in Manuela Nevaci (ed.), Studia linguistica et philologica.

Omagiu Profesorului Nicolae Saramandu, București,

Editura Universității din București, p. 635-653.

PE MARGINEA DESCRIERII GRUPULUI NOMINAL

ÎN GRAMATICA DE BAZĂ A LIMBII ROMÂNE

ALEXANDRU NICOLAE

1. Premise şi obiective

1.1. Apărută la cinci ani după primul tiraj al Gramaticii limbii române1 (GALR 2005), lucrarea
Gramatica de bază a limbii române2 (GBLR 2010) continuă proiectul gramaticii academice de descriere a
funcŃiilor sintactice în cadrul grupurilor sintactice. În mod similar cu GALR, în GBLR fiecare funcŃie sintactică
este definită relaŃional.
Grupul sintactic reprezintă o proiecŃie a unui centru, realizată pe baza disponibilităŃilor sintactico-
semantice ale acestuia. La primul nivel de proiecŃie a centrului se găsesc complementele, componente
obligatorii sintactico-semantic, iar la al doilea nivel, adjuncŃii, componente facultative.

1.2. Una dintre deosebirile esenŃiale între GALR şi GBLR constă în aducerea la zi a descrierii grupului
nominal (GN) românesc, demers care a presupus nuanŃarea descrierii din GALR. DistanŃarea de descrierea din
GALR se bazează pe două considerente principale, de ordin teoretic şi bibliografic.
Din punct de vedere teoretic, s-a pornit de la constatarea că există o disparitate considerabilă între
centrele nominale şi cele verbale, care a fost remarcată în literatura de specialitate de destul de multă vreme
(Ross 1967, Dowty 1991, Baker 2003) şi care, în consecinŃă, trebuie surprinsă şi exploatată în descriere. GBLR
nu este însă o gramatică care aderă explicit la un cadru teoretic anume (GG [Generative Grammar], HPSG
[Head-drive Phrase Structure Grammar] etc.), ci reprezintă o rafinare a concepŃiei tradiŃionale româneşti în
lumina dezvoltărilor teoretice moderne. De pe aceste poziŃii, autorii au încercat să ofere o descriere echipolentă a
funcŃiilor sintactice din grupul nominal (GN) şi a celor din grupul verbal (GV). Astfel, din moment ce în
descrierea funcŃiilor sintactice din GV se combină criterii sintactice, distribuŃionale şi funcŃii semantice, şi nu se
aderă la modele de formalizare prestabilite, preluate dintr-un cadru teoretic anume, descrierea funcŃiilor din GN
trebuie să urmeze acelaşi deziderat şi să se realizeze prin îmbinarea aceloraşi criterii ca pentru GV.
Celălalt motiv care a determinat restructurarea descrierii GN Ńine de evoluŃia generală a cunoaşterii
acestui subdomeniu al sintaxei generale. S-au avut în vedere descrierile GN din alte mari gramatici ale limbilor
europene (Huddleston & Pullum 2002 pentru engleză, Renzi, Salvi & Cardinaletti 2001 şi Salvi & Vanelli 2004
pentru italiană, Solà, Lloret & Macaró 2002 pentru catalană, Bosque & Demonte 1999 şi Bosque 2010 pentru
spaniolă) şi s-a urmărit sincronizarea descrierii pentru română cu acestea. Cea mai importantă diferenŃă faŃă de
tradiŃia gramaticală românească constă în eliminarea funcŃiei de atribut, total nereprezentativă şi profund
eterogenă, întrucât amalgamează, în absenŃa ierarhizărilor sintactice şi sintactico-semantice, componenŃi din cei
mai diverşi.

1.3. Din punctul de vedere al reprezentării grafice a grupurilor sintactice, GBLR inovează în raport cu
GALR prin noua tehnică de marcare a ierarhiilor sintactice. Grupurile sintactice sunt reprezentate între paranteze
drepte etichetate (engl. labeled bracketing). La piciorul parantezei din stânga, în interior, se indică tipul de grup,
iar la dreapta, în exterior, se indică funcŃia sintactică a grupului în ansamblu (1). Dacă în analiza sintactică
interesează grupul în ansamblu, structura internă nu se reprezintă detaliat (2a); dacă însă interesează structura
detaliată a grupului, fiecare component este, la rândul său, încastrat între paranteze drepte, care indică tipul de
grup şi/sau funcŃia sa sintactică (2b). Respectând dezideratele principiului endocentricităŃii, în interiorul grupului

1
GALR = Gramatica limbii române – I Cuvântul, II EnunŃul, coordonator: Valeria GuŃu Romalo, Bucureşti, Editura Academiei Române,
primul tiraj: 2005, al doilea tiraj, revizuit: 2008.
2
GBLR = Gramatica de bază a limbii române, coordonator: Gabriela Pană Dindelegan; colectiv de autori: Adina Dragomirescu, Isabela
Nedelcu, Alexandru Nicolae, Gabriela Pană Dindelegan, Marina Rădulescu Sala, Rodica Zafiu; Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic
Gold, 2010.

1
centrul nu este separat prin paranteze drepte, pentru că centrul este echivalent distribuŃional cu grupul în
ansamblu.

(1) Am cumpărat [GN cartofi]CD

(2) a. Am cumpărat [GN cartofi buni de Covasna]CD
b. Am cumpărat [GN cartofi [GAdj buni]Modificator [GPrep de Covasna]Modificator]CD

1.4. În fine, mai trebuie să precizăm că, deşi în teoria sintactică recentă toate tipurile de centre (şi
centrele lexicale, şi centrele funcŃionale3) proiectează grupuri sintactice4, în GBLR s-a luat decizia de
recunoaştere doar a proiecŃiei centrelor lexicale.
Dacă elementul care proiectează şi dă numele grupului sintactic este centrul lexical, atunci ceilalŃi
constituenŃi sunt subordonaŃi acestui centru. În schimb, dacă atât centrele lexicale, cât şi cele funcŃionale
proiectează, atunci tipul de grup şi, implicit, centrul unei expresii formate dintr-un element lexical şi unul
funcŃional este grupul funcŃional şi, respectiv, centrul funcŃional.
Decizia din GBLR de a înzestra doar elementele lexicale cu capacitate de a proiecta grupuri sintactice
reflectă formularea iniŃială a teoriei X-bar (Jackendoff 1977) şi este mai apropiată de fundamentele gramaticii
tradiŃionale.

1.5. Obiectivele contribuŃiei de faŃă sunt: prezentarea funcŃiilor sintactice din grupul nominal în GBLR,
motivarea concepŃiei care a stat la baza separării acestor funcŃii şi prezentarea pe scurt a unor aspecte care sunt
insuficient exploatate în GBLR (din motivul limitării de spaŃiu).

2. FuncŃiile sintactice din grupul nominal

2.1. Descrierea grupului nominal în GBLR

2.1.1. În GBLR, se includ sub conceptul de „grup nominal”, pe lângă grupurile cu centru substantival
(3), grupurile cu centru pronominal5 (4), notate cu GNpron, şi grupurile cu centru numeral6 utilizat pronominal
(5a) sau substantival (5b), notate cu GNnum.

(3) a. [GN Copiii] au venit.

b. [GN Ana] are mere.
(4) L-am văzut pe [GNpron acela]
(5) a. [GNnum Trei dintre copii] au venit.
b. [GNnum Doi] plus [GNnum trei] fac [GNnum cinci].

