutive

Functionale |
Fizico spatiale | ---…care in pl organizatoric / pl formal au o manifestare #6
Psiho sociale |

DINAMICA URBANA – suma de principii #7 conjuncturi si conditii de stabilitate a

sist respectiv creaza manifestarea urbana
ORGANISM URBAN – FORMA URBANA- #8 ce si exprima formal, obiectiv?
- FENOMEN URBAN – o succesiune in timp a formei urbane
41 MORFOLOGIE URBANA

VIATA URBANA ↔CADRUL URBAN (relatie de reciproca dependenta –

integrare)
#1 -motor al transformarii imprimata de mobilul uman
-#2 (mobilitate si complexitate a elem morf). – mod de viata
-#3(echilibru intre VU si CU) - cadru de viata
#2,#3 = termeni ai echilibrului general urban ( #4)

SOCIETATE
LOCALIZATA

POPULATIE SIT

Activitati urbane Spatii urbane (obiecte amenajate)

Localizate

- Productie material - politica urbana

spirituala
- manifest culturale
- manif social politice
- initiative si manifestari
comportamentale
- principii culturale
- teorie urbanistica
- concepte etic-morale
- principii economice
- traditie

valori / bunuri/
atitudini / imagini

mod de viata urbana

cultura urbana

organizare social-economica resurse / tehnologie / stiinta / arta

inplan spatio functional in plan spatio-perceptiv

det. Pe linia mijloace/posibilitati

determinari pe linia interese/necesitati componente ale existentului

biologice fizice/ materiale/ Industriale
materiale economice
spirituale psiho-sociale
sociale administrative
politice cultural-istorice
42 ORGANISMUL URBAN CA SOC. LOCALIZATA
Concept fundamental pentru intelegerea morfologiei urbane.
-Org. urban este un sistem complex constituit prin conlucrarea mai multor
subsisteme; la baza constituirii sale stau 3 categorii fundamentale:
mobil uman – activitate – spatiu aferent
in cadrul ideii de subimpartire a sistemului in subsisteme, in cadrul orasului apare
cazul de instapanire sociala a spatiului respectiv
-organismul urban se constituie in orice moment al istoriei societatii intr-un effort
de umanizare aspatiului, deci putem spune ca structura sa reprezinta capacitatea
omului de instapanire a spatiului urban
-exista model interpretative ale abordarii orasului ca sistem socio-spatial
-modelul elaborat de GRANAI impune terenul de societate localizata Ærelatiile
dintre oameni sunt legate de un anumit locÆlegatura intre localitate (subsistem)
si teritoriu (sistem)
societate globalaÆansamblu de produse sociale
Æsocietate localizate
-activitatile urbane localizate se constituie intr-un elem structural esential al org
urban si in acelasi timp necesita o totalitate de spatii aferente – localizari care se
constituie in cadrul urban
org urban Æviata urbana
Æcadru urban

43 ORG.URBAN MOD DE ABORDARE SI DEFINIRE A MODELULUI

CONSTITUTIV
-org. urban= sistem complex care este constituit prin conlucrarea mai multor sist.
subcomplexe sau simple
=produs social localizat, sist. deschis fundamentat pe un sist. de activitati.
-conceptii de abordare a orasului
1-functionalista clasica (model organicist, explica faptele urbane prin functia
lor, rolul in cadrul sistemului, modul de interconditionare);
2-structural functionalista (da un inteles logico-matematic functiei)
3-diferentiat cumulativa -moderna-suprapunere in comparatism sistemic

ABORD. A ORG. URBAN

|
| | | |
SINCRETICA SINCRONICA SINERGICA DIACRONICA
Efectul lor efect de efect de efect de
Comun coincidenta structuralitate continuitate
(acelasi loc) (acelasi timp) (vecinatate) (miscare)
______________________________________________________________
|
Studiu de suprapunere in comparatism sistemic
|
Abordare diferentiat-cumulativa
(la nivel global sau partial)

MODEL CONSTITUTIV AL ORGANIZARII URB

Morf. Urbana functionare urbana dinamica urbana

Asig. echil urban functionalitate stabilitate

Localizarea activitatii gestionarea sp.

Str.urbana manifest urbana

Spatio-funct institutionalizare
Sp. Config materializare

Forta urbana organism urban fenomen urban

Succesiune de forme urbane

44 ORDONAREA ELEM MORFOLOGICE IN TEXTURI URBANE. TIPOLOGIA LOR

-config de copac – Christopher Alexander “Orasul este un copac?” – contra
doctrinei functionaliste
• ideea de organiz structurala democratica se naste utopica; este
aplicata in Anglia (Harlow – satelit al Londrei) si domina constructia
urbana a anilor 60 – 70
-configuratie in retea
12345
12 345
1 2 34 5
3 4

-config in constelatie – o configuratie de copac pe care se altoiesc elemente de

config in retea
-exprima o suprapunere de interese in planul spatio-functional ceea ce
poate determina osuprapunere spatiala
-structura negeometrica
- solutia pt viitor -altoirea intre sol ierarhizarii (“copac”) si sol cu structura la
jumatate – cat se poate amesteca? (fara raspuns)

Totalitatea relatiilor dintr elem de VU#1 Æ sistem particular Æ TEXT. DE ELEM

DE VU
Texturi - simple – se constituie pe un singur palier
- complexe – se constit in ansamblul structurii
 - au caracteristici definite de factori calitativi / cantitativi
Topologia – stiinta locului, a ocuparii spatiului
Tipologia struct functionale
• configuratie – tot ceea ce este perceptibil in spatiu
• poate evid geometria structurii Ægeometria relatiilor in cadrul
structurii
• pt evid geometriei relatiilor trebuie avute in vedere:
o intensitatea rel. – evid rel tari si a rel slabe in teritoriu Æ
analiza intensit se face in rap conurilor de ierarhizare
o referitor la geom rel se impune intrebarea: structurii urbane ii
este tipica o anumita asezare?

45 MODELAREA IN SISTEMATIZARE – ESENTA SI REALIZARE

-esenta – modelarea = abord cibernetica; tratarea organismului
urban ca sistem in sens cibernetic
-modelul – o imagine construita premeditat prin mijloace de simplificare sau cu
ajutorul unor instrumente de amplificare si filtrare a capacitatii intuitive
-modelarea poate fi – 1.matematica, 2dinamica,
- 1*preexistenta realitatii, 2*postexistenta realitatii
Folosirea experimentului (ca fundament teoretic) – modelele de analiza fiind
deductia, sinteza, observatia, analogia
-experimentul poate fi –
- total (obiectul integral supus cercetarii)
- partial (cercetare incompleta)
-proiectul de sistematizare este un model care urmeaza a fi aplicat unei realitati,
in scopul de a mima starea fizica a realitatii si de a modifica comportamentul
populatiei.
Realizarea modelelor de lucru – stabilirea necesitatilor modelului Æ
ÆAPORTUL MODELULUI:
-se defineste tema program – tema – param caracteristici; program –
caracteristici functionale / cantitative
- se realizeaza o selectie progresiva:
• se def obiectul model ( se pune in evid. ceea ce se cere a fi realizat, ce trebuie facut,
ce poate fi modificat)
• ordonarea datelor cunoasterii – teze / ipoteze (modificari multe)
• enuntarea datelor privind scopul (cu beneficiarul)
• enuntarea temei – a modelului – suma informatiilor oblinute
- traducerea modelului – direct (imagine, desen)
- indirect
- testare + concluzii exprimate de catre urbanisti
- experimentare finale
-utilizare Æinformare , simulare

