Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

DRĂGHICI, DANIELA
Sărbători tradiționale la români: auxiliar
didactic / Drăghici Daniela, Brăila, Editura Lucas,
2020
Conține bibliografie
ISBN 978-606-8983-91-2

2
 DRĂGHICI DANIELA

SĂRBĂTORI TRADIȚIONALE
DE PRIMĂVARĂ LA ROMÂNI

3
4
 DRĂGHICI DANIELA

SĂRBĂTORI TRADIȚIONALE
DE PRIMĂVARĂ LA ROMÂNI

Auxiliar didactic

Brăila
Editura LUCAS

5
 CUPRINS
1 IEPURAȘUL DE PAȘTE – ACTIVITĂȚI PENTRU
COPII HARNICI, Anghel Oana-Cristina, Şcoala
Gim. „Anton Pann”, Brăila.......................................... 7
2 PROIECT DIDACTIC, Andronache Cristina
Andreea, Şcoala Gimnazială Crevedia ...................... 9
3 DE PAȘTI, Ates Nadea, Grădinița PN nr 12, Arad..... 15
4 PROIECT DE ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ, 100 ZILE DE ŞCOALĂ
ŞI 1 MARTIE, Scară Adelina- Elena, Băjenaru
Carmen-Mihaela, Şcoala Gimnazială „Ion Băncilă”,
Brăila............................................................................ 17
5 PRIMĂVARA, Braicău Carmen Camelia,
Grădinița nr.13 Focșani................................................ 19
6 MĂRȚIȘORUL – TRECUT ȘI PREZENT (studiu de
specialitate), Brănișteanu Georgeta, L.T.Bâlteni, Gorj 21
7 SCENETĂ CU PĂPUȘI MÂNUITE
IEPURAȘUL POZNAȘ, Chirilă Silvia, Școala Gimn.
“Radu Tudoran”, Brăila .............................................. 24
8 PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
INTEGRATĂ, Ciocu Valeria Niculina, Toader
Nicoleta Daniela, G. P. P. Nr. 6 Buzău .................... 26
9 PROIECT DIDACTIC, Coman Didina, Școala
Gimnazială „Mihai Eminescu” Brăila......................... 29
10 TRADIȚIA SFINȚILOR MUCENICI, Constantin
Safta, Școala Gimnazială “Vasile Alecsandri”, Brăila 34
11 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI, Coșeru Ana
Vasilica, Teodor Elena Sanda, Școala Gimnazială
„G.E. Palade”, Buzău................................................... 37
12 STRADA NU E LOC DE JOACĂ, Croitoru
Georgiana Esrnestina, Școala Gimn. “Teodor
6
 Bălășel”, Ștefănești, Vâlcea .......................................... 42
13 PROIECT DE ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ, Cupa-Lazea Viorica,
Școala Gimnazială Pianu de Sus, Structura Strungari 46
14 DESPRE PAȘTE- CE SEMNIFICAȚIE ARE CEA
MAI MARE SĂRBĂTOARE CREȘTINĂ, Drăghici
Daniela, Școala Gimnazială “Mihai Eminescu”,
Brăila........................................................................... 50
15 SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA ROMÂNI, Firu
Carmen, Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu...................... 56
16 MĂRȚIȘORUL- TRADIȚIE ȘI SIMBOL, Florea
Diana-Maria, Școala Gimnazială „ Tudor
Vladimirescu”, Tg.-Mureș........................................... 59
17 LEGENDELE MĂRȚIȘORULUI, Fulga Mariana
Liceul Teoretic “Ion Gh. Roșca”, Osica de Sus, Olt.... 63
18 CREATIVITATEA ÎMPREUNĂ CU VOI, COPIII!
Gheorghiu Ionela, Grădinița nr 13. Focșani .............. 67
19 PROIECT EDUCAȚIONAL„MĂRȚIȘORUL ÎN
SUFLET DE COPIL”, Goran Izabela Georgeta
Lic. Teoretic “Aurel Vlaicu”, Breaza......................... 70
20 PROIECT DIDACTIC ,,DAR PENTRU MAMA”
Grigoraș Anca-Maria, Grădinița cu Program
Prelumgit.Nr.6 Botoșani.............................................. 74
21 MĂRŢIŞORUL ÎNTRE TRADIŢIE ŞI
MODERNISM, Hornea Florentina , CSEI BRĂILA.. 80
22 100 DE ZILE ,,ALBINUŢELE VESELE”,Lazăr
Emilia, Şcoala Gimnazială ,,M. Kogălniceanu”,
Brăila.......................................................................... 83
23 “8 MARTIE – E ZIUA MAMELOR DIN LUMEA
ÎNTREAGĂ”, Matei Andreea Alina, Grădinița PN
Ciocănăi, Comuna Moșoaia, Jud. Argeș...................... 89
24 TRADIŢII ŞI OBICEIURI PASCALE, Mesia
7
 Maria-Denisa, Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu............ 92
25 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE PAŞTI, Micu Cristina
Maria, Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu………………. 95
26 PERIOADA ŞI CARACTERISTICILE
OBICEIURILOR DE PAŞTE, Milin Amalia Steluţa,
Liceul Teoretic , Com. Peciu Nou............................... 98
27 TRADIŢII ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE
PAŞTE, Mircea Săndica , CSEI BRĂILA................... 101
28 ROLUL ȘI EFICIENȚA ACTIVITĂȚILOR
EXTRAȘCOLARE, Zamfir Nicoleta, Școala
Gimnazială "Duiliu Zamfirescu" Focșani.................... 106
29 PLAN DE ACȚIUNE ÎN VEDEREA INTEGRĂRII
ÎN ȘCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU RISC
DE ABANDON, Paveloni Daniela Rocsana, Liceul
Teoretic ,,Traian Vuia” , Făget, Timiș......................... 109
30 SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI ÎN SATELE
BIHORENE, Perțe Floare, Rimay Annamaria, Școala
Gimnazială nr.1 Tăuteu, Bihor.................................... 113
31 PENTRU TINE, MAMĂ!, Pruteanu Mariana,
Costache Dorina-Adela, Școala Gimnazială Grebănu
–Buzău......................................................................... 116
32 OBICEIURI DE SFINTELE PAŞTI, Radu Andreea
Grădinița P.P. nr 29, Sibiu........................................... 119
33 1 MARTIE: MĂRȚIȘORUL – TRADIȚII,
SEMNIFICAȚIE ȘI ORIGINE, Sava-Răduca Ionela
Grădinița PP nr 13, Focșani......................................... 123
34 ,,SĂRBĂTORILE ANOTIMPULUI PRIMĂVARA
”-PROIECT TEMATIC, Streianu Anișoara, Marușca
Petrișoara, Grădinița cu PP „Floarea-Soarelui” Reșița 125
35 „SĂRBĂTOREA PAȘTELUI ÎN SUFLET DE
COPIL”, Toader Voicu Ioana Macrina, Lic. Teoretic
“Aurel Vlaicu”, Breaza............................................... 128
8
IEPURAȘUL DE PAȘTE – ACTIVITĂȚI PENTRU
COPII HARNICI
Prof. înv. primar Anghel Oana-Cristina
Şcoala Gimnazială „Anton Pann”, Brăila

De ce vine Iepuraşul
„Se povesteşte că în timpuri foarte vechi, cadourile de Paşti
pentru copii erau aduse, ca şi în ultima lună a anului, de un
bătrânel cumsecade. El umbla cu sacul în spinare şi ducea
copiilor cuminţi ouă colorate, jucării, ciocolată şi bomboane.
Dar de la o vreme, moşneagul simţi că nu mai are putere să
colinde fiecare casă, de la cele din oraşe, de la câmpie, până la
cele aşezate în înălţimea munţilor. Astfel, el ceru lui Dumnezeu
un ajutor pentru împărţitul darurilor. Căsuţa bătrânului se afla
la marginea unei păduri nesfârşite. Acolo l-a trimis Dumnezeu
să-şi aleagă ajutorul pe care îl credea cel mai potrivit.
A plecat bătrânul, sprijinit într-un toiag, cu desaga în spinare. A
întâlnit un urs. „Ursul, se gândea el, ar putea să fie destul de
bun pentru o astfel de treabă. Are spinarea destul de puternică
pentru a duce miile de daruri prin toate colţurile lumii.” Dar
apoi şi-a dat seama că mulţi copii s-ar speria de el.
S-a oprit pe malul unui pârâiaş. Aici, în apa limpede, se
zbenguiau peştişorii. „Poate că un peştişor s-ar putea strecura
mai uşor, să ajungă pe nesimţite lângă pătuţurile copiilor
adormiţi. Dar cum ar putea el să răzbată prin pustiurile Africii,
unde nu e strop de apă?”
Bătrânul plecă mai departe. Se opri într-o poieniţă cu
iarbă fragedă şi se întinse pe pajiştea verde. Când era aproape
să adoarmă, ţâşni pe lângă el o arătare ciudată, cu nişte urechi
lungi. Omul se ridică, dar animalul dispăru în tufişuri. Se
întinse pe iarbă şi când era gata să adoarmă, din nou se
9
 rostogoli pe lângă el un ghem de blăniţă cenuşie. A treia oară,
bătrânul se prefăcu doar adormit, şi când trecu pe lângă el, îl
prinse pe făptaş de urechile lui lungi. „Acesta este ajutorul de
care am nevoie, zise moşneagul bucuros. Iute ca fulgerul,
jucăuş ca un copilaş şi frumos ca o jucărie.”
De atunci, iepuraşul aduce copiilor cuminţi cadourile de
Paşti, iar ei îl aşteaptă cu un cuibuşor de iarbă împodobit cu
flori de primăvară.”
1. Ai citit povestea iepuraşului? Răspunde la următoarele
întrebări:
a) Cine aducea, demult, cadourile de Paşti pentru
copii?
....................................................................................
..............................................................
b) Unde l-a întâlnit bătrânul pe Iepuraş?
....................................................................................
..............................................................
c) De ce l-a ales pe Iepuraş drept ajutor?
....................................................................................
..............................................................
2. Rilă-Iepurilă vrea să vopsească nişte ouă şi are nevoie
de ajutorul vostru. A pregătit două culori, roşu şi verde,
dar pe fiecare ou are câte o operaţie matematică de
rezolvat şi pe masă a găsit următoarea cerinţă:
„Colorează-le cu roşu pe cele care au ca rezultat un
număr par şi cu verde pe cele cu rezultat impar.”
Îl ajutaţi voi?