Întrucât forma grupului este determinată de caracteristicile inerente ale centrului care îl generează
(consecinŃă a principiul endocentricităŃii), grupurile nominale cu centre diferite au structuri diferite: grupul
nominal cu centru substantiv comun (3a) este însoŃit, în poziŃii argumentale (subiect, complemente matriciale),
de determinanŃi care îi asigură integrarea în enunŃ; grupul nominal cu centru nume propriu (3b) nu necesită
prezenŃa unui determinant, întrucât numele proprii sunt inerent determinate şi au referinŃă stabilă (vezi van
Langendonck 2007: 154–157). RaŃiuni asemănătoare stau şi la baza constituenŃei uşor diferite a GNpron şi GNnum.
Vom prezenta pe larg structura grupului nominal cu centru substantiv comun, care este grupul nominal
prototipic7.

3
Centre lexicale (numite şi „categorii sintactice majore” la Grimshaw 2000: 115) sunt substantivul, verbul, adjectivul etc., iar centre
funcŃionale („categorii sintactice minore”) sunt determinantul, flexiunea, complementizatorul etc.
4
Pentru evoluŃia concepŃiei referitoare la ce tip de elemente proiectează grupuri sintactice, vezi Grimshaw 2000: 115–116.
5
Adjectivele pronominale nu constituie centre de grup, ci intră în componenŃa unor grupuri nominale.
6
La fel ca în cazul pronumelui, doar utilizarea pronominală şi substantivală a numeralelor generează un grup nominal; numeralele folosite
adjectival nu organizează grup nominal (vezi şi nota anterioară).
7
„Prototipul este cel mai bun reprezentant comun asociat unei categorii, ale cărei proprietăŃi tipice le redă. [...]. Statutul de prototip este
acordat în versiunea standard (G. Kleiber, G. Lakoff, M. Riegel, P. Kay ş.a.) pe baza unei frecvenŃe ridicate care garantează stabilitatea
interindividuală necesară pertinenŃei sale în mod general la mai mulŃi vorbitori.” (Angela Bidu-Vrănceanu, în DSL, s.v. prototip).

2
 2.1.2. Începem prin a prezenta pe scurt structura grupului nominal prototipic (vezi, pentru descrierea în
detaliu a fiecărei poziŃii sintactice din GN, GBLR 2010: 362–389). În interiorul GN, componenŃii dependenŃi de
centru ocupă poziŃii sintactice diferite, structura grupului nominal extins fiind următoarea:

(6) [GN [Determinant] [Cuantificator] Centru [Modificator] [Posesor] [Complement]]

2.1.2.1. Determinantul (Det) este o funcŃie sintactică internă grupului nominal, specifică grupului
nominal cu centru substantiv. Ocupă cea mai importantă poziŃie în structura grupului nominal, fiind responsabil,
din punct de vedere sintactic, de legitimarea (deci integrarea enunŃiativă) a unui argument în structura propoziŃiei
(*copil a venit vs copilul a venit) şi, din punct de vedere semantic, de atribuirea unei interpretări definite sau
nedefinite grupului nominal. Integrarea în enunŃ a unui grup nominal se realizează o singură dată, deci poziŃia de
determinant din cadrul grupului este unică (spre deosebire de poziŃia de modificator al grupului nominal: într-un
grup nominal pot exista mai mulŃi modificatori, care completează conŃinutul semantic al substantivului-centru de
grup cu informaŃii semantice de diverse tipuri). Din punct de vedere denotaŃional, determinantul realizează
trecerea de la o denotaŃie de tip proprietate (<e, t>8) la o denotaŃie de tip entitate (<e>) (sau gen <k>). În
română, articolul hotărât este determinantul prototipic; ceilalŃi determinanŃi sunt în distribuŃie complementară cu
articolul hotărât.
Elementele care pot ocupa poziŃia sintactică de determinant al grupului nominal sunt: articolul definit
(7a) şi cel nedefinit (7b), adjectivele demonstrative (7c) şi posesive antepuse (7d), adjectivele pronominale
indefinite (7e), adjectivele numerale cardinale (7f) şi ordinale (7g), adjectivul pronominal negativ (7h) şi
adjectivele posesive clitice (7i). Toate acestea determină şi integrează în enunŃ GN:

(7) a. [GN copilulCentru+Det]9

b. [GN [o]Det fată]
c. [GN [această]Det fată]
d. [GN [a mea]Det fată]
e. [GN [vreo]Det fată]
f. [GN [două]Det fete]
g. [GN [a doua]Det fată]
h. [GN [nicio]Det fată]
i. [GN frate-miuCentru+Det]

2.1.2.2. În GBLR s-a separat şi clasa determinanŃilor emfatici (Det emfatic), realizaŃi prin
demonstrative postnominale (8a, 8b) şi prin demonstrativul semiindependent cel (8c), care aparent încalcă
condiŃia de unicitate a determinantului şi condiŃia de distribuŃie complementară cu articolul definit. Articolul
definit este determinantul propriu-zis al grupului nominal, iar demonstrativele postpuse „supradetermină” grupul
nominal prin raportarea acestuia la alt(e) obiect(e) prezent(e) sau subînŃeles(e) în discurs:

(8) a. [GN băiatulCentru+Det [acesta / celălalt / acela]Det emfatic [GAdj frumos]Modif]S

b. [GN copilulCentru+Det [acesta / celălalt]Det emfatic [GN al Mariei]Pos]S
c. [GN fataCentru+Det [cea]Det emfatic [GAdj bună]Modif]S

Termenul de determinat emfatic este o etichetă pentru componentele de tip determinativ care dublează
determinantul principal al grupului nominal. Structurile cu determinant emfatic, denumite în bibliografie
determiner spreading structures sau polydefinite structures (Alexiadou&Wilder 1998, Lekakou&Szendrıi
2007), există în mai multe limbi europene, precum greaca, limbile scandinave şi româna10. Exemplele de mai jos
ilustrează două tipuri diferite de determinare emfatică: în (9), avem a face cu o dublare mecanică a articolului

8
<e> - entity, <k> - kind <e, t> - entities to truth values.
9
Din cauza statutului morfofonologic de afix enclitic legat al articolului definit şi al adjectivului posesiv conjunct, nu am separat aceste
componente de centru în reprezentarea sintactică, dar am făcut menŃiunea (Centru+Det) care arată că acest constituent complex format din
substantiv+articol/adjectiv posesiv conŃine şi determinantul grupului.
10
A se vedea Stan (2010) pentru descrierea acestor structuri în română.

3
definit, fenomen curent în greaca contemporană (9a), existent şi în româna veche (9b), deja studiat (vezi Croitor
2008), prezent şi în româna contemporană vorbită (9c); în (10) avem a face cu determinare emfatică a grupului
definit prin alŃi determinanŃi decât articolul hotărât, adică prin elemente de tip demonstrativ, fenomen existent în
limbile scandinave (10a) şi în unele limbi romanice, ca spaniola (10b) şi româna (vezi (8) supra):

(9) a. to megalo (to) vivlio (greacă, apud Alexiadou&Wilder 1998)

ART.DEF mare ART.DEF carte
b. puternica mâna lui Dumnedzeu (româna veche, M. Costin)
c. săracul băiatul ăla (română contemporană vorbită)

(10) a 1. den gul-e kjort-a (Norvegiană, apud Julien 2005: 26)

11
ART.DEF galben-W cămaşă-ART.DEF
a 2. det gul-a hus-et (Suedeză, apud Julien 2005: 27)
ART.DEF galben-W casă-ART.DEF
a 3. tann svart-i kettlingur-in (Faroeză, apud Julien 2005: 27)
ART.DEF neagră-W pisică- ART.DEF
b. la reacción desinteresada esta/esa (Spaniolă, apud Brugè 2002: 20)
ART.DEF reacŃia dezinteresată aceasta/aceea

ExistenŃa deteminanŃilor emfatici nu încalcă condiŃia de unicitate a determinantului stipulată în GBLR.