46 PROBLEMELE MASURARII IN ORDONAREA STRUCTURII URBANE

-nu este exclusiv numerica, inseamna precizarea calitatilor
Masurarea
• aprecierea si descrierea insusirilor elem constitutive ale unui sistem in rap cu
niste criterii
• se masoara orice informatie care se refera la spatiu
• datele problemei – A primare / B secundare
o A – constituite ca reprezentari numerice sau simbolic, care caracterizeaza
dimensiuni ale componentei respective
- informatii care privesc strict subiectul respectiv Ædate brute
o B - proces de comparatie (combinare, transformare, modelare) cu alte
elem
- nu sunt prelucrate
- operatie primara de punere in discutie a masurarii este o inscriere a insusirilor
elementului
Criterii de analiza
1.raportul intre componente (entitati)
a. se constituie o scara de raport
A B C D

b. raport de dependenta intre entitati

A B C D

2. dist. Intre entitatile observate – scara de interval; se masoara exclusiv dist

intre elemente
3.ordinea (scara ordinala / sc de ordonare) – ordinea componentelor
4.situare categoriala – evidentierea apartenentei elem la o categorie sau
altaÆscara nominala (foloseste numerele, care nu sunt valori in sine.

CRITERraporta distanta ordona clasifica

SCARA
de rapo x x x x
de inter x x x
ordinala x x
nomina x

MASURAREA – etapa a identificarii distributiei in teritoriu

1. poz elem in terit
2. masurarea datelor PB ??
3. regionalizare
4. decizie
47 PARTIUL URBANISTIC. IMPORTANTA SI LOCUL SAU IN STUD.
URBANISTIC
Evidentierea starii potentiale de functionalitate se poate face prin
descompunerea morfologica a texturilor.
Analiza starilor de potentiala functionalitate constituie o baza a schitei de
sistematizare.
Analiza se sprijina pe o intelegere ampla a structurii urbane; rezulta ca urmare a
interdisciplinaritatiiÆ Æpartiul urbanisticÆetapa de tranzitie, distincta in studiul
urbanistic – se realizeaza prin intocmirea acestei analizeÆ de la rationament la
imaginea grafica a localizarilor posibile
- locul partiului urbanistic – intre tema de proiectare si detaliile de
sistematizare se face o trecere directa Æaspecte negative:
- dificultati de stapanire a informatiei cu privire la situatia existenta
- aspecte privitoare la incadrarea in teritoriu a ansamblului studiat
- neglijarea unor elem exterioare ansamblului
- detalierea de sistematizare rezulta mecanic, fara a exista o posibilitate de
revenire asupra temei
- efuicienta investitiei nu se poate aprecia la nivel teritorialÆnecesitatea
elaborarii unor instrumente de lucru intre activitatea de program si actiunea
de spatializare
Ædeci studiul de partiu urban este o etapa distincta in activitatea de cercetare-
proiectareÆstudiul de tema
*locul studiului de PARTIU URBANISTIC este intre activitatea analitica de
programare si activitatea globalizata de spatializare

48 POLITICA URBANA
-sinteza a prioritatilor, care precizeaza masuri necesare desfasurarii activitatii
concrete de modernizare urbana
• mod de manifestare a suprastructurii societatii
• urmareste realizarea unui proces organizat de planificare operativa in
modernizarea urbana
-politica urbana poate fi
 1. unidirectionala – subordonarea arhitectului de catre puterea administrativ-
politicaÆdecizie centralizata
2. participativa – in cazul statelor democratice avansate, puterea centrala are
doar rol de a dirija un proces diferentiat local, urmarind
a. legalizarea / operativitatea planificarii urbane
b. precizarea / coordonarea investitiilor financiare
c. sprijinirea dezvoltarii potentialului stiintificsi tehnologic
d. formarea specialistilor
e. mijloacele de coraborare a fortelor de decizie in stabilirea nevoilor si a
solutiilor
3. a puterii
a. opinia publica , puterea centrala, puterea locala
b. se analizeaza solutii, nu o solutii
c. arhitectul – rol important in stabilirea solutiei optime / mare
responsabilitate profesionala
-politica urbana trebuie sa tina seama de specificul locului, de la un oras la altul,
de la o societate la alta

49 PARTIUL URBANISTIC. DIFERENTIEREA METODOLOGIEI DE STUDIU

PENTRU TIPURI DE SITUATII
Partiul urbanistic – exprimare complexa a unui model global de organizare a unui
teritoriu urban, precizand localizarea functiilor, ocuparea si utilizarea
terenului, coform premizelor sale de dezvoltare
Metodologia de studiu – informatiile obtinute in urma analizei de textura urbana Æ
Æposibilitatea ordonarii tuturor elem pe o scara de ordonare a relatiilor
dintre elem Æanaliza grafica determinand gradul de ierarhizare in
ansambul sistemului teritorial respectiv, grad constatat sau dorit pt
viitorÆanaliza grafica se sprijina pe reprezentarea diferentiata a
informatiilor obtinute obtinute prin diferentieri cantitative sau calitative intre
elem considerate. Aceasta descompunere se face dupa urmatoarele
situatii:
1. pe fiecare element – luat ca centru al interesului analitic Æse urmaresc
toate caracteristicile sale in raport cu celelalte elemente
2. pe fiecare grup de elemente asociate – analizat ca focar/centru al unui
ansambluÆ se trece la o analiza de ansamblu
Analiza de ansamblu - priveste intreaga textura si pune in evidenta caract sale
majoreÆ Ætrasaturile calitative ale elem si ocuparea teritoriului
Schemele functionale se alcatuiesc pe categorii de functiuniÆidentificarea fiecarui
element in cadrul unei institutii / intreprinderi / amenajari / dotari / servicii
Schemele spatiale – scheme de sit
- de evaluare economica a efectelor plastice
- de evaluare economica a elementelor de cadru
- de eveniment
Se face o analiza continua la nivelul modelului functional
a. suprapunerea diferitelor variante Æ modelul functional optimÆreleva
starea de potentiala / efectiva functionalitate, prin prisma echipamentului
b. evaluarea starii de potentiala (efectiva) spatialitate
a+b modelul global al structurii urbaneÆpartiul urbanistic

Partiu urbanistic (situatii)

-efectiv (analiza asupra unui existent)
-in variante (restructurare / structura urbana restructurabila noua)

50 RESTRUCTURARE URBANA. RELATII INTRE VECHI SI NOU

-restructurare urbana – proces de adaptare a unor relatii existente la necesitati
noi, sau de introducere,si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context urban
-reconstructia - o restructurare urbana in masura in care nu se multumeste sa
reproduca o existenta urbana anterioara ci actioneaza in directia
nodernizarii; implica si odimensiune sentimentala, de refacere al unui
cadru care este suport al traditiilor, al amintirilor
-renovarea – se actioneaza in sensul restituirii unei structuri, a unui cadru de
viata care, desi adaptat cerintelor momentului, sa nu isi nege originea;
renovarea se face din necesitatea reeevaluarii istorice arhitecturale,
artistice a unei zone, in sensul afirmarii si precizarii personalitatii ei
Cadrul – e o valoare in sine – unitate / relatia cu mediul / istorica