57-23=
18 – 6 =

29 – 10 =
14+35=
10
 29 – 14 = 42+16=

3. Tu ai fost cuminte? Scrie un mesaj pentru Iepuraş şi

spune-i ce dar aştepţi.
..........................................................................................
..........................................................................................
.........................................................

4. Realizează un desen potrivit textului pe care l-ai citit.

PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: Şcoala Gimnazială Crevedia
Învățător: Andronache Cristina Andreea
Clasa: I “Ciupercuţele”
Aria curriculară: Arte şi tehnologii
Disciplina: Arte vizuale şi abilitaţi practice
Unitatea tematică: Vestitorii primăverii
Discipline integrate: Comunicare în limba română
Muzică şi mişcare
Dezvoltare personală
Tema plastică: „Buchețele de ghiocei”
Subiectul: Tehnici simple: decupare după contur

11
 Scopul: Consolidarea priceperilor şi deprinderilor de a utiliza
tehnici de lucru specifice vârstei motrice , decupare după
contur
Competenţe specifice:
Arte vizuale și abilități practice:
2.1 – Identificarea unor caracteristici/ proprietăți ale
materialelor întâlnite în mediul cunoscut;
2.3 – Realizarea de obiecte / construcții / folosind materiale
ușor de prelucrat și tehnici accesibile;
Competenţe activate:
Comunicare în limba română:
1.1 Identificarea semnificaţiei unui mesaj oral, pe teme
accesibile, rostit cu claritate;
Muzică și mișcare:
2.1. – Cântarea individuală sau în grup, asociind
acompaniamentul sugerată de text și de ritm;
Dezvoltare pesoanală
2.1 Asocierea emoţiilor de bază cu elemente simple de limbaj
nonverbal şi paraverbal;

Obiective operaţionale:
(O1) 2.1.1 – să denumească materialele și ustensilele necesare
realizării produsului; (obiectivul se consideră realizat dacă
fiecare elev recunoaște materialele și ustensilele de lucru);
(O2) 2.3.1 – să utilizeze tehnica decupării în realizarea
ghiocelului ( obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev
decupează corect ghiocelul);
(O3) 2.3.2 – să aprecieze obiectiv lucrările proprii şi pe cele
ale colegilor, pe baza criteriilor anunţate (obiectivul se
consideră realizat dacă fiecare elev apreciază lucrările
folosindu-se de criteriile de evaluare)
Strategii didactice:
12
Metode şi procedee: conversaţia, observarea, explicaţia,
expunerea, exerciţiul, turul galeriei.
Mijloace de învăţământ: laptop, prezentare ppt,
videoproiector, foarfece, jetoane- ghiocei, culori, lipici,
macheta, planşă cu etapele de lucru, beţisoare,lucrările elevilor,
emoticoane, calendarul „emoţia zilei”.
Modalităţi de organizare a colectivului: frontal, individual,
în pereche , în grup
Resurse temporale: 35 min+ 10 min activităţi în completare

13
Desfăşurarea activităţii
Mome Ob Conţinutul Strategii didactice Evalu
n Op ştiinţific Metode Mijloace Forme are
tele şi de de
lecţiei procedee învăţămâ organiz
nt are
1.Mom Se vor
entul asigură
organiz condiţiile Frontal
atoric necesare
pentru
desfăşurarea
optimă a orei
2. Propun Conversa Laptop Frontal
Captar elevilor să ţia
ea urmărească
atenţiei un material
„Legenda
ghiocelului”.
3. Se prezintă
Anunţa tema şi
rea obiectivele Conversa Frontal
temei orei:”Astăzi ţia
şi a vom realiza
obiecti bucheţele de
velor ghiocei,vom
colora, vom
decupa, vom
asambla în
perechi
bucheţelul.

14
4. Se solicită Observar Foarfece, Frontal
Dirijar 2.1 şcolarilor să ea jetoane –
ea .1 identifice ghiocei,
învăţări materiale . culori,lip
i Se prezintă Explicaţi ici
planşa cu a macheta In
etapele de Expuner beţisoare perechi
lucru : ea
-să colorați
imaginea Conversa Plaşă cu
unui ghiocel; ţia etapele
-să decupați de lucru
corect
ghiocelul; Foarfece,
-aplicarea jetoane – Individ
lipiciului din ghiocei, ual Proba
interior către Conversa culori,lip practi
2.3 exteriorul ţia ici că
.1 desenului; macheta In
-să aşezaţi Exerciţiu beţisoare perechi
beţisorului pe l laptop
mijlocul
spatelui unui
ghiocel; Conversa
-să asamblați ţia
în perechi Exercitiu
buchețelul de l
ghiocei;
-să
“plantați”buc
hețelele pe
polistiren.
Se va solicita
15
 elevilor să
realizeze
lucrarea,
ţinând seama
de indicaţiile
primite,
criteriile de
evaluare pe
fond muzical
-„Primăvara
piticilor”.
5.Eval Solicit Explicaţi Lucrările analiz
uarea 2.3 şcolarilor să a elevilor Grup a
.2 aprecieze emoticoa produ
lucrările, Turul ne Individ selor
acordând o galeriei ual activit
faţă veselă Conversa ăţii
pentru cei ţia
care au
respectat
criteriile de
evaluare, iar
pentru cei ce
nu au
respectat o
faţă tristă.
6 . ”Emoția Conversa Emotico Frontal
Activit zilei”- copiii tia ane
ate de completează ”Emoția
comple calendarul cu zilei”
tare emoția zilei
prin
joc
16
 7 . Sunt emise Conversa Frontal apreci
Apreci aprecieri ţia eri
eri şi asupra verbal
recoma comportamen e
dări tului colectiv global
al şcolarilor.

Bibliografie:
1. “Programa şcolară pentru clasa I”, Ministerul Educaţie
Naţionale, Bucureşti 2013
2.Educație plastică în învățământul primar-Sugestii metodice
pentru învățători, Editura ”Gheorghe-Cârțu Alexandru”,
Craiova 1996
3. www.didactic.ro

DE PAȘTI
Ates Nadea
Grădinița PN nr 12, Arad

Când Doamne ochii i-ai deschis

În lumea ce îți aparține,
Tot cu blândețe ai primit
Și cuiele in mâini la tine.
Iar ,de atunci sărbătorim
În fiecare an de Paște
Pe Domnul Cel însângerat
Urcat sus pe o cruce
Iar Golgota,tărâmul sfânt
Udat cu lacrimi multe
Rămâne un martore tăcut
Al lucrurilor noastre,
17
Unde păcatul sa iertat
Și omul va renaște.

DE PAȘTI
Ates Nadea
Grădinița PN nr 12, Arad

Off,Doamne,cum de am putut
Pe-o cruce sus ,noi a te pune,
Ce suflet mare Ai avut
Căci, nu ne-ai nimicit în cale
O lume mare de păcat
Prin sânge Tu ai curățat
Atât de mult Tu ne-ai iubit, Părinte drag!
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Își spun de-atunci creștinii în cale
Și fac din asta sărbătoare
În fiecare an de Paști

MARTIE
Ates Nadea
Grădinița PN nr 12, Arad
Martie,martie călător
Te-am așteptat cu mult dor
Să te simt în palma mea
Mărțișor să pot avea
Și cu drag să le ofer
Fetelor,femeilor,
18
Celor ce îmi sunt aproape
Dragoste și sănătate
Puritate și iubire
Sunt acum în două fire!

MARTIE
Ates Nadea
Grădinița PN nr 12, Arad

Am împletit cu drag și voie bună

Două șnururi legate împreună
Cel Roșu-Dragostea ca să-ți arate,
Iar Albul-Puritate,Sănătate.

PROIECT DE ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ
100 ZILE DE ŞCOALĂ ŞI 1 MARTIE

prof.înv.primar Băjenaru Carmen-Mihaela

prof.înv.primar Scară Adelina- Elena
Şcoala Gimnazială „Ion Băncilă”, Brăila

Cu fiecare serie de copii, în clasa pregătitoare

sărbătorim primele 100 de zile din viaţa de şcolar. Pe parcursul
anului numărăm zilnic zilele de şcoală, iar atunci când se
împlinesc 100 dăm o petrecere pentru a marca evenimentul.

19
 Încă de la începutul anului prezentăm părinţilor în ce
constă această sărbătoare. În afara activităţilor specifice acelei
zile, elevii, pe parcursul anului trebuie să pregătească o colecţie
din 100 de obiecte. Aceştia aşteaptă nerăbdători momentul şi se
pregătesc intens, realizând nişte colecţii minunate.
Anul acesta sărbătoarea celor 100 de zile de şcoală a
fost în preajma zilei de 1 Martie. Pe lângă activităţile de
matematică şi limba română, am discutat şi despre importanţa
mărţişorului. Acest obiect micuţ legat cu două fire împletite,
înnodate, alb și roșu, semnifică lupta vieții asupra morții, a
sănătății împotriva bolii. De asemenea mărțișorul este
considerat un talisman al norocului, al bunăstării și al prețuirii.
Mărțișorul este considerat şi un simbol al primăverii, al
revenirii la viață a naturii și a tot ce o înconjoară. Mărțișorul
este purtat la vedere timp de aproximativ două săptămâni sau
toată luna martie, pentru că aduce optimism și credință.
Le-am povestit copiilor şi câteva legende despre
mărţişor, despre Baba Dochia care ar fi tors firul de mărţişor în
timp ce urca cu oile la munte şi le-am prezentat şi câteva
obiceiuri şi tradiţii de mărţişor.
La finalul activităţilor copiii le-au realizat mămicilor
mărţişoare, iar acestea i-au răsplătit cu pupici, îmbrăţişări şi un
tort delicios.
Această activitate este şi un mod de apropiere între
părinţi şi copii, dar şi între părinţi şi cadrul didactic.

20
Bibliografie:
1.Internet: Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii

PRIMĂVARA
prof. Braicău Carmen Camelia
Grădinița nr.13 Focșani
Primăvara s-a grăbit să vină
Peste sat, peste colină
Soarele mai des apare,
Încălzind întreaga zare.

Dragi copii, veniți în curte,

Flori și gâze azi sunt multe.
Ne jucăm frumos la soare,
Apoi facem hora mare.

În parc la noi aici,

Vezi flori multe, colo-ici,
Gâze, fluturi și albine
Una pleacă, alta vine.