DiscuŃia trebuie purtată în jurul conceptelor de poziŃie şi actualizare a poziŃiei. De pildă, în GV, dubla realizare a
complementului direct (CD), prin clitic şi prin GN încastrat în GPrep ([îl]CD văd [pe [copil]]CD), nu înseamnă că
verbul are două valenŃe de complement direct libere, ci, mai degrabă, că obiectul direct (poziŃie unică) se
realizează prin mai multe elemente. Complementul indirect se pretează la o discuŃie absolut asemănătoare. Chiar
şi subiectul (S) se poate realiza de două ori în construcŃiile cu subiect dublat, de tipul vine [ea]S [mama]S, ceea ce
nu înseamnă că există două valenŃe de subiect ale verbului, ci că subiectul este dublu realizat. ObservaŃia-cheie
este că elementele care realizează de mai multe ori aceeaşi poziŃie oferă informaŃie sintactico-semantică solidară,
nu contradictorie: îl şi copil, ca şi, respectiv, ea şi mama, din exemplele de mai sus, sunt componente
coreferenŃiale ale structurii.
Determinarea emfatică aparŃine aceluiaşi fenomen de dublă realizare a unei poziŃii sintactice. La fel ca
în cazul CD, CI sau S dublu realizate, determinaŃii emfatici sunt solidari din punct de vedere sintactico-semantic
cu determinantul propriu-zis, însă această solidaritate nu se poate traduce în GN la fel ca în GV, adică prin
coreferenŃialitate, întrucât articolele şi adjectivele demonstrative nu au indici referenŃiali (ca substantivele sau
pronumele). În GN, solidaritatea sintactico-semantică se traduce prin încastrarea aceluiaşi tip de informaŃie
gramaticală de către determinantul principal şi cel emfatic: ambii sunt determinanŃi definiŃi, deci nu oferă
informaŃii contradictorii asupra determinării grupului nominal.
Trebuie spus că introducerea conceptului de determinant emfatic nu este o soluŃie stipulativă de „a găsi”
o etichetă pentru demonstrativele postnominale şi pentru demonstrativul semiindependent cel folosit
postnominal. Din punct de vedere teoretic, dubla realizare a unor poziŃii precum cea a determinantului se explică
prin conceptul de proiecŃie extinsă, introdus de sintacticiana Jane Grimshaw (într-un articol din 1991, rafinat şi
explicat pe îndelete în monografia din 2005), preluat cu entuziasm de gramatica generativă şi încorporat în toate
modelele sintactice recente, începând cu Programul Minimalist (Chomsky 1995).
2.1.2.3. Cuantificatorul (Cuant) este o funcŃie sintactică specifică grupului nominal cu centru
substantiv, care se realizează doar în prezenŃa determinantului (11a), prin cuvinte cu sens cantitativ (cantitative).
În absenŃa determinantului, cuvântul cantitativ are funcŃia sintactică de determinant şi conferă grupului nominal
interpretare determinată nedefinit, întrucât toate cantitativele sunt cuvinte inerent indefinite (11b).

(11) a. [GN [Aceşti]Det [doi]Cuant copii]S au venit.

b. [GN [Doi]Det copii]S au venit.

11
W in glosele din limbile scandinave glosează „flexiunea slabă” a adjectivului (w – weak inflection).

4
 Această trecere a unui cuvânt de la o funcŃie sintactică la alta (un cantitativ este cuantificator în prezenŃa
determinantului, însă determinant în absenŃa altui determinant care să-l preceadă) nu reprezintă o excepŃie de la
mecanismul general de atribuire a funcŃiilor sintactice. Se poate invoca următorul paralelism din grupul verbal:
la fel cum cuantificatorul se defineşte şi se atribuie în GN în relaŃie cu determinantul, complementul secundar
(CSec) se defineşte şi se atribuie în GV în relaŃie cu un complement direct. Astfel, în propoziŃia M-a întrebat
data examenului, m- are funcŃia sintactică de CD, iar data examenului de CSec. Însă într-o propoziŃie precum El
a întrebat data examenului, grupul nominal data examenului are funcŃia de CD (în absenŃa altui CD în
structură), iar poziŃia CSec dispare.
În GBLR, s-a făcut distincŃia terminologică şi noŃională între cuvinte cantitative şi cuantificatori.
Termenul de cuantificator este oarecum ambiguu, întrucât desemnează atât cuvintele care îndeplinesc funcŃia
semantică de a atribui o cantitate unui obiect, cât şi o poziŃie sintactică specifică (a se vedea ierarhia
D(eterminer) > Q(antifier) > N(oun) la Borer 2005, de pildă). De aceea, în GBLR s-au specializat termenii, în
sensul constituirii unei clase a cuvintelor cantitative, definită ca totalitatea cuvintelor caracterizate prin prezenŃa
în matricea lor semantică a trăsăturii [+Cantitate]. AparŃin clasei cantitativelor numeralele, numeroase pronume
şi adjective pronominale indefinite şi unele adjective propriu-zise cu valoare cantitativă. S-a păstrat termenul de
cuantificator pentru funcŃia sintactică internă grupului nominal descrisă mai sus. Dacă toŃi cuantificatorii sunt
cuvinte cantitative, nu toate cantitativele pot îndeplini funcŃia sintactică de cuantificator. De pildă, adjective
indefinite precum vreun sau niciun nu sunt niciodată cuantificatori, ci întotdeauna determinanŃi:

(12) a. [GN[Vreun]Det om] tot o fi venit.

b. [GN[Niciun]Det [alt]Cuant copil] nu a venit.

2.1.2.4. Unele elemente de tip pronominal sunt asociate cu o altă funcŃie semantică şi au o sintaxă
diferită. Astfel, în GBLR, s-a separat poziŃia sintactică de cuantificator extern, ocupată de constituenŃi care apar
în extremitatea stângă sau dreaptă a grupului nominal (13a), care pot fi coocurenŃi cu un cuantificator intern
(13b), care nu se pot intercala între ceilalŃi constituenŃi interni ai GN (13c) şi care pot părăsi poziŃia extremă a
grupului nominal (13d), deplasându-se în domeniul verbal (caracteristică pentru care au fost numiŃi, în literatura
de specialitate, şi cuantificatori flotanŃi). Cuantificatorul extern se poate realiza printr-o clasă limitată de
adjective indefinite, mai exact prin adjectivele indefinite reunite în clasa cantitativelor universale totalizante
(cuvinte care indică o totalitate într-o manieră globală) sau în seria cuvintelor asociate sintactic acestei clase: tot
(toată, toŃi, toate), amândoi (amândouă), tustrei (tustrele), câteşitrei (câteşitrele). Din punctul de vedere al
reprezentării grafice a ierarhiilor sintactice, s-a propus dublarea parantezelor, pentru a sublinia caracterul
„extern” grupului nominal prototipic pe care îl au constituenŃii care ocupă această poziŃie sintactică.

(13) a 1. [GN [toŃi]Cuant extern [[aceşti]Det copii]]

a 2. [GN [ [aceşti]Det copii] [toŃi]Cuant extern]
b. [GN [toŃi]Cuant extern [[aceşti]Det [trei]Cuant copii]]
c 1. *aceşti toŃi copiii
c 2. *copiii toŃi frumoşi
d. Copiii au venit toŃi.

Ar mai fi de remarcat un aspect de ordin sintactic cu privire la cuvintele cantitative care îndeplinesc
funcŃia de cuantificator extern. Acestea selectează întotdeauna un grup nominal determinat definit, deci
trăsătura lor de selecŃie este [+definit]. A nu se confunda această trăsătură de selecŃie cu trăsăturile lor semantice
inerente (sunt descrişi în clasa pronumelor indefinite în GBLR).