Exista doua conceptii – 1. izolarea – numai in cazuri cu totul exceptionale

(solutie imediata dar simplista
2. integrarea – intervine maiestria arhitectului
Integrarea – o cladire veche intr-un context nou
- o cladire noua intr-un context vechi
Integrarea se rezolva printr-o egalizare a valorii, nu printr-o reproducere formala;
cladirea noua trebuie sa reprezinte epoca ei, asigurand insa o buna vecinatate
cladirii existente.
“nu edificii de acompaniament ci de buna calitate”
- nu trebuie impusa pastrarea intacta a cadrlui istoric daca nu se pot realiza
conditii optime de existenta
rel vechi-nou – problema de apropiere a valorilor, de relationare a lor in raport cu
orasulÆconstructiile valoroase nu trebuiesc izolate, protejate prin spatii neutre,
ci trebuie integrate intr-un ansamblu in care cladirile aduc un contrast binevenit
si reflecta epoca lor
-valoarea de obiect a unei constructii trebuie considerata in relatie cu val de
ansamblu a orasului, protejandu-se reciproc
51. Starea de vecinatate ca efect de suprapunere
Spatiu urban eterogen (+sintetic) -> criterii:
1) Importanta decoperirii interrelatiilor diferite
1) Necesitatea de a avea in vedere mobilitatea vietii;
-> orasul este mobil -> zonificarea trebuie utilizata ca un factor de canalizare
si nu de fixare -> zonificarea este activa si creatoare -> tendinta de a amplasa
alaturat activitati pentru care vecinatatea este un profit (ele se completeaza)
si de a izola activitati pentru care vecinatatea este incomoda, chiar
daunatoare ->
1. Incovenientul sau avantajul unor activitati vecine
2. Incovenientul sau avantajul comunicatiilor (a relatiilor intre activitati
vecine)
1 & 2 => incoveniente si avantaje de vecinatate in doua sensuri:
a. asocierea elementelor de viata urbana, in raport cu specificitatea fiecaruia
(exemple: recreerea, activitati formative, crecetare + productie)
b. disocierea relativa -> implica caracteristici proprii la nivelul structurii
urbane respective
Interactivitatea -> multifunctionalitate si integrare –
rezultatul suprapunerii mai multor tipuri de activitate
Starea de vecinatate se remarca printr-un anumit
caracter centripet al intereselor si al manifestarilor.
A Activitati combinate
Activitati suprapuse
C B Activitati unice

52. Sistem urban integrat. Constituirea sa in teritoriu. Exemple

- la nivelul organismului urban -> integrare urbana -> se poate constitui intr-un
sistem care devine treptat sistem director pentru intreaga dezvoltare a teritoriului
urban
- sistem director -> sistem integrator
- sistem integrator – configuratie caracteristica – zona centrala a orasului;
- componente (in ordinea construirii posibile);
1. TRASEU URBAN INTEGRAT = element integrator de legatura ex.
Circulatia pietonala organizata corespunzator –
a. contribuie la integrarea difderitelor zone ale orasului;
b. aglomerare de oameni si inetrese;

2. ANSAMBLU MULTIFUNCTIONAL INTEGRAT

- produs de integrare la nivelul functiilor de obiect;
- elemente de polarizare cu caracter integrator;
3. ZONE CADRU – teritoriu afectat prin integrare
1 & 2 exemple:
a. Karlsruhe – dezvoltarea activitatiloruniversitare de-a lungul unui traseu
urban integrator;
 b. Varsovia – integrare urbana a activitatilor cu caracter formativ, in
sistematizarea zonei noi a orasului;
c. Munchen – extinderea cartierului Perlach -> traseul integrator realizeaza o
legatura fireasca intre: ansamblul propus / ansamblul realizat recent /
ansamblul vechi istoric;
d. New York – Manhattan – traseu urban integrator pe orizontala si pe
verticala
- cladiri existente;
- spatii noi;
e. Praga – noul cartier Kralowska – grupare de ansamblu rezidential si
multifunctionalitate in lungul unui traseu integrator.
f. Berlin – cartierul Charlottenburg – proces de restructurare preconizata a se
dezvolta pe ideea integrarii;
spatiu integrat -> produce aglomerari in jurul unor activitati catalizatoare /
polarizatoare pt. functia urbana ce se dezvolta in spatiul respectiv / caracter
multifunctional / apare prin:
asocierea la un element integrator
independent, asocierea intervine la elementul integrator
• programat – pentru activitati specifice
• neprogramat – pentru activitati nespecifice / aleatorii
Obs: conlucrarea intre functii permanente si ocazionale => conlucrare intre
spatiu programat si spatiu neprogramat => o configuratie simpla / neutra
- integrarea propune:
• localizare – ocupare programata a disponibilitatii spatiale ale
altor functii sau
neprogramata a teritoriului liber
• ocuparea spatiului liber ocuparea spatiala
ocuparea temporara

53. Situarea in contemporanitate a modelelor fundamentale pe linia

reevaluarii umaniste
Se porneste de la instrainarea omului in spatiul construit – chiar in cadrul sau de
viata
Directii de critica:
• Contiuitatea spatio-temporala
- se renunta la analiza in sine a obiectului de arhitectura
- pune in evidenta necesitatea de continuitate a locuirii
- radacina post-modernismului
• importanta climatului existential
- exista un raport intre comortament si calitatea spatiului construit in care
traieste omul
- concept fudamental – „climat de existenta”
 - critica a segregarii, a zonificarii, a separarii functionale, a densitatilor mari
• critica modelelor de lucru
- sustine necesitatea participarii in constructia urbana a tuturor celor interesati
- J. Jacobs sustine ca un copil care se joaca intr-un spatiu special amenajat
este mai inclinat catre delincventa, decat un copil care se joaca in strada
Introducerea conceptului de igiena mentala – concept legat de cel de climat de
existenta:
• Modelul functionalist impune un mod de existenta care conduce la o deviatie
mentala – spatiul construit duce la alienare
• Strada are un rol social integrator ajutand la dezvoltarea ideii de sistem
pietonal
• Acuza uniformitatea caracteristica sistemului functionalist
Preocupare pentru igiena mentala prin diferentiere spatiala realizata printr-o
coordonare a cerintelor functionale cu cele estetice.
Analiza spatiului se face prin intermediere cu ajutorul locuitorilor -> urbanism
participativ in care arhitectul abordeaza nu numai locul ci si populatia.

