Vasile Anca Georgiana, Sociologie, S2 G4

Şomajul. Formele şomajului

Echilibrul macroeconomic implică în mod necesar şi echilibrul pieţei muncii. Prin acest
echilibru se înţelege concordanţa dintre nevoia/cererea de muncă şi oferta/resursele de muncă.

Definirea termenului de „şomaj” a fost o problemă mult dezbătută. Cea mai cunoscută şi
utilizată definiţie a şomajului este cea dată de Biroul Internaţional al Muncii (BIM) – organizaţie
din Sistemul Naţiunilor Unite. Conform criteriilor acestui organism, şomerii sunt persoanele cu
vârsta cuprinsă între 15-74 ani, care în perioada de referinţă îndeplinesc următoarele condiţii:

- nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă, realizând în ultimele 4 săptămâni demersuri pentru a-
l găsi;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni, dacă s-ar găsi imediat un
loc de muncă.1

Rata şomajului BIM = raportul dintre numărul şomerilor BIM şi populaţia activă, exprimat în
procente.

Şomajul reprezintă o latură negativă a economiei, fiind un dezechilibru al pieţei muncii,

prin care oferta de forţă de muncă(cerere locuri de muncă) este mai mare decât cererea de forţă
de muncă din partea agenţilor economici ( ofertă locuri de muncă).

Pentru caracterizarea şomajului se iau în considerare următoarele laturi şi următorii

indicatori:

A. Nivelul şomajului - caracterizat prin intermediul indicatorilor: nivelul absolut (exprimat

prin numărul total al şomerilor) şi nivelul relativ ( se determină ca rată a şomajului,
calculată ca raport exprimat în procente între numărul şomerilor şi populaţia activă).
B. Intensitatea cu care se manifestă şomajul – şomaj total ( pierderea locului de muncă şi
încetarea totală a activităţii) şi şomaj parţial (implică doar diminuarea activităţii depuse).

1
Anuarul statistic al României 2010, p. 86
Vasile Anca Georgiana, Sociologie, S2 G4

C. Durata şomajului (intervalul de timp dintre momentul pierderii locului de muncă şi

momentul reluării activităţii).
D. Structura şomajului ( pe vârste, calificare, sex, domenii de instruire, etc).

FORME DE ŞOMAJ

Se disting mai multe feluri de şomaj, în funcţie de cauzele care îl generează:

1. Şomajul ciclic (conjunctural) se formează ca urmare a reducerii activităţii economice, în

timpul fazelor de criză (depresiune) şi se reduce în fazele de avânt.
2. Şomajul structural este determinat de modificările care au loc în structura economiei pe
activităţi, ramuri şi subramuri, sub influenţa unor diferiţi factori: restructurare economică,
schimbarea tehnologiilor, lipsa aptitudinilor de adaptare la aceste schimbări ş.a.
3. Şomajul sezonier este întâlnit doar în anumite profesiuni, precum: agricultură, construcţii,
lucrări publice, etc.
4. Şomajul fricţional corespunde perioadei necesare trecerii de la o muncă la altă muncă sau
pentru căutarea primului loc de muncă.

Factori care conduc la formarea şomajului: insuficienţa sau reducerea creşterii economice,
restructurările şi conversiunea economică, apariţia unor noi contingente (generaţii) pe piaţa
muncii, solicitările de locuri de muncă din partea unor persoane de vârsta a 2-a, etc.

În anii crizei, rata şomajului a crescut de la 4,4% în 2008 la 7,8% în 2009. În martie 2015,
rata şomajului înregistrat în Romania a fost de 6,8%.
Vasile Anca Georgiana, Sociologie, S2 G4

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Creţoiu, Viorel Cornescu, Ion Bucur; Economie Ed. a III-a, Editura C. H.
Beck, Bucureşti, 2011