Student: Vlad Ancuta

Grupa 50681

Structura organizatorica a intreprinderii

Documente de formalizare a structurii organizatorice
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

Structura organizatorică reprezintă ansamblul

persoanelor,subdiviziunilor organizatorice (direcţii, compartimente) şi
relaţiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale
întreprinderii. Aprecierea structurii organizatorice reprezintă un proces de
cunoaştere, înţelegere, explicare a situaţiei existente prin analiza
detaliată a factorilor ce influenţează starea ei:
– Strategia dezvoltării întreprinderii;
– Tipul şi complexitatea producţiei;
– Dimensiunea întreprinderii;
– Calitatea resurselor umane;
– Mutaţiile ce au loc în mediul exterior al firmei;
– Cadrul juridic şi statutul întreprinderii.
În ansamblul ei structura organizatorică are 2 mari părţi:
- structura funcţională (de conducere)
- structura operaţională (de producţie, concepţie)
Structura funcţională reprezintă ansamblul funcţiilor de conducere şi
compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale,
administrative, modul de constituire şi grupare al acestora şi relaţiile
dintre ele necesare desfăşurării corespunzătoare a procesului
managerial şi a proceselor de execuţie.
În ansamblul ei structura funcţională este abordată ca un sistem şi
cuprinde:
I. Componente – postul, funcţia, compartimentul
II. Relaţii organizatorice
III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhică, ponderea
ierarhică)
STRUCTURA FUNCŢIONALA
a. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune
organizatorică, putând fi definit prin ansamblul obiectivelor,
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

cu atribuţiile, sarcinile, competenţele şi responsabilităţile

asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei
persoane angajate în întreprindere. Postul este instrumentul
prin intermediul căruia se realizează aprecierea
competenţelor şi a cunoştinţelor de specialitate necesare
angajării. Evaluarea, salarizarea,
b. recompensele acordate personalului au la bază atribuţiile,
sarcinile prevăzute în fişa postului şi modul de realizare a lor.
c. Obiectivele justifică raţiunea înfiinţării şi funcţionării lui.
Pentru
d. realizarea lor titularul postului îi sunt conferite atribuţii,
sarcini, competenţe şi responsabilităţi adecvate.
e. Atribuţia reprezintă ansamblul sarcinilor precis conturate care
sunt executate periodic sau continuu de salariaţii ce au
cunoştinţe specifice unui anumit domeniu şi care contribuie la
realizarea unor obiective specifice.

TRĂSĂTURI OBLIGATORII ALE POSTULUI

1. Autonomia formală – exprimă limitele în care titularul
postului are dreptul de a acţiona pentru realizarea
obiectivelor individuale postului.
2. Competenţa profesională – exprimă nivelul de pregătire,
experienţa, prestigiul profesional care permit realizarea
obiectivelor individuale şi implicit a celor fundamentale şi
derivate ale firmei.
3. Responsabilitatea – reprezintă obligaţia titularului postului
de a îndeplini sarcini şi atribuţii derivate din obiectivele
individuale ale postului.
Funcţia reprezintă factorul de generalizare a unor
posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei
de cuprindere, autorităţii, responsabilităţii. Analizate
după competenţe, responsabilităţi şi atribuţii funcţiile
pot fi grupate în :
- Funcţii de conducere- caracterizate prin ponderea
mare a competenţelor, atribuţiilor, responsabilităţilor
implicate de exercitarea atribuţiilor sau funcţiilor
conducerii (previziune, organizare, coordonare,
control, antrenare, evaluare).
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

- Funcţii de execuţie – a căror competenţă se

regăsesc competenţele, atribuţiile şi
responsabilităţile, a căror desfăşurare impune
transpunerea în practică a deciziilor emise de titularii
funcţiilor de conducere. Compartimentul reprezintă
un grup închegat de persoane reunite sub aceeaşi
autoritate ierarhică cărora le revin atribuţii, sarcini cu
caracter permanent, bine precizate.

Caracteristicile de bază care definesc compartimentul sunt:

- existenţa relaţiei între membrii grupului determinată de omogenitatea,
complementaritatea activităţii exercitate - existenţa relaţiilor de
dependenţă a tuturor membrilor grupului faţă de un manager - caracterul
stabil al atribuţiilor şi sarcinilor pe care le are de îndeplinit.
Compartimentele sunt grupate după două criterii:
1) În funcţie de individualitatea atribuţiilor, sarcinilor, de volumul lor şi de
nivelul de delegare a autorităţii pot fi:
- Compartimente elementare - cele în care se realizează, de regulă, o
--activitate omogenă, managerul acestor compartimente aflându-se pe
ultima treaptă de delegare a autorităţii, toţi ceilalţi fiind executanţi.
- Compartimente complexe – grupează sub o autoritate unică fie mai
multe compartimente elementare, fie compartimente elementare şi
executanţi nemijlociţi. Exemple de compartimente elementare şi
complexe

2) După natura autorităţii compartimentele pot fi:

- Compartimente ierarhice – se caracterizează prin dreptul de dispoziţie
şi control pe care-l au şefii acestora asupra şefilor compartimentelor
direct subordonate. Exemplu: Director General-Director Adjunct
Departamentul economic – Departamentul financiar, contabil, tehnic.
-Compartimente financiare – se caracterizează prin dreptul
conducătorilor acestora de a formula prescripţii şi formulări în domeniul
specialităţii lor. Exemplu: Departamentul de marketing – Departamentul
de cercetare-dezvoltare Departamentul juridic şi celelalte departamente.
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