54 Sistemul de activitati urbane. Definitii si implicatii

Activitatea - este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman, si transmite
o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban
- elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban, a relatiilor sale cu
spatiile aferente.
Sistem de activitati urbane = totalitatea activitatiilor urbane localizate; elementul
structural esential; asigura transpunerea in organizarea orasului, a mobilului
uman; apare pericolul de a concentra atentia asupra unei singure activitati (ex:
orasul dormitor) -> starea de criza in teritoriul urban.
Sistemul de activitati -> functia urbana reflecta un determinism sub forma de
decizie sau de actiune.
Apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor; indiferent de criteriu =>
a.) stabilirea naturii activitatilor
b.) spatiul aferent si afectat
c.) tipul / natura relatiilor dintre elemente
1. Situarea in planul preocuparilor a omului, ca fiinta biologica -> 4 activitati:
domestice / de productie / de recreere / formative
2. Situarea in raport cu un loc – legaturi de amplasament / independenta de
amplasament
3. Functie de mobilitatea desfasurata – pe loc / in miscare
4. Functie de raportul de desfasurare – relatii autonome sau comunicative
5. Functie de natura interrelationarii cu alte activitati – complementare /
necomplementare
6. Situare in plan intercolectiv – prim / secund / tert / cuaternar
Structurarea spatial-functionala – activitati determinate functional si determinate
functional-ambiental.
Clasificarea activitatilor urbane -> elemente ajutatoare pentru analiza in parte a
unei situatii concrete, a fiecarui element.
Activitatiile urbane sunt surprinse nu static, ci in contextul sistemic.
Componente de activitate.
Complexitatea dezvoltarii urbane si a dispunerii functiunilor in teritoriul urban pot
fi sesizate in planul componentelor morfologice separat; orice mod de exercitare
al activitatiilor, ca functiuni aliate distincte este nemotivata -> conduce la o
organizare afunctionala a organismului urban.
Orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in ansmblul
morfologic si dinamic unitar; situarea in teritoriu a oricaror elemente de viata
urbana trebuie sa fie o consecinta a complexitatii activitatilor => duce la echilibrul
functional.

55. Studiul de tema si locul studiului de partiu urbanistic in cadrul ...

Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de cercetare –
proiectare a studiului de tema.
Studiul de partiu -> model global de organizare a unui teritoriu urban prezinta
localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea teritoriului conform premizelor sale
de dezvoltare in planul cadrului natural cat si in planul social, economic, estetic.
Studiul de partiu – etapa distincta de tranzitie intre o etapa analitica de
programare si activitatea globalizanta de spatializare (intre tema de proiectare si
determinarile de sistematizare).
Studiul de tema -> aprofundarea structural-functionalista a organismului urban
cuprinde 6 etape:
1. analiza situatiei existente
2. studiul existentului (definirea functionalitatii existentului)
3. definirea premizelor (definirea starii de potentiala functionalitate)
4. raportarea sistemica
5. Informatii
din exterior

criterii Caracteristici + Informatii concluzii

1 2 3 4
generale de tema

Ipoteze
de lucru

Solutii posibile,
5
variante, ipoteze

Decizia 6
investitorului

6. SOLUTIA
7.
8. studiul solutiilor posibile = studiul de partiu urbanistic
9. analiza valorica a variantelor
Se disting doua etape mari:
a.) analiza starii de functionalitate in teritoriu (1, 2, 3)
b.) analize de partiu urbanistic (4, 5, 6)
Ö SOLUTIA

56. Situarea in contemporaneitate a modelelor urbanistice fundamentale, pe

linia analizei perceptiei urbane
Analiza perceptiei urbane este un mijloc determinant pentru organizarea spatiului
urban;
Kevin Linch – analiza ridica o problema tripla
• a intelegerii spatiului
• a conceperii spatiului
• a interventiei asupra spatiului
- studiul asupra influentei spatiului, asupra productivitatii individului (ex:
studiu asupra parcursului de la locuinta la locul de munca – E. Saarinen
pt. General Motors)
Orasul se evidentiaza prin:
• intelegere specificitate – complex de trasaturi

• conceptie lizibilitate – calitatea spatiului provenita din organizarea lui

• interventie semnificatie – calitate care rezulta prin suprafata primelor

doua in plan mental
Orasul nu poate fi perceput ca un tablou; geometria in conceptia arhitecturala, nu
este esentiala pentru locuitori. Se pledeaza pentru o abordare estetica a spatiului
– ideea recunoasterii influentei pe care morfologia urbana o are asupra
comportamentului uman
- analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului
participativ (in ajutorul locuitorilor – arhitectul nu abordeaza numai locul ci si
populatia
- Kevin Linch – propuneri de rezolvare a problemei -> metode de interventii:
• negarea modelului preluat
• promovand modelarea participativ (depinde foarte mult de gradul de
informare si cultura al populatiei)
57. Similaritatea si regionalizarea in abordarea ... urbana
Similaritatea: aprecierea unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune
in evidenta relatiile de proximitate (apropiere, vecinatate).
Similaritatea poate fi structurala / functionala.
Similaritatea se constituie in doua moduri:
a) dupa felul si numarul proprietatiilor considerate a fi comune
b) dupa intensitatea proprietatiilor (apreciere pe o scara de interval)
Similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor; este o stare ce se manifesta
la nivelul relatiilor intre elemente.
STRUCTURALA (cantitativ-calitativa) caracterizeaza elementele in
sistem
Similaritatea
FUNCTIONALA – relatii calitative intre elemente
Spatiul topologic – spatiu cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ
(raportarea elementelor intre ele prin criterii foarte diferite: timp / cost transport /
consum de cercetare) cu cel absolut (determinat in raport cu un sistem unic de
coordonate – viziune statica, descriptiva, masurare in unitati absolut unice).
Se poate vorbii de grade de similaritate; ele sunt determinate de:
• proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii
• marimea distantelor in spatiul metric – schema ramificata -> ierarhizare pe
baza gradelor de similaritate
Regionalizarea –considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa
un anumit criteriu.
Restrictii de contingenta (limita dintre acele componente ale sistemului careintra
in conditia pura de clasificare) => evidentierea regimurilor omogene
Generalizarea coeficientului de utilizare a teritoriului -> variatiile lui se introduc in
clase de variatie
ex. la CUT 0,2 ... 1,1.
Se pot introduce 3 intervale 0,2-0,5; 0,5-0,9; 0,9-1,1; deci introducerea
principalelor restrictii de contingenta sunt 0,5 si 0,9 => parti din teritoriul urban
care se defineste in raport cu acest interval (0,5-0,9) => zone omogene.
In fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta.
Regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu
(deobicei, in regiune omogena pune in evidentaun centru de interes).

58. Unitatea structurala si nevoia de centru in organizarea urbana a

teritoriului
- organismul urban - anatomie - structura
- fiziologie – gazduieste un proces dinamic
- autogeneza – are o istorie
- caracterul urban si calitatea urasului depind de centrul sau; centrul exprima, in
esenta, orasul respectiv, ca utilitate, ca interes estetic si ambiental
- din punct de vedere structural:
 • orice asezamant isi creeaza un centru sau mai multe ca urmare a nevoilor
materiale si spirituale al convietuirii comune
• centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea
intereselor => mare densitate a serviciilor
• elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa totodata situate intr-un
anume sistem functional urban => inglobarea in organismul urban
• este un sistem situat in contextul unui alt sistem mai complex
- centralitatea - este o stare in terioriu, cu valori sociale, si cu rol integrator pt.
diversele grupuri socialecare constituie populatia orasului
- este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban; este o
concordanta intre directiile de crestere ale orasului si ale centrului
- nevoia de centru – se defineste in functie de interesul populatiei in teritoriu,
respectiv interes care se exprima prin dualitatea diurna-nocturna de locuit.
• pt. ca o zona sa functioneze corect, trebuie ca una din texturi sa aiba
caracter dominant
• rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane
- aglomerarea de elemente de vecinatati urbane se constituie ca niste centre de
interes definind centralitatea
- centrul trebuie sa asigure conlucrarea in spatiu si timp a texturilor urbane

