UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

Facultatea de Stiinte

Specializare: Management

Grupa: Deva ID

Caiet de practica

Student:CIOARA(BUJURAN) RAMONA-ADRIANA
 STAGIUL

Perioada de desfasurare : de la 25 iunie 2018- pana la 15 iulie2018

Program de lucru,luni-vineri între orele 10:00 – 14:00

Persoana de coordonare a practicii in firma :

Numele si prenumele : Cioara Paul-Vasile

Functia : Manager

Societatea : CIOARA DOREL TAMPLAR I.I.

Sediul social: Soimus, nr.193, 337450, judetul Hunedoara

Domeniul de activitate : fabricarea de mobila, fabricarea de mobila pentru

birouri si magazine, fabricarea de mobila de bucatarii si lucrari de tamplarie si
dulgherie.

Cadru de desfasurare a activitatii :

Locatie : punctul de lucru al firmei : Soimus, nr.193, judet Hunedoara.

2
CUPRINS

1. Prezentarea generala a CIOARA DOREL TIMPLAR I.I................... 4

2. Structura organizatorica a inteprinderii individuale............................. 6

3. Compartimentul financiar-contabil ........................................................ 18

4. Problematica salarizarii în cadrul compartimentului financiar- contabil

........................................................................................................................ 32

5. Monografie contabila ............................................................................... 35

6. Utilaje folosite pentru prelucrarea lemnului stratificat ....................... 37

7. Produse finite in urma prelucrarii lemnului.......................................... 41

8. Bibliografie ............................................................................................... 49

3
 1. Prezentare generala a INTEPRINDERII
INDIVIDUALE CIOARA DOREL TAMPLAR

Denumirea inteprinderii este CIOARA DOREL TAMPLAR

INTEPRINDERE INDIVIDUALA.

În toate actele, facturile, anunturile, publicatiile, si alte acte referitoare la

inteprindere, denumirea inteprinderii va fi precedata sau urmata de cuvintele
"inteprindere individuala" sau initialele "I.I.", de capitalul social si numarul de
înregistrare.

CIOARA DOREL TAMPLAR .I.I. este persoana juridica româna. Forma

juridica a inteprinderii este de inteprindere individuala. Aceasta îsi desfasoara
activitatea în conformitate cu legile române si cu statutul societatii.

Inteprinderea individuala a fost infintată in data 17-03-2009 din pasiune si

dariure pentru lemn, activitatea principala fiind:Fabricarea de mobila
CAEN:3109, Fabricarea de mobila pentru birouri si magazine CAEN:3101,
Fabricarea de mobila pentru bucatarii CAEN:3102, lucrari de tamplarie si
dulgherie CAEN:4332.

Sediul inteprinderii individuale este în România, în judetul Hunedoara,

comuna Soimus, sat Soimus, nr.193,amplasata pe o proprietate imobiliara cu
teren,casa si anexe(atelierul de tampalrie).

Statutul inteprinderii stabileste ca principalele domenii de activitate ale

CIOARA DOREL TAMPLAR I.I. sunt: fabricarea de mobila, fabricarea de
mobila pentru birouri si magazie, fabricarea de mobila pentru bucatarii, lucrari
de tamplarie si dulgherie.

CIOARA DOREL TAMPLAR I.I. a fost înfiintata în 2009 cu capital si

experienta tehnica a unor firme de fabricare a mobilei din Italia, acumulând o
experienta bogata de peste 50 ani în domeniul fabricatiei mobilei si a utilajelor
de tamplarie.

4
 Scopul inteprinderii este producerea si comercializarea produselor care
fac obiectul de activitate al inteprinderii individuale, promovarea, punerea în
aplicare a initiativelor de interes al clientilor si vanzarea produselor obtinute din
prelucrarea lemnului în domeniile fabricatiei de mobila, usi, geamuri,
dormitoare si alte anexe de tamplarie si dulgherie, care se pot realiza din lemn.

La data de 31.12.2017 registru-jurnal de incasari si plati este:

- incasari: 265067,79lei
- plati:250665,49 lei
- profitul inregistrat in acel an este:14402,3lei
- valoarea de piata a proprietatii(atelier tamplarie),este cea determinata in
abordarea prin piata:320.000lei

5
 2. Structura organizatorica a INTEPRINDERII
INDIVIDUALE CIOARA DOREL TAMPLAR

Structura organizatorica de conducere a inteprinderii în raport de numarul

compartimentelor functionale si în functie de tipul de legaturi structurale are
urmatoarele structuri organizatorice:-structura functionala(de conducere) si
structura operationala (de productie, conceptie).

Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere si

compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale,
administrative, modul de constituire si grupare al acestora si relatiile dintre ele
necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si a proceselor de
executie.

În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si

cuprinde:

I. Componente – postul, functia, compartimentul

II. Relatii organizatorice

III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi

definit prin ansamblul obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si
responsabilitatile asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei
persoane angajate în întreprindere.

Postul este instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza aprecierea

competentelor si a cunostintelor de specialitate necesare angajarii.

Evaluarea, salarizarea, recompensele acordate personalului au la baza

atributiile, sarcinile prevazute în fisa postului si modul de realizare a lor.

Obiectivele justifica ratiunea înfiintarii si functionarii lui. Pentru realizarea

lor titularul postului îi sunt conferite atributii, sarcini, competente si
responsabilitati adecvate.

Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a

unui proces de munca complex care prezinta autonomie operationala. Ea este
efectuata de regula de o singura persoana.

6
Sarcina reprezinta componenta cea mai dinamica a postului. Astfel, schimbarile
calitative care se manifesta în cadrul lor determina modificari în structura
organizatorica.

Atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt

executate periodic sau continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui
anumit domeniu si care contribuie la realizarea unor obiective specifice.

Trasaturi obligatorii ale postului:

- autonomia formala – exprima limitele în care titularul postului are

dreptul de a actiona pentru realizarea obiectivelor individuale postului.
- competenta profesionala – exprima nivelul de pregatire, experienta,
prestigiul profesional care permit realizarea obiectivelor individuale si
implicit a celor fundamentale si derivate ale firmei.
- responsabilitatea – reprezinta obligatia titularului postului de a îndeplini
sarcini si atributii derivate din obiectivele individuale ale postului.

Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare

din punct de vedere al ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.

Analizate dupa competente, responsabilitati si atributii functiile pot fi

grupate în :

- functii de conducere - caracterizate prin ponderea mare a competentelor,

atributiilor, responsabilitatilor implicate de exercitarea atributiilor sau
functiilor conducerii (previziune, organizare, coordonare, control,
antrenare, evaluare).
- functii de executie – a caror competenta se regasesc competentele,
atributiile si responsabilitatile, a caror desfasurare impune transpunerea în
practica a deciziilor emise de titularii functiilor de conducere.

Compartimentul reprezinta un grup închegat de persoane reunite sub

aceeasi autoritate ierarhica carora le revin atributii, sarcini cu caracter
permanent, bine precizate.