Lumea toată-i ocupată

Și furnica-i agitată,
21
Vrea de-acum să își adune
Doar provizii foarte bune.

Vremea caldă și frumoasă,

Floarea mândră-mpărăteasă,
Parfumată ne zâmbește,
Primăvara și ea o iubește.

HĂRNICIE
prof. Braicău Carmen Camelia
Grădinița nr.13 Focșani
De mult timp eu mă gândesc
De grădină să-ngrijesc.
Cu sapa să sap pământul,
Iar cu grebla îndrept totul.

Pun seminţele de flori

Şi le ud adeseori.
Când plăntuţele răsar,
Zi de zi stau ca pe jar.

Ele mă vor răsplăti?

Oare când vor înflori?
După muncă şi răsplată:
Uite o floare colorată!

Foarte frumos parfumată!

Plină e grădina toată.
Dar iată şi fluturaşi,
Coloraţi şi drăgălaşi.

22
Dansează veseli în grădină,
Cât afară e lumină.
Și o vor porni iară,
Doar când soarele o să răsară.

MĂRȚIȘORUL – TRECUT ȘI PREZENT

(studiu de specialitate)

Brănișteanu Georgeta
L.T.Bâlteni, Gorj

Mărţişorul reprezintă una din cele mai semnificative

contribuţii ale românilor la păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor
naţionale. Reprezintă simbolul primăverii, al norocului, al
prosperităţii.Se foloseşte de la începutul până la sfârşitul lunii
anului cu acelaşi nume. Este dăruit fetelor şi femeilor.
În zona noastră,Oltenia, mărţişorul se oferă femeilor,
fetelor de către bărbați, băieți, pe 1 Martie şi femeilor
(mamelor în special) de către bărbaţi pe data de 8 Martie, în
semn de iubire, preţuire şi respect, împreună cu un alt simbol al
primăverii –buchetul de ghiocei .Mărţişorul este dăruit însoţit
de cuvinte pline de urări şi se poartă în piept sau la mână, cu
convingerea că este purtător de noroc. De ceva timp, în sate,
mărţişorul mai poate fi zărit şi la pălăria vreunui bărbat sau
căciula unui copil, fiind purtat cu mândrie şi veselie.
Copiii sunt cei care se bucură primii, atât de venirea primăverii,
cât şi de primele ei semne, printre care, unul dintre cele mai
importante, este mărţişorul. Este confecţionat cu bucurie la
orele de educaţie tehnologică sau abilităţi practice din diferite
materiale (hârtie, material textile, mărgele, scoici, fire de lână
sau aţă, etc). Aţa mărţişorului o realizăm din fire de culoare
albă şi roşie prin tehnica răsucirii. Elevii sunt entuziasmaţi ,
23
creativi şi, la final, sunt bucuroşi de rezultatul muncii lor ,
ştiind că mamele vor fi emoţionate şi fericite când vor primi
aceste mărţişoare făcute cu mâinile lor.
Înainte de a fi oferit, copiii adresează câteva cuvinte
spuse din suflet, cuvinte foarte bine căutate dinainte, pentru a
lăsa ecou in inima celei ce primeşte mărţişorul. Acest simbol al
primăverii poate îmbraca diferite forme,mărimi sau culori,însă
e nevoie de interes şi imaginaţie din partea noastră, a cadrelor
didactice şi a copiilor.
Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul
timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El
ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în
timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă.
Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în
alb şi roşu înşirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate,
ceramic şi florile le-au luat locul. Istoric, originile sărbătorii
mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consider că ea a
apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era
sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu
era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației.
Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul
însemnând pace, iar roșu – război.
Mărțișorul care este un mic obiect de podoabă legat de
un șnur, împletit dintr-un fir alb, și unul roșu, apare în tradiția
românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele
primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn
al sosirii primăverii. Acesta simbolizează lupta contrastelor –
noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu
vara. El se purta la începutul primăverii, în preajma
Mucenicilor, Paştelui şi Floriilor. Se spune că cei care poartă
mărţişor vor fi sănătoşi, norocoşi şi feriţi de deochi. Împreună
cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea
mai reprezentativă fiind ghiocelul. An de an de 1 Martie ne
24
recăpătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi sporul
în toate. Martie este momentul în care oamenii încep să caute
primul ghiocel, ca semn al venirii primăverii cu adevărat.
Acum frigul începe să se împletească cu razele soarelui,
întunericul cu lumina şi după o iarnă grea cu omăt mare,
învinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii şi
regenerării este invocate prin Mărţişorul pe care-l dăruim celor
dragi, ca mic semn ce ne dorim să le aducă fericire şi noroc.
Poetul George Coşbuc, într-un studio dedicate
mărţişorului afirma: ”scopul purtării lui este să-ţi apropii
soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu
soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi
frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi
curăţie de suflet…Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie
curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l
poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se
ofilească.”
Povestea mărţişorului spune că ,, Odată soarele coborî
într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a
pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă.
Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai
curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l
înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să
plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi
i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să
elibereze soarele. Drumullui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna
şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au
înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de
puteri şi rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer
înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au
bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald
din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau

25
flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură
de sânge se scurse în zăpada imaculată. ,,
În fiecare an, în luna martie, şcolarii noştri revigorează
această tradiţie străveche prin confecţionarea şi dăruirea de
mărţişoare cadrelor didactice ale şcolii, părinţilor, rudelor şi
chiar între ei îşi impart aceste mici simboluri ale primăverii şi
reînvierii naturii. Acest lucru favorizează dezvoltarea personală
a copilului, gândirea pozitivă și nediscriminatorie a lui,
altruismul, înţelegerea, creativitatea, capacitatea de
comunicare, valorile prieteniei, omeniei.
Astăzi nu mai credemîn puterile magice ale
mărţişorului, însă semnificaţia lui rămâne-asocierea cu bucuria
venirii primăverii, dorinţa de a adduce noroc, fericire,
sentimente de iubire, prietenie celui ce-l dăruieşte celorlalţi.

Bibliografie:
www didactic.ro

SCENETĂ CU PĂPUȘI MÂNUITE

IEPURAȘUL POZNAȘ

Prof. înv. primar Chirilă Silvia

Școala Gimnazială “Radu Tudoran”, Brăila

Personaje: Cățelușul, Ursulețul, Pisicuța, Iepurașul,

Povestitorul
Decor: pe un paravan din carton lipite floricele, fluturași,
albinuțe, soare și un copac.Povestitorul are în mână un coșuleț
cu ouă încondeiate. Copiii păpușari sunt îmbrăcați în galben iar
în mână au păpușile personaje.

26
Povestitor: Bună ziua, dragi copii! Vă voi spune o poveste cu
un iepuraș poznaș, un cățeluș cuminte, o pisicuță curioasă și un
ursuleț drăguț. Iată povestea!
Ursulețul: Ce frumos e afară! Câte albinuțe zumzăie printre
flori!
Cățelușul: Și fluturași, ursulețule! Mulți, colorați...Acum, că a
venit primăvara, toată natura se trezește la viață!
Pisicuță: Miau! Și șoriceii ies prin iarbă. Puișorii stau pe lângă
cloșcă și ciugulesc cu plăcere.
Iepurașul : Ce știți voi? Eu aduc copiilor surprize,
ouă încondeiate, cozonac. Știți cu ce ocazie?
Toți : Da! Da! Da! Vine Paștele! Ce frumos!
Povestitorul: Și s-au apucat toți să vopsească ouă, să coacă
cozonaci, pască.
Cățelușul: Sper că nu se gândește nimeni să sacrifice un
mieluț!!! Nu doresc deloc așa ceva!
Ceilalți : Nici noi! Nici vorbă! Mieluții sunt prietenii noștri!
Iepurașul : Vai, am spart un ou! Ce mă fac?
Ursulețul : Nu e prea bine, dar ce să faci? Greșeala a fost
făcută. Fii mai atent cu ele! Ouăle sunt gingașe, sensibile.
Pisicuță : Miau! Ce-aș mânca un oușor!
Iepurașul : Uite! Ia-l pe cel spart de mine. Ha! Ha! Ha!
Cățelușul : Nu mai glumiți! Faceți treabă că acum vine
noaptea de Înviere și trebuie să mergem la biserică să luăm
Lumină! Treaba să fie gata, nu-i așa?
Povestitorul : Și au lucrat cu spor terminând totul la timp. Ce
frumos a fost de Paște! Toți s-au gătit și au stat la masă că o
familie mare și fericită. Hristos a Înviat, copii!

La final, copiii sunt serviți cu cozonac și ouă roșii.

27
 PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
INTEGRATĂ

prof. înv. preșc. Ciocu Valeria Niculina,

prof. înv. preșc. Toader Nicoleta Daniela
G. P. P. Nr. 6 Buzău

GRUPA: Mare
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Cu ce și cum exprimăm
ceea ce simțim?”
TEMA SAPTĂMÂNII: „Primăvară, bine ai venit!”
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: „1 Martie-Ziua Mărțișorului”
TIPUL DE ACTIVITATE: Mixtă
COMPONENȚA ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ(A.D.P.)
Întâlnirea de dimineață: „Bună dimineața, mărțișoare!”
Rutine: Primirea copiilor, servirea mesei, mersul la toaletă.
Tranziții: „Iarnă, să te duci cu bine!”, „Bat din palme!”,
„Mărțișoare, mărțișoare”, „Vine, vine primăvara!”.
JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER-ALESE(A.L.A.)
Joc de masă: „Puzzle cu mărțișoare”
Construcții: „Cutii pentru mărțișoare”
Artă: „Modelarea unor mărțișoare”
ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE(A.D.E)
Domeniul Limbă Și Comunicare(Educarea limbajului)- lectura
educatoarei: „Legenda mărțișorului”
Domeniul Om Și Societate(Activitate practică)- lucrare
practică: „Mărțișorul”
ACTIVITĂȚI RECREATIVE
Joc de mișcare- „Dansul mesagerilor primăverii”
28
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Stimularea curiozităţii pentru
investigarea mediului înconjurător; Dezvoltarea capacităţilor de
cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, a tradiţiilor şi
obiceiurilor legate de venirea primăverii; Stimularea
imaginaţiei creatoare şi a deprinderilor practice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: pe parcursul și la finalul
activității preșcolarii vor fi capabili:
O1: să asambleze bucăți de puzzle, formând imaginile unor
mărțișoare;
O2: să construiască cutii pentru depozitarea mărțișoarelor,
folosind piese de construcție;
O3: să modeleze mărțișoare, inspirându-se din ilustrația de pe
planșetă ;
O4: să precizeze numele poveștii și personajele acesteia, după
lectura educatoarei;
O5: să indice succesiunea momentelor din poveste, sprijiniți
de educatoare;
O6: să utilizeze materiale, unelte și tehnici de lucru variate la
realizarea mărțișorului, ajutați de către educatoare;
O7: să execute mișcări sugestive în cadrul jocului de mișcare
„Dansul mesagerii primăverii”, îndrumați de către educatoare.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee didactice: Turul galeriei, jocul,
exercițiul, munca independentă, demonstrația, conversația,
observarea, explicația, expunerea.
Mijloace de învățământ: Calendarul naturii; panoul de
prezență; puzzle-uri; piese de construit; plastilină; planșete;
elemente surpriză ( Zâna Iarna şi ghiocelul ) , planse inspirate
din conținutul povestirii prezentate, prezentare ppt, CD cu
“Primăvara” –Vivaldi, carton colorat , hârtie colorată, şnur de
mărţişor, lipici, ie din dischetă demacheantă, flori și fluturi din
hârtie colorată pentru decorarea mărțișorului.