2.1.2.5. Modificatorul (Modif) este funcŃia unui constituent din grupul nominal care „modifică” sau
caracterizează din punct de vedere semantic centrul nominal (partid democrat, om bun). Modificatorii
corespund, din punct de vedere sintactic, circumstanŃialelor din GV: sunt adjuncŃi, constituenŃi facultativi ai
grupului. Modificatorii se deosebesc de determinanŃi, cuantificatori, complemente şi posesori, care restrâng şi ei
extensiunea nominalului-centru (ca şi modificatorul), dar nu îl caracterizează semantic, ci îl determină, îl
cuantifică sau îl pun într-o relaŃie cu un alt constituent (complement sau posesor) al grupului. Modificatorul
corespunde cel mai bine atributului din gramatica tradiŃională.

5
 Modificatorii nu se supun condiŃiei de unicitate, ca determinantul sau cuantificatorul. Într-un grup
nominal pot fi mai mulŃi modificatori, fie coordonaŃi, deci realizând o singură dată poziŃia (14a), fie ierarhizaŃi,
ca în (14b). Imposibilitatea de a coordona cei doi modificatori în (14c) este o indicaŃie clară că aceştia ocupă
poziŃii diferite în ierarhia constituenŃilor din grupul nominal12.

(14) a. [GN carte [interesantă]Modif1 şi [amuzantă]Modif1]

b. [GN [senator [român]Modif1] [gras]Modif2]
c. *senator român şi gras

Modificatorii se realizează prin adjective propriu-zise (casă mare), adjective pronominale de întărire
(băiatul însuşi), numeral ordinal cu valoare adjectivală (premiul al doilea), grupuri prepoziŃionale (băiatul din
dreapta), grup nominal denominativ (profesorul Popescu), grup verbal cu centru gerunzial (copii alergând pe
nisip), grup adverbial (sosirea mâine), propoziŃie relativă (băieŃii care au venit).

2.1.2.6. Posesorul (Pos) reprezintă funcŃia unui constituent al grupului nominal desemnând entitatea
care stabileşte o relaŃie de posesie alienabilă sau inalienabilă cu un alt constituent desemnând obiectul posedat
(cartea Mariei, volanul maşinii). Posesorul se realizează prin grup nominal în genitiv (cartea fetei, cartea lui),
grup prepoziŃional introdus de prepoziŃia funcŃională a (maşina a doi oameni), clitic de dativ (cartea-i), adjectiv
posesiv (cartea mea) sau propoziŃie relativă (cartea cui mi-ai spus).

2.1.2.7. În fine, în GBLR s-a separat în grupul nominal şi poziŃia sintactică de complement (Compl) al
numelui, poziŃie pe care o ocupă constituenŃii argumentali din grup, mai exact, constituenŃii ceruŃi obligatoriu de
centrul nominal, care dispune de una sau mai multe variabile tematice libere. Există trei tipuri de astfel de centre
nominale cu structură argumentală: substantivele postverbale (15a), substantivele postadjectivale (15b) şi
substantivele relaŃionale, care desemnează relaŃii de rudenie, de vecinătate, referitoare la raporturi sociale (15c).

(15) a. [GN sosirea [GN lui Ion]Compl]

b. [GN solidaritatea [GN studenŃilor]Compl [GPrep cu profesorii]Compl]
c. [GN mama / vecinul / prietenul [GN lui Ion]Compl]

Primele două tipuri de substantive cu structură argumentală moştenesc această structură de la

verbul/adjectivul din care provin – (a) sosi (15a) şi solidar (15b). Este important de menŃionat că nu toŃi
componenŃii subordonaŃi unui substantiv obŃinut prin nominalizare sunt complemente: sunt complemente doar
constituenŃii care în structura de bază ocupă o poziŃie de complement al verbului/adjectivului. De pildă, în
propoziŃia Ion soseşte mâine, GN Ion este subiect, iar GAdv mâine este circumstanŃial de timp; prin
nominalizare, subiectul (un tip de complement) va ajunge să fie un complement al numelui, iar circumstanŃialul,
un modificator [GN sosirea [GN lui Ion]Compl [GAdv mâine]Modif]. Spre deosebire de GV şi GAdj, în GN nu se disting
tipurile de complemente.
În fine, substantivele relaŃionale (15c) legitimează un complement prin însăşi natura lor sintactico-
semantică: presupun existenŃa unei relaŃii, care se stabileşte obligatoriu între doi termeni.
Complementul din grupul nominal se realizează grup nominal în genitiv (venirea fetei, sora Mariei) sau
în dativ (acordarea de burse elevilor), grup prepoziŃional (dependenŃa de tutun), adjectiv posesiv (plecarea
mea), propoziŃie relativă (sosirea cui mi-ai spus) sau propoziŃie conjuncŃională (întrebarea dacă ştie).
PoziŃia sintactică de complement în GN nu e unică. Substantivele postverbale şi postadjectivale au un
număr de complemente egal cu numărul de variabile tematice libere de care dispun. La fel ca în GV, nu este
obligatorie actualizarea tuturor complementelor. De exemplu, în vecinătatea unui substantiv postverbal ca
acordare se pot actualiza până la trei complemente: [GN acordarea [de burse]Compl [studenŃilor]GN [de către o
fundaŃie]Compl] (a se compara cu structurile verbale O fundaŃie acordă burse studenŃilor / Burse sunt acordate
studenŃilor de către o fundaŃie).
Trebuie avute în vedere şi constrângerile distribuŃionale specifice grupului nominal: de pildă, deşi apar
pe lângă substantive relaŃionale, adjectivele posesive clitice nu sunt complemente ale numelui, ci determinanŃi,

12
Vezi, pentru o discuŃie aprofundată, Stan (2009).

6
întrucât substituie articolul definit. Aceasta nu înseamnă că nu sunt constituenŃi care realizează o poziŃie
argumentală, acoperind din punct de vedere semantic o variabilă tematică a centrului, ci doar că, în ierarhia
sintactică, ocupă altă poziŃie. Rezultă că, deşi există o interdependenŃă între sintaxă şi semantică, cele două
compartimente nu se suprapun total.

2.2. Delimitarea acestor funcŃii sintactice din GN în GBLR

2.2.1. După cum am menŃionat deja în secŃiunea 1.2., GBLR nu este o lucrare care aderă explicit la un
cadru teoretic prestabilit (GG, HPSG), ci este o rafinare a concepŃiei tradiŃionale româneşti în lumina
dezvoltărilor teoretice recente. Obiectivul nostru în conceperea GN nu a fost preluarea unei structuri deja
propuse în bibliografia străină sau românească (vezi descrierile excelente din Florea 1983, Barbu 2004), ci
realizarea unei tipologii a funcŃiilor sintactice pe baza aceloraşi criterii utilizate în descrierea GV. Vom prezenta,
în secŃiunea următoare, foarte schematic instrucŃiunile teoriei X-bar din GG pentru descrierea unui grup sintactic,
explicând şi de ce nu s-a adoptat acest model pentru GBLR.