7
 Caracteristicile de baza care definesc compartimentul sunt:

- existenta relatiei între membrii grupului determinata de

omogenitatea, complementaritatea activitatii exercitate
- existenta relatiilor de dependenta a tuturor membrilor grupului fata
de un manager
- caracterul stabil al atributiilor si sarcinilor pe care le are de
îndeplinit.

Compartimentele sunt grupate dupa doua criterii:

1) În functie de individualitatea atributiilor, sarcinilor, de volumul

lor si de nivelul de delegare a autoritatii pot fi:
2) compartimente elementare - cele în care se realizeaza, de
regula, o activitate omogena, managerul acestor compartimente
aflându-se pe ultima treapta de delegare a autoritatii, toti ceilalti
fiind executanti.
3) compartimente complexe – grupeaza sub o autoritate unica fie
mai multe compartimente elementare, fie compartimente
elementare si executanti nemijlociti.
4) compartimente ierarhice – se caracterizeaza prin dreptul de
dispozitie si control pe care-l au sefii acestora asupra sefilor
compartimentelor direct subordonate.Exemplu: Director General-
Director adjunct

Departamentul economic – Departamentul financiar, contabil,

tehnic
Compartimente financiare – se caracterizeaza prin dreptul
conducatorilor acestora de a formula prescriptii si formulari în domeniul
specialitatii lor. Exemplu: Departamentul de marketing – Departamentul de
cercetare-dezvoltare Departamentul juridic si celelalte departamente.

Compartimente de stat major – au un rol consultativ, de specialitate

pentru compartimentele ierarhice, referitor la controlul, pregatirea si realizarea
deciziilor. sefii acestor compartimente nu dispun de autoritate ierarhica asupra
celorlalte compartimente. Exemplu: Departamentul juridic – celelalte
departamente, Compartimentul de management.

8
 Relatiile organizatorice: sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre
componentele structurii organizatorice instituite prin reglementari oficiale; ele
reflecta complexitatea raporturilor ce se stabilesc între compartimentele primare
(post - functie) si agregate (compartimente ale structurii organizatorice).

Relatiile organizatorice pot fi grupate în functie de continutul lor în:

 relatii ierarhice
 relatii functionale
 relatii de stat major
 relatii de cooperare
 relatii de control
 relatii de reprezentare

Relatiile ierarhice sunt legaturi de autoritate si se stabilesc între manageri

si executanti, între sefi si subordonati, ele se concretizeaza în dispozitii
transpuse în sens descendent si rapoarte efectuate cu sens de circulatie
ascendent.

Exemplu: sef sectie-sef atelier

Contabil sef – contabil

Relatiile functionale servesc la transmiterea reglementarilor,

îndrumarilor, sugestiilor privind modul de actiune într-un anumit domeniu de
activitate; ele se stabilesc între compartimente/persoane care exercita o
autoritate functionala si precizeaza cum trebuie facut.

Exemplu: directorul general – departamentele economic-comercial-

juridic-de productie.

Relatiile de stat major se stabilesc între persoanele din compartimentele

de stat major si celelalte persoane încadrate în oricare alt compartiment al
întreprinderii.

Exemplu: sef compartiment de management cu alte compartimente

Relatiile de cooperare sunt legaturi între persoanele ce detin functii

situate pe aceeasi treapta ierarhica dar în compartimente diferite pentru
realizarea în comun a unor actiuni complexe.

Exemplu: aprovizionare cu productie

Relatiile de control apar si functioneaza între compartimente specializate

în efectuarea controlului si celelalte compartimente ale structurii organizatorice.
9
 Exemplu: control tehnic si productie

Relatiile de reprezentare sunt relatii între managerii de nivel superior ai

întreprinderii si reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicate din
interiorul firmei sau persoane fizice, juridice din afara acesteia.

Exemplu: directorul de personal – reprezentantii acestuia

Manageri-sindicat

Directorul comercial în relatia cu furnizorii.

Ponderea ierarhica: reprezinta numarul de persoane ce pot fi coordonate

nemijlocit si eficient de un manager.

Eficienta activitatii managerului este influentata în mare masura de

numarul subordonatilor directi a caror activitate trebuie îndrumata, coordonata
de manager.

Numarul subordonatilor nu poate fi mic deoarece, în acest caz, nu se realizeaza

o încarcare corespunzatoare a managerului un numar mare de posturi de
conducere în cadrul firmei. acest numar nu poate fi însa nici prea mare pentru ca
nu se poate asigura coordonarea si controlul tuturor subordonatilor datorita
încarcarii excesive a managerului.

Aria de control trebuie coordonata în functie de factorii care influenteaza

numarul, durata si complexitatea relatiilor conducatori-subordonati.

Factorii principali:

1) Natura problemelor si a lucrarilor care se executa si care pot fi:

 de conceptie (cercetare, studii, proiectare, analize) – situatie în
care aria de control este mai mica
 gradul de independenta al sarcinilor care le revin executantilor –
în acest caz ponderea ierarhica poate fi mai mare daca nu sunt
legati între ei prin natura atributiilor, sarcinilor, lucrarilor
executate.
2) Dispersia teritoriala a locurilor de munca în care actioneaza
subordonatii
 În cazul în care personalul este grupat în acelasi loc (geografic,
arie de lucru) – aria de control poate fi mai mare, invers în cazul
10
 activitatii unor subordonati dispersati pe arii geografice mai
mari.
3) Capacitatea organizatorica si nivelul de pregatire a managerului si a
subordonatilor.
 Cu cît acestea sunt mai ridicate cu atât aria de control poate fi
mai mare.

Acesti factori actioneaza diferit la nivele ierarhice diferite. astfel, la

nivelurile superioare ponderea ierarhica este mai mica si la nivelurile inferioare
ea este mai mare.

Se apreciaza ca numarul optim de subordonati pentru manageri, la

nivelurile superioare, este între 5-6.

Marimea ponderii ierarhice influenteaza configuratia, structura

organizatorica atât în ceea ce priveste numarul de compartimente cât si numarul
de nivele / trepte ierarhice.

Treapta ierarhica reprezinta ansamblul subdiviziunile organizatorice

plasate pe linii orizontale la aceeasi distanta fata de managerii de vârf ai firmei.

Factorii care influenteaza numarul de niveluri ierarhice:

 dimensiunea firmei
 diversitatea activitatii si a atributiilor, complexitatea productiei
factori cu influenta direct proportionala aupra numarului de
niveluri ierarhice
 competenta managerilor care influenteaza invers proportional
numarul nivelurilor ierarhice.

Structura de productie (operationala) este ansamblul persoanelor,

compartimnetelor si relatiilor organizatorice constituite în vederea realizarii
directe a obiectului de activitate al firmei.

Elementele activitatii operationale:la nivelul structurii operationale se

pot verifica urmatoarele verigi structurale specifice: uzine, fabrici, exploatari,
filiale, sucursale sau alte activitati personale fara activitatile de productie (sectia
de productie, sectia de service, ateliere de productie, locuri de munca).

