INSTALAŢIA DE BALAST

Instalatia de balast are rolul de a asigura starea navei prin

modificarea centrului de greutate al navei balastate; pescajul minim la
pupa necesar functionarii propul 19219x2320t sorului; posibilitatea
corectarii asietei (înclinarilor) navei provocate de încarcarea
neuniformâ a marfii la bord sau a eventualelor avarii produse sub linia
de plutire a corpului navei.

Dupa gradul de generalitate al utilizarii, instalatiile de balast se

pot clasifica astfel:

a) Instalatii de balast generale - întâlnite pe toate tipurile de nave

maritime si fluviale;

b) Instalatii de balast specializate - utilizate doar la navele specializate

(instalatia participa la asigurarea rolului functional al navei).

a.  Instalatii de balast generale. Se întâlnesc la navele de transport

marfuri generale, cu scopul de a realiza modificarea pescajului mediu
si de a corecta înclinarile, longitudinala si transversala.

b. Instalatii de balast specializate. Se întâlnesc la spargatoarele de

gheata, la  navele  port-containere,  portbarje,  la docurile plutitoare si
la submarine.

            La nevele spargatoare de gheata se pune problema ca instalatia

de balast sa realizeze pe timpul stationarii navei oscilatii cu perioade
foarte mari, astfel incat pe timpul stationarii nava sa nu fie prinsa de
gheata.

La navele portcontainer, portbarje sau RO-RO, ce imbarca greutati

concentrate mari, se pune problema corectarii rapide a inclinarii
cauzate de dispunerea excentrica a greutatii la bord. Exista nave
portbarje la care incarcarea barjelor,  se face prin balastarea navei de
baza. Pentru submarine, instalatia de balast determina conditia de
imersiune si de ridicare la suprafata.
 Elementele constructive ale instalatiei de balast (fig 2.1.1)
Aceste instalatii sunt formate din pompe, tubulaturi, tancuri de balast,
armaturi de comanda si control.

Pompele de balast sunt, in general, de tip centrifugal, care la

funtionare au debite mari si sunt autoamorsabile. Ele trebuie sa
indeplineasca conditii atat pe aspiratie, cat si pe refulare. Registrele de
clasificatie impun dublarea pompei de balast - de obicei aceasta este
dublata de pompa de santina.

Tubulaturile instalatie de balast .sunt formate din; tubulatura

principala prin care circula apa de mare, tubulatura de aerisire a
tancului de balast si tubulatura instalatiei de masura si control ce
monitorizeaza nivelul balastului în tancuri.

Observatie: Tubulatura instalatiei de balast se cupleaza la un

capat cu instalatia de introdus apa (magistrala de apa de mare), iar la
celalalt capat cu tancurile de balast.

Patrunderea apei în corpul navei se face prin valvula Kingston

sau priza de fund. La celalalt capat al instalatiei se amenajeaza tancul
de balast cu elementele lui (fig. 2.1.2): tubulatura de umplere si golire
(1), tubulatura de aerisire (2), tubulatura de masura si control (3).
 Volumul si dispunerea tancurilor de balast se face în
conformitate cu calculele hidrostatice, astfel încât sa se asigure
pescajul mediu al navei si posibilitatea de reglare a asietei.

Tancul de balast este prevazut cu :

1.  Ramificatie cu ro! de umplere si golire a tancului de balast.

2. Aerisire cu rol de a asigura iesirea aerului din tanc la umplere.

Permite de asemenea închiderea tubulaturii când puntea intra sub apa.
Se are în vedere ca sectiunea de intrare a apei în tanc sa fie mai mica
decât sectiunea

de iesire a aerului, adica ΣSi ≤ ΣSe   {aceasta pentru a nu se crea

suprapresiune la umplere si vacum la golire).

3.  Tub de sonda - permite controlul local al cantitatii de balast

din tanc. Cantitatea   de   balast   poate   fi   masurata   si   de   la  
distanta   cu   ajutorul traductoarelor de  nivel.  La navele  moderne
exista sisteme automate de control si monitorizare cu urmatoarele
aplicatii: masoara automat nivelul din tancurile de balast, apa potabila,
combustibil sau de marfa, urmareste si semnalizeaza diversi parametri
(detectia golirii si respectiv încarcarii tancului, temperatura, presiune,
densitate).