2.2.2. Într-o gramatică generativă, poziŃiile/funcŃiile13 din grupul verbal (şi din grupuri cu alte centre)
sunt descrise prin conceptele: centru, complemente (sens restrâns, vezi mai jos), adjunct, specificator, care se
regăsesc în componenŃa tuturor grupurilor sintactice, nu doar în grupul verbal. Centrul este elementul cel mai
important al grupului, distribuŃional echivalent cu grupul în ansamblu (conform principiului endocentricităŃii) şi
responsabil de forma grupului, prin restricŃii sintactice (de caz/prepoziŃie) şi semantice (de rol tematic) pe care le
impune componentelor. Centrul se notează cu X0, unde X este categoria sa sintactică (V0 – centru verbal, N0 –
centru substantival, Adj0 – centru adjectival etc.). Grupul proiectat de centru se notează cu GX (G = grup; prin
înlocuirea simbolului X cu categoriile personalizate obŃinem GV – grup verbal, GN – grup nominal, GAdj –
grup adjectival etc.) Celelalte componente ale grupului sunt definite poziŃional: există o proiecŃie intermediară,
notată cu X’, unde se reprezintă legarea complementelor şi a adjuncŃilor de centru; complementul, un grup la
rândul său, este „sora” la dreapta a centrului, adjuncŃii, constituenŃi facultativi (sintactic), au poziŃia de „soră” (la
stânga sau la dreapta)14 a proiecŃiei intermediare, iar specificatorul este „soră” la stânga a proiecŃiei intermediare.
Reprezentare acestor poziŃii se face în teoria X-bar, introdusă de Ray Jackendoff (1977), şi este următoarea:

(16) GX
ei
Specificator X’
ei
Adjunct X’
ei
X0 Complement

2.2.3. După cum se poate lesne observa, descrierea GV din GBLR nu se face din această perspectivă.
FuncŃiile sintactice din GV sunt cele tradiŃionale, cu rafinări de descriere, majoritatea prezente şi în GALR.
Dintre acestea, menŃionăm: separarea complementului prepoziŃional de complementul indirect, separarea unui
complement predicativ al obiectului de predicativul suplimentar şi de numele predicativ, distingerea unui
complement circumstanŃial (constituent care vehiculează informaŃie de tip circumstanŃial, dar este cerut
obligatoriu de către centrul verbal, deci este un argument).
Din această perspectivă, se poate observa că există o interacŃiune între sintaxă şi semantică: în linii mari,
fiecare funcŃie sintactică e caracterizată prin distribuŃie şi roluri tematice. Astfel, complementele indirecte pot fi,
din punct de vedere semantic, Destinatar, Țintă, Experimentator, Beneficiar, Temă, Posesor; alte funcŃii sintactice

13
Această scurtă prezentare este în acord cu principiul de proiecŃie adoptat în GBLR (doar centrele lexicale proiectează – vezi discuŃia din
secŃiunea 1.4.). Dacă s-ar urma teoriile foarte recente, în care atât centrele lexicale, cât şi cele funcŃionale proiectează, structura propusă ar
fi cu totul diferită.
14
Există o dezbatere teoretică vie, inaugurată de celebra monografie Kayne (1994), privind caracterul antisimetric al sintaxei: după Kayne
(1994: XIII), proiectarea componentelor este rigidă, şi anume centrele precedă complementele, iar adjuncŃia şi specificarea (concepută de
Kayne tot ca o formă de adjuncŃie) se fac întotdeauna la stânga, niciodată la dreapta. Astfel, din această perspectivă, existenŃa adjuncŃilor
la dreapta este chestionabilă. În orice caz, această problemă nu face obiectul prezentării de faŃă.

7
îndeplinesc alte roluri tematice: CSec este de obicei Temă. Chiar în ultimele lucrări ale unor sintacticieni
generativişti se ajunge la ideea că separarea totală a sintaxei de semantică nu este posibilă (Beavers 2010).
Această interacŃiune dintre sintaxă şi semantică se reflectă şi în descrierea GN: fiecare funcŃie sintactică
este descrisă prin distribuŃie şi adaos semantic. Determinantul legitimează un GN argumental (distribuŃie) şi
conferă informaŃii privind determinarea / gradul de identificare a grupului (semantică), modificatorul este facultativ
sintactic (distribuŃie) şi caracterizează semantic centrul nominal (semantică) ş.a.m.d.

2.2.4. Între posibilitatea de a concepe funcŃiile sintactice din GN dintr-o perspectivă strict semantică (a
se vedea sistemul propus de Coşeriu 1955-1956/200415) sau cea de a le concepe dintr-o perspectivă strict
sintactică (a se vedea Florea 1983 sau Barbu 2004), în GBLR s-a ales soluŃia „de mijloc”, de îmbinare a
criteriilor sintactice şi semantice.
În vederea delimitării funcŃiilor sintactice din GN, s-a ales valorificarea unor cercetări străine şi
româneşti, precum: Abney 1987, Alexiadou, Haegeman & Stavrou 2007, Baker 2003, Brăescu 2007, 2009,
Cornilescu 1992, 2001, Cornilescu & Nicolae 2009, Giurgea 2008 (publicat ca Giurgea 2010), Giusti 1993,
Iordan, GuŃu Romalo & Niculescu 1967, Lyons 1999, Nedelcu 2009, Niculescu 2008, Pană Dindelegan 1992,
Pană Dindelegan, Dragomirescu & Nedelcu 2010, Roberts & Roussou 2003, Stan 2003, 2005, 2007a, 2007b,
2009. Implementarea ideilor din toate aceste studii şi monografii aparŃine însă autorilor GBLR.
Nu credem că este cazul să mai insistăm asupra faptului că s-au avut în vedere categoriile sintactice şi
marcajele gramaticale specifice limbii române. De pildă, în unele limbi asiatice (ex. chineza) există categoria
nominală a clasificatorilor16, care, alături de număr, au funcŃia de a specifica cantitatea obiectului dat, iar, alături
de demonstrative, au funcŃie de identificare, asemănătoare cu cea a determinanŃilor din română şi din alte limbi
europene (Alexiadou, Haegeman & Stavrou 2007: 96, 198–201). Din moment ce româna nu dispune de
clasificatori, funcŃia/categoria sintactică a clasificatorului nu s-a introdus în GBLR. În ceea ce priveşte marcajele
gramaticale codate de diverse categorii sintactice, din nou, s-au avut în vedere elementele specifice românei. Se
ştie că articolele pot coda fie definitudinea (gradul de identificare), fie specificitatea17. Cercetările recente au
arătat următoarele: limbile romanice marchează deschis definitudinea/indefinitudinea, însă nu marchează decât
accidental specificitatea18. În schimb, în alte limbi (coreeana, de pildă) se marchează specificitatea şi
nonspecificitatea deschis, iar marcajul definitudinii/nondefinitudinii este accidental (Ko, Ionin, Wexler 2010).
Din moment ce marcajul gramatical dominant al românei priveşte definitudinea/indefinitudinea, în GBLR atenŃia
s-a concentrat asupra acestuia.

3. Alte aspecte privitoare la GN în GBLR

În această secŃiune, prezentăm pe scurt două probleme care privesc „clasa” articolului în GBLR şi
cuvintele cu categorizare multiplă.

3.1. „Clasa” articolului

În tradiŃia gramaticală românească, se consideră că articolul reprezintă o parte de vorbire autonomă. În

GBLR, se consideră că articolele nu se constituie într-o clasă lexico-gramaticală autonomă, ci se subordonează
clasei mai largi (sintactice) a determinanŃilor, având rolul de integrare în enunŃ a grupului nominal şi de
determinare a acestuia.

