Functia cognitiva a calculatiei costurilor in

gestiunea firmei

S.C. AVICOLA S.A. BACAU

Capitolul I. Prezentarea firmei

SC Avicola SA a luat fiinţă în anul 1964 sub denumirea de „Întreprinderea de Stat Avicola”,
prin concentrarea unor ferme mici tradiţionale, orientate în principal pe producţia de ouă de
găină. În anul 1965 a intrat în funcţiune Complexul pentru producţia de ouă de consum, cu o
capacitate de 30.000 m², cu baterii pe trei nivele, populate cu 520.000 capete de găini ouătoare.
În anul 1970 a fost dat în funcţiune, în zona Brad - comuna Bereşti- Bistriţa, o fermă compusă
din 20 de hale la sol, în suprafaţă de 8500 m², pentru găini de rasă grea şi uşoară din import
Canada.

În 1974 unitatea se extinde prin construirea unui complex integrat de curcă pentru selecţie,
reproducţie, incubaţie, ferme de broiler şi un abator de industrializare cu o capacitate de 14.500
tone carne de pasăre pe an. În anul 1987 a intrat în funcţiune o fabrică de nutreţuri combinate cu
o capacitate de 54.000 tone/an.

În perioada 1.09.1992 – 31.03.2002 societatea a fost preluată în locaţie de gestiune de către SC

Agricola Internaţional SA Bacău. În perioada locaţiei de gestiune a fost parţial modernizată de
locator – Agricola Internaţional – prin forţele sale proprii, modernizări care au dus ulterior la
majorarea capitalului propriu al SC Avicola SA prin aportul societăţii SC Agricola Internaţional
SA.

Începând cu trimestrul II al anului 2002, odată cu încetarea contractului de locaţie între SC

Agricola Internaţional SA şi SC Avicola SA şi accelerarea procesului de privatizare s-a impus
reorganizarea Departamentului Avicola, prin trecerea patrimoniului activităţii zootehnice şi a
sectoarelor de deservire, de la SC Agricola Internaţional SA – Departament Avicola, la SC
Avicola SA, care îşi reia obiectul de activitate prevăzut în statutul societăţii mai puţin
activitatea de industrializare şi procesare.
Această trecere are loc concomitent cu modificarea valorică şi în structură a capitalului social al
SC Avicola SA prin aportul de capital al SC Agricola Internaţional SA care devine astfel
acţionar majoritar.

În acest context, începând cu data de 1 aprilie 2002, SC Avicola SA face parte din GRUPUL
DE FIRME AGRICOLA INTERNAŢIONAL, funcţionează independent, având ca obiect
principal de activitate creşterea şi exploatarea păsărilor.

Denumirea societăţii este societatea comercială. Avicola Bacău SA .În toate actele, facturile,
anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de la societate, denumirea societăţii va fi precedată
sau urmată de cuvintele “societate pe acţiuni” sau iniţialele S.A., de sediul societăţii, capitalul
social şi numărul de înregistrare.

SC AVICOLA Bacău SA este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe
acţiuni conform numărului de înmatriculare la O.R.C. J04/22/1991, cod fiscal R 944335 , îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut.

Sediul social este în România, localitatea Bacău, str. Calea Moldovei, nr.94, sediul societăţii
poate fi schimbat în altă localitate din România, pe baza hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor, potrivit legii. Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentanţe, agenţii situate
şi în alte localităţi din ţară şi străinătate.

Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de Comerţ şi

Industrie.

Scopul societăţii este creşterea păsărilor pentru producerea, industrializarea şi comercializarea

cărnii şi ouălor.

Obiectul de activitate al SC Avicola SA se circumscrie unui lanţ tehnologic integrat de la

fermele de reproducţie până la cele de creştere şi îngrăşare a puilor de carne şi de exploatare a
găinilor ouătoare, cuprinzând deci, obţinerea oricăror activităţi privind producţia a peste 24.000
tone/an carne de pasăre în viu pentru abatorizare, producţia a peste 76.000.000 ouă consum şi
obţinerea puilor de o zi de carne şi ouă.

Obiectul de activitate este prin urmare creşterea păsărilor 0125 (C.A.E.N.). Tehnologia de
producţie vizează obţinerea a 3 „produse finite” din punctul de vedere al SC Avicola SA: ouă
pentru incubaţii, ouă pentru consum, sporul în greutate (puiul broiler). Ea începe cu procurarea
din import a părinţilor de o zi rasă grea şi uşoară. Astfel din părinţi de o zi reproducţie rasă grea
se obţine tineretul de reproducţie rasă grea ce cunoaşte 2 etape de creştere: 0-126 zile şi 127-
162 zile. În urma celei de-a doua etape de creştere (interval în care puiul poate trece prin una
sau două ferme, în funcţie de specificul acesteia) din găini şi cocoşi de reproducţie rasă grea se
obţin ouă pentru incubat pentru Broiler din care ulterior se obţin pui de găină pentru carne (pui
broiler).

Din părinţii de o zi reproducţie rasă uşoară se obţine tineretul de reproducţie rasă uşoară cu 2
stadii de creştere (0-119 zile, 120-240 zile). Din aceştia se obţin găini şi cocoşi de reproducţie
rasă uşoară apoi ouă de incubaţie, moment din care începe perioada de exploatare în vederea
obţinerii tineretului puicuţe înlocuire găini ouă consum (G.O.C.), respectiv a găinilor ouă
consum.

În concluzie, SC Avicola SA Bacău realizează cu „materia primă” furnizată de SC Agricola

Internaţional SA activitatea de reproducţie şi exploatare privind creşterea păsărilor, în vreme ce
prelucrarea şi desfacerea rezultatului exploatării sunt asigurate tot de aceasta din urmă, în
calitatea sa de furnizor şi client majoritar.

Capitalul social conform HG. 500/1994 este de 68.267.250 lei şi conform Hotărârii AGA nr.
01/12.2001 este de 158.664.275 lei, se constituie dintr-un număr de 6.346.571 acţiuni
nominative, cu valoare nominală de 25.000 lei.

Societatea ţine evidenţa acţiunilor într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de preşedintele
Consiliului de Administraţie, care se păstrează la sediul societăţii. Capitalul social poate fi redus
sau mărit pe baza hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor în condiţiile şi cu
respectarea procedurii prevăzute de lege.

