UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZARE KINETOTERAPIE

Program de recuperare prin

hidrokinetoterapie
pentru copii cu Sindrom Down

BANYAI BEATRIX

2008
Cap.I.Introducere

I.1.Scurt istoric al Sindromului Down

I.2.Prezentarea generala a Sindromului Down

Cap.II.Partea fundamentala

II.1.Mijloace de tratament generale in Sindromul

Down
II.1.1.Obiective terapeutice generale
II.1.2.Scopul interventiilor terapeutice
II.2.Hidrokinetoterapia-mijloc de tratament in
Sindromul Down
II.2.1.Hidrokinetoterapia-notiuni gernerale
II.2.2.Obiective de baza a hidrokinetoterapiei
II.2.3.Principii metodice generale
II.2.4.Scopul hidrokinetoterapiei
II.2.5.Programul de hidrokinetoterapie
II.2.6.Contraindicatiile hidrokinetoterapiei

Cap.III.rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie

Cap.IV.concluzii

2
BIBLIOGRAFIE

1. Almasan Dorin- Istoria exercitiilor fizice,educatiei fizice si

sportului,Cluj 1994
2. Constantin A., Tiberiu-L.V., Adriana Albu- Kinetoterapia pasiva,Ed.
Polirom, 2004
3. Czeizel Endre- Az emberi oroklodes, Ed. Gondolat Budapesta, 1976
4. Dr. Betnakik Belane- Hidroterapia es specialis uszooktatas, Budapest,
2002
de hidrokinetoterapie si inot therapeutic, Ed. Risoprint cluj-napoca,
2005
5. Gardos Magda, dr. Monus Andras- Gyogytestneveles, Ed. Sport
Budapesta, 1982
6. Internet: www.down-syndrome.org
www.ds-health.com
www.vanderbiltchildrens.com
www.medicalnewstoday.com
www.sciencedaily.com
7. John M. Dunn, Hollis F.Fait- Special physical education, Ed. Brown
Publishers, Iowa 1989
8. Kiss Sziodnia- Human Genetika, Ed. Abel Cluj-Napoca, 2004
9.Laurentiu Szatmary, Horatiu Nicolae Pop, Elena Zamora- Elemente
10. Nicolae H.P., Elena Zamora- Cresterea volumului si fortei
musculare, Ed. Risorpint Cluj-Napoca, 2007
11.Robansecu N.- Readaptarea copilului handicapat fizic
12. Robanescu N.- Reeducarea neuro-motorie, Ed. Medicala Bucuresti,
2001
13. Tudor Sbenghe- Kinetologie profilactica, terapeutica si de
recuperare, Ed. Medicala Bucuresti, 1987

3
I.INTRODUCERE

I.1.Scurt istoric al Sindromului Down

Sindromul Down a fost identificat pentru prima dată în

1860 de doctorul John Langdon Hydon Down. Hydon Down a
observat in institutii de boli mentale similaritati in
manifestarea comportamentala si caracteristicile fizice unor
persoane care proveneau din mediuri diferite.Acestor persoane
nu li s-a acordat o atentie speciala, atat rudele cat si medicii
fiind convinsi ca nu exista nici un remediu sau tratament.
In 1959 Turpin, Jerome Lejeune, Lafourcade au
descoperit adevarata cauza a acestei boli.
Sindromul Down a fost si inca mai este perceput de catre
unii specialisti ca o boala, considerand ca cei cu acest sindrom
sunt suferinzi de ceva pentru care nu exista tratament.

II.PARTEA FUNDAMENTALA

II.1.prezentarea generala a Sindromului Down

Sindromul Down este o boală genetică, cromozomială. În

95% din cazuri Sindromul Down se prezintă ca trisomia 21, in
5% din cazuri se prezinta prin mozaicism sau are loc o
translocatie. Se aprecieaza ca aceasta boala apare cu o
frecventa de 1 la 600-700 de nasteri.
Organismul uman are 23 perechi de cromozomi: 22
autozomi si doi cromozomi sexuali (la femei 22+ XX, la bărbati
22+ XY). Fiecare celulă din organism posedă deci 46 cromzomi
cu excepţia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au
jumătate din setul cromozomial (ovulul: 22+X,
spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre
spermatozoid şi ovul va rezulta o celulă cu un set complet
cromozomial (44+XX sau 44+XY).

