Structura organizatorică a unei firme

Cuprins

1.1. Definiții și elemente de

bază………………………………………………
1.2 Structura
funcțională………………………………………………………
1.3 Trăsăturile obligatorii ale unui post de
muncă…………………………….
2.1 Fișa
postului………………………………………………………………..
2.2 Cadrul juridic de
funcționare……………………………………………….
2.3 Legile care
reglementează…………………………………………………..
2.4 Documentele de
formalizare………………………………………….
3.1 Studiu de
caz…………………………………………………………………
Prezentarea
societății…………………………………………………………….
3.2 Organigrama
societății………………………………………………………
1.Noțiunea de structură organizatorică

1.1.Definiții si elemente de bază

Structura organizatorică este o componentă a structurii generale a întreprinderii și

reflectă ,,anatomia întreprinderii,,.Ea se proiectează pe baza unor norme, reguli, principii și
documente oficiale.

Structura organizatorică reprezintă un ansamblu de funcții și relații care asigură dirijarea

sistemului către obiectivele propuse.

Este formată din două părți distincte:

a)structura de conducere sau funcţională;

b)structura de producţie sau operaţională.

1.2.Structura funcțională

Structura funcţională reprezintă ansamblul membrilor de conducere şi al compartimentelor

(tehnice, economice şi administrative), modul de constituire şi grupare alacestora, precum şi
relaţiile dintre ele, necesare desfăşurării corespunzătoare a procesului managerial şi de execuţie.

Componentele structurii funcţionale sunt următoarele:

a)Postul reprezintă ansamblul obiectivelor, cu sarcinile, competenţele, responsabilităţile
asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere.

1.3 Trăsăturile obligatorii ale unui post de muncă sunt:

 autoritatea formală – limita în care titularul postului are dreptul de a acţiona pentru
realizarea obiectivelor;
 competenţa profesională – nivelul de pregătire, experienţa, prestigiul profesional;
 responsabilitate – obligaţia titularului de a îndeplini sarcini şi atribuţii derivate din
obiectivele individuale ale postului.

2.1 Fişa postului

-descrierea postului – adică funcţia, serviciul, direcţia unde este încadrată persoana, relaţiile
ierarhice şi funcţionale, responsabilităţile şi limitele de competenţă;

-cerinţele postului-adică, studii , specializare, vechime, calităţi personale, aptitudini).

b)Funcţia
– cuprinde ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor de îndeplinit ce-i revin unui angajat al
întreprinderii, precum şi responsabilităţile, competenţele şi relaţiile ce decurg din
postura de salariat al întreprinderii.Denumirea ei exprimă competenţa, autoritatea şi
responsabilitatea persoanei.

Funcţia unei persoane este definită prin:

 atribuţiile şi sarcinile de îndeplinit;

 Responsabili tăţile pe care aceasta le implică;

După natura competenţelor, autorităţii şi responsabilităţii pe care le implica o funcţie,se disting

două tipuri de funcţii:

1 .de conducere cu sarcini şi atribuţii de coordonare, cu grad mare de responsabilitate şi

autoritate, ele acţionând la următoarele niveluri
- la nivel superior(managerul general şi cei executivi);
- la nivel mediu(şefii de compartimentefuncţionale şi de secţii de producţie);
- la nivel inferior(şefii de ateliere şi de formaţii de lucru).

2.de execuţie în cadrul cărora se efectuează sarcini de execuţie operative fără luarea unor decizii
privind munca altor titulari de posturi, nu coordonează, nu conduce.
Funcţiile de execuţie pot fi cu caracter general sau de specialitate

c)Compartimentul o reunire sub aceeaşi autoritate ierarhică a unui anumit număr de persoane,
cărora le revin permanent sarcini bine definite.
După modul de participare la realizarea obiectivelor , compartimentele sunt:
*operaţionale-contribuie direct la realizarea obiectivelor derivate şi generaleale întreprinderii
(secţiile de producţie, depozitele, atelierele de service)
*funcționale-participă la fundamentarea strategiilor și politicii globale a întreprinderii
După natura atribuţiilor, a volumului acestora şi a nivelului de delegare a autorităţii unei
activităţi, se pot distinge:

 compartimentul de bază;
 compartimentul de ansamblu;

Elementele caracteristice ale compartimentelor de muncă:

Nivelul ierarhic – distanţa faţă de conducerea unităţii. Fiecare nivel ierarhic are o anumită
autoritate şi responsabilitate în scopul îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor.

Piramida ierarhică – cuprinde totalitatea treptelor ierarhice şi a legăturilor structural dintre

compartimentele aflate pe diferite niveluri ierarhice.

