INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU COMBUSTIBIL.

STRUCTURA ŞI ELEMENTELE COMPONENTE ALE

INSTALAŢIEI. SUBSISTEMELE DE AMBARCARE-
DEBARCARE, TRANSFER ŞI SEPARARE A
COMBUSTIBILULUI

ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL A M.A.I.

Desfăşurarea proceselor de lucru din motor depinde în

mare măsură de funcţionarea instalaţiei de alimentare cu
combustibil. Această instalaţie trebuie să satisfacă următoarele
cerinţe:
a) asigurarea formării amestecului aer-combustibil în
bune condiţii;
b) asigurarea debitării fără întrerupere a combustibilului
spre pompa de injecţie (carburator);
c) dozarea cantităţii de combustibil corespunzătoare
regimului de funcţionare al motorului;
d) interzicerea pătrunderii în combustibil a impurităţilor
mecanice din exterior, asigurând reţinerea acestora şi
a apei din combustibil;
e) depozitarea unei cantităţi de combustibil care să
asigure funcţionarea motorului pe o anumită perioadă,
impusă de condiţiile de exploatare.
În funcţie de tipul motorului (MAC sau MAS), instalaţia de
alimentare cu combustibil prezintă deosebiri esenţiale. Astfel
instalaţia de alimentare cu combustibil a unui MAS funcţionează
cu un combustibil relativ curat şi uşor volatil, lucrează la o
presiune scăzută şi asigură formarea amestecului aer-combustibil
în exteriorul motorului, în carburator. Acesta asigură
pulverizarea, vaporizarea şi amestecarea parţială a
combustibilului cu aerul. Totodată, prin modificarea poziţiei
clapetei de acceleraţie, carburatorul dozează amestecul aer-
combustibil în funcţie de sarcina şi de turaţia motorului – reglaj
cantitativ. La MAC, instalaţia de alimentare cu combustibil
foloseşte un combustibil mai puţin curat şi greu volatil. Reglarea
puterii dezvoltate se realizează de această dată prin modificarea
dozei de combustibil injectată în cilindru, deci un reglaj calitativ.
 INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU COMBUSTIBIL A
M.A.C.