29
Forme de organizare a activității: Frontal, individual, pe
echipe.
LOCUL DESFĂȘURĂRII: Sala de grupă
DURATA: O zi
SCENARIUL ZILEI:
Activitatea debutează cu „ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ”
ce cuprinde următoarele etape: Salutul, Prezența la grupă,
Calendarul naturii, Noutatea zilei, Mesajul zilei, Împărtășirea
cu ceilalți, Activitatea de grup.
Ulterior toți copiii „urcă” în trenulețul fermecat cu care Zâna
Primăvară merge prin țară să vestească venirea timpului
frumos. Fiecare vagon al trenului va opri la un anumit centru
deschis ( „JOC DE MASĂ”, „CONSTRUCȚII”, „ARTĂ). La
centrul „Joc de masă” copiii potrivesc bucăți de puzzle pentru
înfățișarea unor imagini cu mărțișoare. La centrul „Construcții”
preșcolarii cutii pentru depozitarea mărțișoarelor, folosind
piese de construcție. La „Artă” copiii modeleză mărțișoare,
inspirându-se din ilustrația de pe planșetă.
Programul zilei continuă cu desfășurarea activității pe domenii
experiențiale. Se lecturează de către educatoare „LEGENDA
MĂRȚIȘORULUI”, ulterior copiii realizează PROPRIILE
MĂRȚIȘOARE coroborând diferite tehnici de lucru și
materiale.
Ziua se încheie prin activitatea recreativă „DANSUL
MESAGERILOR PRIMĂVERII”.
În cadrul acestui joc copilul care a terminat primul de
confecționat mărțișorul devine un anumit mesager al
primăverii. Ceilalți preșcolari sunt alți mesagerii care vestesc
venirea primăverii printr-un dans în care toți se prind de mâini,
fac un cerc, cântând „Vine, vine primăvara!”.
La finalul jocului toți mesagerii sunt premiați cu stimulente de
către Zâna Primăvară care le mulțumește pentru că au ajutat-o

30
să aducă vremea frumoasă la ei în grupă, promițându-le că va
duce timpul frumos mai departe, în toată țara, la toți copiii.

Bibliografie:
1.Breben, S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., (2002)-Metode
interactive de grup(ghid metodi) , București: Editura Arves.
2.Culea, L.,(şi colaboratorii) (2008)-Activitatea integrată în
grădiniţă (ghid pentru cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar), Bucureşti: Editura Didactica Publishing House.
3.Popa C., (2007)-Elemente de pedagogie preşcolară aplicată,
Oradea: Editura Universităţii din Oradea.

PROIECT DIDACTIC
prof. înv. primar Coman Didina
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Brăila

CLASA:Pregătitoare
ARIA CURRICULARĂ:Matematică şi Ştiinţe ale naturii
DISCIPLINA:Matematică şi explorarea mediului
ALTE DISCIPLINE IMPLICATE: Arte vizuale şi abilități
practice, Comunicare în limba română, Muzică şi mişcare.
UNITATEA TEMATICĂ: De Paşte
FORMA DE REALIZARE: activitate integrată
TIPUL LECŢIEI: de consolidare a cunoştinţelor;
SUBIECTUL LECŢIEI: Adunarea şi scăderea numerelor
naturale in concentrul 0 - 20. Numeraţia 0-31 ;Primăvara
Competenţe generale:
Recunoaşterea şi utilizarea numerelor în calcule elementare;

31
Manifestarea curiozităţii pentru fenomene /relaţii din mediul
apropiat;
Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând
limbajul matematic şi celelalte discipline curriculare;
COMPETENŢE SPECIFICE ACTIVITĂŢII
INTEGRATE:
Matematică si explorarea mediului
1.1.Recunoaşterea numerelor în concentrul 0-31;
3.1.Manifestarea interesului pentru crearea unor probleme
simple de adunare şi scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-10,
prin explorarea unor contexte concrete ;
3.2.Manifestarea curiozităţii pentru observarea unor
fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul
apropiat în scopul identificării unor regularităţi;
5.2.Rezolvarea de probleme în care intervin operaţii de
adunare şi scădere în concentrul 0-20 cu ajutorul obiectelor;
Comunicare în limba română
1.1 Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj scurt, pe teme
familiale rostit rar şi clar;
2.1Articularea de enunţuri folosind accentual şi intonaţia
corespunzătoare intenţiei de comunicare;
3.4 Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei
mesajelor exprimate în limbaj *vizual sau verbal * în contexte
uzuale.
Muzică si mişcare
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mişcare;
Arte vizuale şi abilități practice
2.3. Realizarea de aplicaţii/ compoziţii pe baza interesului
direct;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1: să numere corect în concentrul 0- 31 în ordine crescătoare
şi descrescătoare ;
02: să completeze serii numerice lacunare;
32
03: să utilizeze cunoştinţele despre anotimpul primăvară în
contexte date ;
04: să efectueze corect exerciţii şi să rezolve probleme cu
material intuitiv;

STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: jocul didactic, explicaţia,
exerciţiul, conversaţia, problematizarea, munca independentă,
braingstormingul.
MATERIALE DIDACTICE: Planşa cu Zâna Primăvară,
palete cu iepuraşi, tăviţe cu flori de primăvară, planşa cu
părţile componente ale iepuraşului, fişe de lucru, surprize
pentru copii, videoproiector, laptop .
FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual, în
echipe de câte 4.

Desfășurarea lecției
1.Momentul organizatoric
Asigurarea unui climat educaţional favorabil.
-corectarea poziţiei în bancă se realizează prin jocul de
mişcare”Suntem atenţi”.
“Mâinile pe bancă să le aşezăm,
Iar apoi în aer să le ridicăm
Şi ca lanu-n vânt să le legănăm.
Batem toba: bum, bum, bum,
Spatele e drept acum”.
2.Captarea atenției
Se va realiza prin prezentarea unui „Ou Uriaş”care poartă un
mesaj. Un elev va citi mesajul
„Oule Uriaş,
Spune-mi tu îndată
Ce se ascunde în tine
Că vreau să ştiu bine.”(în ou se află scrisoarea de la iepuraş)
33
Dragi copii,
Iată că, mergând prin pădure,pe câmpii am întâlnit-o pe Zâna
Primăvară care era cam abătută din cauza frigului care nu mai
vroia să mai plece.
Mi-a povestit că Baba –Iarna şi Moş Crivăţ pe care voi i-aţi
întâlnit şi în “Povestea Ghiocelului” i-a furat florile ,de aceea
am trimis-o la clasa voastră s-o împodobiţi, s-o înveseliţi şi s-o
pregătiţi creştineşte, deoarece se apropie sărbătoarea “Paştelui”
.
Pentru început vă propun să vă împărţiţi pe echipe apoi, să
urmăriţi un joc P.P.T. care se numeşte “Matematică
distractivă”. Veţi număra crescător şi descrescător între 0 și
31;
Veţi preciza numerele pare şi impare, veţi afla suma şi
diferenţa dintre două numere şi veţi rezolva nişte fişe de lucru.
Răspunsurile voastre vor fi răsplătite prin flori. Florile dăruite
Zânei vor fi şi răsplata voastră. Acum vă urez mult succes!
Cu drag,
Iepurașul de Paște
3.Anunțarea temei și a obiectivelor
Se va realiza prezentând-o pe Zână Primăvară, care este
supărată căci frigul care nu mai vroia să plece i-a furat florile
de primăvară şi vă roagă s-o împodobiţi, dar şi pentru că se
apropie sărbătoarea Paştelui.
4. Dirijarea învățării
- se vor recapitula cunoştinţele matematice învăţate:(numerele
până la 20, apoi până la 30, numerele pare, impare, număraţi
din 3 în 3, număraţi din 5 în 5, din 10 în 10 până la 30.
Cu ajutorul răspunsurilor o vom împodobi pe zână.
Vor lucra în echipă câte 4 elevi care vor primi sarcini diferite
*acoperiţi cu steluţe numerele de la 11 - 31 respectând cerinţele
*acoperiţi cu narcise numerele pare ;
*acoperiţi cu brânduşe numerele impare ;
34
*număraţi din 3 în 3 şi descoperiţi-le pe rochiţa zânei;
*număraţi din 5 în 5 şi recunoaşteţi numerele acoperindu-le cu
lalele;
*număraţi din 10 în 10 şi acoperiţi numerele cu alte flori;
- Se va prezenta filmul P.P.T.”Matematică distractivă” şi se vor
scrie la tablă exerciții de adunare şi scădere până la 20. (echipa
care va calcula cel mai repede şi bine va primi „oul surpriză”).
5. Activitate recreativă
Se va cânta cântecul cu mişcare « Degetele »,de Dinu Maxer.
6. Încheierea activității
Elevii îşi înmoaie degetul în culoare şi vor lăsa o amprentă pe
floarea aleasă (floarea fericită sau floarea tristă).
Se fac aprecieri asupra desfăşurării lecţiei şi se realizează
evaluarea activităţii .