59. Urbanismul si amenajarea teritoriului prin actiuni de ordonare a

sistemului ambiental
- ambianta urbana – conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii abstracte
sau concrete intre oameni sau intre acestia si mediul inconjurator
- se defineste functia „formei” cadrului urban, existenta acesteia ca parte
integranta a eficientei urbane care imprima un anumit caracter manifestarilor
psiho-sociale ale oamenilor
- cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta de
sculpturalizare prin intentia urbanismului contemporan de a realiza intreaga
dinamica a spatiului, rezultata din nevoia de a iesi din uniformitate
- apare iluzia motivatiei => o „motivare pt. o motivare”, indiferent daca motivarea
apeleaza la arta, stiinta sau tehnologie
- tendintele urbanismului actual pornesc de la considerentul ca urbanismul este
realizarea dorintei de organizare a orasului, materializarea dorintelor vitale ale
societatii omenesti; in acelasi timp cristalizarea unei atitudini de respect fata de
natura, de conciliere continua si necesara a mediului construit cu omul
- urbanism ordonator
distrugator
conservator
creator
60. Varietatea de ansambluri – Factor determinant in structura urbana
- Zonificarea urbana – produs structural al suprapunerii; intrepatrunderea
diverselor texturi de elemente de vecinatati urbane; se poate ajunge chiar la o
integrare functionala – cooperarea activitatiilor
- Se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu, prin integrarea functionala; de
exemplu, asocierea mai multorfunctiuni cu specific central, grupate in jurul
locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie urbana, cresterea interesului
oamenilor pt. ansamblul respectiv.
- Integrarea urbana – releva, la nivel de model urban, cea mai stransa legatura
dintre structura functionala si cea spatiala; exista mai multe ipostaze ale integrarii:
• la nivel de program
• la nivelul functiilor de obiect
• la nivelul functiilor urbane
- Integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu
multifunctional integrat, care se constituie ca element polarizant cu caracter
integrator => avantaje economico-sociale
- Varietatea de ansamblu presupune imbinarea unor activitati lucrative cu
activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi sociale) => ansamblul
multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pt. comunitatea urbana, ofera un
permanent interes pt. spatiul alaturat
- Numarul si calitatea activitatiilor sunt determinate prin bogatia spatiului public,
dar nu este suficienta multiplicarea echipamentului, ci este nevoie de o localizare
a sa, corespunzatoare, ca sa se poata constitui o functionalitate integrata.

61. Zonificarea urbana ca rezultat structural.

Zonificare urbana din suprapunerile si interrelationarile diferitelor texturi de
elemente de viata urbana. Obs. Aceasta nu infirma notiunea de ORDINE, ci
precizeaza, de fapt, sensul
Avantaje:
1. functionalitate – in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane
2. sporirea interesului locuitorilor pt. spatiul urban cresc sansele sporirii nivelului
de dezvoltare si al activitatilor
3. premise pt. realizarea varietatii spatiale
4. deschidere spre mobilitate si dezvoltare – eliminarea rigiditatii prin
cooperarea functiilor
5. o utilizare mai buna a teritoriului prin:
• cooperarea intre diferite activitati urbane
• constituirea organismelor multifunctionale
6. intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice cu teritoriul urban
de la suprafata terenului afectat la materialul consumat
energia consumata in exploatatie eficienta constructiei asupra
exitentei materiale si spirituale umane
Apare nevoia pt. o anumita ordine functionala -> zonificare urbana.
Principii de zonificare urbana; criticile aduse sunt:
1) zonarea activitatilor nu justifica zonarea teritoriului
 2) Charta de la Atena
Î uniformizare si tehnicizare excesiva
Î disocierea vietii umane de mediul sau
Î situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional, desi
justificat de FUNCTIE
Problema – recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al organizarii
urbane.
Raspuns – procesul de organizare pt. o structura urbana la un moment dat,
devine CONSTIENT => problema zonificarii urbane ramane, ca mijloc de
organizare a elementelor organismului urban – intr-un nou inteles
Zonificarea urbana complexa – cu conditia ca:
• zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument si ca
rezultanta intr-o structurare multifunctionala a organismului urban
• zonificarea are valoare operationala utila la nivelul analizei situatiei
existente
cu caracter de constelatie
structuranta necesara pt. impunerea unitatii in procesul
de transformare
cu caracter, similar unei multifunctionalitati
urbane
Zonificare operationala – d.p.d.v. al unei operatiuni de interventie; definirea zonei
pe care va avea loc un anumit proces (restaurarea zonei respective)
1) daca zona ocupata se defineste pe insula -> limita luata in considerare =
frontul exterior al insulei
2) daca se raporteaza la spatiul stradal -> limita definita pe segmente de
strada, in spatele loturilor care constituie frontul respectiv
3) pentru definirea caracterului unei zone (al omogenitatii) limita se stabileste
luand in cosiderare fundurile de loturi de pe frontul de vis-a-vis al ultimei
strazi din zona – pentru ca este vorba de coerenta zonei respective

62. Zonificarea urbana... Scheme functionale

- Charta de la Atena disocierea vietii urbane de mediul sau inconjurator ->
uniformizare
Teritoriu pt. munca / locuit / cultura spirituala si a trupului / circulatie
=> schema structurala tripartita
- Zonificarea apare din nevoia de ordine functionala
- Oras ideal -> zonificare pe principii estetice
- Oras radial-concentric -> zonificare dupa venituri
- Oras functionalist -> Charta de la Atena -> zonificare disociativa, care are la
baza disocierea intre activitati -> produce segregare (ex. cartierele cu
blocuri inalte din Paris)
- Oras gradina -> zonificare prin alternanta – locuinte / spatii verzi
- Oras cu trasatura urbana discontinua -> spatiile interstitiale au rol de delimitare
si rezerva de spatiu pentru viitor => ORAS FEDERATIV
F. L. Wright -> descentralizarea organica
E. Saarinen -> descentralizarea totala nu aplica un principiu al zonificarii
urbane ( ci principiul ocuparii multinucleare a teritoriului)
- spatiul interstitial trebuie sa se ofere pt. a fi ocupat de elementele altei
texturi

activitatea 1 activitatea 2
locuire locuire locuire

Spatiu Spatiu
interstitiar interstitiar

- Spatiul interstitial - fond de referinta fata de care se pun in valoare

unitatile construite
- asigura fondul de spatiu pt. mobilitatea si disponibilitatea in timp a
structurii urbane

