Piata Tinta

Piata este reprezentata de toti clientii potentiali care au aceeasi nevoie sau dorinta si care
sunt dispusi si au capacitatea de a se angaja intr-o relatie de schimb pentru satisfacerea
acelei nevoi sau dorinte.

Marketingul pune accentul pe indivizi in calitatea lor de consumatori. Nu veti reusi daca
va concentrati activitatea numai pe fabricarea produsului sau obtinerea profitului.

Piata este formata dintr-o diversitate de tipuri si segmente de consumatori, aflate intr-o
continua modificare si transformare. Un segment tip de piata cuprinde un grup de
consumatori (individuali sau industriali) cu caracteristici si nevoi comune sau cat mai
apropiate. Identificarea acestora are loc prin investigarea structurii pietei. Din
multitudinea de segmente de piata, pe baza unor criterii de evaluare a acestora, firma va
selecta segmentele considerate a fi mai avantajoase si promitatoare. Segmentele de piata
selectate constituie segmente tinta.

Piata tinta reprezinta un segment de piata selectat, asupra caruia firma isi concentreaza
eforturile si actiunile de marketing. Pentru fiecare segment tinta compania va elabora un
program special de marketing.

Cu cat veti avea mai multe date statistice despre piata-tinta, cu atat mai mult veti putea
concepe o strategie de marketing adecvata. Criteriul de identificare a segmentului de
piata: Demografic, Psihologic, frecventa utilizarii unui produs, Avantajele oferite de
produs, Geografic.

Caracteristici comune: varsta, venit, ocupatie, stil de viata (urban, rural, ocazional, in
scop recreativ - de exemplu consumarea bauturilor), dorinta de a avea lux, putere,
confort, localizarea (adresa de acasa sau de la serviciu).

Atentie! Segmentul geografic nu trebuie confundat cu piata. De exemplu, o piata poate fi

formata din indivizii care locuiesc pe litoral si nu de litoral.

Identificarea pietei - tinta este importanta pentru ca schimbarea acesteia creste eficienta
financiara a strategiilor de proiectare a produsului, de stabilire a pretului, distributie si
promovare.

Cota de piata
Ponderea pe care o detine o firma in piata efectiva (reala) sau potentiala a unui produs, la
un moment dat (numarul de clienti/procentul din numarul total al consumatorilor actuali
sau potentiali ai unui produs, care revine firmei). Deseori, termenul "cota de piata" se
foloseste cu sensul de cota de vanzari. V. cota de vanzari.
 Cota de piaţa simplă şi cota de piaţă relativă sunt doi indicatori care
indică poziţia de piaţă a firmei, evidenţiind capacitatea pieţei firmei relativ la
capacităţile pieţelor celorlalţi competitori de pe piaţă.
Cota de piaţă simplă se calculează prin raportul procentual dintre
vânzările firme şi totalul vânzărilor de pe o anumită piaţă. Cota de piaţă
relativă se calculează prin raportul dintre cota de piaţă a firmei la cota de piaţă
a celui mai puternic concurent de pe piaţa respectivă.

Ciclul de viata al produselor

Orice produs se caracterizeaza prin existenta a patru faze in
dezvoltarea sa:
• Lansarea produsului
• dezvoltarea produsului
• maturitatea
• declinul

Conceptul unei campanii. Ce este și cum

elaborăm unul

Aproape în orice studiu de caz sau schiță a unui plan de campanie, fie
aceasta de marketing, branding sau relații publice, există un subpunct
cu titlul de „conceptul campaniei.” Fără urmă de ezitare, din experiența
discuțiilor cu studenții, acesta este subpunctul care le dă cele mai mari
bătăi de cap atunci când au de făcut vreo temă. Și, din păcate, aceasta
nu este o problemă manifestată doar în rândul învățăceilor.

Neînțelegerea semnificației și importanței conceptului unei campanii are drept efect

imposibilitatea de a stabili un concept potrivit pentru anumite demersuri de promovare.
Și, de aceea, se poate identifica de multe ori o inconsistență inerentă proceselor de
comunicare, care par să fie fără noimă și fără finalitate.

Din aceste considerente, vom discuta în articolul de față despre ce este conceptul unei
campanii de comunicare și care sunt elementele de care trebuie să ținem cont atunci când
elaborăm un astfel de concept.
Ce este conceptul unei campanii?