Elemente componente:
~înălţimea piramidei (determinate de numărul de nivele ierarhice ale structurii organizatorice);
~baza piramidei (determinate de numărul formaţiilor de muncă)
Formele piramidelor ierarhice:
~înalte – pentru unităţi mari, care asigură o informare complexă deciziile fiind multilateral
fundamentate, dar care prelungesc circuitele informaţionale, determinând un număr mai mare de
personal şi cheltuieli salariale mai mari;
~aplatizate – pentru unităţile mici şi mijlocii în care se asigură operativitate în luarea deciziilor şi
cheltuieli reduse, dar o încărcare excesivă a personalului de conducere şi subiectivism în
adoptarea deciziilor.
Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentelestructurii
stabilite prin reglementări oficiale.Relaţiile organizatorice pot fi:
de autoritate – sunt instituite de conducere prin acte sau norme şi atrag obligativitatea de a fi
executate;

de cooperare – sunt preponderent neformale, cu caracter facultativ, se manifestă pe orizontală

între compartimente sau persoane situate pe aceiaşi linie ierarhică;

de control – se stabilesc între persoanele care efectuează controlul şi persoanelece sunt
controlate;

de reprezentare – se stabilesc între anumite persoane, denumite lideri şi conducerea

întreprinderii.

Calificarea personalului

Eficienţa serviciilor şi producţiei din cadrul unei organizaţii este determinată şi de calitatea
personalului.Această calitate a personalului este dată de nivelul de calificare a acestuia.
Ridicarea nivelului pregătirii profesionale, are ca scop principal realizarea unorrezultate mai
bune de către personalul întreprinderii.

Metodele de pregătire profesională sunt numeroase. Alegerea acestora se face în funcţie de

mai multe criterii:
proporţiile colectivului care trebuie instruite
experienţa colectivului;
aptitudinile personalului;
cheltuielile pe care le implică metodele de instruire în comparaţie cu rezultatele scontate. În
mod deosebit alegerea metodei este determinată de scopul urmărit, care poate fi:
îmbogăţirea cunoştinţelor teoretice;
îmbogăţirea aptitudinilor ;
influenţarea atitudinilor sau schimbarea comportamentului.
Descrierea principalelor forme de calificare folosite frecvent în practică sunt următoarele:
instructajele de acomodare;
rotaţia pe diverse posture;
cursurile.

Competenţa este capacitatea unei persoane dea realiza, în mod corespunzător şi cu eficienţă
maximă, sarcinile care îi revin.
Nivele de calificare
Nivelul 1: Muncitor – activitate caracterizată prin rutină şi sarcini de lucru previzibile .
Nivelul 2: Muncitor calificat – sarcini de lucru nerutiniere, responsabilitate

şi muncă înechipă.
Nivelul 3:Tehnician – sarcini de lucru diverse şi complexe care exclud rutina şi uneori munca în
echipă.
Nivelul 4: Grad semnificativ de responsabilitate,cu sarcini de lucru diverse şi complexe.
Nivelul 5: Responsabilitate personală ridicată şi decizii independente, alături de sarcini privind
coordonarea activităţii personalului şi alocarea de resurse în activităţi de analiză, diagnosticare,
proiectare, planificare, execuţie şi control.

2.2.Cadrul juridic şi statutul juridic de funcţionare

În orice societate, indiferent de tipul sau de nivelul ei de organizare nici o activitate,oricât de

neînsemnată ar fi, nu se poate desfăşura în afara legilor.Tot ce omul întreprinde, de la cele mai
simple şi mai obişnuite fapte zilnice pana la cele mai complexe, uluitoare şi chiarirepetabile
activităţi, respectă una sau mai multe legi, fie ele scrise sau nescrise.
Înfiinţarea unei întreprinderi, fie ea mică sau mare, este un proces complex, care trebuie să
respecte ca orice altă activitate, un cadru legal corespunzător.
Cadrul juridic este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economic-geografic în care işi
desfăşoară activitatea întreprinderea, de cadrul legislativ al pieţelor externe, dar şi de sistemul
instituţional naţional şi international
Statutul juridic de funcţionare a unei întreprinderi este unul dintre documentele de formalizare
a structurii organizatorice a acesteia şi este o componentă a regulamentului de organizare şi
funcţionare.