Componenţa generală a instalaţiei de alimentare cu

combustibil a M.A.C. este următoarea (fig. 2.78.a): rezervorul
(tancul) de combustibil 1; filtrul grosier 2; pompa de alimentare
(de circulaţie) 3; filtrul fin 4; pompa de injecţie 5; injectoarele 6;
conductele de joasă presiune 7; conductele de retur 8 şi
conductele de înaltă presiune 9.
Porţiunea instalaţiei dintre tanc şi pompa de injecţie
constituie partea de joasă presiune. Aici combustibilul circulă la
presiuni reduse (1…5 bar), rolul părţii de joasă presiune fiind
alimentarea continuă cu combustibil filtrat a restului instalaţiei,
care reprezintă partea de înaltă presiune (echipamentul de
injecţie). În această porţiune combustibilul este vehiculat la
presiuni de sute şi chiar, mii de bar. Echipamentul de injecţie
trebuie să îndeplinească următoarele funcţiuni:
a) realizarea unei presiuni de injecţie suficient de mare,
necesară pulverizării fine a combustibilului în camera
de ardere;
b) dozarea cantităţii de combustibil pe ciclu, în
concordanţă cu regimul de funcţionare al motorului;
c) pulverizarea cât mai fină a combustibilului şi
distribuirea acestuia în camera de ardere în
conformitate cu cerinţele formării amestecului;
d) declanşarea injecţiei la un anumit moment pe ciclu
(avansul la injecţie optim) şi limitarea duratei injecţiei;
e) injectarea combustibilului după o lege impusă
(caracteristica de injecţie optimă);
f) uniformitatea dozei de combustibil la toţi cilindrii
motorului.
Pompei de injecţie îi revin funcţiile de realizare a unei
presiuni de injecţie ridicate şi de dozare a cantităţii de
combustibil injectată, iar injectorului funcţiile de pulverizare şi
distribuţie a combustibilului. Restul funcţiunilor sunt asigurate
atât de pompa de injecţie, cât şi de injector.
Modul concret de organizare a instalaţiei de alimentare
cu combustibil, numărul şi felul elementelor sale componente,
precum şi parametrii constructiv-funcţionali depind de tipul şi de
destinaţia motorului pe care instalaţia urmează să-l echipeze.
Astfel, la motoarele de puteri mici şi mijlocii, pompa de
alimentare, filtrele şi echipamentul de injecţie sunt montate pe
motor (fig. 2.78.a). Instalaţia este prevăzută cu pompă de injecţie
monobloc (înglobează elementele de refulare ale tuturor
cilindrilor). Pompa de alimentare vehiculează debite de
combustibil mult mai mari decât debitul de combustibil injectat
pe ciclu. Surplusul de combustibil este colectat şi dirijat spre
rezervor. Colectarea se poate face de la pompa de injecţie şi
(sau) de la filtre. Majoritatea instalaţiilor se realizează cu
colectarea surplusului de la pompa de injecţie, deoarece fluxul
continuu de combustibil antrenează aerul, vaporii de combustibil
şi impurităţile solide, împiedicând pătrunderea acestora în partea
de înaltă presiune. În plus, se asigură şi răcirea pompei de
injecţie în zona colectorului de alimentare.
La motoarele semirapide şi la cele lente se utilizează
instalaţii cu pompe de injecţie separate pentru fiecare cilindru
(pompe individuale) (fig. 2.78.b). Dacă sistemul de injecţie
trebuie să fie cât mai compact, pompa de injecţie şi injectorul
formează un ansamblu unic (pompa injector 11), eliminându-se
conducta de înaltă presiune (fig. 2.78.c). În acest caz, este
posibilă realizarea presiunii de injecţie peste 1.00 bar. Colectarea
surplusului de combustibil se realizează prin intermediul supapei
de retur 10, care asigură presiunea constantă a combustibilului
în colectorul de alimentare al pompei de injecţie.
 În cazul motoarelor navale lente, de puteri mari, trebuie
asigurată funcţionarea atât cu motorină, cât şi cu combustibil
greu (păcură). Pentru aceasta, înainte de pătrunderea în tancul
de serviciu 1 (fig. 2.78.d), combustibilul este supus unui proces
de separare a impurităţilor solide şi a apei. Tancul este prevăzut
cu o instalaţie de încălzire 14 (de regulă, cu abur). De asemenea,
şi celelalte elemente ale părţii de joasă presiune (pompe, filtre,
conducte) sunt prevăzute cu încălzire sau sunt izolate termic.
Pompele de alimentare refulează combustibilul spre un
preîncălzitor final 12. Viscozimetrul 13 reglează automat debitul
de abur de încălzire în preîncălzitorul final şi deci temperatura
combustibilului care traversează preîncălzitorul. Prin urmare,
viscozitatea combustibilului la intrarea în pompa de injecţie este
cea prescrisă pentru pulverizarea fină în camera de ardere.

SUBSISTEMUL DE AMBARCARE-DEBARCARE ŞI
TRANSFER

Pentru asigurarea autonomiei impuse de destinaţia navei,

la bord trebuie asigurată depozitarea unei cantităţi
corespunzătoare de combustibil. Aceasta se realizează în tancuri
de combustibil amplasate, de regulă, în dublul fund. În cazul
navelor cu deplasament mic, tancurile pot fi amplasate şi în

borduri sau în prova compartimentului maşini.