Pentru a ne asigura o explicație cât mai riguroasă, vom porni de la definiția pe care
Dicționarul Explicativ Român o dă termenului de „concept”:

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea;

noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. 3. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de
abstractizare în reflectarea realității. – Din fr. concept.

Cu alte cuvinte, conceptul unei campanii de comunicare sau conceptul creativ al

campaniei, cum îl mai găsim exprimat în unele articole de specialitate, reprezintă ideea
generală din spatele campaniei, esențială și definitorie acesteia și pe care o vom putea
regăsi în toate acțiunile specifice de comunicare realizate în cadrul ei. Astfel, un concept
de campanie ar putea fi „prietenia necondiționată dintre om și câine” sau „relația de
solidaritate dintre bărbații ținuți sub papuc” ș.a.m.d.

Din momentul stabilirii unui concept adecvat pentru o campanie de comunicare, toate
mesajele vehiculate în cadrul acesteia vor trebui să reflecte conceptul respectiv. Iar prin
mesaje ne referim la orice, de la slogan la textul unei broșuri sau la imaginile dintr-un
banner web. Asta nu înseamnă că ele trebuie să folosească aceleași cuvinte sau imagini și
să fie deci redundante, ci să respire aceeași idee principală.

Spre exemplu, prietenia dintre om și câine poate fi ilustrată atât printr-o imagine cu un
copil mic „chinuind” un câine care suportă totul cu stoicism, fie printr-un slogan de genul
„Dintotdeauna, cel mai bun prieten al omului.” După cum observați, în ambele situații,
ideea din spatele celor două mesaje este aceeași. Acestea fiind spuse, următoarea
întrebare care se pune este: cum alegem conceptul potrivit? Ce anume face un concept
mai potrivit decât altul?

Elaborarea unui concept de campanie

Elaborarea conceptului pentru o campanie de promovare este un proces mai minuțios

decât s-ar crede. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie. Așa cum spuneam mai devreme,
conceptul campaniei va defini ruta pe care vor merge toate acțiunile de promovare.
Astfel, el trebuie ales inteligent, astfel încât să poată fi fructificat la maxim. Trebuie
menționat însă faptul că stabilirea unui concept de campanie nu se face orbește și la
întâmplare, ci este un proces ghidat de mai multe elemente, pe care le vom detalia în cele
ce urmează.

Identitatea companiei

Așa cum probabil am mai menționat și în alte articole, toate demersurile de promovare
ale unei companii sau ale unui produs/serviciu trebuie să reflecte identitatea acestora.
Cum se răsfrânge acest lucru la nivelul unui concept? Simplu spus, aria conceptelor
posibile este restrânsă la cele care împărtășesc valori, credințe și o viziune comună cu
cea a companiei în cauză. Astfel, dacă avem de-a face cu o campanie de promovare a
unei companii a cărei identitate se concentrează pe ideea de seriozitate, rigurozitate și
principii solide, atunci în niciun caz conceptul campaniei nu va putea fi extras din zona
de distracție, nonconformism, infantilism.

Excepție fac situațiile în care o companie vrea să se repoziționeze, să își asume alte
valori decât cele asociate în mod normal domeniului de activitate în care aceasta
activează. Acesta este, de exemplu, cazul „funcționarului de bancă zân”, care își ia un
tutu peste costumul sobru și face minuni cu bagheta magică. O asociere insolită de
simboluri care, însă, în anumite contexte, poate fi periculoasă.

Comunitatea și publicul țintă

Conceptul unei campanii trebuie să reflecte valorile companiei promovate, care trebuie să
reflecte valorile comunității căreia i se adresează. Nu am comis o tautologie, ci am
enunțat un principiu esențial în elaborarea unui concept de campanie.

Trebuie să existe o relație de echivalență între valorile suprimate în conceptul unei

campanii, valorile companiei promovate prin campania respectivă și valorile publicului
țintă avut în vedere. Altfel, acțiunile care compun campania nu vor fi eficiente. Așadar,
dacă avem în vedere un public dintr-o comunitate puternic religioasă, conceptul unei
campanii de comunicare sau promovare care li se adresează va putea porni de la morala
creștină, binele față de aproape ș.a.m.d.