De regula astfel de sisteme sunt integrate într-un sistem principal

de control prin intermediul unei interfete, care face legatura între
traductoarsle existente în tancuri si un calculator central. Produsele de
acest fel existente pe piata, trebuie sa prezinte un grad ridicat de
performanta, siguranta si precizie. Montarea traductoarelor în tancurile
monitorizate, trebuie sa corespunda clasei de protectie IP68 (prima
cifra 6 semnifica protectie totala contra patrunderii prafului, iar cea
de-a doua ne indica rezistenta la imersiune prelungita). Produsele
existente pe piata pot realiza monitorizarea simultana a circa 80 de
tancuri (fig. 2.1.3).

SISTEMUL PRINCIPAL DE CONTROL

AL TANCURILOR DE MARFĂ, BALAST, SERVICIU

Instalatia de balast trebuie sa permita urmatoarele manevre

absolut necesare în procesul de exploatare a navei: ambarcare -
debarcare balast, manevra apei între tancuri, babord - tribord si invers,
manevra balastului din pupa în prova si invers. Nivelul apei din
tancuri este urmarit în permanenta cu ajutorul unor traductoare de
nivei.

Traductoare de nivel cu plutitor. Aplicatiile marine sunt

executate printr-o tehnologie de vârf, care a fost încercata si testata în
mii de aplicatii de-a lungul anilor. Tehnologia plutitorilor trebuie sa
permita satisfacerea conditiilor dure din domeniul marin pentru a
functiona continuu ani de-a rândul fara a se deteriora. Dificultatea
accesului la traductorul aparaturii de masurare a nivelului din tanc
implica dotarea navelor în acest sens cu echipamente din cele mai
fiabile.

Cel mai întâlnit traductor de nivel este plutitorul (fig. 2.1.4),

utilizat în principal pentru avantajele ce le prezinta si anume:
plutitoarele urmaresc adevaratele suprafete a!e lichidului si nu
extrapolarea rezultatelor obtinute din indicatii indirecte cum sunt
presiunea sau ecoul; functioneaza perfect în tancurile cu peretii curbati
sau alte forme, unde alte tehnologii pentru sesizarea nivelului
lichidului nu pot functiona; prezinta unica capacitate de a monitoriza
nivelele de lichid din orice tanc indiferent de marime si forma; poate
opera cu lichide de greutati specifice diferite; acuratetea masuratorilor
nu poate fi afectata de schimbari în greutatea specifica, temperatura si
presiune a lichidului monitorizat si din aceste cauze nu sunt necesare
reglari si recalibrari scumpe; pot monitoriza zonele de contact între
lichide si emulsii.

Cu ajutorul traductoarelor cu plutitor se pot masura nivelele unor

lichide de concentratii sau greutati specifice diferite care se afla
adeseori în acelasi tanc - unul plutind deasupra celuilalt (fig. 2.1.5).
Cele mai multe traductoare doar urmaresc nivelul cel mai de sus al
unei suprafete de lichid sau continutul unui tanc ca întreg, dar cu
senzorii plutitori montati ca în figura (2.1.5) se poate monitoriza cu
usurinta zona de contact între doua lichide diferite, inclusiv emulsiile,
spumele si murdariile care se formeaza între ele. Ajustând greutatea
specifica a plutitorului magnetic, senzorii sunt regiati aa monitorizeze 
interferenta  dintre  lichidele  apartinând  unei game  largi  de produse.
Folositi împreuna cu alarme de nivel si sisteme automate de control,
senzorii dau siguranta ca doar lichidul necesar, este pompat dintr-un
tanc în altul.