2.3 Legile care reglementează activităţile în întreprindere sunt:

15/1990 -organizarea unităţii de stat în regii autonome şi societăţii comerciale;31/1990 -

constituirea societăţilor comerciale;

11/1990 - privind combaterea concurenţei relaţionale;

12/1990 - referitoare la practica împotriva speculei;
26/1990 - privind registrul comerţului;
11/1994 - privind protecţia consumatorului.
 Elaborarea unei strategii presupune:
analiza situaţiei curente;
examinarea perspectivelor pentru viitor;
elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si alegereastrategiei de urmat;
 punerea în aplicare a strategiei alese;
Cerinţe şi etape în programarea unei structuri organizatorice
Analiza, proiectarea şi îmbunătăţirea structurii organizatorice presupun respectare a unor cerinţe,
cum ar fi:

asigurarea unui evantai optim al subordonărilor – un şef poate avea numai un număr limitat de
subordonaţi direcţi;

crearea şi dependenţa compartimentelor – cele patru criterii de corelare a serviciilor

specializate sunt: importanţa lor; frecvenţa legăturilor dintre ele;independent acestora;
competenţa şefului şi limbajul comun;
asigurarea unui stat major şi a unor servicii funcţionale competente – presupune existenţa unor
interlocutori responsabili, operaţionali, foarte competenţi, activi şi eficienţi.Serviciile funcţionale
şi de stat major trebuie să fie suple.
asigurarea economiei de comunicaţii – minimalizarea comunicaţiilor nestandardizate şi
necodificate dintre grupuri separate;
folosirea delegării – pentru problemele curente puterea de decizie şi responsabilitate trebuie să
fie descentralizată; pentru problemele de gestiune generală, petermen scurt, responsabilităţile pot
fi delegate funcţiunilor calificate; pentru obiectivele strategice pe termen lung, deciziile nu se pot
delega.Etapele procesului de analiză şi proiectare a structurii organizatorice a uneiîntreprinderi:
analiza obiectivelor întreprinderii;
definirea activităţilor necesare şi stabilirea conţinutului lor;
 proiectarea compartimentelor, gruparea lor şi stabilirea relaţiilor dintre ele;
proiectarea propriu-zisă a structurii organizatorice;

evaluarea atât a funcţionalităţii, cât şi a laturii constructive întreprinderii.Structura

organizatorică nu este dată pentru totdeauna. Sub impactul schimbărilor contemporane, se
produc modificări importante în conţinutul structurii organizatorice şi se accelerează considerabil
ritmul reorganizărilor structurale.

2.4.Documentele de formalizare a structurii organizatorice

Pentru formalizarea unei structuri organizatorice se pot folosi următoarele documente:

a) Regulamentul de organizare şi funcţionare cuprinde cinci părţi, şi anume:

 partea I – organizarea întreprinderii şi prezentarea structurii organizatorice;

 partea a II-a – atribuţiile întreprinderii;
partea a III-a–conducerea întreprinderii;
partea a IV-a – atribuţiile şi diagrama de relaţii pentru fiecare compartiment funcţional şi de
producţie;
partea a V-a – dispoziţii generale.

b) Fişa postului prezintă în detaliu elementele impuse unui salariat pentru a putea exercita în
condiţii normale activitatea. Ea cuprinde, de regulă:

denumirea şi obiectivele postului;

compartimentul;
competenţele;
responsabilităţile;
cerinţe (studii, vechime, aptitudini);

c)Organigrama este reprezentarea grafică a structurii organizatorice.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, pot fi:

organigrame generale;
organigrame parţiale ;
Din punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor şi a relaţiilor dintre ele pot fi:
Organigramele piramidale (ordonate rectangular vertical) sunt organigrame în care scara
ierarhică apare verticală, nivelurile ierarhice fiind ordonate de sus în jos.În raport cunumărul
nivelurilor ierarhice organigramele piram idale pot fi înalte sau aplatizate.Acest tip de
organigramăeste sugestivă şi uşor de construit.
Organigramele ordonate de la stânga la dreapta se caracterizează prin ordonareanivelurilor
ierarhice de la stânga la dreapta, marcând sensul delegării de autoritate.Deşi nusunt utilizate
frecvent, aceste tipuri au avantajul că respectă sensul normal de scriere, sunt mai simple si mai
compacte.

Organigramele rabatate reprezintă o combinaţie între organigrama piramidală şi cele ordonate

de la stânga la dreapta şi se obţin prin rabatarea unor linii.

La organigramele circulare scara ierarhică este radială, iar elementele structurale sereprezintă pe
diferite cercuri concentrice care constituie nivelurile ierarhice.Cadrele de conducere de vârf sunt
in cercul din mijloc.

Tipuri de structuri organizatorice

O structura organizatorica trebuie proiectata pentru a clarifica locul si rolul oamenilor intr-o
organizatie. Fieare trebuie sa stie :Cine este ? Ce sa faca ? Cine este responsabil si pentru ce
rezultate ?