Veriga structurala de baza a unei întreprinderi cu profil industrial o

reprezinta sectia de productie, ca unitate determinanta, sub aspect administrativ

11
în cadrul careia se executa un produs / o parte a acestuia, fie o parte a procesului
tehnologic.

În functie de rolul pe care-l au în procesul de fabricatie a produselor

incluse în planul de productie al întreprinderii, sectiile pot fi:

 sectii de baza
 sectii auxiliare
 sectii de servire

Sectiile de baza: in ele se desfasoara procese de productie specifice în

urma carora rezulta produsele ce reprezinta obiectul de activitate al firmei sau
care dau profilul întreprinderii.

Ele pot fi organizate în doua moduri:

 pe principiul omogenitatii produsului fabricat, când se executa un

produs sau o componenta a acestuia.
 pe principiul omogenitatii principiului de fabricatie, când în cadrul
lor se desfasoara o parte a procesului tehnologic.

Sectiile auxiliare: se caracterizeaza prin faptul ca în cadrul lor se executa

procese de productie auxiliare productiei de baza care ajuta la realizarea în bune
conditii a produselor care dau profilul firmei.

Ex: lucrari de întretinere si reparatii.

Sectiile de servire: sunt formate în principal din depozitele, magaziile,

materii prime, materiale, produse finite, transport intern. aici se desfasoara
procese de servire pentru activitatile din sectiile de baza si auxiliare.

Ex.:depozite

Atelierul de productie reprezinta unitatea de productie ce se poate

constitui independent sau în cadrul unei sectii de productie, care reuneste mai
multe locuri de munca la care se executa aceeasi operatie tehnologica sau toate
operatiile necesare unei piese, unei parti componente sau unui produs.

12
 Atelierele pot fi organizate pe baza principiului omogenitatii produsului
sau a procesului tehnologic ce se desfasoara în ele.

Locul de munca este veriga primara a structurii de productie si reprezinta

o anumita suprafata de productie, înzestrata cu mijloace de munca si organizata
pentru realizarea unor operatii sau lucrari de catre muncitori sau grupuri de
muncitori.

Factorii care influenteaza structura de productie (operationala)

1) Volumul productiei ce urmeaza a fi fabricat

2) Formele, nivelul specializarii si cooperarii
3) Specificul procesului tehnologic utilizat si particularitatile produsului
fabricat
4) Zona de amplasare a întreprinderii

1.Volumul productiei influenteaza marimea, numarul verigilor structurale

si forma specializarii lor. Astfel, daca volumul productiei este mare iar
nomenclatorul de fabricatie restrâns – se organizeaza sectii specializate pe
obiectul de fabricatie.

Daca volumul productiei este mic iar nomenclatorul de fabricatie

maresectiile de productie vor fi organizate pe principiul organizarii tehnologice.

2. Pentru o întreprindere specializata printr-un grad ridicat de specializare

si cooperare – structura de productie nu va contine anumite verigi (de baza,
auxiliare, de servire) urmând ca activitatea acestora sa fie asigurata prin
cooperare.

3. Influenteaza structura de productie atât în cazul întreprinderilor ce

apartin unor anumite ramuri industriale diferite, cât si celor care apartin
acelorasi ramuri industriale. anumite particularitati ale produselor fabricate
(greutate, gabarit, perisabilitate) influenteaza de asemenea marimea, numarul
sectiilor, amplasarea în incinta, legaturile ce se stabilesc între sectii.

4. Zona de amplasare influenteaza mai ales numarul si marimea unitatilor

auxiliare, de servire si a celor mixte.

13
 În cazul firmelor amplasate pe platforme industriale unde exista
posibilitatea de cooperare în diverse domenii de activitate (asigurarea utilitatii).

Din structura de productie pot lipsi anumite verigi structurale – posibilitati

de perfectionare a structurii de productie. Pentru analiza structurii de productie
se utilizeaza o serie de indicatori – cei mai importanti sunt:

 proportia dintre sectiile de baza – auxiliare stabilita prin suprafata de

productie, numarul de utilaje, numarul de muncitori.
 proportia dintre capacitatea de productie a diferitelor sectii de baza
precum si dintre capacitatea de productie a sectiilor de baza si cea a
sectiilor auxiliare si de servire.

Stabilirea acestor indicatori evidentiaza ca structura de productie are un

caracter dinamic si poate fi perfectionata prin:

 Stabilirea unor proportii optime între sectiile de baza, auxiliare, de

servire, privind marimea suprafetelor de productie, numarul utilajelor,
numarul muncitorilor.
 Stabilirea unor proportii optime între capacitatile de productie ale
diferitelor sectii de baza fapt care va conduce la evitarea aparitiei
deficientelor sau excedentelor de capacitate.
 Cresterea gradului de specializare a sectiilor de baza si implicit a
cooperarii, ceea ce determina atât simplificarea structurii de productie, cât
si îmbunatatirea indicatorilor economici de baza ai întreprinderii
 Rationalizarea legaturilor de productie dintre diferitele verigi
structurale, prin perfectionarea transportului intern, amplasarea rationala a
diferitelor sectii, ateliere pe teritoriul întreprinderii, alegerea celor mai
corespunzatoare tipuri de cladiri pentru sectii si ateliere.

14
 Ca urmare, se stabilesc relatii de cooperare prin furnizarea de informatii, între
compartimente, astfel :

TITULAR

Tamplar Tamplar Tamplar

universal1 universal2 universal3

Figura nr.1 Organigrama CIOARA DOREL TAMPLAR I.I.

Titularul este organul de conducere al inteprinderii, care decide asupra

activitatii acesteia si asigura politica ei economica si comerciala.

Managerul administreaza inteprinderea individuala,controleaza gestiunea

inteprinderii, coordoneaza si supervizeaza productia inteprinderii.

Pentru realizarea atributiilor ce-i revin, CIOARA DOREL TAMPLAR

I.I. are în structura organizatorica directii, servicii, birouri si ateliere
independente.

In cadrul inteprinderii functioneaza conform organigramei, urmatoarele

directii:

1. Directia tehnica si de productie

2. Directia economica
3. Directia comerciala

15
 Atributiile si raspunderile revin compartimentelor din subordinea
Titularului.

1. Directia tehnica si de productie este componenta organizatorica a

inteprinderii care asigura executarea operatiilor acesteia în domeniul:
proiectarii constructive, cercetarii si proiectarii tehnologice, modernizarii
tehnologiilor si introducerii de procedee tehnologice noi, proiectelor de
mecanizari, modernizari.

Divizia tehnica:

 Sectia proiectare constructiva

 Sectia proiectare tehnologica
 Serviciul strategie, planificare tehnica si pregatirea fabricatiei
 Sectia scularie

Atelier prototipuri divizia productie:

 Sectia prelucrari mecanice

 Atelier prelucrari mecanice
 Sectia prelucrari lemn
 Sectia montaj
2. Directia economica este componenta organizatorica a inteprinderii care
asigura si raspunde de realizarea activitatii financiar contabile în
conformitate cu dispozitiile legale în vigoare.

