Sunteți pe pagina 1din 4

Capitolul 1

1.2. Solide cristaline si solide amorfe

In natura si in laboratorare speciile chimice solide se prezinta fie in stare cristalina fie in stare
amorfa.

A Starea amorfa provine de la cuvantul grec “amorphos”= fara forme si corespunde


solidelor care nu prezinta nicio forma intrinseca. De obicei, se obtin solide amorfe prin
racirea brusca a lichidelor cand solidul se adapteaza exact formei recipientului.

Ex. SiO2 (silicea) topita mai sus de 1700°C si turnata intr-o forma convenabila permite
obtinerea de obiecte diverse (pahare, sticle etc.).

Exista si carbunele amorf, o pulbere foarte fina, ce nu prezinta cristalinitate (este o


forma polimorfa ca carbonului): C amorf, grafit si diamant ( forme cristaline).

A( Solidele cristalizate prezinta o forma geometrica bine definite, adica se gasesc sub
forma unui poliedru pe care se disting urmatoarele caracteristici:
- suprafata plana = fetele;

-fetele sunt limitate de muchii;

-muchiile se intersecteaza in puncte numite varfuri.

In afara de geometria bine definite, in solidele cristaline mai exista si alte caracteristici prin
care acestea se diferentiaza de solidele amorfe, de exemplu:

1) O caracteristica este anizotropia cristalina – semnifica faptul ca proprietatile corpului


cristalin variaza pe o anumita directie (pe directia pe care il observam).

Deci solidele cristaline sunt anizotropice, iar cele amorfe sunt izotropice – proprietatile sunt
aceleasi indifferent de directia sub care il observam. Exista totusi un tip de cristal care este
isotropic – acesta este sistemul cubic.

Toate cristalele deriva din 7 forme fundamentale (7 sisteme cristalografice): cubic;

Hexagonal; Triclinic; Ortorombic Patratic (tetragonal); Romboedric; Monoclinic.


Aceste sisteme cristaline contin 14 retele cristaline, 32 clase cristaline si 230 grupuri spatiale
(G.S):
De exemplu: sistem ortorombic, retele: primitive (P), centrata intern (I), cu baze centrate, cu
fete centrate (F).

1
2) O alta caracteristica a solidelor cristlaine este posibilitatea de a se prezenta in doua sau
mai multe forme cristaline – este vorba de fenomenul de polimorfism.
Ex.
a) Sβ – monoclinic , Sα – rombic (stabil pana la 95.5 °C)
18℃ 232℃
b) 𝛼−𝑆𝑛→ 𝛽−𝑆𝑛→ 𝑆𝑛𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑

gri-cubic patratic

c) TiO2
868℃ 1040℃
𝑇𝑖𝑂2 (𝑎𝑛𝑎𝑡𝑎𝑠)→ 𝑇𝑖𝑂2 (𝑏𝑟𝑜𝑜𝑘𝑖𝑡) → 𝑇𝑖𝑂2 (𝑟𝑢𝑡𝑖𝑙)

tetragonal (G.S. I41/amd) ortorombic(G.S. Pbca) tetragonal (G.S. P4 2 /mnm)


d) Bi2O3

Până în anul 2006 s-au descoperit cinci faze polimorfe:α, δ, β, γ, ω. În anul 2006 s-a
descoperit o nouă fază polimorfă metastabilă notată ε-Bi2O3 (ortorombica).

La încălzire:
729℃ 824℃
𝛼−𝐵𝑖2𝑂3 → 𝛿−𝐵𝑖2𝑂3 → 𝐵𝑖2𝑂3 𝑡𝑜𝑝𝑖𝑡
monoclinic cubic

La răcire, în funcție de tratamentul termal aplicat:


650℃
300℃ 639℃
𝛼−𝐵𝑖2𝑂3 ← 𝛽−𝐵𝑖2𝑂3 𝑠𝑎𝑢 𝛾−𝐵𝑖2𝑂3 ← 𝐵𝑖2𝑂3 𝑡𝑜𝑝𝑖𝑡
se menține tetragonal CBC până la răcire

De asemenea, au fost raportate și alte faze nestoechiometrice obținute în condiții particulare


printre care forma ω-Bi2O3, metastabilă, nestoechiometrică, care s-a obținut pe filme subțiri
pe substrat de BeO, prin încălzire la 800 °C. (ec. 3)
800℃
𝛼−𝐵𝑖2𝑂3/𝐵𝑒𝑂→ 𝜔−𝐵𝑖2𝑂3/𝐵𝑒𝑂
monoclinic triclinic
Faza ε-Bi2O3 (ortorombica) obtinuta sub forma de monocristal prin metoda hidrotermala este
o metoda metastabila iar prin incalzirea cristalului la 400°C se transforma in faza 𝛼−𝐵𝑖2𝑂3.
3) O ultima caracteristica care poate caracteriza doua sau mai multe solide cristaline este
fenomenul de izomorfism – caracterizeaza speciile chimice care pot cristaliza in acelasi
sistem de cristalizare. Fenomenul se numeste sincristalizare.

2
De exemplu,
- alaunii metalelor trivalente Cr, Al cristalizeaza de obicei in cristale hexagonale :
KAl(SO4)2 ; NaCr(SO4)2 ;
- carbonatii metalelor alcalino-pamantoase cristalizeaza in acelasi sistem patratic.

In general corpurile solide se utilizeaza in tehnica sub mai multe forme. Printre aceste forme
se mentioneaza:

- forma masiva care contine fie monocristale fie pilocristale;


- straturi subtiri de diferite grosimi care variaza intre 10 – 300 Å; - sub forma de
pudra fiind specifica solidelor policristaline.
Starea solida cristalina este starea cea mai comuna pentru a fi utilizata, manipulate si
pentru a conserva substantele in raport cu starea lichida sau gazoasa.

Pe langa cristalele solide exista si o stare ordonata care se numeste starea de cristale
lichide.

I.3. Cristale lichide

Starea de cristal lichid a fost descoperita la mijlocule sec. al XIX-lea in Elvetia. Apogeul
utilizarii cristalelor lichide a fost atins in anul 1970 cand s-a utilizat in industria electronica
primele material ce contin cristale lichide.
Teoretic, un cristal lichid poseda in acelasi timp atat proprietatile unui solid cat si ale unui
lichid. Cu alte cuvinte cristalele lichide sunt fie solide dezordonate, fie lichide ordonate. Este
vorba de o stare intermediara.
In functie de metoda utilizata pentru a diminua structura ordonata a solidelor, exista doua
grupe de cristale lichide:
1) cristale lichide termotropice in care distrugerea structurii ordonate a solidelor se
realizeaza prin actiunea caldurii;
2) cristale lichide liotropice pentru care distrugerea structurii ordonate a cristalelor se
realizeaza prin actiunea solventului (apa).
Pentru a preciza diferentele structural intre starea solida cristalizata si starea de cristal
lichid, trebuie precizat ca starea solida cristalizata este, in general anizotropica, in timp ce
starea de cristal lichid este izotropica. Temperatura la care un material trece de la starea
solida la o mezofaza (starea de cristal lichid) corespunde punctului de fuziune (topire). Pe de
alta parte, cristalele lichide se diferentiaza de lichidele comune prin aspectul lor tulbure. Elel
devin clare doar la o temperatura de tranzitie superioara punctului de fuziune. Starea de cristal

3
lichid este caracteristica moleculelor organice si anorganice care contin grupe terminale
active (- NH2, - X, - OR, -COOR etc.