Ambarcarea-debarcarea de combustibil, precum şi

transferul dintr-un tanc în altul se realizează cu ajutorul unei
instalaţii speciale, a cărei schemă de principiu este prezentată în
figura 2.79. Instalaţia este compusă din tancurile de depozitare
prova 1 şi pupa 3, amplasate în dublul fund, precum şi din
tancurile de consum 2, amplasate în compartimentul maşini.
Tancurile sunt prevăzute cu conducte de umplere şi golire,
subsisteme pentru măsurarea nivelului de combustibil şi cu
conductele de aerisire 8.
 Ambarcarea-debarcarea de combustibil se execută prin
intermediul prizelor 7, situate pe punte, în ambele borduri.
Operaţiunea poate fi realizată cu mijloace din afara bordului sau
cu ajutorul pompei de transfer 6. De la colectorul de distribuţie
(caseta cu valve) 5 pleacă legături la toate tancurile de
combustibil. Deschizând valva de aspiraţie sau de refulare de la
sau către un anumit tanc, împreună cu valva 4 de pe tancul
respectiv, se face legătura în vederea umplerii sau golirii. În mod
similar se realizează şi transferul de combustibil, deschizând
toate valvele de pe circuitul de aspiraţie dintr-un tanc şi de pe
circuitul de refulare către alt tanc (toate celelalte valve fiind
închise), utilizând pompa de transfer 6.
Navele moderne au sisteme variate pentru prevenirea
pierderilor de combustibil, dar mai ales pentru prevenirea poluării
apelor. Astfel, există tancuri de preaplin în care este deversat
combustibilul ambarcat peste capacitatea de umplere, mijloace
de semnalizare vizuală şi acustică, valve cu acţionare de la
distanţă etc.
Cantitatea de combustibil ambarcată şi depozitată în
tancuri, precum şi cea debarcată, se determină utilizând diverse
metode:
a) prin debitmetre;
b) prin sondarea tancurilor;
c) prin aparate de măsură cu indicare locală sau la
distanţă;
d) prin sticle de nivel, numai la tancurile de decantare şi
consum.
Sondarea tancurilor este cea mai utilizată metodă şi
constă în introducerea în tanc a sondei formate dintr-o panglică
de oţel, tije articulate sau nearticulate, marcate în centimetri. Se
citeşte înălţimea până la care se află lichidul şi, cu ajutorul unor
tabele sau grafice întocmite pentru fiecare tanc, se determină
cantitatea existentă în tanc, în m3. Această valoare se înmulţeşte
cu greutatea specifică din buletinul de analiză care a însoţit
livrarea produsului respectiv, rezultând şi greutatea
combustibilului, în tone.

SUBSISTEMUL DE SEPARARE

În cazul motoarelor navale, care funcţionează cu

combustibili de calitate inferioară, apare necesitatea eliminării
din combustibil a apei şi impurităţilor solide. În acest scop,
instalaţia de alimentare cu combustibil cuprinde un subsistem
destinat acestei operaţiuni.
În figura 2.80 este prezentată schema instalaţiei de
alimentare cu combustibil a unui motor naval care funcţionează
cu două sorturi de combustibil: cu combustibil greu în regim de
navigaţie şi cu motorină în regimurile de manevră şi marş încet.
Combustibilul din tancurile 1şi 11 de la dublul fund este
preluat cu pompele de transfer 5, fiind aspirat prin filtrele
grosiere 4 şi refulat în tancurile de decantare 2 (motorina) şi 21
(combustibilul greu). Din tancurile de decantare, combustibilul
este preluat de pompele 7 prin intermediul filtrelor 6.
Combustibilul este vehiculat prin preîncălzitoarele 8 şi
separatoarele 9, care asigură reţinerea impurităţilor şi apei.
Combustibilul este trimis în continuare în tancurile de serviciu
(consum) 3 (motorina) şi 31 (combustibilul greu). Cu una din
pompele 10, combustibilul este trimis prin preîncălzitorul final
11, filtrele fine 12 şi viscozimetrul 13 la motorul principal.
Alimentarea motorului principal se poate realiza atât cu motorină
din tancurile 3, cât şi cu combustibil greu din tancurile 31.
Motoarele auxiliare sunt alimentate numai cu motorină, prin
intermediul colectorului de distribuţie 14.
Pentru combustibilul greu, în tancurile de depozitare 11,
tancurile de decantare 21 şi tancurile de consum 31 sunt
prevăzute serpentinele de încălzire 15, care asigură reducerea
viscozităţii combustibilului în vederea vehiculării.
Toate tancurile instalaţiei de alimentare cu combustibil
sunt prevăzute cu ţevi de aerisire 19, care, în mod obişnuit, sunt
scoase la nivelul punţii principale. Scăpările de combustibil de la
injectoare sunt colectate şi trimise prin conductele de retur 20
spre tancurile 31.
 Pentru a se elimina posibilitatea blocării pulverizatoarelor
s-a prevăzut în asemenea instalaţii şi un subsistem de răcire a
injectoarelor cu motorină. Subsistemul este compus din tancul
18, pompele 17 (din care una este de rezervă) şi schimbătorul de
căldură 16, prin care debitul de căldură preluat de la injectoare
este cedat mediului de răcire.