Directia economica este condusa de un manager, care în baza mandatului

managerial încredintat, coordoneaza si raspunde de activitatile mentionate mai
sus.

Directia economica are în subordine urmatoarele compartimente:

 Serviciul contabilitate
 Serviciul financiar-preturi

3. Directia comerciala, este componenta organizatorica a inteprinderii care

asigura comercializarea produselor si serviciilor inteprinderii pe piata
interna si externa, planifica si realizeaza aprovizionarea cu materii prime,
materiale, combustibil, masini si utilaje, piese de schimb din tara si din

16
 import, repere si subansamble fabricate în colaborare, organizeaza
activitatea de consiliere si asistenta juridica, protocol-secretariat precum si
organizarea activitatii de transport si comenzi diverse.

Directia comerciala are în subordine urmatoarele compartimente:

 Serviciul Marketing, relatii interne si externe, public relations:- Biroul

Marketing-service
 Serviciul vânzari, comenzi diverse si servicii comerciale catre populatie
 Serviciul aprovizionare, transporturi, depozite: - Biroul transporturi –
depozit.

17
 3. Compartimentul financiar-contabil

3.1. Contabilitatea-imagine a unei entitati la un anumit orizont de timp

Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a

afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii
separate patrimonial.

Ea a evoluat lent, sinuos, discret si sigur. Drumul parcurs de aceasta este

predominant de la practica la teorie, in cadrul caruia experienta din practica a
fost cea care a anticipat si modelat teoria si metoda contabilitatii.

Si aceasta este cu atat mai adevarat cu cat desi numerosi autori au elaborat
teorii contabile interesante , adesea seducatoare din punct de vedere intelectual
ele explica adeseori tehnici care nu au asteptat teoria pentru a intra in aplicarea
uzuala.

Prima definitie data contabilitatii in partida dubla apartine italianului Luca

Paciolo fiind formulata in lucrarea sa Summa de arittmetica, geometria
proportioni et proportionalita,, care a aparut la Venetia in 1494.

El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind

inregistrarea in partida dubla a averii ce apartine unui negustor precum si toate
afacerile acestuia in ordinea in care au avut loc.

In conceptia sa partida dubla este definita prin prisma ecuatiei dintre avere
si capital. Fiecare miscare sau tranzactie intervenita in masa averii implicit a
capitalului este reprezentata ca un raport intre primire si dare respectiv intre
debitor cel care primeste valoarea si creditor, cel care o avanseaza.

Procedand astfel Luca Paciolo a formulat o judecata care se ridica la

rangul de principiu fundamental al contabilitatii iar dupa unii autori de teorie a
contabilitatii ca disciplina stiintifica.

De-a lungul secolelor s-a agonisit o zestre importanta de idei, teze,

concepte, teorii, principii si standarde cu privire la continutul si vocatia
contabilitatii. Totodata asa cum era firesc evolutia contabilitatii a fost insotita in
plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa in cadrul mecanismelor de
cunoastere si gestiune a starii la un moment dat si a circuitului resurselor
economice ale societatii.
18
 Mai semnificative in acest sens sunt doua conceptii: prima care trateaza
contabilitatea ca teorie stiintifica iar cea de a doua ca tehnica de culegere
prelucrare stocare transmitere si analiza a informatiilor .

Astfel autorul francez Charles Penglau remarca: "Dezbaterea celor doua

teze: contabilitatea este o stiinta, adica principii de explicatie sau contabilitatea
este tehnica adica ansamblul mijloacelor si procedeelor aplicate in vederea unui
scop, a umplut secolele ce ne separa de Luca Paciolo". La o analiza atenta a
celor doua conceptii apreciem ca ele nu sunt antitetice. Ca orice disciplina
stiintifica contabilitatea reprezinta simultan o teorie si o metoda.

In calitatea sa de teorie stiintifica contabilitatea reprezinta un sistem de

principii si cunostinte care explica si informeaza ,iar ca metoda sau tehnica un
ansamblu coerent de procedee si instrumente prin care se observa si
inregistreaza resursele economice ale societatii separate ca entitati patrimoniale.

Demersul autorilor in favoarea contabilitatii ca teorie stiintifica se

intemeiaza pe faptul ca ea reprezinta un sistem de principii care fundamenteaza
modelul contabil de cunoastere si gestiune. Toate aceste principii reprezinta
enunturi foarte generale si esential conceptuale.

In consecinta ele se delimiteaza ca un sistem de referinta la care ne

adresam pentru a gasi raspuns in orice situatie de gestiune a resurselor
economice separate patrimonial si in alegerea tehnicilor contabile.

In consecinta cu aceste principii contabilitatea are capacitatea de a

dezvalui legaturi si raporturi intre componentele patrimoniului iar pe aceasta
baza furnizeaza informatii privind felul cum trebuie gospodarit eficient si
dezvoltat capitalul.

Totodata in plan metodologic teoria contabila elaboreaza tehnici de lucru

pentru realizarea ei ca sistem de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si
analiza a informatiilor privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Diviziunea muncii si autonomia gestionara a subiectilor participanti la

circuitul economic impun separarea patrimoniala a resurselor economice ale
societatii si a rezultatelor obtinute.

Apare astfel patrimoniul ca structura economica si juridica de apropiere si

gestiune a valorilor materiale si banesti. Din punct de vedere contabil
intreprinderea este considerata ca o entitate autonoma, avand un patrimoniu
propriu distinct de cel al proprietarilor sai.

19
 Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente
interdependente, unul in persoana fizica sau juridica ca subiect de drepturi si
obligatii si altul in bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii. Intre
obiectele de drepturi si obligatii pe de o parte si drepturile si obligatiile pe de
alta parte sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi si
obligatii.

Deci patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare

economica apartinand unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la
care se refera.

Literatura de specialitate cunoaste trei conceptii in definirea si analiza

patrimoniului ca obiect al contabilitatii: juridica, economica si economico-
juridica.

In conceptia juridica se apreciaza ca patrimoniul reprezinta toate

drepturile si obligatiile cu continut economic al unui subiect de drept. Potrivit
conceptiei economice patrimoniul este considerat ca totalitate a bunurilor
economice exprimabile in bani inclusiv rezultatele folosirii lor ce apartin unei
persoane fizice sau juridice.

Prin asocierea celor doua conceptii s-a ajuns la definirea economico-

juridica a patrimoniului potrivit careia, acesta este un complex de drepturi si
obligatiuni cu respectivele lor obiecte de drepturi si obiecte de obligatiuni
evaluate in bani.

Cercetarea starii si miscarii patrimoniului unitatilor economice si sociale

sub dublul sau aspect si anume al utilitatii si functionalitatii bunurilor economice
care intra in structura acestuia, adica al destinatiei economice si al raporturilor
de proprietate in cadrul carora se dobandesc bunurile economice ca obiecte de
drepturi si obligatii, adica al provenientei lor, precum si stabilirea in expresie
baneasca a rezultatelor finale ale miscarilor respective de care se ocupa
contabilitatea ca disciplina stiintifica, impune de la inceput o complexitate a
procesului cunoasterii obiectului ei de studiu.