Fiecare acţiune deţinută de acţionari conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea Generală a
Acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la
distribuirea beneficiilor, conform prevederilor prezentului statut şi dispoziţiilor legale.

Pornind de la faptul că gestionarea resurselor financiare se face de SC Agricola Internaţional

SA, aprovizionările cu furaje, materiale şi obiecte de inventar necesare desfăşurării întregii
activităţi se derulează prin SC Agricola Internaţional SA, această societate devine astfel
furnizor .

De asemenea având în vedere că activitatea de industrializare şi procesare a rămas la SC

Agricola Internaţional SA prin livrările de păsări la Abator pentru sacrificare, a ouălor de
consum şi melanjului către Staţia de sortare şi Praf ouă această societate devine client majoritar
pentru SC Avicola SA Bacău.

Puii de la Avicola Bacău sunt cei mai cunoscuţi şi vânduţi de pe piaţă, datorită calităţii
recunoscute a acestora, asigurate prin trasabilitatea foarte clară a procesului obţinerii lor. Astfel,
puii provin din rase de calitate recunoscute şi sunt crescuţi în fermele proprii, fiind hrăniţi cu
furaje naturale produse în cadrul Agricola Bacău.

Abatorizarea şi procesarea cărnii de pasăre se face utilizand o linie de fabricaţie dintre cele mai
moderne din ţară, cu o capacitate de 6.000 de pui/ oră, cu sisteme automate de eviscerare,
refrigerare şi tranşare. Este vorba de o invesţie de circa 8 milioane de Euro. Abatorul de păsări
de la Bacău este singurul din România ce utilizeaza sistemul de congelare rapidă şi care, de
asemenea, este dotat cu toate utilităţile de refrigerare pentru producerea cărnii proaspete, astfel
încât carnea de pasăre pe care Avicola Bacău o livrează nu conţine nici un fel de adaos de
frăgezire, fiind ambalată în carcasă sau părţi anatomice tranşate cu termene de valabilitate
prelungit de lanţul frigorific riguros controlat.

Avicola Bacău produce ouă proaspete în fermele proprii. Găinile sunt hrănite cu furaje produse
de Agricola Bacău, calitatea acestora conferind o siguranţă deosebită consumatorilor. Ouăle
Agricola Bacău sunt uşor recunoscute după mărimea lor, după coaja maronie identică cu aceea
a ouălor produse în gospodăriile ţărăneşti individuale. Industria cărnii de pasăre este concentrată
în jurul 6 mari grupuri producători care acoperă aproximativ 50% din piaţă.

În privinţa distribuţiei, punctele tari ale Agricola Internaţional se concretizează intr-o pondere
însemnată a vânzărilor prin reţeaua proprie de magazine de cca. 40%, intr-o cunoaştere mai
bună şi constantă a nevoilor şi dorinţelor consumatorilor, intr-o reducere a stocurilor şi implicit
a cheltuielilor de stocare. Cu toate acestea însă, reţeaua de distribuţie nu este suficient
organizată, ceea ce produce unele disfuncţionalităţi, cum ar fi de exemplu neaprovizionarea la
timp şi în cantităţi suficiente cu unele produse de cerere curentă.

Distribuţia produselor Agricola Bacău se realizează prin :

Distribuţie directă :
7 depozite : Bucureşti, Bacău, Galaţi, Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara
123 de angajaţi (23 de agenţi de vânzare şi 22 agenţi de vânzare, gestionari, manipulanţi,
operatori facturare etc.)
- 24 de magazine proprii
- 113 mijloace de transport de capacitate aprox 700 tone.

Distribuţia indirectă :

- 21 de distribuitori din care 14 de portofoliu.

- Conturi internaţionale: Metro, Selgros, Hiproma, Cora, Mega Image, Billa, UniversAll,
VP Market, Gima.
Abatorul de Păsări are o suprafaţă totală de 38.713 mp din care suprafaţa construită de 13.131
mp ; capacitatea de productie a Abatorului este de 23.000 tone carne viu anual pe un flux
tehnologic complet :sacrificare , eviscerare, refrigerare, tranşare, ambalare, congelare şi
desfacere. Fluxul de producţie se desfasoară pe o linie de abatorizare STORK, producţie 1996,
pentru 6000 capete/ora pui de carne. În cadrul amplasamentului functioneaza o Fabrica de
prelucrare a subproduselor de abator cu o capacitate de cca.8 tone făina proteică pe zi .

Abatorul dispune de capacităţi proprii de producere a frigului in cadrul Uzinei de Frig cu o

capacitate totală de 1500 KW putere frigorifică care deserveşte depozitul de congelare produs
finit de 600 tone si tunelul de congelare rapidă de cca.8 tone/oră. Abatorul dispune deasemenea
de o centrala termica proprie care produce cca.8 tone de agent termic pe oră , cele 4 cazane de
abur fiind alimentate pe gaz metan , debitul instalat de gaz de 400 Nmc/ora fiind preluat prin
Staţia de Reglare de medie presiune proprietatea DISTRIGAZ, Bacau şi care necesită investiţii
în valoare de 1 mld. lei.

Alimentarea cu energie electrica se face de la Postul de transformare de 20 KV închiriat de la

FRE , partea de alimentare de joasă tensiune fiind prevăzuta cu 3 transformatoare de câte 1000
KVA. Infrastructura de drumuri interioare , alei de acces, platforme este in stare buna si asigură
un circuit corespunzător sanitar-veterinar. In cadrul Abatorului de Pasari, purtatorii de
informatii privind miscarile de stocuri sunt toate actele primare ce se intocmesc de-a lungul
procesului de productie.

Structura abatorului corespunde fluxului tehnologic si are in vedere prelucrarea eficienta a

tuturor produselor (inclusiv deseurile ce se prelucreaza in sectia faina furajera).

Zilnic, in cadrul procesului de productie, fiecare sectie isi intocmeste documentele care justifica
activitate sectiei, in care se specifica pe de o parte cantitatea de materii prime introduse in
fabricatie, iar pe de alta parte, produsele finite obtinute.