4
 In cazul in care se prezinta ca trisomia 21 fiecare celulă a
organismului poseda trei cromozomi 21. Acest extra cromozom
21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune ca în
timpul formării celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se
separa (nondisjuncţie). În timpul fertilizării, la fuziunea dintre
ovul şi spermatozoid (în mod normal fiecare cu 23 cromozomi)
unul va avea un cromozom în plus în poziţia 21 rezultând o
celula cu 47 cromozomi. Această celulă, cu dezvoltarea
embrionului se multiplică, fiecare celulă va avea 47
cromozomi, dezvoltându-se sindromul Down.
Cand are loc o translocaţiei sunt prezenţi trei cromozomi
21 dar unul este lipit (sau translocat) de un alt cromozom, de
obicei cromozomul 14, 21 sau 22. 3-4% din cazuri sunt cauzate
de translocatie. Aproximativ la o treime sau la jumătate din
cazuri translocatia se transmite de la unul dintre parinţi.
Părintele este purtător, fără semen de boala, având material
genetic normal, cu diferenţa ca un cromozom 21 este atasat de
un alt cromozom.
O altă formă a sindromului Down este mozaicismul care
apare la aproximativ 1% din cazuri. În cazul mozaicismului
nondisjuncţia apare după ferilizare, în timpul formării
embrionului. În acest caz doar o parte dintre celule va fi
afectată, restul celulelor vor avea set cromozomial normal.
Forma clinică a sindromului Down va fi determinată de
numărul celulelor afectate.

Sindromul Down afecteaza de obicei sistemele:

-cardiovascular,
- nervos,
- cutanat,
-exocrin.

5
Din punct de vedere clinic şi morfologic prezintă următoarele
caracteristici:

- tonus muscular scăzut şi laxitate la nivelul

ligamentelor;
- diametrul capului redus, occiput plat, faţă mai lată,
rădăcina nasului mai evazată, fisurile palpebrale
orientate mai spre superior, gura mică;
- urechile sunt mici, gâtul mai scurt, mâna mai mică,
degetele scurte si divergente, dând impresia că sunt
de aceeaşi lungime, cu excepţia policelui şi a degetului
mic foarte scurt;
- în palmă, la peste jumătate dintre cazuri, este
prezentă doar o singură creastă palmară orizontală
formată prin fuziunea plicii mijlocii şi a celei
inferioare;
- macroglosie, bolta palatină ogivală, dinţii neregulat
implantaţi, toracele evazat, abdomen hipoton,
picioare scurte şi plate, piele uscată şi flască, părul
aspru, friabil, organele genitale subdezvoltate;
- dezvoltare întârziată, malformaţii congenitale
frecvente, afecţiuni oculare, tulburări metabolice şi
imunologice;
- toate cazurile prezintă grade diferite ale deficienţei
mintale;
- dezvoltarea psihomotorie pe etape este întârziată;
copilul este lent, apatic, pasiv, dar poate avea şi
episoade în care trece de la docilitate la acţiuni de
auto- si hetero- agresivitate;
- atenţia este labilă la toate vârstele, memoria
preponderent mecanică, comprehensiunea redusă,
dezvoltarea limbajului întarziată, toate acestea
îngreuind procesul educativ
- au o sensibilitate crescută pentru sunete ritmate,
muzică si dans

6
Particularitati morfologice

-ochii oblici şi limba fisurată apare in 88% din cazuri;

-hipotonus muscular la 84%;
-occipitalul plat la 82%;
-absenţa lobilor de la ureche la 80%;
-palatul ogival la 74%;
-radăcina nasului puţin proeminentă la 62%.