In aceste conditii analiza elementelor componente ale obiectului

contabilitatii, trecerea de la fapte la concluzii generale, de la fenomene la
sesizarea esentei lor, necesita folosirea judicioasa a unor tehnici, procedee si
metodologii de cercetare.

Procedeele specifice metodei contabilitatii sunt urmatoarele: bilantul,

contul si balanta de verificare.

20
 Bilantul este procedeul metodei contabilitatii prin care se infaptuieste
dubla reprezentare a situatiei patrimoniului unitatilor economice si sociale si a
rezultatelor obtinute.

Contul este procedeul care prezinta miscarile succesive ce se produc ca

urmare a operatiilor economice si financiare in structura si marimea
patrimoniului unei unitati economice sau sociale.

Pentru reflectarea fiecarui element al patrimoniului din punct de vedere al

destinatiei economice si al surselor de finantare, precum si a fiecarei pozitii noi
pe care o ocupa aceste elemente in miscarea si transformarea lor de-a lungul
fazelor circuitului economic contabilitatea utilizeaza cate un cont distinct.
Aceste conturi au legaturi reciproce, atat intre ele cat si cu bilantul, legaturi
determinate de unitatea obiectului contabilitatii.

Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate in scopul realizarii

obiectului sau formeaza sistemul conturilor.

Legatura dintre cont care furnizeaza informatii de detaliu, asupra fiecarui

element ce intra in obiectul contabilitatii si bilant care asigura informatiile
generalizatoare asupra activitatii de ansamblu a unitatii se realizeaza cu ajutorul
unui alt procedeu specific metodei contabilitatii si anume balanta de verificare.

Prin balanta de verificare se controleaza respectarea in contabilitate a

dublei inregistrari a elementelor patrimoniale din cadrul unitatilor economice si
sociale creand prin aceasta garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi.

De asemenea cu ajutorul balantei de verificare se centralizeaza intreaga

activitate economica a uni tatii patrimoniale, reflectata distinct in conturi pe
parcursul perioadei de gestiune.

Se obtin astfel informatii de ansamblu asupra intregului patrimoniu aflat

in administrarea unitatii respective si asupra activitatii dintr-o anumita perioada
de gestiune.

Centralizarea datelor cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii

fiecarei unitati posibilitatea de a cunoaste volumul modificarilor survenite in
structura patrimoniului, atat pe perioada curenta, cat si acumulat din perioadele
precedente de gestiune, in vederea adoptarii deciziilor ce se impun in scopul
conducerii activitatii unitatii respective in perioadele viitoare.

21
 Operatia de centralizare a datelor contabilitatii cu ajutorul balantei de
verificare, este posibila datorita oglindirii acestora in expresie valorica la toate
nivelurile organizatorice. Balanta de verificare indeplineste atat o functie de
control cat si o functie economica, constituind puntea de legatura intre cont si
bilant. Datele ei stau la baza intocmirii bilantului contabil.

Ilustrarea informatiilor referitoare la patrimoniu este asigurata prin

intermediul situatiilor financiare.

Bilantul ,fiecare intreprindere trebuie sa determine, pe baza naturii

activitatii sale, daca sa prezinte sau nu ca si clasificari separate in bilant, activele
curente si imobilizate si datoriile curente pe termen lung .

Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci cand :

 se asteapta sa fie realizat sau este detinut pentru vanzare sau consum in
cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii
 este detinut in principal in scopul comercializarii sau pe termen scurt si se
asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului
 reprezinta numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare este
restrictionata.

Termenul imobilizate cuprinde activele corporale, necorporale, de

exploatare si financiare pe termen lung. Ciclul de exploatare al unei intreprinderi
reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-
un proces si finalizarea sa in numerar sau sub forma unu instrument usor
convertibil in numerar.

Activele curente cuprind stocurile si creantele comerciale care sunt

vandute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare chiar si
atunci cand nu se asteapta sa fie realizate in 12 luni de la data bilantului.

Titlurile de plasament sunt clasificate ca active curente daca se asteapta sa

fie realizate in 12 luni de la data bilantului; altfel ele sunt clasificate ca active
imobilizate.

22
 O datorie trebuie clasificata ca datorie curenta atunci cand:
 se asteapta sa fie achitata in cursul normal al ciclului de exploatare
al intreprinderii
 este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului

Anumite datorii curente cum ar fi datoriile comerciale si cele catre

angajati si alte cheltuieli de exploatare, fac parte din fondul de rulment utilizat
in ciclul normal de exploatare a activitatii. Astfel de elemente de exploatare
sunt clasificate ca datorii curente, chiar daca sunt exigibile dupa mai mult de 12
luni de la data bilantului.

Intreprinderile trebuie sa continue clasificarea datoriilor sale pe termen

lung purtatoare de dobanda ca datorii pe termen lung chiar si atunci cand
acestea sunt exigibile in 12 luni de la data bilantului daca:

 termenul initial a fost pe o perioada mai mare de 12 luni

 intreprinderea intentioneaza sa refinanteze datoria pe termen lung
 intentia respectiva este sustinuta de un acord de refinantare sau de
reesalonare a platilor, care este incheiat inainte ca situatiile financiare sa
fie autorizate pentru depunere

Contul de profit si pierdere trebuie sa includa, cel putin, elemente-randuri

care sa prezinte urmatoarele valori: veniturile, rezultatele activitatii de
exploatare, costurile de finantare, partea din profituri si pierderi aferenta
intreprinderilor asociate si in participatie contabilizata prin metoda punerii in
echivalenta, cheltuieli cu impozitul pe profit, profitul sau pierderea din activitati
curente ,elementele extraordinare, interesul minoritar, profitul net sau pierderea
neta a perioadei.

Alte elemente-randuri, titluri si subtotaluri trebuie prezentate in contul de

profit si pierdere atunci cand un Standard International de Contabilitate o cere
sau atunci cand o astfel de prezentare este necesara pentru prezentarea fidela a
rezultatelor financiare ale inteprinderii.

Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente ale unei intreprinderi

difera ca stabilitate, risc si previzibilitate, iar prezentarea elementelor de
performanta ajuta la intelegerea performantelor realizate si la evaluarea
rezultatelor viitoare.

23
 Alte elemente-randuri sunt incluse in contul de profit si pierdere, iar
descrierile utilizate si ordinea elementelor sunt modificate atunci cand este
necesara explicarea elementelor de performanta. Factorii ce trebuie avuti in
vedere cuprind pragul de semnificatie, precum si natura si functia diferitelor
componente de venituri si cheltuieli.

3.2. Modificarile capitalului propriu

Intreprinderile trebuie sa prezinte, ca o componenta separata a situatiilor

sale financiare, o situatie care sa evidentieze:

 profitul net sau pierderea neta a perioadei

 fiecare element de venituri si cheltuieli, castig sau pierdere care,
este recunoscut direct in capitalul propriu, si totalul acestor
elemente .
 efectul cumulativ al modificarilor politicii contabile si corectia
elementelor fundamentale.