Criterii de clasificare a structurilor organizatorice

-morfologice ;
-specializarea activitatilor si divizarea pe compartimente
-modul de exercitare a autoritatii in interiorul organizatiei
-capacitatea de adaptare a organizatiei la mediu
-gradul de structurare a activitatilor de concentrare a autoritatii ;
-influenta predominanta exercitata de anumite parti ale structurii ;
 Studiu de caz

Prezentarea societății : SC GRUP PAZĂ ȘI PROTECȚIE

Denumirea : SC GRUP PAZĂ ȘI PROTECȚIE
Sediul central : Slatina, Strada Cireasovului , nr. 150
Anul înființării : 2005
Obiectul de activitate :servicii și pază de protecție ;
Capital social: 300 lei
Detalii despre asociați: Mînzatu Ion 90%, Nicola Florin 10%
Cifra de afaceri :750 000
Servicii oferite : Activități de investigație și protecție a bunurilor și persoanelor;
Piața de desfacere : Județul Olt ;
Clienți importanți :
SC CET GOVORA SRL
SC HIDROSERV SRL
SC PROTECTCHIM SRL

Furnizori importanți :
SC PETROM S.A
SC MAC AUTO S.A
Firma a avut in anul 2007 un profit de 180 000 lei din care a investit și instalații pentru
supraveghere video-audio suma de 50 000 lei și în amenajarea unui teren și realizarea unei
clădiri suma de 90 000.
Conducerea firmei este realizată de asociatul majoritar în calitate de manager
Firma are un numar de 17 salariați pentru care plătește toate contribuțiile legale la asigurările
sociale și de sănătate, și la ajutorul de somaj ;
Conform statului societății asociatul care într-o operație determinată are pe cont propriu sau pe
contul altuia interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau
decizie privind această operațiune. Controlul gestiunii societății va putea fi efecutat în orice
moment de către cei doi asociați. În scopul acesta ei vor putea desemna o terță persoană având
studii de specialitate pentru a îndeplinii funcția de cenzor cu respectarea legii 31/1990,
referitoare la cenzori. Activitatea cenzorului va fi remunerată sub forma unei îndemnizații fixe
ce va fi stabilită prin negociere.

3.2 ORGANIGRAMA S.C GRUP PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL

Relațiile care au loc în cadrul firmei sunt :
-relații de autoritate ierharhică : între directorul general și șefii serviciilor
-relații de auroritate funcțională : între jurist și sefii de obiective precum și cu echipa de
intervenție ; între firma de contabilitate și serviciul de resurse umane
-relații de cooperare : între serviciul de resurse umane , marketing , aprovizionare, șefii de
obiective, șef dispecerat
 -relații de control între șef dispecerat și echipa de intervenție , între șefii de obiective și agenții
de pază
-relații de reprezentare între directorul general și directorul celorlalte firme cu care cooperează

Tipul de structură organizatorică al S.C GRUP PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL este structura
ierarhico-functională.
Argument
Structura organizatorica a întreprinderii
În primul capitol este vorba despre organizarea generală a întreprinderii, despre structura
organizatorică (definiție, componente) și tipurile de structuri organizatorice.
Capitolul al doilea cuprinde cadrul juridic de funcționare, fișa postului și documente de
formalizare a structurii organizatorice.
Capitaolul al treilea cuprinde prezentarea firmei SC GRUP PAZĂ ȘI PROTECȚIE S.R.L,
structura organizatorică, precum și organigrama firmei.
Structura organizatorică a întreprinderii reprezintă ansamblul persoanelor și subdiviziunile
organizatorice capabile să conducă la îndeplinirea obiectivelor intreprinderii.
În ansamblul ei, structura organizatorică prezintă două mari parti :
=structura de conducere sau funcțională ;
=structura de producție sau operațională
Principalele componente ale structurii organizaționale sunt urmatoarele :
Postul ;
Functia ;
Sfera de autoritate ;
Compartimentul ;
Nivelul ierarhic ;
Relatiile organizatorice.
Tipuri de structuri organizatorice
Exista trei tipuri de structuri organizatorice ale societatii comerciale :
~structura ierarhiă ;
~structura funcțională ;
~structura ierarhic-funcțională ;
Structura ierarhică are la bază principiul unității de comandă care este argumentat astfel :
eficacitatea este imbunatatita atunci cand fiecare membru al intreprinderii primește directive,
respectiv orinde de la un singur șef.
Structura funcțională aplică principiul specializării. Argumentul sau se referă la aceea ca
salariații sunt regrupați în funcție de similitudinea muncii lor.
Structura ierarhic-functionala imbina avantajele celor doua tipuri de structuri precedente,
respectiv unitatea de comanda si specializarea de functii
 BIBLIOGRAFIE

Albu Rodica ``PLANIFICAREA OPERATIONALA``

ED.OSCAR PRINT, BUCURESTI 2006

Barbulescu C. ``ECONOMIA SI GESTIUNEA INTREPRINDERII``

ED ECONOMICA, BUCURESTI 2000

ZORLETIANT. ``MANAGEMENTUL ORGANIZATIEI``

ED ECONOMICA, BUCURESTI 1998

Suport de curs Management