Caracteristici fizice:

- profil facial plat, nas mic cu puntea nazală lăsată în

jos;
- fisură palpebrală oblică, ochii înclinaţi în sus;
- aspect modificat al urechii, ureche implantată mai jos
decât in mod normal;
- hiperflexibilitate, capacitate exagerată de a-şi întinde
articulaţiile;
- aspect modificat al falangelui mijlociu al degetului mic
(degetul se îndoaie o singură dată in loc de două ori);
- pliu cutanat la pleoapele superioare la colţul intern al
ochilor;
-distanţă mai mare decât in mod obisnuit între degetul
mare şi al doilea deget de la picior;
- limbă prea mare în raport cu dimensiunea gurii.

Din cauza retardului mental ,care merge pana la idiotie, copii

sunt:
-apatici
-dezinteresati
-cu intelegere dificila
-memorie mecanica
-vorbesc cu intarziere
-au un limbaj sarac
-voce ragusita
Uneori acesti sunt agresivi, gelosi, neascultatori. Q.I. lor
rareori depaseste 40-50%.

7
II.1.1.Mijloace de tratament generale in Sindromul Down

Mijloace proprii care cuprind:

 Exercitii fizice special adaptate, organizate si conduse de
catre un specialist
 Gimnastica medicala
 Metode kinetoterapeutice( metoda Bobath, metoda
Frenkel)

Mijloace ajutatoare:
 Mijloace imprumutate din unele ramuri sportive( ex.
baschet, handball, fotbal, atletism, tennis de masa,)
 Alte forme: stretching muscular

Mijloaceasociate:
 Factori naturali de calire: aer, apa, soare
 Odihna activa

II.1.2.Obiective terapeutice generale

 corelarea posturala general sau pe segmente, statica si

dinamica
 dezvoltarea mobilitatii articulare
 tonifierea musculara, pe grupe musculare sau
generalizata
 prevenirea avansarii retracturilor lighamentare
 corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale(
ex. cifoza, scolioza, lordoza)
 corectarea atitudinii capului inclinat ianinte
 corectarea membrelor inferioare in valgum sau varum
 facilitarea masticatiei
 dezvoltarea coordonarii si echilibrului
 imbunatati capacitatii de effort
 combaterea obezitaii

8
II.1.3.Scopul interventiilor terapeutice

Cuprinde activitati zilnice conform obiectivelor sanogenetice:

1. mentinerea unei stari optime de sanatate

2. asigurare cresterii normale si a unei dezvoltari fizice
armonioase
3. asigurarea functonalitatii normale a organelor,
aparatelor si sistemelor organismului

II.2. Hidrokinetoterapia ca mijloc de tratament in Sindromul

Down

II.2.1.Hidrokinetoterapia-notiuni generale

Hidrokinetoterapia, metoda exercitiilor kinetice in apa , a

luat o mare amploare in special in perioada epidemiilor de
poliomielita.
Azi hidrokinetoterapia face parte din programele de
recuperare functionala destinata celor cu: boli neurologice
centrale si periferice, boli reumatismale, sechele
posttraumatice, afectiuni cardio-respiratorii( stari post-infarct
miocardic, astm bronsic de efort)

Exista doua modalitati de aplicare a hidrokinetoterapiei

 partiala- imersia unui singur membru sau segment de

membru
 generala- imersia intregului corp

Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape exclusive

pentru cresterea mobilitatii prin miscari passive, pasivo-active
sau active.Se executa in cadrul bailor partiale de maini sau de
picioare.Efectele se datoreaza proprietatilor apei calde:
sedarea durerilor, relaxare musculara.

9
 Hidrokinetoterapia generala se caracterizeaza prin
imersia totala a intregului corp in bazine individuale, in bazine
mari collective sau piscine.

Utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua

fenomene: plutirea corpului si rezistenta opusa de masa lichida
pe anumite directii de miscare.