- Compartimente de stat major – au un rol consultativ, de specialitate

pentru compartimentele ierarhice, referitor la controlul, pregătirea şi
realizarea deciziilor.
Şefii acestor compartimente nu dispun de autoritate ierarhică asupra
celorlalte compartimente. Ex.: Departamentul juridic – celelalte
departamente Compartimentul de management

II. Relaţiile organizatorice

Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre
componentele structurii organizatorice instituite prin reglementări oficiale;
ele reflectă complexitatea raporturilor ce se stabilesc între
compartimentele primare (post - funcţie) şi agregate (compartimente ale
structurii organizatorice).
Relaţiile organizatorice pot fi grupate în funcţie de conţinutul lor în:
- relaţii ierarhice;
- relaţii funcţionale;
- relaţii de stat major;
- relaţii de cooperare;
- relaţii de control;
- relaţii de reprezentare.
Relaţiile ierarhice sunt legături de autoritate şi se stabilesc între
manageri şi executanţi, între şefi şi subordonaţi, ele se concretizează în
dispoziţii transpuse în sens descendent şi rapoarte efectuate cu sens de
circulaţie ascendent. Ex: şef secţie-şef atelier Contabil şef – contabil
Relaţiile funcţionale servesc la transmiterea reglementărilor,
îndrumărilor, sugestiilor privind modul de acţiune într-un anumit domeniu
de activitate; ele se stabilesc între compartimente/persoane care exercită
o autoritate funcţională şi precizează cum trebuie făcut. Ex: directorul
general – departamentele economic-comercialjuridic-de producţie.
Relaţiile de stat major se stabilesc între persoanele din
compartimentele de stat major şi celelalte persoane încadrate în oricare
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

alt compartiment al întreprinderii. Ex: şef compartiment de management

cu alte compartimente.
Relaţiile de cooperare sunt legături între persoanele ce deţin funcţii
situate pe aceeaşi treaptă ierarhică dar în compartimente diferite pentru
realizarea în comun a unor acţiuni complexe. Ex: aprovizionare cu
producţie
Relaţiile de control apar şi funcţionează între compartimente
specializate în efectuarea controlului şi celelalte compartimente ale
structurii organizatorice. Ex: control tehnic şi producţie.
Relaţiile de reprezentare sunt relaţii între managerii de nivel superior
ai întreprinderii şi reprezentanţii unor organizaţii profesionale, sindicate
din interiorul firmei sau persoane fizice, juridice din afara acesteia. Ex:
directorul de personal – reprezentanţii acestuia Manageri-sindicat
Directorul comercial în relaţia cu furnizorii.
IV. PONDEREA IERARHICĂ
Ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane ce pot fi
coordonate nemijlocit şi eficient de un manager. Eficienţa activităţii
managerului este influenţată în mare măsură de numărul subordonaţilor
direcţi a căror activitate trebuie îndrumată, coordonată de manager.
Numărul subordonaţilor nu poate fi mic deoarece, în acest caz, nu se
realizează o încărcare corespunzătoare a managerului un număr mare
de posturi de conducere în cadrul firmei. Acest număr nu poate fi însă
nici prea mare pentru că nu se poate asigura coordonarea şi controlul
tuturor subordonaţilor datorită încărcării excesive a managerului.
Factorii principali:
1) Natura problemelor şi a lucrărilor care se execută şi care pot fi:
a) de concepţie (cercetare, studii, proiectare, analize) – situaţie în care
aria de control este mai mică
b) gradul de independenţă al sarcinilor care le revin executanţilor – în
acest caz ponderea ierarhică poate fi mai mare dacă nu sunt legaţi între
ei prin natura atribuţiilor, sarcinilor, lucrărilor executate.
2) Dispersia teritorială a locurilor de muncă în care acţionează
subordonaţii.
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

3) Capacitatea organizatorică şi nivelul de pregătire a managerului şi a

subordonaţilor.

DOCUMENTELE DE FORMALIZARE A STRUCTURII

ORGANIZATORICE
Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF)
- fişa postului;
- organigrama.
Regulamentul de organizare şi funcţionare cuprinde capitolele:
I. Organizarea firmei:
- Dispoziţii generale;
- Actul normativ de înfiinţare;
- Obiectul de activitate;
- Tipul de societate;
- Prezentarea structurii organizatorice a firmei.
II. Atribuţiile firmei
III. Conducerea firmei :
– atribuţiile AGA, CA, conducerii executive.
IV. Atribuţiile şi diagrama de relaţii pentru fiecare compartiment
funcţional şi de producţie

FIŞA POSTULUI
Conţinut:
- Denumirea postului
- Obiectivele postului
- Compartimentul de care aparţine
- Relaţiile organizatorice ale postului cu celelalte
- Competenţe
- Responsabilităţi
Student: Vlad Ancuta
Grupa 50681

- Atribuţii
- Sarcini
- Lucrări
- Cerinţe pentru ocuparea postului (studii, experienţă, etc.)
Fişa postului serveşte ca document organizatoric
indispensabil fiecărui salariat şi ca suport pentru evaluarea
activităţii muncii şi a comportamentului salarial.