63. Textura urbana. Starea de functionalitate.

Dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice urbane ->
adaptare a sistemului la conditiile si nevoile de existenta, astfel incat organismul
urban tinde spre a satisface aceste nevoi .
Organismul urban are in orice moment capacitatea de a indeplinii anumite functii:
• Functii urbane esentiale
• Functii urbane noi(stabilind un model comportamental novator, care va
putea deveni traditional datorita integrarii;
Orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza in orice moment al existentei
sale, printr-o anumita functionalitate (capacitatea structurii sale de a satisface un
complex de nevoi de existenta, in momentul respectiv); aceasta insusire vine din
prezenta in sistemul respectiv, a elementelor care pot purta functia
corespunzatoare, sau din relatiile care vor face posibila exercitarea acestor
functii.
In functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale elementele de
viata urbana pot raspunde si constitui un subsistem textura de elemente de viata
urbana;
Totalitatea texturilor de elemente de viata urbana evidente la un moment dat in
existenta organismului (ansamblului urban), reflecta starea structurii functionale
in acel moment dat; analiza structurii functionale se poate cunoaste (determina)
prin analiza morfologica in sectiuni caracteristice trecute sau prezente ale
texturilor de elemente de viata urbana ->descompunerea lor mentala.
Diversitatea texturilor este in cadrul unei structuri functionale urbane, este tot atat
de mare cate tipuri de elemente morfologice iau parte la alcatuirea sitemului.
Nevoia poate pretinde relationare intr-un anume mod a unui grup de elemente ->
posibilitatea de alcatuire a unor texturi diferite cu aceleasi elemente;
In anumite conditii functionalitatea poate fi: pozitiva (acceptata)
negativa (neacceptata) in raport cu mediul
actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de (re)ordonarein
texturi a elementelor de viata urbana;
este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante pt. Abordarea
corecta a procesului de modernizare urbana in sensul functionalitatii (ca baza de
cercetare a sistemului si de formulare a solutiilor) si in sensul randuirii unor stari
haotice (ca esenta a modernizarii)
in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite , textura de elemente de
viata urbana isi asigura prin ordonare o stare de complexitate, corespunzatoare
nevoilor care au determinat modificerea cat si nevoilor sale de lucru.
D.p.d.v. al complexitatii pe care o releva texturile de elemente de viata urbana
pot fi:
1. texturi simple – se realizeaza intr-un singur plan;
2. texturi complexe – se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele;
Caracterizand complexitatea unei texturi, factorii cantativi nu se exclud reciproc.
Starea de functionalitate
Complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este ea insasi o functie a
relatiilor dintre elemente (calitativ si cantitativ) , diferenta de nivel intre palierele
configuratiei sale are o participare insemnata ca diferenta de potential functional;
cu cat diferenta este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de complexitate
al texturii respective.
Complexitatea texturii este rezultatul unei insumari de relatii simple (contand
numarul lor) si relatii complexe (contand numarul lor)
Relatiile simple sunt relatii univoce; relatiile complexe sunt cel putin biunivoce.
Intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se poate exprima
o relatie matematica; relatia matematica poate fi direct proportionale sau invers
proportionale dupa cum la momentul respectiv oprdonarea elementelor din
textura nu tinde (sau tinde) spre valori extreme; in descompunerea morfologica a
texturii urbane poate consta starea de potentiala functionalitate a structurii
urbane in raport cu un anumit moment in evolutia sa.
In timpul analizei starea de functionalitate se suprapune si este influentata de
catre starea de efectiva functionalitate.
Apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectural-urbanistice; ea se impune la
nivelul vietii urbane si are implicatie in functionalitate.
Starea de potentiala functionalitate a unei texturise constituie ca moment de
trecere de le o stare de efectiva functionalitate; starea de potentiala
functionalitate a unei texturi este determinata de:
Tripla analiza morfologica / sistemica / dialectica
• caracterul starii ei efective de functionalitate;
• situarea ei in context sistemic;
• natura si intensitatea nevoii considerate dialectic;
64. dialectica urbana. Cerinta functionala. Nevoia
O functie trebuie inteleasa:
• ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem;
• ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv
Functionalitatea - capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare)
pastrare a trasaturilor „pozitive” (prin „pozitiv” se intelege aici acea trasatura care
contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv, indiferent daca acesta
convine sau nu).
Din intelegerea functiei urbane conform celor de mai sus a rezultat cerinta
functionala; in acceptiunea biologista, se retine notiunea de cerinta functionala
numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva -> un asemenea inteles este
insuficient, deoarece nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.
Cerinta functionala implica in realitate atat mentinerea cat si modificarea unei
functii.
Activitatea de sistematizare - dezbaterea asupra organismului urban intre
pastrarea unor astfel de trasaturi „pozitive” sau introducerea unor noi trasaturi ,
deci modificarea unor functii;
Modul de interpretare al cerintelor functionale se transporta, impunandu-si
consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.
Cercetarea atenta, interdisciplinara sporeste sansele sesisarii corecte a starilor,
oferind camp deschis cerinjtelor functionale reale ( in sensul depoistarii lor si al
aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor).
Cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din starea
acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui teritoriu printr-o simpla decizie
exterioara deoarece:
• ca ipoteza a mobilului uman; angajat in dezvoltarea organismului urban,
cerinta functionala este in acelasi timp un produs al starii de echilibru al
sistemului de elemente de viata urbana, semnaland o imineneta modificare
a echilibrului intr-io anumita directie;
• desi cerinta functionala apare in cadrul elemntelor de viata urbana
determinate functional, ea opereaza prin intermediul elementelor de viata
urbana determinate functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;
cerinta functionala are un caracter activ
pot fi cerinte functionale:
- centripete care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc
decat la o reasezare a elementelor sale;
- centrifuge – care tind in afara sistemului, propunand o extindere a
acestuia, prin acapararea de noi elemente, sau integrarea cu un alt sistem)
- centrifug-centripete traieste in afara sistemului, dar se intoarce in centrul
lui

cladire cu valoare foarte mare care trebuie absorbita de centru

element adus in sistem sp. din centru (el se poate percepe din
 centru; prin reconsiderarea compozitiei centrale care sa permita
perceprrea elem. direct din piata
obs. Integrarea la nivelul vietii urbane a unor sisteme existente, impune
modificarea structurii functionale ->restructurarea.
Apare cand satisfacerea problemei se face in afara sistemului respectiv
=>sistemul respectiv dispare.
Cerinta functionala tinde spre – anulare / dezvoltare – unor functii existente sau
spre introducerea si antrenarea unor functii noi pentru sistemul / zona respectiva.
In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la
formare pana la afirmare ei bruta;
Trebuie evitata faza bruta a cerintei functionale, asigurandu-i o evolutie fireasca,
prin introducerea treptata a procesului reformativ pe care il pretinde .
O cerinta functionala, indiferent de natura ei (adica felul activitatii din care
provine sau careia i se adreseaza) beneficiaza de inteligenta umana - mobilul
uman generator fiind individual sau general.
Cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului
urbanprin intermediul unei reorientari a functiei , a uneia sau mai multor elemente
componente ale sistemului respectiv.
O extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii
„pozitive” la sensul unei modificari oricand posibile, fata de care se poate restabili
echilibrul sistemului elementelor de viata urbana, este o necesitate.
NEVOIA
„Functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul unei
activitati in care fiintele umane actioneaza in comun, administreaza lucrurile si
cosuma bunurile” (Malinovski)
Malinovski distinge in cadrul acestei categorii de nevoi, trei mari grupe:
1. nevoi elementare predominant biologice (de existenta) – somn, hrana,
reproducere;
2. nevoi derivate (de social) – cele cu caracter economic, moral, politic;
3. nevoi integrative (estetice) – religia, stiinta;
avand in vedere elementele de viata urbana determinate functional-ambiental
(spatio-socio-antropologic) structura urbana se caracterizeaza prin;
- relatiile care intervin intre aceste elemente
- relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele determinate
functional
- influenta pe care aceste elemente o au asupra realatiilorintre elem.
determinate functional(activitati rezidentiale, direct-productive, indirect-
productive, comunicationale)
Nevoia elementara, indiferent daca este individuala sau colectiva, nu actioneaza
asupra unui unic resort al functionalitatii urbane si nu este conditionata exclusiv
ca nevoie elementara unica.
Privitor la organismul urbantrebuie luat in considerare un complex functional.
Functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate avea sau nu
caracterul acestei activitati (functie economica, functie sociala), ea nu poate
reflecta specificul sistemelor complexe sociale.
Poate aparea confuzia intre FUNCTIILE URBANE si FUCTIILE ORASULUI (f.
urbane -> functii posibil de exercitat Iin cadrul organismului urban ca sistem;
functiile orasului -> functiile pe care le exercita organismul urban ca element intr-
un sistem teritorial); diferenta dintre cele doua notiuni se situeaza ca diferenta
intre valoarea generala de ansamblu si valoarea de obiect
Indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane ,
indiferent de natura provenientei – individuala sau colectiva, si indiferent de
natura motivatiei – subiectiva sau obiectiva – nevoia se situeaza in totdeauna
intr-un sistem complex de nevoi care se afirma ierarhizat, conditionand
activitatea urbana si fiind , la randul sau, conditionata de viata urbana.