Plutirea este consecinta principiului lui Arhimede:

“ Un corp scufundat total sau partial intr-un lichid in repaus

este impins cu o forta verticala , orientate de jos in sus si este
egala cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.”
Plutirea corpului in apa se datoreaza diferentei dintre
densitatea apei si densitatea corpului uman.datrita acestui
fenomen , hidrokinetoterapia permite utilizarea unor forte
musculare reduse pentru mobilizarea ortostatica si mers( in
cazul leziunilor musculare sau articulare ale membrelor
inferioare), scaderea durerii articulare prin diminuarea
presiunilor intraarticulare.

Fenomenul de plutire poate fi accentuat prin utilizarea de

flotoare de diverse marimi si materiale pentru intregul corps
au doar pentru unele segmente.Un grad mai mare de flotatie
este obtinut I bazinele cu apa minerala sau cu apa sarata.Cu
cat densitatea apei este mai mare , plutirea corpului va fi mai
usoara.Orice miscare executata de jos in sus va fi facilitata,
putandu-se efectua cu un minim de forta musculara.

Fenomenul de rezistenta opusa de apa se manifesta la

miscarile laterale sau la cele de sus in jos.Rezistenta creste cu
viteza miscarii si cu suprafata frontala de contact.
Aceasta suprafata poate fi marita prin aplicarea pe corp a
unor placi, mai mult sau mai putin late, care ingreuneaza
miscarea, crescand forta musculara.

10
 Ca si in cazul hidrokinetoterapiei partiala, caldura apei
isi exercita din plin avantajele descries mai sus.Caldura apei
scade vascozitatea tisulara, avand un rol important in
combaterea contracturilor musculare.In general , se utilizeaza
temperature intre 33 si 36 grade Celsius pentru bazinele de
hidrokinetoterapie.
Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte
variabila, de la 10-15 minute pana la 60 de minute.

Exercitiile fizice executate in cadrul acestei metode au la baza

acelasi tehnici ca si cele executate pe uscat, tinand seama insa
de avantajele oferite de mediul acvatic.Pentru a usura executia
exercitiilor fizice in apa s-au imaginat o serie de piese de
mobilier pentru bazinele de hidrokinetoterapie(scaune,
plansete inclinate, suporturi, bare de sustinere fixe si mobile).

Piscinele mari sunt destinate in special kinetoprofilaxiei,

inotului therapeutic sau agrementului.

Exista bazine cu constructie mai deosebita, in functie de scopul

urmarit: bazine de mers cu fundul ondulat sau diverse pante,
cu adancimi variabile si cu instalatii de suporturi pe role.

II.2.2.Obiective de baza in hidrokinetoterapie

a.) educarea si reeducarea, corectarea posturii si

aliniamentului corpului si a segmentelor sale
b.) obtinerea relaxarii generale si locale, a
decontracturii musculare, inhibarea spasticitatii
c.) obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat
activitatilor cotidiene
d.) mentinerea si cresterea progresiva a fortei si
rezistentei musculare in vederea realizarii
mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor
e.) recastigarea si marirea treptata a amplitudinii
miscarii articulare pana la unghiul maxim

11
 f.) obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii, si
supletei
g.) educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si
controlului echilibrului si a abilitatii
h.) prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte,
corectarea acestora
i.) educarea si reeducarea sensibilitatii
j.) educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei,
mersului independent
k.) prevenirea instalarii atrofiei musculare,
osteoporozei

II.2.3.Principii metodice generale

1. “Primum non noncere”(Hipocrate)-Inainte de toate sa nu

faci rau
2. Obtinerea efectelor profilactice si terapeutice ale
presupune o buna pregatire atat teoretica cat si metodica
3. Cunoasterea exacta adiagnosticului si a starii functionale
prezente a pacientului
4. Respectarea principului metodic al accesibilitatii si
selectarea, adaptarea si combinarea mijloacelor
terapeutice
5. Dozarea efortului se va face gradat, trecand de la usor la
greu, de la simplu la complex si de la cunoscut la
necunoscut
6. Individualizarea tratamentului
7. Principiul economiei de efort-organismul nu va fi solicitat
pana la capacitatea maxima de effort
8. Participarea active si constienta a pacientului la procesul
de tratament
9. Respectarea conditiilor de igiena individuala si colectiva
10. Tratamentul sa fie complex, unitar, vizand acelasi
efect-vindecarea
11. Supravegherea si controlul medical permanent
12. Continuarea terapiei si dupa incheierea procesului
de vindecare