Traductorul de nivel cu plutitor magnetic (fig. 2.1.6). în acest

caz emitatorul este montat vertical în tanc si conectat prin cablu la un
receptor aflat în alta parte a vasului. Emitatorul se compune dintr-o
tija lunga de-a lungul careia se misca un plutitor magnetic o data cu
suprafata lichidului. în interiorul corpului ermetic al tijei se afla un
divizor de voltaj {o retea -combinatie de multe comutatoare si
rezistente), care se întinde pe toata lungimea de indicare a tijei.

O anumita tensiune de curent continuu este aplicata îa capetele

emitatorului, în timp ce plutitorul se misca cu suprafata lichidului
deschizând comutatoarele, pe baza actiunii câmpului magnetic.

Rezultatul este o gama larga de semnale electrice induse

proportional cu nivelul de lichid din tanc. Semnalul de iesire poate fi
trimis oricarui tip de receptor, inclusiv celor analogice sau digitale.
 Astfel de indicatoare sunt cele mai bune, deoarece: un magnet
permanent încorporat în fiecare lamela formeaza o legatura sigura cu
lamelele adiacente. Alinierea corespunzatoare este asigurata
constructiv si nu este afectata de socuri, vibratii, valuri, sau schimbari
rapide ale nivelului de lichid; un ghid permite utilizarea unui magnet
tip bara în interiorul plutitorului. Ghidul este integrat în interiorul
canalului cu lamele, deci indiferent de pozitie, magnetul din plutitor
este întotdeauna aliniat; un magnet permanent puternic sta intr-o
pozitie orizontala în interiorul comutatorului si din aceasta cauza
rotatia lamelei este sigura si neînselatoare;

Acest tip de traductor se poate utiliza, printr-un montaj adecvat

(fig. 2.1.7), pentru tancurile foarte adânci sau tancurile cu pereti
înclinati, unde emitatoarele sunt legate în serie si montate suprapus.

Plutitorul, prin constructia si forma lui, are capacitatea de a

functiona si în cazul lichidelor a caror densitate variaza în limite largi.
Astfel de sisteme dau posibilitatea monitorizarii si automatizarii
proceselor de balastare -debalastare, în vederea mentinerii unei asiete
convenabile, mai afes ia navei» specializate ce ambarca greutati
concentrate mari.

Metodologia proiectarii instalatiei de balast.

1.  Determinarea cantitatii maxime de balast lichid B (Δ -

deplasamentul).
- pentru nave marfuri generale:           B= (0,2-0,3)Δ               (2.1.1)

- pentru petroliere:                                 B= (0,3-0,5)Δ            (2.1.2)

2.  Adoptarea schemei instalatiei, cu stabilirea dispunerii tancurilor de

balast, astfel încât sa se poata realiza toate destinatiile instalatiei.
Cantitatea de balast B se va împarti pe tancurile de balast dispuse pe
nava.

3. Calculul diametrelor tubulaturilor ce distribuie balastul în tancuri:

- diametrul tubulaturii di ce merge la tancul i de volum Vi nu va fi mai

mic decât cel dat de relatia (2.1.3) si diametrul tubulaturii pompei d tp
(2.1.4) :

                         di = 18   (2.1.3)                   dtp = max(di)        (2.1.4)

4.  Alegerea traseului de calcul cel mai dificil (de obicei - aspiratie din
prova, presare pupa sau aspiratie pupa, presare prova).

5.  Calculul debitului total al instalatiei din considerentul respectarii

vitezei minime (vmin= 2 m/s) si timpului de debalastare τ (8-10h).

Qmin  = Vmin     (2.1.5)              Qnec =      (2.1.6)

6. Se standardizeaza toate diametrele di.

7. Se calculeaza sarcina instalatiei H, cu informatiile din capitolul 1.

8. Se calculeaza debitul pompei de balast.

Qp =      (2.1.7)

unde: n - reprezinta numarul de pompe cuplate în paralel;

         Kp - un coeficient ce tine cont de faptul ca pompele nu îsi

dubleaza debitul la functionarea în paralel (Kp= 0,8-0,85).
9. Se alege pompa din catalog, la debitul Qp din conditia Hp>Hi si se
verifica pe aspiratie.