Atenție! Există grupuri alcătuite din „rebelii” unei comunități. Sunt cei care fac notă
discordantă, care vor să se dezică de principiile și normele majorității. Dacă aceasta este
o categorie de public pe care o aveți la un moment dat în vedere, atunci conceptul de
campanie trebuie să rezoneze cu valorile acestei minorități, să exprime chiar spiritul
opoziției față de comunitate, în semn de solidaritate.

Trendurile. Tendințele. Moda

Comunicarea, fie ea făcută în scop de informare sau de promovare, este un fenomen

social. Asta înseamnă că se supune dinamicii societății, din toate punctele de vedere.
Adică este afectată de fasoanele modei.

Oamenii sunt influențați de tendințele care dau personalitate unei anumite perioade; sunt
victime ale curentelor care le modelează atitudinea și comportamentul. Asta înseamnă că
aceste trenduri vor trebui să se regăsească și în conceptele campaniilor de marketing ori
relații publice. Ecologia, sportul, viața sănătoasă, protecția animalelor, mersul pe
bicicletă, moda vintage. Acestea sunt doar câteva tendințe care caracterizează societatea
contemporană și care se regăsesc în foarte multe dintre campaniile de comunicare, atât la
nivel vizual, cât și textual.
Așadar, țineți ochii larg deschiși și nu căutați inspirația în cărți, ci în jurul vostru, la
vecini, la oamenii din autobuz, la piață. Aceștia sunt oamenii de care va depinde eficiența
campaniilor voastre de comunicare.

Clasificarea si tipurile de contracte comerciale

In lumea afacerilor, in general, contractele sunt cu titlu oneros si sinalagmatic,
asa incat clasificarile juridice uzuale pot fi mult simplificate. Aceasta, intrucat, cu
exceptia cautiunii, in acest domeniu nu sunt intalnite contractele cu titlu gratuit, in
afaceri, contractele sunt cu titlu oneros, intrucat oamenii de afaceri urmaresc realizarea
de beneficii (profituri); contractul putand fi profitabil pentru ambele parti contractante.

Aceste contracte, zise sinalagmatice (pentru ca fiecare dintre parteneri se obliga

fata de celalalt), nu raman in mod indefinit in aceasta stare. Cand una dintre prestatii se
executa, contractul nu va mai lega decat pe debitorul celuilalt si, deci, el va inceta sa
mai fie sinalagmatic, pentru a deveni „unilateral' (contractul unilateral fiind acela care
nu obliga decat una dintre parti). Asa, de exemplu, promisiunea acceptata a unui
imprumut cu dobanda este un contract sinalagmatic, dar odata acest imprumut primit nu
mai este vorba de o promisiune de imprumut, ci un imprumut si nu va genera o
obligatie decat pe seama imprumutatorului; el devine un contract unilateral.

Contractele care au fost sau care sunt sinalagmatice creeaza o stransa lega tura
intre cele doua prestatii care constituie cauza juridica a uneia in raport cu cea lalta. Cand
una dintre prestatii nu este indeplinita, cealalta parte poate refuza sa si-o indeplineasca
pe a sa si sa ceara rezolutia contractului.

O alta categorie de contracte, devenita clasica in dreptul contemporan, o con -

stituie contractele aleatorii, adica acele contracte la incheierea carora nu este cunoscuta
existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru parti din
ele, fiindca au inteles sa se oblige in functie de un eveniment viitor si incert. Astfel de
contracte comporta pentru fiecare dintre parti o sansa de castig sau un risc de pierdere.
Jocul la bursa este un contract aleatoriu, asigurarile, de asemenea.

Cu privire la tipurile de contracte comerciale se disting, in general, urma-

toarele grupuri de contracte:

a) contractul de vanzare-cumparare (cel mai important contract atat pe

planul comertului intern, cat si a comertului international);

b) contractele de intermediere (contractul de mandat; contractul de

comision; contractul de agency);

c) contractele de concesiune (contractul de concesiune exclusiva; con tractul

de franchising);
 d) contractele de transfer de tehnologie (contractul de licenta; contractul de
know-how; contractul de consulting-engineering);

e) contractele de finantare a operatiunilor comerciale (contractul de

leasing; contractul de factoring).