Modificarile in capitalul propriu al intreprinderii intre doua date ale

bilantului reflecta cresterea sau reducerea activului net sau a avutiei in cursul
perioadei, in baza principiilor particulare de evaluare adoptate si prezentate in
situatiile financiare. Cu exceptia modificarilor rezultate din tranzactiile cu
actionarii, cum ar fi aporturile de capital si dividendele, modificarea globala a
capitalului propriu reprezinta castigurile si pierderile totale generate de
activitatile intreprinderii pe parcursul perioadei.

3.3.Limbaj comun in furnizarea informatiilor financiar-contabile

3.3.1. Normalizarea si armonizarea internationala

Pentru satisfacerea optimala a necesitatilor informationale ale

utilizatorilor in conditiile asigurarii controlului calitatii productiei de informatii,
intre cererea si oferta de informatii se interpune procesul de normalizare.

Actul de normalizare aduce la rampa un actor important al jocului social,

regizorii, reprezentati de normalizatori.

Normalizarea contabila este procesul prin care se armonizeaza prezentarea

documentelor de sinteza, metode contabile si terminologia.

24
 In practica internationala, cu privire la creantele si datoriile salariale,
respectiv, la angajatii unei intreprinderi au fost elaborate Standardele
Internationale de Contabilitate - IAS 19 Beneficiile angajatilor" si IAS 26.
Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii.

Norma IAS 19 Beneficiile angajatilor are drept obiectiv descrierea

modului de contabilizare si prezentare a informatiilor referitoare la beneficiile
angajatilor" si prin urmare acest Standard cere intreprinderilor sa recunoasca o
datorie, atunci cand un angajat a prestat servicii in schimbul beneficiilor ce
urmeaza a fi platite in viitor si o cheltuiala, atunci cand intreprinderea consuma
beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat in
schimbul beneficiilor.

Contabilitatea unei intreprinderi individuale se organzieaza conform

OMFP 170/2015 si se poate tine atat in partida simpla cat si in partida dubla.

Contabilitatea in partida simpla este o contabilitate in sistem real, pe baza

veniturilor incasate si a cheltuielilor platite (cu unele exceptii, cum ar fi
amortizarea). Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal si
Registrul-inventar, care, incepand cu 1 martie 2015, nu mai au regim de
inregistrare la organele fiscale.

Incasarile din Registrul-jurnal de incasari si plati vor cuprinde:

 sumele incasate din desfasurarea activitatii;

 aporturile in numerar si prin conturi bancare facute la inceperea
activitatii ori in cursul desfasurarii acesteia;
 sumele primite sub forma de credite bancare sau de alte
imprumuturi;
 sumele primite ca despagubiri;
 sumele primite sub forma de sponsorizari, mecenat sau donatii;
 sumele primite reprezentand forme de sprijin cu destinatie speciala
din fonduri externe nerambursabile (subventii);
 alte sume incasate (de exemplu, restituiri de impozite, taxe si
penalitati).

25
 In ceea ce priveste platile, acestea vor cuprinde:

 platile efectuate in cadrul activitatii desfasurate in scopul realizarii

de venituri;
 sumele reprezentand restituirea aporturilor in numerar si prin
conturi bancare;
 sumele reprezentand rambursarea de credite bancare sau de alte
imprumuturi;
 alte plati efecutate (de exemplu penalitati, amenzi platite).

Persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla pot utiliza

urmatoarele formulare financiar - contabile prevazute de O.M.F.P. nr. 170/2015,
sau numai o parte din acestea, in functie de elementele specifice alte activitatii
desfasurate:

 Fisa mijlocului fix: cod 14-2-2,

 Factura – in conformitate cu prevederile Codului fiscal
: art. 155;
 Aviz de insotire a marfii: cod 14-3-6A;
 Lista de inventariere: cod 14-3-12;
 Chitanta;
 Chitanta pentru operatiuni in valuta;
 Dispozitie de plata, incasare pentru casierie;
 Statul de salarii.

Veniturile se inregistreaza in contabilitatea in partida simpla in Registrul-

jurnal, pe baza documentelor justificative.

La baza inregistrarii veniturilor stau documentele justificative, precum:

 Chitanta
 Factura
 Raport fiscal de inchidere zilnica, in cazul in care se utilizeaza
aparate de marcat electronice fiscale;
 Extrasul din borderoul de plati din data de .............

26
 Platitorii de taxa adaugata vor intocmi si Jurnalul de vanzari in care vor
evidentia veniturile incasate.

In cazul contribuabililor platitori de taxa pe valoarea adaugata, veniturile,

exclusiv taxa pe valoarea adaugata, se preiau din coloanele corespunzatoare ale
Jurnalului pentru vanzari.

Se inregistreaza in Registrul jurnal pentru Incasari si Plati, dar nu

constituie venit brut din punct de vedere fiscal:

 aporturile in numerar sau echivalentul in lei al aporturilor in natura facute

la inceperea unei activitati ori in cursul desfasurarii acesteia
 sumele primite sub forma de credite bancare sau de imprumuturi de la
persoane fizice ori persoane juridice;
 sumele primite ca despagubiri;
 sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari, mecenat sau
donatii.
a) Evidenta contabila in partida simpla a cheltuielilor se tine pe feluri
de cheltuieli, in functie de natura lor, astfel:
cheltuielile efectuate in interesul direct al activitatii, cum sunt:
 cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale
consumabile, obiecte de inventar si marfuri;
 cheltuielile cu lucrari executate si servicii prestate de terti;
 cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de
lucrari si prestarea de servicii pentru terti;
 chiria pentru spatiul in care se desfasoara activitatea, pentru
utilaje si pentru alte instalatii inchiriate, utilizate in
desfasurarea activitatii, in baza unui contract de inchiriere;
 dobanzile aferente creditelor bancare;
 cheltuielile cu comisioanele si cu alte servicii bancare;
 cheltuielile cu primele de asigurare;
 cheltuielile cu reclama si publicitatea;
 cheltuielile postale si taxele de telecomunicatii;
 cheltuielile cu energia si apa;
 cheltuielile cu transportul de bunuri si de persoane;
 cheltuielile de delegare, detasare si deplasare;
 cheltuielile de personal;

27
  cheltuielile cu impozite si taxe, altele decat impozitul pe
venit;
 cheltuielile reprezentand contributiile pentru asigurarile
sociale de stat, pentru constituirea Fondului pentru plata
ajutorului de somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate,
precum si alte contributii obligatorii;
 cheltuielile reprezentand contributiile profesionale obligatorii
datorate asociatiilor profesionale din care fac parte
contribuabilii:
1. cheltuielile cu sponsorizarea si mecenatul;
2. cheltuielile de protocol;
3. cheltuielile cu amortizarea fiscala;
4. in cazul utilizarii bunurilor cu folosinta mixta (pentru
afacere si in scop personal), cheltuiala deductibila se
determina, dupa caz, proportional cu:
5. numarul de kilometri parcursi in interes de afacere;
6. numarul de metri patrati folositi in interes de afacere;
7. numarul de unitati de masura specifice in alte cazuri;
8. alte cheltuieli deductibile plafonat, stabilite potrivit
reglementarilor in vigoare privind impozitul pe venit.