Bibliografie:
1.Ghidul cadrului didactic- clasa pregatitoare, Editura
Didactică Publishing House, 2012;
2.Revista Învăţământului Preşcolar, număr tematic de
proiectare integrată, Editura Arlequin, 2009.
3.Auxiliare de M.E.M.,C.L.R.,Editura Delta-Cart ,2012
4.O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare, (Mapa
cadrului didactic), Editura EDU, Tg. Mureș, 2016
5.O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare, (Caiet de
creație), Editura EDU, Tg. Mureș, 2016
6.Ghid practic pentru clasa pregătitoare, Ed.Delta Cart
educational-Piteşti 2012.

35
 TRADIȚIA SFINȚILOR MUCENICI
prof. înv. primar Constantin Safta
Școala Gimnazială “Vasile Alecsandri”, Brăila

Ziua de 9 martie aduce, an de an, în casele creștinilor

ortodocși sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia.
Conform cărților sfinte, cei 40 de mucenici au fost soldați
creștini ce au facut parte din armata unui voievod cumplit, pe
nume Agricolae. Acest voievod i-ar fi obligat să se închine
idolilor și, pentru că au refuzat, au fost supuși unor chinuri de
nedescris, iar, după ce au primit cununa muceniciei de la
Hristos, au fost arși pe rug și aruncați într-un râu.
Cei patruzeci de Sfinti Mucenici sunt: Chirion, Candid,
Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian,
Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie,
Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie,
Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril,
Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion,
Meliton, Aglaie.
Sfinții 40 de Mucenici reprezintă o sărbătoare
importantă a calendarului ortodox. De asemenea, ziua de 9

36
martie, reprezintă o zi importantă pentru tradiția populară,
deoarece aduce cu ea o multitudine de tradiții și obiceiuri.
În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid
mormintele și porțile Raiului, astfel în mai toate zonele țării,
atât la sate, cât și la orașe, gospodinele trebuie să coacă și să
dea de pomnă 40 de “mucenici”, “sfinți” sau “macenici”.
“Mucenicii” sunt figurine din aluat dospit și au forma
cifrei 8, cifra echilibrului cosmic, care odată scoși din cuptor se
ung cu miere și se presară cu nucă.
În unele regiuni, “mucenicii” se fierb în apă cu multă nucă,
miere și arome diverse (esență de lămâie, esență de rom,
scorțisoară, etc.)
Un alt obicei îi privește, de această dată, pe bărbați, care
trebuie să bea 40 de pahare de vin sau, daca nu este posibil,
măcar să guste de 40 de ori din această licoare magică
aducătoare de noroc și sănătate.
Conform tradiției populare, în ziua de 9 martie, Sfinții
Mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezghețare
a pământului și de slobozire a căldurii. În acest fel iau naștere o
serie de ritualuri și practici magice menite să alunge gerul și să
cheme căldura, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau
maiuri, rostirea de descântece, jocul copiilor peste foc.
Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din
Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional
și a generat o sărbătoare tradițională românească, Mucenicii
sau Macinicii. În credința popular, în ziua mucenicilor se
încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor. De aceea, în
aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum
ar fi: lovirea pământului cu bate sau maiuri, rostind descântece,
pentru ca să iasă caldura și sa intre gerul, sau jocul copiilor
peste foc. În ziua de 9 martie, în toate comunitățile rurale era
obiceiul de a se scoate plugul la arat.
După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul)
37
satului, era reparat, curățat și purificat. Între plugari se încheiau
înțelegeri pentru întovaărășire la arat, iar în dimineața acestei
zile plugul era scos în fața casei în mod festiv. Acesta era
primăvara, presărat cu numeroase obiceiuri.
Testamentul Sfinților 40 de Mucenici a fost dictat de
aceștia atunci când erau în lac Sfantului Meletie, episcopul
Antiohiei. "Așadar, să vă depărtați de orice poftă și rătăcire
lumească. Căci mărirea lumii este înșelătoare și neputincioasă,
înflorește pentru puțin și îndată se veștejește ca iarba grădinii.
Primind sfârșitul mai repede ca începutul. Mergeți mai degrabă
la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruiește bogăție
neîmpuținată celor ce aleargă la El și dă ca rasplată viața
veșnică celor ce cred în El. Timpul acesta este folositor celor ce
voiesc să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru
pocăință, pentru practicarea adevăratei viețuiri celor ce nu
amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieții este
neprevăzută. Și chiar de ai cunoaște-o, vezi ceea ce este de
folos și arată în modul acesta curăția credinței, pentru ca prin
aceasta să ștergi urma păcatelor făptuite mai înainte. Căci în
starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi și
judeca. Sârguiți-va, deci, să fiți fără greșeală în poruncile lui
Hristos, ca să scăpați de focul cel nestins și veșnic. Căci glasul
cel dumnezeiesc strigă: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate,
cinstiți iubirea, căci numai ea singura respectă datoria iubirii
frățești și se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel
vazut se cinsteste Dumnezeu Cel nevăzut."
Ziua mucenicilor este, totodată, și un prilej de
prognozare a vremii, luând naștere o serie de superstiții, dintre
care: Dacă plouă în ziua Sfinților Mucenici, atunci va ploua și
în ziua de Paști; Dacă tună de Mucenici, atunci vara va fi
prielnică tuturor culturilor; Dacă în noaptea dinaintea sărbătorii
Sfinților Mucenici va îngheța, atunci toamna va fi lungă etc.

38
 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI

prof.înv.primar Coșeru Ana Vasilica

prof. înv. primar Teodor Elena Sanda
Școala Gimnazială „G.E. Palade”, Buzău

Sărbătoarea Paştelui, alături de cea a Crăciunului, este

cea mai importantă a creştinătăţii. Am mai fi noi oare aceeaşi
dacă Iisus Hristos nu ar fi existat? Cu siguranţă, nu. De aceea,
an de an, sărbătorim aceste două evenimente majore. În jurul
lor s-au creat numeroase obiceiuri. Astfel, săptămâna ce
precede Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este plină de
semnificaţii. Începând cu Deniile şi terminând cu ciocnirea
ouălor, de două mii de ani, obiceiurile s-au cristalizat şi
definitivat. Ouãle roşii de Paşti nu pot lipsi de pe masa nici
unui bun creștin la aceastã sărbătoare. Legendele creștine leagă
simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus Hristos. Se spune că
atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins,
s-au transformat în ouă roşii. Și se mai spune că Sf. Maria,
venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş,
care s-au însângerat stând sub cruce. Se povestește că dupã ce
Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au fãcut un ospăţ de bucurie.
Unul dintre ei ar fi spus: "Când va învia cocoşul pe care-l
mâncăm și ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia și
Iisus". Nici nu și-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au şi făcut
roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Răstignirea și
Învierea reprezintã eterna legătură dintre moarte și viaţă, așa
precum renaşte natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul
vieţii. Oul, el însuși purtător de viaţă, devine un simbol al
regenerării, al purificării, al veşniciei. În tradiţia populară
românească se crede ca ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri
39
miraculoase: ele vindecă boli și protejează animalele din
gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii sunt puşi
să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte
un ou roşu și un ban de argint, pentru ca astfel copiii sã fie tot
anul sănătoşi și rumeni la faţã precum oul de Paşti și curaţi (de
ce nu, și bogaţi ?) precum argintul.
La noi, de Paşti, ouăle nu se vopsesc doar în roşu, ci și
în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate și frumos
lucrate, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale
ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscutã pentru tradiţia
- păstrată și în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri”
ouă. Armonia culorilor, delicateţea modelelor transmise din
generaţie în generaţie și măiestria execuţiei, au transformat
acest meşteşug în artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru
culori, de obicei, ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în
parte: roşu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie),
galben (lumina, bogăţia recoltelor, tinereţea), verde ( forţa
naturii, rodnicie, speranţă), albastru (sănătate, seninul cerului).
Ouă decorative de Paşti se mai fac cu vopsele în relief
(Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina),
din lemn (zona Neamţ) sau din lut (Corund-Harghita). În unele
părţi ale ţării sunt folosite ouă fierte, în alte zone, cele golite de
conţinut. Odinioară, ouăle de Paşti erau vopsite în culori
vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile
vegetale erau preparate după reţete străvechi, transmise din
generaţie în generaţie, cu o mare varietate de tehnici și
procedee. Ouăle se ciocnesc la masa de Paşti (în toate cele trei
zile ale sărbătorii) după un anumit ritual: persoana mai în
vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului
ţinut în mână de un comesean, în timp ce rostește cunoscuta
formulă ”Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu ”Adevărat a
Înviat!”