Fluxul tehnologic al Abatorului de pasari se prezinta astfel:

La intrarea pe poarta a mijloacelor de transport pasari vii ( sunt masini speciale cu sau fara
remorca, din fabricatie sunt dotate cu custi in care se incarca din ferma puii, in numar fix la
ficare cusca in functie de greutatea medie estimativa a puilor, apoi se sigileaza – sigiliile se
aplica la imbinarea vergelelor care inchid custile ), acestea se cantaresc apoi se introduc in
prima sala a Sectiei eviscerare unde sunt agatati unul cate unu in corligele conveerul care se
roteste ca o banda rulanta, personalul avand tot timpul inaintea sa un carlig gol pentru agatat alt
pui. In continuare puii trec printr-un soc electric care ii amarteste ca sa nu mai poata simti
durerea, dupa care un echipament special de taiere le sectioneaza partial gatul. Se itroduc apoi
intr-o baie de apa fierbinte (la temperatura de aprox.54-56°) pentru oparirea penelor, dupa care
procesul de curatare de pene cade in sarcina deplumatoarelor ( echipament special pentru
aceasta operatiune). Dupa curatarea penelor se scot eviscerele cu un dispozitiv special –
operatiunea se face prin absobtie.

In aceasta faza a procesului tehnologic, medicul veteririnar controleaza fiecare carcasa si

organele rezultate si procedeaza la eliminarea acelor parti care nu sunt bune pentru consumul
uman (partile eliminate se numesc confiscate). In final rezulta carcasa de pui cu cap si ghiare,
ficatul, pipota, inima, confiscatele de pasare si organe, sange, pene, viscere.

Carcasa obtinuta dupa ce trece mai intai prin tunelul de frig unde este racita, perecum si
organele si confiscatele se predau la Sectia transare-ambalare, iar sangele, penele si viscerele se
predau la Moara unde sunt neutralizate.

Carcasa ajunsa in Secţia de tranşare-ambalare este tranşată în părţi anatomice (pulpe, piept,
tacâm) sau mai departe prin dezosare se obţin produsele dezosate ( fără os). Carcasa de pui,
produsele tranşate, produsele dezosate precum şi alte produse obţinute din carnea de pasăre se
ambalează în pungi sau tăviţe. Si din activitatea de transare si dezosare rezulta produse
confiscate care se transfera la Moara. Produsele obtinute destinate consumului uman se introduc
in tunelul de cogelare rapida unde are loc atat procedul de refrigerare cat si cel de congelare.
Pentru refrigerare produsele stau in tunel pana ating temperatura optima pentru a fi livrate, iar
pentru congelare se utilizeaza procedeul de congelare rapida, produsele fiind practic inghetate.

Transarea si pregatirea marfii se face in concordanta cu comenzile primite de la Departamentele

Vanzari si Magazine.

Calibrarea se poate realiza cu ajutorul cântarelor electronice pentru a obţine sortimente din
carne pasare variate ambalate la tăviţa sau pungi in funcţie de cerinţele pieţii interne sau
externe.Ambalarea carcaselor, a pieselor tranşate sau a celor dezosate din carne pasare se
realizează cu ajutorul maşinilor de vacumat, de ambalat : automat sau manual pentru tăviţe si
pungi.

Spatiile in care se realizează ambalarea produselor din carne pasare refrigerata trebuie sa aibă in
mediul ambiant o temperatura de 7° - 8°C temperatura care trebuie realizata printr-o climatizare
a aerului cu ajutorul unei instalaţii complexe formata din agregate frigorifice (3); instalaţii de
automatizare si tubulaturi aferente cu izolaţie termica.

Marcarea , etichetarea sortimentelor din carne de pasare se face manual după care sunt
depozitate in navete sau cutii in camera de refrigerare pentru menţinerea si realizarea
temperaturii de 0° - 2°C specifice cărnii de pasare refrigerate.
Operaţia de refrigerare – menţinere in camera de refrigerare existenta in cadrul abatorului se
realizează cu ajutorul a trei baterii de răcire a aerului cu amoniac. Camera de refrigerare are
dimensiunile de L=12m;l=6m având o capacitate de depozitare de ~10 tone si in prezent este
insuficienta pentru depozitare – menţinere a cărnii in stare refrigerata.

Având in vedere ca solicitările consumatorilor au crescut foarte mult pentru carnea de pasare
refrigerata si deoarece noi avem posibilitatea prelucrării a minim 30 tone/ zi carne refrigerata
este necesara construirea a doua spatii de refrigerare suplimentare cu următoarele dimensiuni : -
L=6m; l=6m

- L=18m; l=6m

Aceste camere trebuie sa fie dotate cu următoarele : aparatura de automatizare, instalaţiei de

producere a frigului, parte constructiva si izolaţie aferenta, uşi frigorifice, instalaţii si aparate
performante astfel încât sa conducă foarte bine procesul de conservare prin răcire (temperatura
cărnii nu trebuie sa scadă sub 0°C )pentru a nu deprecia carnea din punct de vedere calitativ.

Deasemenea construirea a acestor doua camere suplimentare de refrigerare este utila pentru a
stoca carnea in vederea prelucrării ulterioare conform cerinţelor partenerilor interni si externi
(realizarea sortimentelor din carne de pasare maturata care necesita o menţinere a temperaturii
de refrigerare de minim 8°C).

Livrarea produselor refrigerate la 0° - 2°C se face conform normelor sanitar-veterinare si

cerinţelor pieţii (fie vrac, fie ambalate in navete sau cutii de carton). In conformitate cu fluxul
tehnologic prezentat se intocmesc si documentele primare
astfel:

Odata cu primirea pasarilor vii se intocmesc zilnic Bonurile de intrare a acestora (pe categorii
de pasari si pe ferme), ce contin cantitatea (capete,kilograme) apoi tot la sfarsitul zilei se
intocmeste Bonul de iesire in productie a intregii cantitati receptionate (pe ficare categorie) si
Raportul de productie pentru Sectia eviscerare.

Predarea produselor rezultate in Sectia eviscerare la Sectia transare-ambalare si la Moara se face

pe baza de Nota de cantar.

In Sectia de transare ambalare se intocmeste Raportul de productie al sectiei, raport in care se

justifica ce produse au rezultat din activitatea de transare dar si din cea de dezosare. Predarea
produselor imporprii connsumului la Moara se face tot pe baza de Nota de cantar.