15
La Coşeriu (1955–1956/2004: 296–297), „corespund domeniului «determinării» toate acele operaŃii care, în limbaj ca activitate, se
execută pentru a spune ceva despre ceva prin intermediul semnelor limbii, adică pentru a «actualiza» şi a orienta spre realitatea concretă
un «semn virtual» (aparŃinând „limbii») sau pentru a delimita, preciza şi orienta referinŃa unui semn (virtual sau actual)”. După cum se
poate remarca, termenul „determinare” la Coşeriu este mult mai larg decât cel din teoria lingvistică actuală. Determinării nominale,
aplicaŃia pe care Coşeriu o face conceptului general de determinare, îi corespund patru operaŃii: actualizarea, discriminarea, delimitarea,
identificarea.
16
A nu se confunda categoria sintactică a clasificatorilor din structura funcŃională a grupului nominal cu termenul clasic de clasificator
„formant care indică apartenenŃa la o anumită clasă de cuvinte” (Gabriela Pană Dindelegan în DSL, s.v. clasificator; Crystal 2008, s.v.
classifier).
17
Definitudinea selectează un obiect din clasa obiectelor posibile şi-l marchează drept cunoscut. Specificitatea se leagă de un element
prestabilit din discurs, funcŃionând ca o ancoră contextuală (Ihsane & Puskas 2001).
18
În limba română, specificitatea se marchează în construcŃia cu cel şi în construcŃia obiectului direct cu pe (vezi Pană Dindelegan 2003).

8
 Decizia GBLR în ce priveşte nesepararea unei clase lexico-gramaticale a articolului este justificată.
Articolele din GN au, ca şi auxiliarele din GV, statutul de categorii funcŃionale, tip de categorie lingvistică care
se opune celei lexicale. Cercetările recente (Corver & van Riemsdijk 2001) vorbesc şi de o a treia categorie,
categoriile semilexicale. Categoriile funcŃionale sunt o clasă închisă de cuvinte, cu sens nonconceptual, abstract
care îndeplinesc o funcŃie gramaticală, mai exact sunt elemente de adeziune a elementelor lexicale. ÎnŃelesul
abstract al domeniului funcŃional include proprietăŃi ca timpul, determinarea, specificitatea, numărul, gradul etc.
Unele categorii sunt marcate vizibil în majoritatea limbilor lumii (precum timpul), iar marcarea altor categorii
este variabilă de la o limbă la alta (vezi discuŃia despre definitudine şi specificitate de mai sus).
În GBLR, s-a optat pentru soluŃia constituirii de clase lexico-gramaticale, adică de clase cu centre
lexicale. Articolele sunt cuvinte funcŃionale, însă cum clasele pur funcŃionale nu există în GBLR, nu s-a separat
o clasă a articolului în sensul în care au fost separate clasele în partea I a cărŃii. Articolele au însă independenŃă
sintactică, îndeplinind funcŃia sintactică de determinant al grupului în care apar.
Această soluŃie este în perfect acord cu mecanismul de proiectare a grupurilor sintactice propus de
GBLR, şi anume că doar centrele lexicale proiectează grupuri sintactice (vezi secŃiunea 1.4.).

3.2. Cuvinte cu categorizare multiplă

3.2.1. MulŃi şi puŃini

MulŃi şi puŃini fac parte dintre cuvintele care, de la o lucrare la alta, au fost încadrate în clase
morfologice diferite19. Pe scurt, aceste cuvinte au caracteristici mixte, de adjective calificative şi pronume
indefinite (cuvinte cantitative), caracteristici subliniate de cercetările recente (Pană Dindelegan 2003, Cornilescu
2009). Caracteristicile lor adjectivale sunt: suportă mărcile gradării (foarte / mai / atât de / suficient de mulŃi),
realizează prin acord categoria gramaticală a numărului (mulŃi copii / mult lapte), se pot adverbializa (trăieşte
mult), apar în poziŃia de nume predicativ (copii de la teatru erau mulŃi), suportă afixe derivative de tip adjectival
(mult – multişor) şi se pot coordona cu adjectivele calificative propriu-zise (acele daruri multe şi frumoase).
Caracteristicile lor de cuvinte cantitative sunt: preferă topica antepusă şi funcŃionează ca determinanŃi sau
cuantificatori ai GN (mulŃi copii, aceşti mulŃi copii), apar însoŃite de pronumele semiindependent cel (cei mulŃi,
cei puŃini), apar în structuri cu elipsă nominală (mulŃi au venit), apar în construcŃii partitive (mulŃi dintre copii).
O caracteristică de ordin morfologic care întăreşte ideea că aceste cuvinte au categorizare dublă o constituie
disponibilitatea de exprimare a genitivului în două feluri: pe de o parte, se comportă ca adjectivele propriu-zise
antepuse şi exprimă genitivul flexionar (opinia multor copii), pe de altă parte, realizează genitivul analitic cu
prepoziŃia funcŃională a (opinia a mulŃi copii), întocmai ca numeralele cardinale şi alte cantitative (opinia a doi
copii). Pentru a se surprinde acest comportament mixt, s-a propus în bibliografia de specialitate utilizarea
termenului de „adjectiv cuantificaŃional” (Cornilescu 2009).
Problema adjectivelor cuantificaŃionale este rezolvată în GBLR prin includerea acestor cuvinte în clasa
pronumelor şi adjectivelor indefinite. În analiza sintactică, s-a propus analiza lor drept cuantificatori sau
determinanŃi, în funcŃie de poziŃia pe care o ocupă în ierarhia grupului nominal.

3.2.2. Alt(ul)20

3.2.2.1. Alt(ul) reprezintă încă un exemplu de cuvânt cu dublă categorizare, lexicală (adjectiv) şi
funcŃională (de cuvânt cantitativ/pronume şi adjectiv pronominal indefinit).
Spre deosebire de corespondentele sale din alte limbi, alt apare în prima poziŃie a GN, funcŃionează ca
determinant (van Peteghem 1994a; Farkas&Giurgea mss.) şi conferă grupului nominal interpretare nedefinită:

(17) a. alt om
b. *autre homme (Franceză)
c. *other man (Engleză)

19
Pentru istoria interpretărilor cuvintelor mulŃi şi puŃini în gramaticile româneşti, vezi Pană Dindelegan (2003: 65–66).
20
Pentru o descriere a cuvântului alt(ul) vezi Nicolae (mss.); pentru descrierea lui alt în structuri eliptice, vezi Cornilescu & Nicolae (sub
recenzie).

9
 În structuri eliptice, alt are o formă specială, încorporând articolul definit21:

(18) a. alt om
b. altul

DistribuŃia sa arată că alt are categorizare multiplă: este fie un adjectiv prenominal lexical, care aparŃine
domeniului lexical al grupului nominal (este deci angajat într-o relaŃie de modificare – relaŃie lexicală), în
această ipostază având sensul (aproximativ) „diferit”, fie un adjectiv funcŃional, care aparŃine domeniului
funcŃional al grupului nominal, angajat deci în relaŃii sintactice de determinare şi cuantificare (relaŃii
funcŃionale).
Ceea ce este de direct interes pentru analiza sa este comportamentul în relaŃie cu cardinalele şi în
structuri de elipsă nominală. Alt precedă sau urmează cardinalele (indiferent de structura acestora – cardinale
simple sau cardinale cu structură de grup nominal cuantificat), ceea ce arată ca se proiectează fie în domeniul
funcŃional (când apare la stânga cardinalelor), fie în domeniul lexical (când apare la dreapta cardinalelor),
întrucât cardinalele constituie limita dintre domeniul lexical şi cel funcŃional al grupului nominal (vezi
Cornilescu & Nicolae 2011).

(19) a. alŃi doi copii

b. alŃi douăzeci de copii
(20) a. doi alŃi copii
b. douăzeci de alŃi copii

Elipsa nominală ne arată că, atunci când alt precedă cardinalul, se pot delimita două structuri paralele: pe
de o parte, alt este specificatorul cardinalului pentru că numeralul cardinal legitimează elipsa (21a) – alt nu are
articol în (21a), deci este adjectiv, subordonat cardinalului; pe de altă parte, alt este centrul construcŃiei şi este
specificat de cardinal, iar alt legitimează elipsa, întrucât poartă articol definit, deci este pronume (21b).