40
 Multe și frumoase sunt obiceiurile de Paşti păstrate în
România. Şi în săptămâna dinainte (Săptămâna Mare) există
obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din generaţie în
generaţie. Joia Mare, numită și Joia Patimilor sau Joia Neagră,
este ultima joi din Postul Paştelui. Toate slujbele, pomenirile și
parastasele care au început în prima sâmbătă a Postului Mare,
durează numai până în Joia Mare, zi în care se pomenesc din
nou, morţii. În unele zone ale ţării se obişnuieşte să se ducă la
biserică băutură și mâncare, care se sfinţesc şi se dau de
pomană, de sufletul morţilor. În alte regiuni, la biserică se
împart colivă și colaci. Joia Mare este considerată o zi
binefăcătoare și apărătoare a morţilor. Chiar dacă ouăle sunt
strânse în "Miecurea Păresimilor", vopsitul lor se face tot în
joia din săptămâna dinaintea Paştelui și niciodată vinerea.
Tot potrivit tradiţiei, cu ocazia acestor sărbători se
gătesc bucate specifice, cum ar fi pasca, ouăle roşii (simbol al
renaşterii) și mielul. Pasca este coaptă o singură dată pe an și
are formă rotundă, deoarece se crede că scutecele
Mântuitorului au fost rotunde. Mielul pascal își găseşte
explicaţia prin aceea că la ieşirea evreilor din robia egipteană,
aceştia au făcut o jertfă animală. Sacrificarea mielului pascal a
prefigurat jertfa Mântuitorului la Golgota, iar credincioşii
creștini au preluat gestul sacrificiului. Conform tradiţiei,
înroşirea ouălor de Paşti se face în Joia Mare, pentru că se
spune că ouăle fierte și vopsite în această zi se pot păstra pe tot
parcursul anului, fără să se strice. Se mai spune că după Joia
Mare urzicile (mâncare de post) nu mai sunt bune de mâncat,
pentru că încep să înflorească (“nunta urzicilor”). Există
credinţa că nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine
doarme în această zi va fi leneş tot anul.
Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sărbătorii de
Paşti (din Săptămâna Mare ) şi se mai numeşte și Vinerea
Patimilor ( ziua patimilor și răstignirii lui Iisus) sau Vinerea
41
Seacă (pentru că e zi de post negru pentru cei mai mulţi
români, adică nu mănâncă și nu beau nimic toată ziua). Postul
negru este ţinut în credinţa că Dumnezeu îl va feri pe cel care
posteşte de toate bolile, îl va face să fie sănătos și să-i meargă
bine tot restul anului. În Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, o
tradiţie care nu s-a pierdut este ducerea de flori la biserică
pentru Hristos și trecerea pe sub masă de trei ori, ce semnifică
poticnirile pe care le-a avut Mântuitorul atunci când și-a cărat
in spate propria cruce pentru răstignire. Cine se spovedeşte și
se împărtăşeşte în Vinerea Mare, va fi spovedit și împărtăşit
pentru tot anul. La Denia de vineri seară se cântă Prohodul
Domnului şi se ocoleşte biserica de trei ori, cu lumânări aprinse
în mână. După ce se termină Denia creştinii merg cu lumânările
aprinse până acasă. În această săptămână mare, tradiţia este ca
toate gospodinele sa facă curăţenie generală în casă, în curte și
grădini, simbol al renaşterii.
În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, toată lumea
merge la biserică pentru a asista la Învierea Domnului, pentru a
lua lumină ca să o ducă la cimitir morţilor din familie, dar și
acasă, pentru a avea lumină în viaţă şi în suflet, pentru a lua
tradiţionalele Sfinte Paşti - anafură sfinţită.
În Duminica Învierii, obiceiul este ca oamenii să poarte haine
noi, semnificaţie a primenirii trupului și a sufletului, iar
dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de
argint și se spală cu această apă pentru a fi rumenit în obraji ca
oul, pentru a fi tari ca banul și pentru a avea belşug. În această
zi toate familiile merg la biserică, cu toţi membri, pentru a lua
paşti şi a ciocni ouă roşii.
Această sărbătoare este una dintre cele mai mari şi nu
are numai o semnificaţie religioasă, ci şi una de reunire a
familiilor, de împăcare și bucurie. În prima zi de Paşti există
obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru
această aleasă sărbătoare, dar și pentru că ea semnifică
42
primenirea trupului și a sufletului, așa cum se primeneşte
întreaga natură odată cu primăvara. Masa din prima zi de Paşti
este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat
ritual. De pe masa de Paşti nu pot lipsi: ouăle roşii, caşul de
oaie, salata cu ceapă verde și ridichi, drobul și friptura de miel,
pasca umplută cu brânză sau smântână şi, mai nou, cu
ciocolată. În a doua zi de Paşti s-a mai păstrat ( în special în
Transilvania ) obiceiul udatului, având semnificaţia unui act de
purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apă sau cu parfum
persoanele ieşite în cale, în special fetele.
În fiecare primăvară, se reaprinde în sufletul nostru
flacăra speranţei și încrederii în Învierea din veac, așa cum
natura reînvie an de an, mai gingaşă cu fiecare ghiocel, mai
caldă cu fiecare mărţisor, mai plină de taine cu fiecare mugur și
fiecare frunză…

Bibliografie:
1.Ion Ghinoiu, „Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Bucureşti,
Editura Elion, 2002
2. „Viaţa creştină”, aprilie-iunie 2004
3. www.google.ro

43
 STRADA NU E LOC DE JOACĂ
PROIECT DE PARTENERIAT ȘCOALĂ –
POLIȚIE

prof. înv. primar: Croitoru Georgiana Esrnestina

Școala Gimn. “Teodor Bălășel”, Ștefănești, Vâlcea

ARGUMENT :
Educaţia rutieră reprezintă o latură esenţială privind
integrarea în civilizaţia modernă. Indiferent de vârstă, regulile
referitoare la traficul pe drumurile publice impuse de societate
pietonilor şi vehiculelor trebuie cunoscute şi respectate cu
consecvenţă şi responsabilitate.
Învăţământul primar, ca prim ciclu curricular, oferă
cadrul eficient de realizare a obiectivelor educaţiei rutiere.
Am gândit şi conceput acest proiect în ideea de a-i
ajuta pe elevi să conştientizeze pericolele la care se supun dacă
nu cunosc şi nu respectă regulile de circulaţie, dacă nu îşi aleg
locuri potrivite de joacă, departe de strada intens circulată care,
în ultimul timp, a făcut numeroase victime în rândul copiilor.
Am realizat acest parteneriat şi din dorinţa de a-i
informa corect pe elevi cu privire la rolul poliţiei în societate,
din dorinţa de a le schimba atitudinea de teamă şi reticenţă faţă
de poliţist.
Activităţile din cadrul proiectului se realizează în
colaborare cu Poliţia din localitate, în incinta școlii, în cea a
poliţiei şi prin crearea unor situaţii reale pe stradă.
Prin derularea acestui proiect dorim să stimulăm
apariţia unor atitudini şi comportamente din partea elevilor care
să-i ferească de pericolele la care se supun atunci când sunt în
situaţia de pieton, dorim să facilităm inserţia școlii în
44
comunitate şi să facem cunoscută activitatea care se desfăşoară
aici.
DURATA: anul școlar 2019 - 2020
SCOPUL PROIECTULUI: Educarea elevilor în vederea
asumării cu responsabilitate şi încredere a condiţiei de
participant la traficul rutier.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
Cunoaşterea şi folosirea limbajului din sfera educaţiei rutiere.
Cunoaşterea şi respectarea regulilor de circulaţie.
Dezvoltarea unor comportamente şi atitudini favorabile faţă de
sine şi faţă de ceilalţi participanţi la trafic.
ECHIPA DE PROIECT:
cadru didactic;
un agent de la poliţia din localitate;
minim trei părinţi
GRUPUL ŢINTĂ ( BENEFICIARII PROIECTULUI )
elevii clasei ( însuşesc şi aplică reguli de circulaţie, câştigă
încredere în propria persoană );
cadru didactic ( stabilește relaţii de colaborare cu diverse
instituţii, îşi face cunoscută munca, aplică metode noi, lărgește
sfera preocupărilor);
părinţii şi membrii comunităţii locale ( scade numărul
accidentelor rutiere, se implică în activitatea elevilor, acordă
încredere şi independenţă acestora) .
MEDIATIZAREA PROIECTULUI: afişe, fluturaşi, pliante;
discuţii cu potenţiali parteneri în activităţile următoare; invitaţii
trimise tuturor reprezentanţilor mass–media
STRATEGIA PROIECTULUI: Elementele de limbaj rutier
şi noţiunile respective sunt abordate în învățământul primar, în
cadrul unui opţional sau în timpul activităţilor de dezvoltare
personală sau liber alese. Se realizează observări, lecturi după
imagini, memorizări, cântece, jocuri de simulare, concursuri.

45
 În ceea ce priveşte formarea atitudinilor şi
comportamentelor favorabile vor fi realizate vizite în oraşul din
apropiere, plimbări, convorbiri cu diverse persoane, concursuri,
jocuri de simulare, etc. iar copiii vor fi însoţiţi şi îndrumaţi de
reprezentanţi ai poliţiei.
EVALUAREA PROIECTULUI:
realizarea unei machete;
expoziţie cu lucrările elevilor realizate în activităţile din clasă
pe tema parteneriatului;
prezentarea unui moment artistic şi a unui film realizat în
momentele importante ale proiectului la care participă părinţi,
reprezentanţi ai comunităţii locale, reprezentanţi mass-media;
portofoliul proiectului care cuprinde: documentaţia proiectului,
materialele realizate ( afişe, pliante, fluturaşi), însemnări din
timpul derulării proiectului, reflectarea proiectului în presă -
articole, opinii despre proiect

Nr. Tema Conținuturi Modalități de Data și

crt. activității realizare locul
desfășurări
i
1 Să ne -prezentarea -întâlnire de lucru Octombrie
cunoaștem! proiectului de
parteneriat si
a activităţilor
preconizate

46
2 Strada , -participanți - imagini Noiembrie
prieten sau la trafic tematice, discuții Sala de
dușman? -pericole clasă
3 Pietonul - indicatoare - observare Ianuarie
pentru directă; trecerea
pietoni; - joc de rol : „De- pentru
- reguli de a pietonii”; pietoni
circulaţie - activitate pe
corectă. stradă în prezenţa
poliţistului –
„Treci când
trebuie!”
4 Cum şi - spaţii - joc didactic : Februarie
unde ne potrivite „Aşa da , aşa împrejuri
jucăm? pentru joacă; nu!”; mile școlii
- reguli; - jocuri în aer
liber.
Poliţistul - vestimentaţia - observare Martie
prietenul - semnalele directă prin - sediul
meu poliţistului; intermediul unei Poliţiei
vizite la sediul
poliţiei din
localitate.
5 Bicicleta - aspect; - observare; Mai
- reguli de - convorbire; - curtea
circulaţie - simulare în școlii
corectă. prezenţa agentului
de circulaţie.
6 Semaforul - înfăţişare; - observarea Iunie
şi trecerea - locul de trecerilor de - oraşul
pentru amplasare; pietoni și a Drăgăşani
pietoni. - semnificaţia semafoarelor din

47
 culorilor; oraș
- joc de rol :
„Stop pe roşu,
treci pe verde!”
7 Ce am -evaluarea -portofoliul Iunie
realizat proiectului proiectului Sala de
împreună? clasă

PROIECT DE ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ
Prof.înv.primar : Cupa-Lazea Viorica
Școala Gimnazială Pianu de Sus, Structura Strungari

Data: 28.02.2020
Prof.înv.primar: Cupa-Lazea Viorica
Clasa: Pregătitoare, I,II,III
Școala Gimnazială Pianu de Sus STRUCTURA
STRUNGARI
ACTIVITATE: 1 Martie - „Mărțișor”
Obiective operaționale:
-să decupeze forma mărțișorului;
-să aplice elemente de tip paiete, sclipici, abțibilduri pe
suprafața mărțișorului;
-să înnode ața de mărțișor;
-să realizeze o expoziție sala de clasă.
Activități:
Le voi pune pe laptop legenda mărțișorului și le-o voi citi.
După terminarea lecturii discutăm despre legendă și apoi vom
trece la realizarea mărțișorului.
48
Elevii decupează o formă ( pătrat, dreptunghi sau cerc ) pe care
să o aibă
mărțișorul lor și apoi cu diferite materiale vor decora mărțișorul
cum dorește fiecare elev .Fiecare elev își va folosi imaginația .
Resurse:
-materiale: legenda mărțișorului, laptop, lipici, foarfecă,
creioane colorate, carioci, sclipici, abțibilduri, paiete, ață de
mărțișor.
-umane: învățător, elevi.
-temporale: 1 oră.