Din tunelul de refrigerare si congelare produsele sunt predate la depozit pe baza de Nota de
cantar. Nota de cantar este intocmita de gestionara de sectie. Produsele se preadau la depozit
paletizate si pe sortimente.
Capacitatea depozitului este de aproximativ 400 to. Marfa este depozitata pe paleti, paletii sunt
etichetati (pe eticheta se trece denumirea produsului, data fabricatiei, cantitate, greutatea
paletilor. In depozit este asigurata posibilitatea livrarii marfii in ordinea in care au fost
depozitate. Perioada de valabilitate a produselor congelate depozitate in conditii de maxima
siguranta variaza de la 6 luni (organele) la 12 luni (celelalte produse rezultate din procesul
tehnologic). In depozitul Abatorului de pasari este asigurata atat temperatura de pastrare a
produselor, dar si posibilitatea livrarii in ordinea prima intrare-prima iesire. Depozitul are in
dotare 2 motostivuitoare cu care se transporta marfa atat la intrare cat si la iesire.

In functie de comenzile primite marfa se livreaza la magazinele si cantinele proprii sau la terti.
Livrarea marfii se face lotizat pe fiecare beneficiar, lotizarea facandu-se in conformitate cu
cererile primite in comenzi. Livrarile se fac din depozit pe Nota de cantar, document care sta la
baza intocmirii Avizului de insotire a marfii (pentru magazinele proprii) sau a Facturii fiscale
(cand se livreaza la terti). Punctul de facturare se afla intr-o cladire separata din curtea
abatorului.

La iesirea pe poarta, mijlocul de transport este cantarit, i se verifica corctitudinea intocmirii

documentelor de insotire, se trece in registrul de poarta cantitatea transportata si numarul
dcumentelor de insotire, se stampileaza documentele cu stampila de “CONTROL POARTA”
unde se trece data si ora de iesire pe poarta.

La finele unei perioade, in procesul tehnologic pot ramane produse in tunelul de congelare –
productie pe flux, care este predata in ziua urmatoare la depozitul de produse finite.

Cand capacitatea depozitului nu mai poate permite primirea de noi productii, se procedeaza la
transferul produselor congelate la Depozitul frigorifer din Deparatamentul Carbac, de unde
ulterior se fac livrari catre terti a produselor congelate. Si pentru aceste transferuri documentele
intocmite sunt Nota de cantar (de la depozit) si Avizul de insotirea a marfii (de la punctul de
facturare).

Toate aceste rapoarte de productie zilnice, se centralizeaza,astfel incat la sfarsitul fiecarei luni
se obtine pe fiecare sectie, precum si pe fiecare produs, cantitatea lunara obtinuta, precum si
randamentul fiecarui produs din total materie prima introdusa.

Notele de cantar cu predarea productiei la Depozitul de produse finite se inregistreaza zilnic in

Sistemul informatic SAP, pe comenzile deschise in sistem pentru fiecare produs obtinut si la
costul de inregistrare standard din sistem.
La finele fiecarei luni, dupa repartizarea cheltuielilor cu materia prima precum si a celorlalte
cheltuieli de productie se deconteaza comenzile produselor inregistrate, obtinandu-se astfel
costul de productie realizat.
Capitolul II. Metode de calculatie a costurilor

Calculatia ca procedeu a metodei contabilitatii reprezinta un ansamblu de operatii matematice

utilizate pe tot parcursul ciclului de prelucrare a datelor si informatiilor furnizate de
contabilitate , incepand cu prelucra-rea documentelor primare si incheind cu calculul
rezultatelor financiare si al indicatorilor de eficienta economica din unitatile patrimoniale
Calculele economice isi gasesc o larga aplicabilitate in toate lucrarile cu caracter contabil .
Astfel , cal-culatia se utilizeaza la valorizarea bunurilor economice in documente primare
pentru inregistrarea acestora in conturi , la stabilirea rulajului , totalului sumelor si soldurilor
conturilor , cu ocazia intocmiri balantei de verificare si in lucrarile de inventariere a
patrimoniului unitatilor economico-sociale , la intocmirea bilantului contabil si a contului de
rezultate , la analiza situatiei economico-financiare a unitatilor patrimoniale , avand deci
legaturi stranse cu toate procedeele metodei contabilitatii .
Prin intermediul calculatiei se determina indicatorii economico-financiari de caracterizare a
activitatii unitatilor patrimoniale , cum ar fi de exemplu :marimea diferitelor surse de finantare
stabile aflate la dispozitia unitati –capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
asimilate capitalurilor proprii , diverse ca-tegorii de imprumuturi si alte surse cu durata de
finantare mai mare de un an ; marimea imobilizarilor necorpo-rale , corporale si
financiare ; valoarea de intrare in patrimoniu a mijloacelor fixe ,amortizarea mijloacelor
fixe si a altor imobilizari ; nivelul stocurilor si productiei in curs de executie; costurile preturile
si valorile de intrare, respectiv de iesire in si din patrimoniu a stocurilor ;marimea datoriilor si
creantelor unitatii patrimoniale fata de furnizori ,clienti , personalul ei , asigurarile sociale ,
bugetul statului , asociati , actionari , diversi debitori si creditori , alte persoane fizice sau
juridice ; valoarea titlurilor de plasament , a disponibilitatilor in con-turi la banci si in casa
,creditele bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie care apartin unitatii patrimoniale
; nivelul cheltuielilor , veniturilor si rezultatelor financiare ; costurile , tarifele si preturile
produselor lucrarilor si serviciilor ;cheltuieli de circulatie ,preturile cu amanuntul ale
marfurilor , precum si alti indicatori economico-financiari ai unitatii patrimoniale .
Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor , domeniul prioritar
de utili-zare a calculatiei il reprezinta totusi calculul costurilor de productie , unde se parcurg
toate etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de calculatie sau locuri de cheltuieli
,in functie de posibilitatile de identificare a acestora , repartizarea cheltuielilor de pe locuri pe
obiecte , determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie , acolo unde este
cazul , calculul costului efectiv al productiei finite ,in functie de metoda de calculatie utilizata
de unitatea respectiva , compararea acestuia cu costul prestabilit si determinarea abaterilor