12
II.2.4.Scopul hidrokinetoterapiei

 Imbunatatirea capacitatii motrice generale

 Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor
afectate(functional, active si independent)
 Stimularea psihica

II.2.5.Programul de hidrokinetoterapie

Programele au character individual , ele cuprinzand exercitii

adaptate evolutiei probabile a copiilor.Exercitiile fizice sunt
combinate cu exercitii respiratorii care antreneaza intreg
trenul superior,inspiratiile fin profunde iar expiratiile
facandu-se cu forta si zgomot.Exercitiile respiratorii au un rol
de “repaus activ”.

Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este de 40-45 de

minute din care: 5 minute cuprinde incalzirea
30-35 minute partea fundamentala
5 minute incheierea.

Inainte de intrarea in bazin pacientul este obligat sa faca dus!

I.Incalzirea

-la marginea bazinului

-pozitia initiala: stand
-coloana cervicala: -flexii si extensii
-rasuciri stanga respective dreapta
-inclinari laterale
-rotiri
-membrele superioare: -flexii si extentsii
-extensii cu arcuiri
-rotiri simultane si alternative
-flotari si semiflotari

13
-coloana lombara: -fletii si extensii
-extensii si aplecari
-inclinari laterale
-circumductii
-membre inferioare: -fandari inainte, inapoi, lateral
-genuflexiuni
-ridicari pe varfuri, baretele sus, usoare
arcuiri laterale
-sarituri ca mingea
-forfecari( din pozitia sezand)

II.Partea fundamentala

 Invatarea miscarilor pe uscat prin metode pasivo-active si

active
 Invatarea miscarilor in apa

Exercitii

1. Plutirea

-pacientul este intins pe apa in decubit dorsal, capul in

sprijin pe umerii terapeututlui, aflat si el in apa.
-urmeaza o inspiratie fortata cu mentinerea aerului in
piept cat mai mult timp.
-dupa inspiratie capul pacientului nu mai este sprijinit
de catre kinetoterapeut ci este lasat sa pluteasca usor pe
apa impreuna cu corpul care trebuie sa fie cat mai relaxat
-plutirea corpului pe apa se datoreaza diferentei dintre
densitatea apei si densitatea corpului uman
-utilizeaza forta musculara redusa pentru mobilizarea
articulara
-creste capacitatea de relaxare musculara in postura
ortostatica
-scade durerile articulare prin diminuarea presiunilor
intraarticulare

14
 -fenomenul de plutire poate fi accentuate cu ajutorul
unor plute
-in bazinele cu apa sarata sau minerala se poate obtine
un grad mai mare de flotatie deoarece cu cat densitatea
apei este mai mare cu atat flotatia este mai usoara

2. –pacientul in decubit ventral

-cu pluta, priza pe partile laterale distale
-miscare de picioare bras
-12 lungimi de bazin
3. –pacientul in decubit dorsal
-bratele executa o miscare simultana sus-lateral-jos
-picioare bras
-6 lungimi de bazin

4. –pacientul in decubit dorsal

-bratele in prelungirea corpului
-picioare craul
-4 lungimi de bazin

5. -procedeu craul
-4 lungimi de bazin

III. Revenirea dupa efort

 Prin exercitii de revenire propriu zise

 Prin joc

Exercitii de revenire propriu zise:

1.serii de scufundari cu expiratie completa sub apa

2.impingere de la margine cu plutire pe spate si revenire

prin pedalare usoara cu brate si picioare

3.mers prin apa cu expiratie si inspiratie ampla

15
 4.pedalare cu bratele si cu picioarele in decubit dorsal

Revenirea dupa effort prin jocuri

1.lovirea apei cu palma prin stropirea partenerului

3. “lupta cocosului” – se grupeaza doi cate doi, unul

dintre ei se aseaza pe umarul celuilalt, pierde perechea
a carui partener de pe umeri cade in apa.