65. metoda in studiul de partiu urbanistic

se analizeaza caracteristicile retelei de elemete
La nivel de activitati prin:
- RETEA
• Clasificarea si precizarea elem. morfologice (constatari asupre
existentului).
• Scara de crestere (stare efectiva de functionalitate)
• Matrice de crestere (imagine grafica a starii de efectiva functionalitate –
urmarind indosebi relatiile dintre ele)
- TEXTURA (Cuprind punerea in evidenta a trasaturilor de calitate ale
elementelor precum si modul de ocupare al teritoriului) ;
• Scara de relatii (gradul de ierarhizare)
• Grafuri de relatii (structura urbana functionala)
• Scara de ordine (prin localizare, pozitionare, configurare)
La nivel de echipament prin:
- SCHEMA FUNCTIONALA IN VARIANTE
• Identificarea fiecarui element de viata urbana in cadrul unei intreprinderi –
obtinerea prin modelare a schemei functionale;
- MODEL PARTIAL
• Obtinut prin coroborarea modelelor partiale:modele functionale si modele
spatiale (traseu global optim in structuri urbane =partiu urbanistic)
Scheme functionale - pe categorii de functiuni (retele de dotari) – concretizari
posibile diverse => multitudine de transpuneri ale grafului de relatii => csheme
functionale in variante
Model Functional = coroborarea tuturor schemelor functionale => prin
suprapunerea diverselor variante => multitudine de machete functionale.
Modele spatiale (suprapunerea schemelor spatiale face posibila trecerea la
analiza ocuparii spatiului => modele de ocupare a spatiului care pt. fiecare
varianta in parte se releva ca evaluare globala a starii de efectiva /partiala
spatialitate.
Scheme spatiale M.F. + M.S. => partiu urbanistic / model global
1. efectiv analiza existentului
2. in variante – structura urbana restructurabila sau nu
La nivelul organizarii variantelor de dezvoltare reprezinta o imagine intuitive cu
privire la posibilitatile de def. a orasului :
 - sa se verifice coerenta lor interioara;
- sa se cuantifice elementele care sunt impuse procesului de
analiza comparativa;
Proiectul de urbanism = exprimarea complexa a unui model global de organizare
a teritoriului urban precizand localizarile functionale, ocuparea si utilizarea
terenului.

66. Drumul in studiul de urbanism

1.Analiza starii de functionalitate.
Realizata prin descompunerea morfologica a teturii de elemente de viata
urbana.
a. Analiza existentului pe baza unor criterii
- mijloace de analiza:
- experimentale – total / partial / indirect;
- abordare toretica
- deductie ideologie
etape - observatie – subiecti, subiectivizare
- analogie
b. Sinteza existentului. Starea de fectiva functionalitate = construirea practica
sau abstracta
a unei imagini a sistemului respective. Emiterea de teze.
c. Definirea premizelor - Definirea starii de potentiala functionalitate
- pe baza tezelor globale, pe baza temei;
- emiterea de ipoteze de lucru;
2. Analiza de partiu urbanistic
a. Analiza caracteristicilor retelei de elemente.
- morfologie
- scara de descrestere
- matrice de crestere
b. Analiza calitativa a ocuparii terenului
- scari de ordonare (3)
- scara de relatii (1)
- graf (2)
3. Raportare sistemica +teze globale
a.Proces de analiza care:
- pune in evidenta caracteristicile existente;
- investigarea premizelor (operatie de studiu care necesita inventivitate)
- definirea de ipoteze;
- presupune si coroborarea dintre comanda si ideea de promovare a locului –
vocatia zonei
- evaluare de ambient (confort)
- silueta ansamblului
- relatia cu imaginea generala a cartierului

67. Graful – etapa in studiul de partiu urbanistic / Arbore de preferinta

Graf - reprezentare a unei stari, fenomen
- teorie matematica
- caracterizat prin - puncte (elemente)
- arce (o functie)
- reprezentat prin perechi de varfuri si arce
- „ideea de drum” – continuitate – cand drumul se inchide formand un circuit ->
starea
sistemului este inchisa
- graf arbore:

A – origine
B C D, ..., I – extremitati
Elementul A influenteaza pe B si C

D I

E F G H

- utilizat pentru - a expune o analiza de sitem = CONJUNCTIV

- a construi un sistem = DISJUNCTIV
- ARBORE DE PREFERINTA = daca exista cel putin un nivel intermediar (la
nivelele intermediare se pun in evidenta obiectivele, iar la extremitati, mijloacele -
> descompunerea obiectivului pe niveluri de aprofundare)
- pentru obiective se da o cifra de importanta
- pt. mijloace se da o cifra de pertinenta
aprecieri cantitative in cazul analizei si sintezei proiectului
PREFERINTA urbana obiectiv

Demolare + Renovare mijloace

constructie

Demolare Demolare Traditional - Inegrala

totala progresiva istorica (reconditionare)

Metode de interventie
- pentru fiecare posibilitate (pt. mijloace) se face o analiza multicriteriala
- cifra de importanta d.p.d.v. al sanselor Є [0,1] =>
0.7 + 0.3 = 1

1 = 0.7 + 0.3 1 = 0.05 +0.95

0.3 x 0.7 = 0.21 0.7 x 0.7 = 0.49 0.05 x 0.3 = 0.015 0.3 x 0.95 =
0.285

sarcinile arborelui de preferinta

68.Spatiul urban produs de interactivitate si element de interactiune /

interrelationare activitate-spatiu/adecvare
orasul ca organism urban este reprezentat printr-o aglomerare de interese;
aceasta aglomerare duce la un sistem complex de activitati umane.
Activitatea umana pe teren sau intr-o anumita forma de utilizare a terenului =>
activitatea umana legata de modul de utilizare a terenului.
Activitatea urbana – activitate umana localizata
Deci ACTIVITATEA -> SPATIU => SPATIU URBAN – produs de interactivitate ,
activitatea umana fiind elementul dimensional (cantitate) in definirea spatiului
urban si a relatiei sale cu spatiile adiacente.
SPATIUL URBAN – element de interrelationare demonstreaza aspectul calitativ
al raportului activitate urbana - spatiu urban.
Determinarea prin adecvare in sensul invers al firului original (mobil -> activ ->
spatiu urban ) de la spatiu la idee/functie/activitati).
Interactivitatea si caracterul relational (interactiune) al spatiului urban, sunt
produse si producatoare de calitate.