In activitatea practica din intreprinderi se intalnesc mai multe feluri de calculatii ale costurilor ,
fapt pentru care se clasifica dupa mai multe criterii ,astfel :
1) Din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport de procesele si
fenomenele eco-nomice la care se refera , acestea sunt de doua feluri , si anume :
antecalculatiile si postcalculatiile .
Antecalculatia , sau calculatia de deviz , este aceea care se face inainte de efectuarea
operatiunilor si proceselor economice si care are ca scop determinarea unor indicatori ai
programului de productie si ai bugetului de venituri si cheltuieli .In categoria antecalculatiilor se
cuprind : calculatiile de proiect , calculatiile de deviz calculatiile de buget sau de plan
,calculatiile standard sau normative .
Postcalculatia sau calculatia efectiva este aceea care se face dupa ce au avut loc operatiile si
procesele economice si are drept scop stabilirea indicatorilor economici efectivi ai intreprinderii
pentru a controla modul si masura in care s-au realizat previziunile prevazute in antecalculatii..
Postcalculatiile pot fi, la randul lor , impartite in trei categori :
-calculatii contabile , sunt acelea care se bazeaza pe datele contabilitatii, iar indicatorii pe care ii
determina se exprima in marimi absolute ; stabilirea lor se face pe baza metodologiei contabile.
-calculatii statistice , sunt acelea care au la baza datele furnizate de evidenta statistica , iar
indicatorii stabiliti au la baza o metodologie proprie statisticii si se pot exprima atat in marimi
absolute cat si in marimi relative .
-calculatii de analiza si control ale activitati economico-financiare a unitatii patrimoniale , sunt
acelea care au la baza date furnizate atat de contabilitate cat si de statistica si se elaboreaza dupa
o metodologie proprie analizei si controlului , putandu-se exprima atat in marimi absolute , cat
si in marimi relative .
2)Dupa sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor economico-financiari in
continutul acestora , calculatiile se impart in : totale si partiale .
Calculatiile totale sunt acelea care iau in considerare la stabilirea indicatorilor economico-
financiari toate elementele structurale ale acestora , motiv pentru care se mai numesc si
calculatii complete. Exemplu: calculul costului complet al productiei fabricate prin luarea in
considerare a tuturor cheltuielilor de productie si desfacere ocazionate de fabricarea si vanzarea
unui anumit produs .
Calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la determinarea indicatorilor economico-
finan-ciari , numai o parte din elementele structurale ale acestora , limitand deci continutul lor
numai la anumite ele-mente , in functie de scopul urmarit , motiv pentru care se mai numesc si
calculatii limitative . Exemplu : calculul costului de productie prin luare in considerare numai a
unei parti din cheltuielile de productie si anume a cheltuielilor directe si a celor indirecte de
productie ocazionate de fabricarea unui anumit produs .
3) Din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc , pot fi : calculatii periodice
si calculatii neperiodice .
Calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale de timp egale . Exemplu :
calculatiile de buget sau de plan , calculatiile standard care se intocmesc anual .
Calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale inegale de timp . In aceasta
categorie se cuprind , in general , o serie de postcalculatii , dar si antecalculatiile de proiect si de
deviz .
In ceea ce priveste costul productiei , acesta in functie de etapele de formare si de includere a
diferitelor elemente de cheltuieli , poate fi :
· COST DE SECTIE , format din cheltuieli directe plus cheltuieli comune sectiei ;
· COST DE UZINA , format din costul de sectie plus cheltuieli generale de administratie ;
· COST COMPLET (comercial ) , format din costul de uzina plus cheltuieli de desfacere .
Costurile de productie in functie de obiectul de calculatie pot fi : cost pe grupe de produse sau
pe feluri ale acestora si cost pe comenzi si in cadrul acestora pe : sectii , ateliere , faze de
fabricatie si pe unitati de masura .
Pentru evidenta si calculatia costurilor productiei se utilizeaza diferite metode si procedee de
calculatie , cum sunt :
· Metoda globala , sau simpla ;
· Metoda pe faze de fabricatie ;
· Metoda pe comenzi .
Metoda globala consta in colectarea intr-un singur cont a tuturor cheltuielilor facute intr-o
perioada de gestiune , care la sfarsitul perioadei se impart la cantitatea de produse fabricate ,
exprimate in unitati naturale (bucati , kg , tone , etc ) si astfel se obtine costul pe unitatea de
produs . Aceasta metoda se aplica in intreprin-derile care fabrica un singur produs : energie
electrica , abur , carbune .
Metoda pe faze consta in evidentierea cheltuielilor de productie pe fazele prin care trec
produsele in pro-cesul de fabricatie , de la operatii de prelucrare a materiilor prime , pana la
obtinerea produsului finit . Prin insu-marea cheltuielilor din toate fazele se obtin cheltuielile
totale , care impartite la cantitatea de produse obtinute se obtine costul productiei . Aceasta
metoda se aplica in productia de masa unde materiile prime trec prin diferite faze succesive de
prelucrare . De exemplu , in prelucrarea petrolului sunt urmatoarele faze : distilarea primara ,
rafinarea , cracarea , fabricarea uleiurilor.
Metoda pe comenzi consta in organizarea contabilitatii analitice a cheltuielilor pe fiecare
comanda , iar in cadrul acesteia pe sectii si pe elemente de cheltuieli . Fisele de conturi deschise
pentru fiecare comanda colec
teaza toate cheltuielile ocazionate de comanda respectiva , pe toata durata executiei ei. Aceasta
metoda se aplica in intreprinderile constructoare de masini unde produsele finite se obtin sub
forma de unicat prin asam-blarea pieselor si subansamblurilor, precum si in alte ramuri :
industria lemnului , intreprinderile de reparatii , intreprinderile de constructii-montaj .