Programul de hidrokinetoterapie trebuie inclus in

programa de reabilitare a copiilor cu sindrom down de cel
putin 2 ori pe saptamana.
Pe langa acesta se indica si o dieta adecvata.

Cap.III.Rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie

 Plutirea
 Coordonarea miscarilor cu respiratia
 Inotul pe spate
 Procedeul bras
 Procedeul craul
 Socializare cu alti copii( autisti, diskinetici, spastici)

II.2.6.Contraindicatiile hidrokinetoterapiei

Hidrokinetoterapia are putine contraindicatii absolute,

amintim doar afectiunile dermatologice si starea
febrile.Contraindicatiile relative sunt date de unele
afectiuni cardiovasculare, varsta avansata, hipotensiune
arteriala.

16
Cap.IV.Concluzii

Copii care sufera de Sindrom Down sunt totusi

capabili sa invete, dar au nevoie de mai mult timp din
cauza retardului mintal.Au probleme in mentinerea
concentrarii atentiei mai mult timp, este aproape
imposibil de a le mentine atentia asupra unei miscari mai
mult de cateva momente.

Invatatul este facilitat daca ei se afla intr-un mediu

unde se simt iubiti si unde nu se simt inferiori celor din
jur deoarece sunt afectivi, sociabili,sensibili la frumos
Schimbarile bruste, inexplicabile care se petrec in jurul
lor ii pot afecta.

Invatarea unor deprinderi si competente prioritare

pot fi invatate prin:

Jocuri de constructie
Jocuri puzzle
Jocuri educative(alfabetul)
Betisoare, numaratoare
Jetoane cu numere si cifre insotite de imagini
Vizionare casete cu desene animate, filme
educative
 Confectionare de materiale artistice
Dezvolta memoria vizuala

Educatia senzoriala: tactila

vizuala
auditiva

17
Educatia senzoriala tactila:

 Informatiitactile- formarea unor gesture

utile( a lua, a pune, a inchide, a deschide)
 Identificarea proprietatilor
materialelor(moale-tare, usor-greu, fin-dur)
 Identificarea formelor
 Identificarea temperaturii diferitelor obiecte

Educatia senzoriala vizuala:

 Perceperea vizuala:-culoare
-forma
-dimensiune
 Aprecierea globala a cantitatii
 Pozitia spatiala
 Preceptia miscarilor

 Atentia vizuala(“Care este deosebirea?”)

 Implicatia semantica a imaginii si raportul
dintre imagine si cuvant

 Mobilizarea vizuala- 5 cuburi colorate se

arunca pe rand oe jos i se cere copilului sa
spuna care a fost ultimul cub aruncat

Educatia senzoriala auditiva:

 Perceptia auditiva, perceptibilitatea

fenomenelor sonore, reactii de orientare la
sursele sonore
 Sunet muzical, zgomot, fluier
 Discriminare: zgomot si absenta
zgomotului(“tuna-liniste”)
 Identificarea auditiva:-intensitate
-variatia intensitatii

18
 -directia sunetului
-inaltimea sunetului
(“vorbesti tare-vorbesti
incet”)
 Achizitia ritmului:- lent
-rapid
-mers in ritmuri diferite si
oprire la semnal sonor

Activitati matematice

 Numara corect crescator din unu in unu in

limitele 0-10
 Verbalizeaza compararea folosind
expresiile:mai mare, mai mic, egal

In concluzie atat specialistii cat si rudele trebuie sa fie atenti

san u le acorde mai mult ajutor decat au intradevar nevoie,
deoarece pot sa ii stimuleze negative.

19