Inregistrarea bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie,

de productie sau la pretul pietei, dupa caz.

Toate bunurile mobile si imobile se inregistreaza in mod obligatoriu in

Registrul Inventar. O.M.F.P. nr. 170/2015 a introdus posibilitatea ca Registrul-
inventar sa se poata completa prin preluarea totalurilor din listele de inventariere
a elementelor grupate dupa natura lor.Pentru cheltuielile cu amortizarea se va
intocmi o Fisa a mijlocului fix-formular 14-2-2.

In Registrul-jurnal de incasari si plati se inregistreaza nu numai

operatiunile in numerar, ci si cele efectuate prin contul curent de la banca.
In Registrul Jurnal pentru incasari si plati se inregistreaza operatiunile la
valoarea prevazuta in documentele justificative, inclusiv taxa pe valoarea
adaugata.

Operatiunile inregistrate in Registrul-jurnal de incasari si plati se

totalizeaza anual.

28
 In conditiile utilizarii tehnicii de calcul, fiecare operatiune economico-
financiara se va inregistra in ordine cronologica, in functie de data efectuarii
operatiunii de incasare/plata.

Registrul Jurnal de incasari si plati se editeaza anual sau la cererea

organului de control.

Din punct de vedere fiscal venitul net anual din activitati independente se
determina in sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ca diferenta intre
venitul brut si cheltuielile deductibile efectuate in scopul realizarii de venituri.
Venitul net impozabil se determina conform prevederilor art. 68 din Codul
fiscal.

Ordonanta nr. 79/2014 privind modificarea Legii nr. 82/1992 privind

contabilitatea, da posibilitatea ca, incepand cu 1 ianuarie 2015, persoanele fizice
care obtin venituri din activitati independente sa opteze pentru tinerea evidentei
contabile in partida dubla.

Redam mai jos aceste prevederi - art. 1 alin. 5 din Legea nr. 82/1992:

"(5) Persoanele fizice care desfasoara activitati in scopul realizarii de

venituri au obligatia sa conduca evidenta contabila pe baza regulilor
contabilitatii in partida simpla sau, la optiunea acestora, pe baza regulilor
contabilitatii in partida dubla, potrivit reglementarilor contabile emise in acest
sens, cu exceptia situatiei in care in legislatia fiscala se prevede altfel."

Aceasta presupune utilizarea planului conturi general aprobat prin

O.M.F.P. nr. 1.802/2014 privind reglementarile contabile pana la nivelul
balantei de verificare fara a intocmi si situatiile financiare. Aceste persoane nu
mai au obligatia intocmirii Registrului Jurnal pentru Incasari si Plati.

Persoanele care conduc evidenta contabila in baza contabilitatii in partida

simpla pot trece la conducerea contabilitatii in partida dubla de la inceputul
exercitiului financiar ulterior celui in care au decis aceasta trecere, cu exceptia
celor nou infiintati dupa data de 1 martie 2015, care au posibilitatea de optiune
pentru contabilitate in partida dubla inca de la data infiintarii.

Astfel spus, un PFA (infiintat anterior datei de 1 martie 2015) care decide
in 2015 sa organizeze si sa conduca contabilitatea in partida dubla, va aplica
acest sistem incepand cu anul 2016.

29
 Trecerea de la sistemul contabil in partida simpla la cel ce presupune
contabilitate in partida dubla, se va face prin preluarea, pe baza inventarului si a
informatiilor privind creantele si datoriile, ca solduri initiale, la inceputul
exercitiului financiar pentru care au optat sa treaca la conducerea contabilitatii in
partida dubla.

Deschiderea conturilor de imobilizari, stocuri, creante, disponibilitati

banesti, datorii, in vederea preluarii in contabilitatea in partida dubla se va face
cu ajutorul contului 455 "Sume datorate actionarilor /asociatilor".

In creditul contului 455 se inregistreaza sumele de natura imobilizarilor,

stocurilor, creante, disponibilitati banesti, astfel:

% = 455
Sume datorate actionarilor/asociatilor
Clasa 2
Clasa 3
4111
Clienti

5121
Conturi la banci in lei

5311
Casa in lei

In debitul contului 455 se inregistreaza sumele de natura datoriilor, astfel:

455 = %

Sume datorate actionarilor/asociatilor

401
Furnizori

404
Furnizori de imobilizari
431/437/444/446 etc.

30
 Asigurari sociale/ Ajutor de somaj/ Impozitul pe venituri de natura salariilor/

Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

Persoanele fizice care opteaza pentru sistemul contabil in partida dubla,

din punct de vedere fiscal vor aplica tot prevederile de la art. 68 din Codul
fiscal, determinand venitul net impozabil conform regulilor stabilite la art. 68.

Persoanele fizice care opteaza pentru contabilitate in partida dubla vor

declara venitul net impozabil realizat tot prin Declaratia 200 pana la data de 25
mai a anului urmator celui de realizare, efectuand in continuare plati anticipate
trimestriale.

Prevederile fiscale aplicabile sunt aceleasi ca si la persoanele care

organizeaza si conduc contabilitatea in partida simpla – respectiv art. 68 din
Codul fiscal.

31
 4. Problematica salarizarii în cadrul compartimentului
financiar – contabil

Cheltuielile de munca vie în procesul de productie al întreprinderii, ca

principal factor de productie, poarta denumirea de cheltuieli cu munca vie si
constau din:

 cheltuieli referitoare la drepturile de salarii cuvenite personalului

(salariatilor);
 cheltuieli privind contributia întreprinderii la asigurarile sociale si
constituirea fondului de somaj.

a) Cheltuielile referitoare la drepturile de salarii cuvenite personalului

cuprind salariile calculate si cuvenite lunar personalului pentru
activitatea desfasurata, precum si sporurile, indexarile, indemnizatiile
de conducere si indemnizatiile pentru concediul de odihna, calculate
anual.

Salariile personalului se platesc astfel:

 sub forma unui avans chenzinal în cursul lunii, în contul drepturilor

salariale calculate si cuvenite salariatilor la sfârsitul lunii;
 chenzina a II-a plateste, de regula, la sfârsitul lunii, pe baza statelor
de salarii.

Statul de plata este documentul justificativ în care se determina drepturile

salariale cuvenite salariatilor pentru munca prestata, formate din salariile de
încadrare, sporurile de vechime, sporurile de conditii deosebite în munca,
sporurile de noapte etc.

Din salariile brute astfel calculate se platesc obligatiile societatii, sub

forma de:

 impozitul de salarii;
 contributia salariatilor la asigurarile sociale;
 contributia salariatilor la fondul de somaj;

32
  contributia la fondul pentru asigurarile sociale de sanatate;
 alte retineri în favoarea tertelor persoane: rate, chirii, amenzi, prime
de asigurare, debite, diverse imputatii etc.