Pentru ca o calculatie a costurilor sa fie cat mai exacta si sa urmareasca mai usor cheltuielile
trebuie sa se tina seama de mai multe principii teoretice si metodologice :
· Determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul de plecare in organizarea calculatiei si
este delimitat prin elementul pentru care se efectueaza calculatia . Acesta difera in raport de
particularitatile si organizarea proceselor economice sau a activitatilor care necesita calculatia
respectiva . Cunoasterea obiectului calculatiei are importanta deosebita in scopul determinarii
volumului cheltuielilor pe care le ocazioneaza o anumita entitate pentru care se calculeaza
costul .
· Alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu implicatii deosebite in determinarea
continu-tului si exactitatii indicatorului care constituie obiect de calculatie . Astfel , pentru
calculul costului productiei fabricate , de exemplu , se pot utiliza diverse metode in functie de
particularitatile tehnologiei si organizarii productiei , de continutul costului unitar al productiei ,
de obiectivele urmarite in activitatea de conducere a procesului de productie .
· Organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie economica
(previzionala si statistic ) este un principiu care asigura compatibilitatea intre datele
previzionale si cele furnizate de contabilitate si statistica , precum si un continut unitar
indicatorilor respectivi . Potrivit aces tui principiu , datele furnizate de diferitele componente ale
sistemului informational economic se pot centraliza pentru calculul , analiza si controlul
indicatorilor respectivi pe intreprinderi , ramuri si pe in- treaga economie nationala intrucat ele
se determina in mod unitar in cadrul fiecareia dintre componente le mentionate si la nivelul
fiecarei structuri organizatorice a economiei nationale .
· Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac obiectul
calculatiei Potrivit acestui principiu , este necesar ca datele si informatiile furnizate de
contabilitate sa fie delimita-te si localizate pe feluri de activitati , iar urmarirea si determinarea
indicatorilor economico-financiari sa se faca in aceeasi structura .Astfel , indicatorii respectivi
trebuie sa cuprinda numai date care se refera la o anume activitate .
· Delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza indicatorii
economico-financiari prezinta improtanta deosebita pentru aprecierea activitatii fiecarei
perioade de gestiune si , respectiv , exercitiu financiar . Potrivit acestui principiu , datele si
informatiile care stau la baza calcu-larii unui anumit indicator trebuie sa provina numai din
perioada la care se refera indicatorul in cauza pentru a caracteriza cu exactitate fenomenele la
care se refera .
· Delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor si informatiilor care stau la baza
calcu-larii indicatorilor economico-financiari .Acest principiu consta in delimitarea datelor si
informatiilor contabile pe principalele procese la care se refera corespunzator sectoarelor de
activitate in care se realizeaza functiile de baza ale intreprinderii : aprovizionare , productie ,
desfacere si administratie si conducere .

Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele din conturile in care au fost
colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei .Etapa finala a calculatiei o constituie
calcularea costului efectiv al productiei si decontarea acesteia .Calculatia costurilor efective se
face la sfarsitul perioadelor de gestiune , de regula lunar .
In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor si asigurari exactitatii acestuia , se
impu-ne ca lucrarile de calculatie sa se execute intr-o anumita ordine de succesiune , astfel :
v. Inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe si indirecte ;
v .Repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii de baza si asupra altor
activitati auxiliare ;
v .Repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si generale de administratie in
costul productiei fiecarei sectii , pe comanda sau produs in parte ;
v .Determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si scaderea acesteia din totalul
cheltuie-lilor , determinandu-se astfel costul produselor principale ;
v .Calcularea costului efectiv al produselor finite principale , pe unitatea de calculatie ,
compararea lor cu costurile prestabilite si determinarea diferentelor de pret ;
v .Repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii costului complet al productiei .
Capitolul III. Studiu de caz privind calculatia costurilor in
cadrul S.C. AVICOLA. S.A. Bacau

În conditiile aplicarii medodei inventarului permanent, metoda folosita si de S.C.Avicola S.A.,

fiecare intrare de bunuri este inregistrata cantitativ si valoric in contul de stocuri corespunzator,
la nivelul costului istoric (care poate fi cost de achizitii sau cost de productie, dupa caz) sau a
pretului prestabilit in functie de valoarea de utilitate ( pentru stocurile aduse ca aport, primite ca
donatii sau obtinute cu titlu gratuit). De asemenea, fiecare iesire din stoc este contabilizata fizic
si valoric, ceea ce permite in orice moment cunoasterea marimii stocurilor, atat valoric cat si
cantitativ.

Fiind considerat ca un sistem ce genereaza costuri ridicate deoarece inventarul permanent

presupune inregistrarea fiecarei miscari din stoc si calcule reiterate, acest inconvenient este mult
diminuat la SC Avicola S.A. prin prelucrarea informatizata a datelor.

Conform proiectului de norme, in cazul stocurilor de materii prime si materiale, obiecte de

inventar, animale si marfuri, presupune debitarea in cursul exercitiului a contului de stocuri
(respectiv 30 "Stocuri de materii prime si materiale", 32 "Obiecte de inventar", 36 "Animale" si
37 "Marfuri") cu intrarile de bunuri prin creditul conturilor ce indica sursa de procurare si
creditare a acelorasi conturi cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune.

La sfarsitul exercitiului, soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu marimile rezultate din
inventariere, eventuale diferente (plusuri sau minusuri de inventar) fiind regularizate prin
aducerea stocurilor la marimea lor reala.

Contabilitatea financiara, pentru a-ti respecta principiile, trebuie sa opereze cu costuri istorice
sau cu costuri actualizate.
Pentru exemplificarea metodei consideram urmatorul exemplu:
În cursul exercitiul au loc urmatoarele operatiuni:
Avicola S.A. achizitioneaza de la un furnizor: saci polietilena in valoare de 7000 lei, TVA 19%.

% = 401 "Furnizori" 833

301 “Materiale consumabile” 700

4426 “TVA deductibila” 133

În cursul anului se dau in consum saci polietilena in valoare de 700 lei.

601 "Chelt.cu materialele = 301 " Materiale 700
consumabile" consumabile"

La sfarsitul exercitiului se va compara soldul scriptic al contului de stocuri cu situatia

faptica rezultata in urma inventarului fizic. În situatia in care rezulta un plus de inventar de 20
lei, se inregistreaza astfel :

301 " Materiale = 601" Cheltuieli cu materialele 20

consumabile" consumabile"

Conturile de stocuri reflecta astfel, la inchiderea exercitiului, marimea stocului real.

Pentru ca evidenta cheltuielilor accesorii de achizitie nu sunt incluse in aceleasi documente de

aprovizionare, nu pot fi imputate direct asupra anumitor stocuri, in situatia in care nu se adopta
solutia colectarii lor in contul 308 “Diferente de pret la materii prime si materiale “, se vor
folosi potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, conturile corespunzatoare felului
cheltuielilor:
622 “Cheltuieli privind comisioanele si onorariile”
623 “ Cheltuielile cu primele de asigurare”
624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri si de personal”
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”
641 “Cheltuieli cu remuneratiile personalului”
681” Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele”

In conditiile aplicarii acestei solutii, cheltuielie accesorii de achiztie,evidentiate in conturi din

clasa 6, sunt, in totalitatea lor, considerate drept cheltuieli ale perioadei.