69. Caracterul unei zone. Analiza multifunctionala

Zona = o parte a orasului – se constituie ca zona, atunci cand are caracter de
omogenitate rezultat din combinarea mai multor activitati.
In cadrul zonificarii exista zone cu dozaj diferit privind functiunile pe care le
cuprinde; astfel caracterul zonei este definit:
1. cantitativ – categorii ale texturii pe care le cuprinde;
 2. calitativ – textura cu cea mai mare valoare de utilizare
a terenului (teritoriului) fara de care zona nu poate functiona in mod
corect;
3. prin comparatie cu zonele corespunzatoare;
pentru definirea caracterului unei zone (zonificare structurala ) folosim analiza
multicriteriala = operatie de clasificare care ia in considerare simultan mai multe
caracteristici (descriptori).
Puterea de discriminare a descriptorilor = alegerea caracteristicilor dupa care se
face clasificarea
Descriptori
- distanta (imensa putere de discriminare)
- atractia (nu se poate masura fizic – apar instrumente de lucru)
Alegerea celor mai importanti descriptori -> subiectivism.
Studiu comparativ pe baza criteriilor alese: situatii matriciale diferite
1. multiutdinea de componente diferite si multiudinea de descriptori in cazul in
care componentele si descriptorii sunt identici;
2. o multime de componente analizate printr-o multime de descriptori care se
schimba de la un moment la altul al analizei;
3. multimea de componente se schimba, multimea de descriptori ramane
aceeasi;
ETAPE PARCURSE:
1. listarea criteriilor (documentarea , dezbaterea de proiect)
2. analiza criteriilor – analiza morfologica;
3. evaluarea criteriilor prin scara de ordonare
4. analiza de criterii in teritoriu;
5. aplicarea in plan a limitei de criterii si suprapunerea lor;
6. cumularea valorica de interval;
7. definirea limitei de zona;

70. Distributia spatiala. Similaritatea.

Ordonare in cadrul teritoriului.
Frecventa cu care elementele se intalnesc in spatiu priveste modul in care este
realizata textura.
Varietate spariala – diferente de grupare, de densitate a elementelor in teritoriu.
Etapele identificarii distributiei in teritoriu
1. pozitia elementelor in teritoriu (decurge din localizari);
2. masurarea datelor problemei;
3. regionalizare;
4. decizie;
1. Pozitia elementelor in spatial urban.
Spatiu absolut – determinat in raport cu un sit unic de coordonate – viziune
statica, descriptive, masurae in unitati unice absolute;
Spatiu relativ – raportare a elementelor intre eleprin criterii foarte directe: timp /
categorii de transport / consum de materiale;
- spatial absolut + obiectul se cercetare al subiectului respective;
2. Masurarea: marime -> (prin analiza de sistem) dimensiune
 - date primare (numerice, simbolice) caracterizeaza insusiri ale
componentelor sistemelor, dimensiuni in sine.
- Date secundare – date prelucrate prin corelare, combinare – apare
relatia unei dimensiuni cu alta. Operatia rezulta prin raportarea
elementelor la criteriu.
• raportare – raport intre doua entitati (scara de raport)
• distantare – distanta efectiva dintre entitati (scara de interval)
• ordonare – ordinea - (scara de ordonare)
• clasificare - situarea – (scara nominala)
3. Regionalizare + similaritate – masuarare a datelor utile pentru regionalizare.
- capacitatea specifica de clasificare a locurilor in teritoriu dupa un anumit criteriu
+ restrictiile de contingenta = liita dintre componentele sistemuluicare intra in
conditia pusa de clasificare;
- se realizeaza in raport cu un lucru cu o apreciere de timp sau de destinatie =>
subordonarea teritoriului fata de centru printr-o limita.
A. 1. marimea fortelor
2. functii sunt proportionale (intre 2 noduri exista o opozitie
3. camp de influenta datorata puterii celor 2 noduri,
limita fiind mai aproape
4. raza de actiune a nodului de cel slab.
B. Impulsul unei schimbari economice (politice) se transmite ierarhic de sus
in jos - schimbarea dintr-un centru nodal va produce schimbarea in
nodurile subordonate.
C. Dezvoltarea in teritoriu este functie de nodul principal.
D. Potentialul de dezvoltare in lungul unei axe este functie de intensitatea
interactiunilor dintre cele 2 puncte (daca intre puncte apare relatia de
mare interes- potential de dezvoltare mare).
4. Formularea deciziei = pe baza unui process de analiza de prelucrare a datelor.
- optiune = intentie constienta
= este premergatoare solutiei

DECIZIE NORMA
determina
REALIZAREA POSIB. NECESIT.
Obiect VALOARE
EVALUARE
71. Limite de timp si spatiu ale structurii urbane/aria de interes
Limita marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta,
nu numai in sensul modificarii nivelului calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii
calitatii respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate).
Limita de structura – determinata spatial si temporal
- compartimenteaza spatiul in raport cu complexul de activitati care se
formeaza in teritoriu;
- are un caracter spatial;
- sunt mobile in spatiu;
Rol - exprima un impuls – natural, obligat/neconditionat, logic (pe baza unei
decizii)
- are caracter restrictiv (termeni exclusiv negativi)
constructivi
Aria de interes – suprafata din teritoriu inclusa intr-o limita structurala – dureaza
atata timp cat se manifesta acea structura in teritoriu.
1. a. Izocronala – raportare exclusiva la un centru de interes in coroborare cu
timpul de parcurs;
2. a. de atractie – raportare exclusiva la un centru de interesin raport cu
elementele exclusiv de natura ambientala;
3. a. de influenta – definita de raza de influenta – raportare exclusiva la un
centru de interes;
4. a. de convergenta – raportata la centrul de interes respectiv si totodata la
centrele de interes vecine, de acelasi nivel;
B

A
C

5. a. de competenta
- zone in care echipamentul poate fi amplasat
- are o baza de obiectivism;

72. Zonificarea urbana preocupare cu caracter istoric. Un inteles nou al

zonificarii.
Motivele zonificarii – (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala)
+ interese de natura economico-sociala
+ securitatea populatiei si a serviciilor
+ interesul de a impune autoritatea regionala
Etapele istorice ale zonificarii:
2. zonificarea logica, functionala, simplista;
3. zonificarea functionalist-analitica (Charta de la Atena) + scoaterea orasului
de sub dominatia haosului + impartire in mod sever: zona de locuit, zona
pentru munca, zona pentru circulatie;
4. zonificarea dupa logica functionalista complex-simetrica = Model urban
eterogen;