Dupa scaderea retinerilor de mai sus din salariul brut, se obtine restul de
plata sau salariul net.

Impozitul pe salarii este partea ce se cuvine bugetului de stat din

drepturile cuvenite salariatilor. Acesta este inclus în valoarea salariului brut.
Marimea impozitului pe salarii se determina pe baza unor cote procentuale
stabilite prin lege si se scade din salariile brute lunare, cuvenite salariatilor.

Contributia salariatilor la asigurarile sociale (CAS) se calculeaza prin

aplicarea unui procent asupra salariului brut lunar (9.5 %) asupra salariului brut
lunar si se scade din acesta.

Contributia la constituirea fondului de ajutor de somaj se calculeaza prin

aplicarea unui procent asupra salariului brut lunar al fiecarui salariat (1%) si se
scade din salariul brut.

Contributia la fondul pentru asigurarile sociale de sanatate ( CASS) se

calculeaza prin aplicarea unui procent ( 6,5%) asupra salariului brut lunar si se
scade din acesta.

b) Cheltuieli privind contributia întreprinderii la asigurarile sociale si la

constituirea fondului de somaj

Pentru drepturile de salarii cuvenite personalului, întreprinderea este

obligata sa constituie si sa plateasca bugetului asigurarilor sociale de stat si altor
institutii ale statului anumite datorii:

 Contributia unitatii la asigurarile sociale (CAS).

Acesta se calculeaza prin aplicarea unui procent asupra salariului brut

lunar si se suporta de întreprindere. Procentul variaza în functie de grupa de
munca în care este încasata fiecare întreprindere (exemplu. pentru grupa a III-a,
procentul este de 19,75%).

 Contributia unitatii la constituirea fondului de ajutor de somaj.

Se determina prin aplicarea procentului de 2,5% asupra salariului brut

lunar.

33
 Contributia unitatii la fondul de sanatate se determina prin aplicarea
procentului de 7% asupra salariului brut lunar si se suporta de
întreprindere.
 Contributia de concedii si indemnizatii , în procent de 0,75% din
salariul brut lunar , calculata de la 1.01.2006 conform OUGR
158/2005
 Contributia unitatii la fondul de accidente , în cota variabila, în
functie de obiectul de activitate al societatii.
 Comision datorat Inspectoratului Teritorial de Munca judetean în
cota de 0,25 sau 0,75% calculat asupra fondului de salarii.

34
 5. Monografie contabila

Operatia 1. Achizitie de materii prime în valoare de 1309 lei:

% = 401 1309 lei

301 1100 lei

4426 209 lei

Operatia 2. Plata datoriilor catre furnizori î valoare de 1309 lei:

401 = 5121 1309 lei

Operatia 3. Acordarea avansului catre salariati:

425 = 5121 5500 lei

Operatia 4. Acordarea lichidarii:

421 = 5121 7700 lei

Operatia 5. Retineri din salarii:

421 = % 2530 lei

431

437

444

425

35
 Operatia 6. Plata impozitului pe profit:

441 = 5121 5000 lei

Operatia 7. Închiderea conturilor de TVA:

4427 = % 1000

4426 800

4423 200

36
 6. Utilaje folosite pentru
prelucrarea lemnului

1. Circular de formatizat – folosit pentru debitarea lemnului dupa

dimensiunile dorite

2. Masina de rindeluit – Abrict – folosit pentru indreptarea lemnului

37
3. Masina de rindeluit – grosime – folosit pentru degrosarea lemnului in
vederea obtinerii grosimii dorite

4. Masina de gaurit

38
5. Utilaj de frezat lemn - Freza – Utilaj folosit pentru profilarea
lemnului

6. Presa hidraulica/pneumatica – Utilaj folosit pentru lipirea lemnului

cu anumite cleiuri(ex.aracet) cu ajutorul pistoanelor pe ulei hidraulic
sau pe aer in vederea obtinerii profilelor de lemn dorite

39
7. Masina de slefuit orizontala – Slaif – Utilaj folosit in vederea finisarii
lemnului cu ajutorul benzilor de slefuit de diferite granulatii

8. Cabina de vopsit – Utilaj utilizat in scopul evacuarii gazelor rezultate

in urma pulverizarii lacurilor/lazuri/vopsele/baituri etc. cu ajutorul
pistolului de pulverizat

40
 7. Produse finite in urma prelucrarii lemnului

a) Lambriuri/Podele/Prefabricate

b) Parchet

41
c) Rame tablou

d) Scaune

42
e) Mese

43
f) Usi

44
f) Ferestre

45
g) Scari interioare

46
h) Mobila de bucatarie

47
j) Mobila de dormitor

48
 8. Bibliografie

1. Contabilitate financiara Prof.univ.dr. Monea Alin.

2. Bazele contabilitatii Prof. univ. dr. Monea Alin
3. Managementul general Prof. univ. Csiminga Diana
4. Managementul resurselor umane – Prof. univ. Csiminga Diana.
5. Contabilitate financiara Prof. univ. Monea Alin
6. Mangementul aprovizionarii si desfacerii Prof. Univ.Baleanu. V.
7. Managementul calitatii Prof . univ. Ionica Andreea.
8. Planificare strategica Prof. univ. Isac C.
9. Managementul productiei – Prof. univ. Dolea Gabriel.
10.Managementul investitiilor - Prof. univ. Iloiu Mirela.
11.Managementul inovarii - Prof. univ. Iloiu Mirela.
12.Ministerul Finantelor Publice, Reglementari Contabile pentru Agentii
Economici, Editura Economica, Bucuresti, 2002.
13.Legea Contabilitatii nr.82/1991, republicata în Monitorul Oficial al
României, nr.48/14 ianuarie.2005.
14.O.M.F.P. nr.1752/2005, pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.1080/30
noiembrie 2005, ordin care se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2006.
15.Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, publicata în Monitorul Oficial
al României, nr. 927/23 decembrie 2003
16.Ordonanta nr. 83/2004 pentru modificarea si completarea Legii
nr.571/2003, privind Codul Fiscal, Monitorul Oficial al României nr.
793/27 august 2004.
17.Legea nr. 494/2004, privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
83/2004, pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003, privind
Codul Fiscal, Monitorul Oficial al României, nr. 1092/24 noiembrie 2004.
18.Ordonanta de Urgenta nr. 123/2004, pentru modificarea si completarea
Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, Monitorul Oficial al României
nr. 1154/07 decembrie 2004.
19.Legea nr. 96/2005, privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.123/2004, pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003,
privind Codul Fiscal, Monitorul Oficial al României, nr. 325/18 aprilie
2005.

49
20.Ordonanta de Urgenta nr. 138/2004, pentru modificarea si completarea
Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, Monitorul Oficial al României,
nr.1281/30 decembrie 2004.
21.Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a
Guvernului nr.138/2004, pentru modificarea si completarea Legii nr.
571/2003.

50