Contabilitatea analitica a stocurilor se organizeaza pe feluri (sortimente) de bunuri materiale

stocate sau pe grupe de stocuri si locuri de depozitare (gestiuni create). Exceptie face
contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul
care se tine global-valoric pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeasi structura se poate
adopta si in cazul contabilitatii rechizitelor de birou, imprimantelor si materialelor folosite
pentru ambalare.

Aplicatie :
1. Se inregistreaza cumparare praf oua de catre Abatorul de Pasari,
de la Fabrica praf oua, pe baza Avizului de insotire a marfii - AE 116889:

301 = 758 4.500.000 4.500.000

Materiale Venitur din activi-

consumabile tati exceptionale

2. Se inregistreaza descarcarea gestiunii:

711 = 345 4.500.000 4.500.000

venituri din produse finite

stoc

3.Se inregistreaza achizitia a 10 butuce yala, in valoare de 278.688 lei, pe baza Chitantei Fiscale
256266:

301 = 542 278.688 278.688

"Alte materiale Avansuri
consumabile; de trezorerie;

4. Se inregistreaza deseuri fier vechi din recuperari, pe baza bonului de

intrare 1312112:
346 = 703 25.600 25.600
"Produse reziduale" "Venituri din vanzarea

produselor reziduale;

5.Se inregistreaza medicamentele cumparate, pe baza AE nr.278108 :

301 = 408 25.600 25.600

"Materiale consumabile" "Furnizori

facturi nesosite"

6. Se inregistreaza achizitia de materiale consumabile, pe baza facturii 3390/20:

% = 401 3.758.996

301 3.078.360
381 80.460

4426 600.176

unde :
301 = Medicamente
381 = Ambalaje
401 = Furnizori

7. Societatea inregistreaza achizitia de furaj pe baza facturii 232356 de la

furnizor:

% = 401 69.734.505

301.6 58.600.425

4426 11.134.037

unde :
301.6 = Furaje
401 = Furnizor
si
4426 = TVA deductibila

8.Inregistrarea receptiei marfurilor sosite de la furnizori:

% = 401 428.995.142

371 360.500.120

4426 68.492.022

unde:
371 = Marfuri

401 = Furnizori
9. Se inregistreaza factura de la furnizor cu echipamentele de protectie achizitionate.

% = 401 30.637.145
321 25.745.500

4426 4.891.645

unde :
321 = Obiecte de inventar
401 = Furnizori

10. Se înregistreaza valoarea echipamentului de protectie distribuit salariatilor (cota 50%).

602 = 321 12.872.750

"Cheltuieli cu obiectele de „Obiecte de inventar"
inventar"

si concomitent

428 = 321 12.872.750

„Alte datorii si creante „Obiecte de inventar"
în legatura cu personalul"

11. Se înregistreaza TVA aferenta valorii echipamentului de protectie suportate de salariati.

428 = 4427 2.445.822

„Alte datorii si creante "TVA colectata''
în legatura cu personalul"

12. Se inregistreaza consumul de materiale consumabile pa baza bonului de consum .

601 = 301 2.745.500

„Cheltuieli cu materialele „Materiale consumabile"
consumabile"

Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitica se diferentiaza in raport cu

metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosit pentru evidenta
stocurilor.

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica se poate organiza dupa una
din metodele :
* Metoda cantitativ - valorica;
* Metoda operativ - contabila ;
* Metoda global - valorica.
Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic) folosita in cadrul S.C. Avicola S.A. consta
in tinerea pentru fiecare fel de bun material cate o "fisa de cont analitic pentru valori materiale"
in care, pe baza documentelor justificative se inregistreaza, atat in etalon cantitativ cat si etalon
banesc, operatiile de intrari si iesiri, stabilindu-se dupa fiecare inregistrare, stocul si soldul. Pe
de alta parte, la locul de depozitare se tine in mod similar, de aceasta data de regula numai in
etalon cantitativ, a cate o fisa de magazie. Periodic, prin confruntarea stocurilor din cele doua
categorii de fise, se asigura controlul exactitatii inregistrarilor in cele doua evidente.

Metoda prezinta o serie de dezavantaje, printre care asigurarea concordantei datelor dintre
evidenta operativa si contabilitatea analitica, cunoasterea unor informatii detaliate cu privire la
cantitatile din fiecare fel de valori materiale.

De asemenea, se poate folosi si varianta in care se realizeaza numai evidenta cantitativ-valorica

realizata prin contabilitatea analitica. Controlul activitatii si concordantei inregistrarilor din
evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre
cantitatile inregistrate in fisele de depozit si cele din fisele de cont analitic din contabilitate.
Metoda operativ-contabila ( pe solduri) consta in organizarea la locul de depozitare a unei
evidente cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar in contabilitatea analitica a unei evidente
valorice miscarilor (intrari-iesiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, dupa caz.

Aceasta metoda operativ-contabila presupune si organizarea unei evidente cantitativ- valorice

numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate si gestiuni. Evidenta cantitativ valorica se
realizeaza la sfarsitul lunii cu scopul de a verifica concordanta dintre contabilitatea analitica si
evidenta cantitativa tinuta la locul de depozitare. Ecuatia de control specifica metodei operativ-
contabile este:

Soldul final al gestiunii "N" = Soldul final al gestiunii "N"

calculat
calculat in contabilitatea analitica
pe baza evidentei cantitative de
la
depozite
Soldul final al gestiunii "N" calculat in contabilitatea analitica are la baza relatia:

Soldul final al = Soldul final al + Valoarea intrarilor - Valoarea iesirilor

gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N"

Soldul final al gestiunii "N" calculat pe baza evidentelor cantitative de la depozite se determina
prin ponderarea cantitatilor in stoc cu pretul de evaluare ales in functie de metoda de evaluare
(metoda identificarii specifice, metoda epuizarii loturilor (FIFO, LIFO, NIFO), metoda pretului
standard). Metoda costului mediu ponderat nu se poate aplica.