(21) a. alŃi doi

b. alŃii doi

Când numeralul cardinal cu structură simplă precedă pe alt, elipsa este posibilă doar când alt poartă
articol definit, deci când cardinalul îl specifică:

(22) a. doi alŃii

b. *doi alŃi

Faptul că alt poate legitima elipsa nominală indică statutul acestuia de categorie funcŃională, dat fiind că
adjectivele lexicale propriu-zise nu legitimează elipsă, ci apar în structuri substantivizate (ceea ce nu este
echivalent cu elipsa propriu-zisă).
Elipsa nominală cu cardinale cu structură de grup nominal cuantificat (exemplele (19b) şi (20b)) oferă o
imagine uşor diferită. În primul rând, când alt precedă aceste cardinale, rezultatul este acelaşi ca în cazul
cardinalelor simple – atât alt, cât şi cardinalul pot legitima elipsa:

(23) a. alŃi douăzeci

b. alŃii douăzeci

În schimb, când alt apare după cardinalul complex, orice formă de elipsă este imposibilă (24). Aceasta
indică faptul că alt aparŃine domeniului lexical al grupului nominal şi se comportă ca un adjectiv lexical.

21
În româna veche, încorporarea articolului definit în structurile eliptice nu era obligatorie (vezi Frâncu 1984, Nicolae 2008): altă căzu
spre piatră (Coresi, Tetraevanghelul), pre alŃi i-au vătămat (1597, Braşov, în Documente...).

10
(24) a. *douăzeci de alŃii
b. *douăzeci de alŃi

Pe lângă imposibilitatea de a legitima elipsa nominală în acest tip de contexte, apariŃia după prepoziŃia
de este o altă indicaŃie clară că alt aparŃine domeniului lexical al grupului nominal.

3.2.2.2. Mai sunt o serie de caracteristici care individualizează cuvântul alt: combinarea cu alte
cantitative, combinarea cu articolul nedefinit, apariŃia în poziŃia de nume predicativ, apariŃia în structuri partitive,
aspecte care depăşesc obiectivul articolului de faŃă. Ceea dorim să subliniem este marea variaŃie de
comportament sintactic a acestui cuvânt, fapt care implică folosirea unor concepte care depăşesc nivelul teoretic
pe care GBLR şi-a propus să-l reflecte.
În consecinŃă, la fel ca în cazul celorlalte cuvinte problematice, am propus o soluŃie unificatoare, şi
anume considerarea lui alt un cantitativ indefinit care poate ocupa poziŃia de determinant sau de cuantificator în
GN. Sugestiile teoretice din cadrul numit semantica alternanŃei (Rooth 1985) permit considerarea cuvântului alt
un cantitativ al alternaŃei, deci un cantitativ de tip special.

4. Concluzii

În acest studiu, am prezentat organizarea de ansamblu a grupului nominal propusă în GBLR, am arătat
motivele şi perspectivele teoretice care au condus la propunerea acestei structuri şi am subliniat punctele în care
am operat simplificări, pentru că scopul lucrării a fost acela de a facilita accesul la datele descrierii pentru
categorii cât mai largi de cititori interesaŃi de problematica actuală a gramaticii.

Bibliografie

Abney 1987 = Steven Paul Abney, The English noun phrase in its sentential aspect, teză de doctorat,
Cambridge−Massachusetts, Massachusetts Institute of Technology.
Alexiadou & Wilder 1998a = Artemis Alexiadou, Chris Wilder, Adjectival modification and multiple Determiners, în
Alexiadou & Wilder 1998b, p. 305–333.
Alexiadou & Wilder 1998b = Artemis Alexiadou, Chris Wilder (eds.), Possessors, predicates, and movement in the
Determiner Phrase, Amsterdam – Philadelphia, John Benjamins.
Alexiadou, Haegeman & Stavrou 2007 = Artemis Alexiadou, Liliane Haegeman, Melita Stavrou, Noun phrase in the
generative perspective, Berlin, Mouton de Gruyter.
Baker 2003 = Mark C. Baker, Lexical categories: verbs, nouns, and adjectives, Cambridge, Cambridge
University Press.
Barbu 2004 = Ana-Maria Barbu, Sintaxa determinatorilor. Analiză lingvistică şi computaŃională, Bucureşti,
Editura ALL.
Beavers 2010 = John Beavers, The structure of lexical meaning: Why semantics really matters, în
„Language”, Vol. 86, Nr. 4, p. 821–864.
Borer 2005 = Hagit Borer, Structuring sense. Volume I: In name only, Oxford, Oxford University Press.
Bosque 2010 = Ignacio Bosque (coord.), Nueva gramática de la lengua española, Madrid, Asociación de
Academias de la lengua española.
Bosque & Demonte 1999 = Ignacio Bosque, Violeta Demonte, Gramática descriptiva de la lengua española, Espasa, Real
Academia Española, Colección Nebrija y Bello.
Brăescu 2007 = Raluca Brăescu, Despre atributul categorial sau falsa apoziŃie neizolată, în Stan, Zafiu,
Nicolae 2007, p. 15–22.
Brăescu 2009 = Raluca Brăescu, Există a treia clasă de adjective?, în Zafiu, Croitor, Mihail 2009, p. 9–22.
Brugè 2002 = Laura Brugè, The position of demonstratives in the extended nominal projection, în Cinque
2002, p. 15–53.
Chomsky 1995 = Noam Chomsky, The Minimalist Program, Cambridge − Mass, MIT Press.
Cinque 2002 = Guglielmo Cinque (ed.), Functional structure in DP and IP. The cartography of syntactic
structures, vol. I., Oxford, Oxford University Press.
Coopman et al. 2000 = Peter Coopmans, Martin Everaert, Jane Grimshaw, Lexical specification and insertion,
Amsterdam – Philadelphia, John Benjamins.