Metoda global - valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii (cu
ajutorul "Raportului zilnic sau periodic de gestiune" intocmit de gestionar) cat si in
contabilitatea analitica unde fiecarei gestiuni i se tine evidenta cu ajutorul "fisei de cont pentru
operatii diverse". Concordanta dintre cele doua evidente se controleaza periodic prin
confruntarea soldurilor, iar in lipsa concordantei prin asa numitul punctaj.

Indiferent de metoda de contabilitate analitica a stocurilor, pe langa verificarea concordantei

dintre datele evidentei operative si ale contabilitatii analitice este necesar si controlul
concordantei dintre contabilitatea analitica si cea sintetica prin intocmirea periodica a balantelor
de verificare.

Se procedeaza la inventarierea stocurilor si evaluarea lor, potrivit uneia din metodele: metoda
identificarii specifice, metoda epuizari loturilor, metoda pretului standard (prestabilit).
Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit in contabilitatea analitica
pe baza relatiei :

Soldul final al = Soldul initial al + Valoarea intrarilor - Valoarea iesirilor

gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N"

În cazul folosiri inventarului intermitent pentru evidenta stocurilor, contabilitatea analitica este
circumscrisa numai la nivelul stocurilor initiale si finale.
Ea se realizeaza cantitativ-valoric direct prin inventarierea stocurilor.

Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar ca prin conturile grupei
60 "Cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" sa se organizeze o evidenta global-
valorica a miscarilor pe gestiuni si stocuri. Aceasta metoda se aplica, in general, pentru evidenta
marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul si pentru alte bunuri, in
cazul unitatilor care nu au dotare tehnica corespunzatoare. Pe masura dotarii cu tehnica de
calcul, unitatile vor trece la utilizarea metodei cantitativ- valorice.

În aceste conditii, controlul asupra stocurilor se realizeaza prin relatiile :

Soldul final al gestiunii "N" = Soldul final al gestiunii "N" calculat pe

calculat pe baza de inventar baza evidentei contabile de la depozite

si

Valoarea iesirilor, gestiunea "N" = Valoarea iesirilor, gestiunea "N"

calculata pe baza de inventar calculata pe baza recapitulatiei
documentelor de iesire

Alegerea uneia dintre cele trei metode folosite pentru contabilitatea stocurilor (in cazul utilizarii
inventarului permanent) necesita adoptarea unei evidente cantitativ-valorice realizate prin
sistemul de conturi in cadrul compartimentului financiar-contabil.
Capitolul IV. Concluzii si propuneri

Evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri se face la pret de vânzare; pretul de

vânzare include costul de achizitie si marja bruta.Consecinta: deoarece evaluarea marfurilor se
face la pret de vânzare, unitatea are datoria sa calculeze si sa înregistreze diferenta dintre pretul
de vânzare si costul de achizitie, adica marja bruta aferenta marfurilor intrate, iesite si ramase în
stoc.

Aceasta metoda este agreata de 80% din întreprinderile cu manuntul si de alimentatie publica
din România deoarece a fost practicata în perioada existentei economiei planificate si
centralizate, când pretul de vânzare se caracteriza prin unicitate si caracter fix pentru acelasi
sortiment de marfa. De aceea era posibila aplicarea ei în conditiile organizarii unei contabilitati
analitice global-valorice pe gestiune.

In prezent, opiniem ca metoda prezinta nenumarate dezavantaje si în plus permite fie încalcarea
unor principii contabile, fie denaturarea situatiei patrimoniale si a rezultatului aferent vânzarii.

a. Astfel, pretul de vânzare la care se evalueaza marfa la intrarea în patrimoniu nu mai este de
actualitate la vânzare ei. Evident, întreprinderea poate vinde marfa la pretul de vânzare al pietii.

Dar, atunci pretul de vânzare la care s-a evaluat marfa devine un simplu pret de înregistrare fara
valoare informationala. Si în plus se naste întrebarea: "De ce mi calculez un pret daca la vânzare
practic altul?"

b. Nu este posibila aplicarea metodei în conditiile unei contabilitati analitice global- valorice, pe
gestiune. Aceasta deoarece pretul de cumparare al aceleiasi marfi se diferentiaza în functie de
calea de intrare a ei si perioada intrarii. Desi procentul de marja se mentine plecând de la preturi
de cumparare diferite, pretul de vânzare va fi diferit pentru acelasi sortiment de marfa. In acest
caz, în lipsa unei contabilitati analitice cantitativ-valorice, cine va hotarî ce cantitate se vinde la
un pret si ce cantitate la alt pret?

Multe întreprinderi reevalueaza marfa ramasa în stoc la pretul de vânzare al ultimului lor intrat.
Astfel se încalca principiul "costului istoric", conform caruia marfa iese din patrimoniu la
valoarea la care a intrat. Si, în plus, marfa nu a fost supusa un ei prelucrari suplimentare pentru
a-i adauga sau scadea din valoare. Se încalca si principiul prudentei conform caruia
plusvaloarea nu se înregistreaza în contabilitate.

c. In situatia în care se descarca gestiunea pentru marfurile vândute global-valoric pe baza de

monetar din vânzari, este posibila denaturarea rezultatului si a situatiei patrimoniale. Astfel,
daca marfa s-a vândut la ultimul pret de vânzare calculat si acesta este si cel mai mare, în
situatia vânzarii întregii cantitati existente în întreprindere, soldul contului "Marfuri" n-ar fi zero
ci creditor.
Calculând marja aferenta vânzarii pe baza unui coeficient aplicat la suma încasata pe baza de
monetar se denatureaza si costul de achizitie al marfii vândute si implicit rezultatul din
exploatare.

In consecinta, exista nenumarate argumente pentru renuntarea la aceasta metoda. Evident, orice
alta varianta a metodei inventarului permanent reclama o contabilitate analitica cantitativ-
valorica pe sortiment de marfa, lucru imposibil în conditiile inexistentei unei retele de
calculatoare în punctele de vânzare.
 Bibliografie

1. Constantin Cojocaru, Gabriela Fotache, Marian Fotache- “ Contabilitate de gestiune”,

editura Universitatii “ George Bacovia”, Bacau, 2010

2. Victoria Firescu – “ Metode de calculatie a costurilor” , editura Sitech,Craiova, 2006

3. Charles T. Horngren, George Foster – “ Contabilitatea costurilor- o abordare

manageriala”, editura Arc, Chisinau, 2007

4. www.referatele.com

5. www.contabilul.manager.com

6. www.manager.ro