11
Cornilescu 1992 = Alexandra Cornilescu, Remarks on the determiner system of Rumanian: the demonstratives
AL and CEL, în „Probus”, 4, p. 189–260
Cornilescu 2001 = Alexandra Cornilescu, Romanian nominalizations: case and aspectual structure, în Journal of
Linguistics, 37, p. 467–501.
Cornilescu 2009 = Alexandra Cornilescu, Measure phrases and the syntax of Romanian nouns and adjectives, în
„Bucharest Working Papers in Linguistics”, vol. XI, nr. 1, p. 35–66.
Cornilescu & Nicolae 2009 = Alexandra Cornilescu, Alexandru Nicolae, EvoluŃia articolului hotărât şi genitivul în româna
veche, Zafiu, Stoica, Constantinescu 2009, p. 647–669.
Cornilescu & Nicolae 2011 = Alexandra Cornilescu, Alexandru Nicolae, Nominal Peripheries and Phase Structure in the
Romanian DP, în „Revue Roumaine de Linguistique”, vol. LVI, nr. 1, p, 35–68.
Cornilescu & Nicolae (sub recenzie) = Alexandra Cornilescu, Alexandru Nicolae, Nominal ellipsis as definiteness and
anaphoricity: the case of Romanian, sub recenzie la „Lingua”.
Corver & van Riemsdijk 2001 = Norbert Corver, Henk C. van Riemsdijk (eds.), Semi-lexical categories: the function of
content words and the content of function words, Berlin, Mouton De Gruyter.
Coşeriu 1955-1956/2004 = Eugeniu Coşeriu, Determinare şi cadru. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii,
publicat în volumul Eugeniu Coşeriu, Teoria limbajului şi lingvistica generală, ediŃie în limba
română de Nicolae Saramandu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, p. 287–329. Varianta
orginală: Determinación y entorno, în „Romantistisches Jahrbuch”, VII, 1955 – 1956, p. 29–54.
Croitor 2008 = Blanca Croitor, 2008, Aspecte privind acordul în determinare în limba română veche, în Pană
Dindelegan 2008, p. 213–218.
Dowty 1991 = D. Dowty, Thematic proto-roles and argument selection, în „Language”, 67, p. 547−619.
DSL = A. Bidu-Vrănceanu, C. Călăraşu, L. Ionescu-Ruxăndoiu, M. Mancaş, G. Pană Dindelegan,
DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, ediŃia a II-a, Bucureşti, Nemira.
Florea 1983 = Melania Florea, Structura grupului nominal în limba română contemporană, Bucureşti,
Editura ȘtiinŃifică şi Enciclopedică.
Frâncu 1984 = C. Frâncu, 1984, Vechimea şi răspândirea unor pronume, adjective pronominale şi numerale
cu articolul nehotărât: un alt(ul), un al doilea, un acelaşi, în „Analele ştiinŃifice ale
UniversităŃii „Al. I. Cuza” din Iaşi” (Serie nouă), SecŃiunea III, e. Lingvistică, Tomul XXX, p.
33–43.
Giurgea 2008 = Ion Tudor Giurgea, Recherches sur la structure interne des pronoms et des expressions
nominales sans nom exprimé, teză de doctorat nepublicată, Universitatea Paris 7
Giurgea 2010 = Ion Tudor Giurgea, Pronoms, determinants et ellipse nominale, Bucureşti, Editura
UniversităŃii din Bucureşti.
Giusti 1993 = Giuliana Giusti, La sintassi dei determinanti, Padua, Unipress.
Grimshaw 1991 = Jane Grimshaw, Extended projection, ms. Brandeis University.
Grimshaw 2000 = Jane Grimshaw, Locality and extended projection, în Coopmans et al. 2000, p. 115–133.
Grimshaw 2005 = Jane Grimshaw, Words and structure, Center for the Study of Language and Information,
Leland Stanford Junior University.
Huddleston, Pullum 2002 = Rodney Huddlestone, Geoffrey K. Pullum, The Cambridge Grammar of the English
Language, Cambridge, Cambridge University Press.
Ihsane & Puskas 2001 = T. Ihsane, G. Puskàs, 2001, „Specific is not Definite”, în GG@G Generative Grammar in
Geneva, 2, p. 39–54.
Iordan, GuŃu Romalo & Niculescu 1967 = Iorgu Iordan, Valeria GuŃu Romalo, Al. Niculescu, Structura morfologică a
limbii române contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică.
Jackendoff 1977 = Jackendoff, R., 1977, X[-bar] Syntax, Cambridge, MA, MIT Press.
Julien 2005 = Marit Julien, Nominal phrases from a Scandinavian perspective, Amsterdam – Philadelphia,
John Benjamins.
Kayne 1994 = Richard S. Kayne, The antysimmetry of syntax, Cambridge – Mass, MIT Press.
Ko, Ionin, Wexler 2010 = Heejeong Ko, Tania Ionin, Ken Wexler, The role of presuppositionality in the second
language acquisition of English articles, în „Linguistic Inquiry”, vol. 41, nr. 2, p. 213–254.
Lekakou & Szendrıi 2007 = Marika Lekakou, Kriszta Szendrıi, Eliding the noun in close apposition, or Greek
polydefinites revisited, în „UCL Working Papers in Linguistics”19, p. 129−154.
Lyons 1999 = Christopher Lyons, Definiteness, Cambridge, Cambridge University Press.
Nedelcu 2009 = Isabela Nedelcu, Categoria partitivului în limba română, Bucureşti, Editura UniversităŃii din
Bucureşti.
Nicolae 2008 = Alexandru Nicolae, Altul vs un altul. Noi explicaŃii, în Pană Dindelegan 2008, p. 119–126.
Nicolae (mss.) = Alexandru Nicolae, Alternative and identity determiners, în pregătire pentru Romanian
Grammar: A linguistic introduction, coordonată de Gabriela Pană Dindelegan; Institutul de
lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti.

12
Niculescu 2008 = Dana Niculescu, Mijloace lingvistice de exprimare a posesiei în limba română, Bucureşti,
Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Pană Dindelegan 1992 = Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxă şi semantică. Clase de cuvinte şi forme gramaticale cu
dublă natură, Bucureşti, Tipografia UniversităŃii din Bucureşti.
Pană Dindelegan 2003 = Gabriela Pană Dindelegan, Elemente de gramatică. DificultăŃi, controverse, noi interpretări,
Bucureşti, Humanitas.
Pană Dindelegan 2007 = Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Limba română – stadiul actual al cercetării, Bucureşti,
Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Pană Dindelegan 2008 = Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Limba română − Dinamica limbii, dinamica interpretării,
Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Pană Dindelegan, Dragomirescu & Nedelcu 2010 = Gabriela Pană Dindelegan, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu,
Morfosintaxa limbii române, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Renzi, Salvi, Cardinaletti 2001 = Lorenzo Renzi, Giampaolo Salvi, Anna Cardinaletti (eds.), Grande grammatica italiana di
consultazione, Bologna, il Mulino,.
Roberts & Roussou 2003 = Ian Roberts, Anna Roussou, Syntactic Change. A minimalist Approach to Grammaticalization,
Cambridge, Cambridge University Press.
Rooth 1985 = M. Rooth, Association with focus, teză de doctorat, Universitatea din Masschusetts, Amherst.
Ross 1967 = John Robert Ross, Constraints on variables in syntax, teză de doctorat,
Cambridge−Massachusetts, Massachusetts Institute of Technology.
Salvi & Vanelli 2004 = Giampaolo, Salvi, Laura Vanelli, Nuova grammatica italiana, Bologna, il Mulino.
Solà, Lloret, Macaró 2002 = Solà, Joan, Maria-Rosa Lloret, Joan Mascaró, Manuel Pérez Saldanya (eds.), Gramàtica del
català contemporani, Barcelona, Editorial Empúries.
Stan 2003 = Camelia Stan, Gramatica numelor de acŃiune din limba română, Bucureşti, Editura
UniversităŃii din Bucureşti.
Stan 2005 = Camelia Stan, Categoria cazului, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Stan 2007a = Camelia Stan, Articolul „nişte”, în Pană Dindelegan 2007, p. 199–205.
Stan 2007b = Camelia Stan, Cuantificarea grupului nominal prin recategorizare semantico-gramaticală, în
Stan, Zafiu, Nicolae 2007, p. 197−201.
Stan 2009 = Camelia Stan, Ierarhia constituenŃilor în grupul nominal, în Zafiu, Croitor, Mihail 2009, p.
231−236.
Stan 2010 = Camelia Stan, , Sur la syntaxe des groupes nominaux à plusieurs determinants en roumain,
lucrare prezentată la cel de al 26-lea Congres InternaŃional de Lingvistică şi Filologie
Romanică, Valencia, Septembrie 2010.
Stan, Zafiu, Nicolae 2007 = Camelia Stan, Rodica Zafiu, Alexandru Nicolae (eds.), Studii lingvistice. Omagiu profesoarei
Gabriela Pană Dindelegan, la aniversare, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.
van Langendonck 2007 = Willy van Langendonck, Theory and typology of proper names, Berlin – New York, Mouton
de Gruyter.
Zafiu, Croitor, Mihail, 2009 = Rodica Zafiu, Blanca Croitor, Ana-Maria Mihail (eds.), Studii de gramatică. Omagiu
Doamnei Profesoare Valeria GuŃu Romalo, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.
Zafiu, Stoica, Constantinescu 2009 = Rodica Zafiu, Gabriela Stoica, Mihaela N. Constantinescu (eds.), Limba română.
Teme actuale, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan − Al. Rosetti”

Bucureşti, Calea 13 Septembrie 13
nicolae_bibi@yahoo.com

13