-procedurale: conversația, explicația, demonstrația, exercițiu,

observația sistematică, turul galeriei, instructajul verbal,
aprecierea verbală;
-forme de organizare: individual, frontal;
Evaluare:
Realizarea unei expoziții în sala de clasă.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Secvențe Obie Activități Metode Mijloace Forme Evalu

didactice ctive de și didactice de are
oper învățare procedee organiz
ațion are
ale
Moment O2 Asigurar Conversa lipici, Frontal
organiza ea ția foarfecă,
toric condiţiil creioane
or colorate,
necesare carioci,
desfăşură sclipici,
49
 rii abțibilduri,
activităţii paiete, ață
Pregăti de
rea mărțișor.
materialu
lui
didactic
necesar
bunei
desfăşu
rări a
activităţii
Captarea Le voi Conversa Laptop, Frontal
atenției pune pe ția imagini cu
laptop mărțișoare
legenda Explica
ghiocelul ția
ui și o să
le-o
citesc.Du
pă
termina
rea
lecturii
vom
discuta
despre
legendă
Anunța O1 După Conversa Imagini cu Frontal Obser
rea O2 discuții îi ția mărțișoare vare
temei și O3 voi siste
a anunța Explicați mati
obiective tema a că
50
lor zilei
Mărțișo
rul și le
voi
spune
obiective
le
urmărite
pe
parcursul
activității
Dirijarea O1 Le voi Conversa lipici, Frontal Obser
activită O2 arăta un ția foarfecă, vare
ții O3 model de creioane siste
mărțișor Explica colorate, Indivi mati
realizat, ția carioci, dual că
discutăm sclipici,
ce Execuția abțibilduri,
materiale paiete, ață
putem de
folosi și mărțișor.
cum
trebuie
să le
folosim
apoi
fiecare
elev își
va
realiza
propriul
mărțișor
Evaluare O4 La Conversa Frontal Prin
51
 sfârșitul ția Individ expo
activității ual ziție
fiecare Explicați
elev va a
veni și
își va
expune
mărțișor
ul pe
panou și
astfel
vom
realiza o
expoziție
a clasei
și evalua
rea
activității

DESPRE PAȘTE- CE SEMNIFICAȚIE ARE CEA

MAI MARE SĂRBĂTOARE CREȘTINĂ
prof. înv. primar Drăghici Daniela
Școala Gimnazială “Mihai Eminescu”, Brăila

Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a

creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii
veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după

52
cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se
arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi.
La câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de
Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce
şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi.
Toată această succesiune de evenimente au avut loc în numai o
săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.
Scopul acestei sărbători creştine este amintirea vie a
patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a
Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a
prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia.
De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul
lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.
După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat
şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după
trei zile a înviat din morţi. Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus
Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca
să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină
pentru mântuirea neamului omenesc, explică părintele
Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de
unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins şi
arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental,
după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.
Duminica - a treia zi după Scripturi - femeile purtătoare de mir
au găsit mormântul Mântuitorului gol. Împotriva tuturor a celor
care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele
Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce,
părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos
a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată:
biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Această
biruinţă nu putut fi tăgăduită şi nu i-a putut fi smulsă niciodată,
a spus părintele Stoica.
53
 Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a
creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. În
conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai
veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor
sărbătorilor şi a praznicelor. Această aleasă şi sfântă zi, cea
dintâi a săptămânii, praznic al praznicelor, este şi sărbătoare a
sărbătorilor.
Paştele este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o
altă săptămână, a şaptea, cea a patimilor.
Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei
Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în
Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente
care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale
potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele
Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au
cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele
patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge
la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le
pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.
În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se
aminteşte de numărul de patruzeci de zile - cele patruzeci de
zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci
de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul
le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.
Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani
petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei
perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care
Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea
renaşterii unei noi generaţii fidele lui.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cea care precede Învierea,
are în cultul ortodox slujbe şi rânduieli speciale. Astfel, luni,
marţi şi miercuri se săvârşeşte Liturghia darurilor mai înainte

54
Sfinţite, iar joi şi sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare,
unită cu Vecernia.
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sfânta şi
Marea Joi se scoate, la Proscomidie, un Sfânt Agneţ special
care este sfinţit şi va fi uscat şi sfărâmat a treia zi de Paşti la
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, într-o rânduială specială,
miridele rezultate fiind folosite ca Împărtăşanie pentru bolnavi,
copii şi în situaţii speciale. Această Sfântă Împărtăşanie este
păstrată în Chivotul din Sfântul Altar, pe Sfânta Masă.
Tot joi, la sfârşitul Sfintei Liturghii, există rânduiala
spălării picioarelor, în amintirea gestului făcut de Mântuitorul
Iisus Hristos la Cina cea de Taină, când a spălat picioarele
celor 12 apostoli. Această rânduială se săvârşeşte în unele
mănăstiri din Patriarhia Română şi este oficiată de stareţul
mănăstirii, care spală picioarele a 12 dintre vieţuitorii
mănăstirii pe care o conduce.
În Sfânta şi Marea Vineri, în Biserica Ortodoxă se
săvârşesc Ceasurile Împărăteşti, în cadrul cărora se citesc
textele evanghelice legate de patimile Domnului Iisus Hristos.
Aceste ceasuri se numesc împărăteşti deoarece în Bizanţ
participa şi împăratul la ele.
Tot în Sfânta şi Marea Vineri, după ceasurile
împărăteşti se săvârşeşte slujba Vecerniei Mari, în cadrul căreia
se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf, pe care este
reprezentată punerea în mormânt a Mântuitorului. Sfântul
Epitaf rămâne în mijlocul bisericii până la sfârşitul slujbei
Deniei Prohodului Domnului de vineri seară, când este dus de
preoţi în Sfântul Altar după ce a fost purtat în procesiune în
jurul bisericii.
În Sfântul Altar, Epitaful este aşezat pe Sfânta Masă,
unde rămâne în toată perioada pascală până în ajunul sărbătorii
Înălţării Domnului, când va fi aşezat la locul său în biserică.

55
 Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită,
îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica
Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de
sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră
de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Potrivit
tradiţiei liturgice vechi a Bisericii, conservată în Tipicele de
origine studită (constantinopolitană), anul liturgic începea, ca şi
astăzi, în noaptea Paştilor. De data Paştilor erau legate
succesiunea şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de
peste an.
Paştele a fost sărbătorit încă de la început în toată lumea
creştină, însă nu peste tot la fel. Izvoarele amintesc că în
Biserica primară au existat mari diferenţe regionale în ceea ce
priveşte data şi modul sărbătoririi Paştelui. Creştinii din părţile
Asiei Mici şi ale Siriei, care aveau ca temei practica veche
moştenită de la Sfinţii Apostoli Ioan şi Filip, luau în calcul ziua
anuală sau lunară şi sărbătoreau mai întâi moartea Domnului
("Paştile Crucii") la 14 Nisan, apoi Învierea ("Paştile Învierii")
la 16 Nisan, indiferent de ziua din săptămână în care cădea
această dată.
Partizanii acestei practici iudaizante mai erau numiţi şi
"quartodecimani", fiindcă sărbătoreau Paştile la 14 Nisan, adică
în aceeaşi zi cu iudeii.
Iudaizanţii mai moderaţi ("protopashiţii") sărbătoreau
Paştile duminica, însă întotdeauna legau această duminică de
Paştile iudaic, chiar dacă de multe ori sărbătoarea cădea
înaintea datei reglementare.
Cea mai mare parte a creştinătăţii însă (Apusul, Egiptul,
Grecia şi Palestina) lua drept normă ziua săptămânală. Ei
sărbătoreau, aşadar, moartea Domnului întotdeauna în Vinerea
cea mai apropiată de 14 Nisan, iar Învierea - în duminica
următoare, care cădea totdeauna după 14 Nisan sau după prima
lună plină, după echinocţiul de primăvară.
56
 Moartea Domnului sau "Paştile Crucii" era zi de
întristare şi era sărbătorită cu post prelungit până în ziua
Învierii. Învierea Domnului sau "Paştile Învierii" era zi a
bucuriei şi se sărbătorea, ca şi astăzi, prin agape şi cine.
Practica aceasta era fondată pe învăţătura Sfinţilor Apostoli
Petru şi Pavel.
O parte dintre creştinii din Galia sărbătorea Paştile la o
dată fixă: 25 martie sau chiar 27 martie.
Cele două denumiri originare ale Paştelui creştin
("Paştile Crucii" şi "Paştile Învierii") au fost conservate de
către Biserica Romano-Catolică, ce foloseşte doi termeni
diferiţi pentru a indica atât "Paştile Crucii" (Pasqua di
Passione), cât şi "Paştile Învierii" (Pasqua di Resurrezione).
Lumina Învierii de la Sfântul Mormânt din Ierusalim se
aprinde, însă, numai la Paştele ortodox.
Indiferent cum este serbată sau câte tentative de
denigrare a celei mai importante sărbători a creştinilor au
existat, Hristos a izbutit cea mai strălucită biruinţă ce nu i-a
putut fi luată.
Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale,
iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre
cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

Bibliografie:
1.Ion Ghinoiu, „Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Bucureşti,
Editura Elion, 2002
2. „Viaţa creştină”, aprilie-iunie 2004

57
 SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA ROMÂNI
Prof. Firu Carmen
Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu

Paştele este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii

şi s-a sărbătorit pentru prima dată în jurul anului 1400 înainte
de Hristos. Deşi Paştele este cea mai importantă sărbătoare a
creştinătăţii şi reprezintă Învierea Mântuitorului Iisus Hristos,
aceasta a fost mai întai o sărbătoare iudaică (cuvântul Paşte îşi
are etimologia în cuvântul ebraic pesah, care înseamnă trecere)
şi simboliză eliberarea evreilor din robia egipteană şi trecerea
prin Marea Roşie, pe pământul făgăduinţei.
În fiecare an, cu o săptămână înainte de ziua Paştelui, se
serbează Floriile.
Această sărbătoare simbolizează intrarea în Ierusalim a
Domnului Iisus Hristos, care, întors din cetatea Efraim,
hotărăşte să meargă în oraşul sfânt. În cinstea lui, oamenii l-au
întâmpinat cu flori şi ramuri înverzite, întinzând în calea lui
chiar şi hainele lor.
Se pare că denumirea populară a sărbătorii vine şi de la
zeiţa romană a florilor, Flora, peste care s-a suprapus intrarea
Domnului în Ierusalim. Tot de la Flora vine şi semnificaţia de
renaştere a naturii, însa potrivit specialiştilor, cel mai mult
primează semnificaţia creştină a evenimentului.
În această zi, denumită şi Duminica Stâlpărilor, se sfinţesc, prin
rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie,
care se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini,
cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii.
Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin
cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Cu acestea, după ce au

58
fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc
icoanele, uşile şi ferestre.
Obiceiurile de Florii sunt diversificate, în funcţie de
zona geografică.
Fiind zi de serbare a vegetaţiei, ea are ca simbol ramurile de
salcie. Tradiţia spune că înainte de Duminica Floriilor se strâng
braţe întregi de ramuri înmugurite de salcie şi se duc la
biserică, pentru a fi sfinţite de preot.Un alt obicei este acela, că
fetele care nu sunt încă măritate, să pună sub pernă o oglindă şi
un pieptăn, pentru a îşi găsi jumătatea.
În Muntenia există o supersitiţie conform căreia
oamenii nu se spală pe cap în ziua de Florii, întrucât aceasta
este duminica în care înfloresc copacii şi din aceasta cauză
oamenii pot să albească. În unele zone din ţară se merge cu
Sălcioara şi Lazarea – colind dedicat zeiţei vegetaţiei.
Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se
împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropie de preot.
Cu ocazia Moşilor de Florii, femeile coc plăcintele pe
care le dau de pomană săracilor că să nu moară de dorul lor,
aşa cum a păţit mama lui Lazar.
Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi
şi în prima zi de Paşti...
Înălţarea Domnului; Ziua Eroilor
Biserica creştină - Ortodoxă şi Catolică - sărbătoreşte la
40 de zile după Învierea Domnului, un mare eveniment din
viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume Înălţarea la cer, de
fapt ultimul, din activitatea Sa pământească.
Naşterea şi Înălţarea sunt cele două punţi care leagă
creatura de Creator, pământul cu cerul, care împacă pe
credincios cu Dumnezeu. Dacă prin naşterea din Betleemul
Iudeii Dumnezeu a coborât pe pământ sub formă umană ca să
împace faptura cu Creatorul, prin Înălţarea la cer, în văzul
Apostolilor adunaţi în Betania s-au deschis credinciosului
59
cerurile, asigurându-i-se posibilitatea desăvârşirii şi deci, a
mântuirii. Cele două evenimente alcătuiesc axa creştinismului
şi calea de lumină pe care trebuie s-o şi mărturisim pe Hristos,
ca Domnul şi Stăpanul lumii.
Dar sărbătoarea Înălţării Domnului pentru noi, românii,
mai are un sens : acela că cinstim şi pomenim pe Eroii şi
Martirii Neamului, care şi-au dat viaţa pentru apărarea şi
întregirea ţării, pentru dreptate şi adevăr. În credinţa noastră
ortodoxă mărturisim că acei creştini cu viaţa curată, care au
murit cu credinţa în înviere, nu mor, ci rămân veşnic vii. La
moartea trupului, sufletele lor se înalţă la ceruri, în Casa lui
Dumnezeu, şi aşteaptă ziua când toate trupurile vor învia. De
aceea, de Înălţare sărbătorim Ziua Eroilor, Biserica Ortodoxă
Română din ţară şi din exil săvârşind, prin preoţi şi Ierarhi,
parastase sau slujbe de pomenire şi rugându-se pentru iertarea
păcatelor şi veşnica odihnă a sufletelor celor care, din dragoste
de ţară, neam şi biserică, şi-au dat viaţa. Jertfa lor va rămâne
veşnică în amintirea noastră.

Bibliografie:
1.Niculiţă Elena, Voronca, ,,Datinile şi credinţele poporului
român adunate şi aşezate în ordine mitologică” Iaşi, Editura
Polirom;
2.Simion Victor, “Jilavele,leagăn străbun de cultură şi
civilizaţie”, Editura Ialpress, 2006;
3.Stanciu Stoia, Petre Alexandru, ,,Pedagogie şi folclor“,
Editura Didactica si Pedagogica

60
 Mărțisorul – tradiție și simbol
-studiu de specialitate-

Prof. înv. primar Florea Diana-Maria

Școala Gimnazială „ Tudor Vladimirescu”, Tg.-Mureș

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un fir

împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii
primăverii, mai ales femeilor și fetelor (conform DEX).
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute
exact, dar se consider că ea a apărut pe vremea Imperiului
Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii,
în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al
fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în
culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război.
Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul
secolului al XVIII-lea.
La geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna
Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci
avea două anotimpuri: vara și iarna. Mărțișorul era un fel de
talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu
urările de bine, sănătate, dragoste și bucurie.
Antropologii și etnologii speculează că originea ar fi
fost romană sau poate chiar venită din tradițiile vechilor
daci. Sărbătoarea mărțișorului nu a fost nici până acum pe
deplin creștinizată. Ea este în continuare o sărbătoare păgână a
primăverii, a spiritului mamei-naturii.
În vechime, pe data de 1 martie, mărțisorul se dăruia
înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor - fete și băieți
deopotrivă. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lânără
sucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă
unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-
61
sterilitate, lumină-întuneric. Șnurul era fie legat la mână, fie
purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se aratau
semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând,
înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul
fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă
noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările
călătoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele și dă-mi albetele".
Cu timpul, la acest șnur s-a adăugat o monedă de argint.
Moneda era asociată soarelui. Mărțișorul ajunge să fie un
simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Cu banul de
la șnur se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca
purtătorii simbolului de primăvară să aibă fața albă precum
cașul și rumenă precum vinul roșu.
Poetul George Coșbuc, într-un studio dedicate
mărțisorului afirma: "scopul purtării lui este să-ți apropii
soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu
soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi
frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și
curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțisoare ca să fie curați
ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă
ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească."
Despre istoricul mărțișorului, Tudor Arghezi afirma în
volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "La început, atunci când
va fi fost acest început, mărțișorul nu era mățisor și poate că
nici nu se chema, dar fetele și nevestele, care țineau la
nevinovăția obrazului încă inainte de acest început, au băgat de
seama că vântul de primăvară le pătează pielea și nu era niciun
leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii,
făcând "farmece" și făcând și de dragoste, au învățat fetele cu
pistrui să-și încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul
a fost atat de bun încât toate cucoanele din mahala și centru
ieseau în martie cu firul la gât.Vântul ușurel de martie, care
împestrița pleoapele, nasul și bărbia, se numea mărțisor și, ca
62
să fie luat răul în pripă, șnurul de mătase era pus la zinții de
mart. Dacă mai spunem că firul era și rosu, înțelegem că el
ferea și de vânt, dar și de deochi."
Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica
Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni.
Obiceiuri similar sunt întâlnite în Bulgaria, Albania sau
Macedonia.
Semnificația firelor alb și roșu ce se împletesc într-un
șnur de care este prins un mic obiect este relevată și de unele
legende. Sărbătoarea mărțișorului reprezintă victoria soarelui
asupra iernii, victoria primăverii asupra naturii. Există
și legende despre lupta Primaverii personalizate împotriva
Iernii. Disputa se duce în jurul apariției primelor flori ale
primăverii – ghioceii.
Una dintre legende spune că șnurul mărțișorului, funie
de 365 sau de 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în
timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc
firul vieții la nașterea copilului, Dochia torcea firul anului
primăvara, la nașterea timpului calendaristic. De aceea,
mărțișorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor,
săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor”.
O altă legend popular vorbește despre răpirea soarelui
de către un zmeu nevolnic. Soarele îmbracă forma de fecioară
și este salvată de un Făt-Frumos desigur. Însă tânărul a murit în
timp ce încerca a o salva. El și-a vărsat sângele pe zăpada albă
și aici au apărut ghioceii.
O legendă din Moldova spune că, în prima zi a lunii
martie, frumoasa Primăvarăaieșit la o plimbare și a văzut într-o
poieniță cu un petice de zăpadă cum un ghiocel dădea să răsară
sub o tufă de mărăcini. Ea a început să dea la o parte zăpada și
să înlăture spinii pentru a ajuta micuțul ghiocel, dar Iarna s-a
înfuriat și a chemat Vântul și Gerul să distrugă floarea.
Primăvara a acoperit atunci ghiocelul înghețat cu mâinile ei,
63
dar s-a rănit la un deget din cauza spinilor. Sângele s-a prelins
pe floarea înghețată și a readus-o la viață. Astfel Primăvara a
învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei
roșu pe zăpada albă.
O veche legendă din Bulgaria, din perioada primului
han spune că sora și fratele Hanului au fost luați prizonieri.
Hanul le trimite un șoim care avea legat un fir de ață albă
pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să
evadeze, dar fratele hanului este ucis de urmăritori. Sora sa a
dat drumul șoimului care avea șnurul înroșit de sângele fratelui
său. La aflarea veștii, Hanul a poruncit ostașilor săi să poarte
un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de
necazuri, eveniment care se întâmpla într-o zi de 1 Martie.
Chiar dacă în ultimii ani a căpătat un accentuat
character comercial, Mărțișorul rămâne una dintre sărbătorile
populare românești autentice.

Bibliografie:
1. Despina Leonhard: Mărțișorul: Obicei și Legendă
2. CătălinStănculescu: Mărțișor: symbol și tradiție
3. Ion Ghinoiu: Sărbători și obiceiuri românești
4. Tudor Arghezi: Cu bastonul prin București
5. George Coșbuc: Mărțișorul, „ Sezătoarea satului”,
nr.3, 1906
6. Creștin Ortodox.ro

64
 LEGENDELE MĂRȚIȘORULUI
Prof.înv.primar Fulga Mariana
Liceul Teoretic “Ion Gh. Roșca”
Osica de Sus, Olt

Mărţişorul, indiferent de formă, este motiv de bucurie

pentru orice doamnă sau domnişoară. Acest mic talisman
considerat simbolul primăverii este oferit femeilor în prima zi
de primăvară, pe 1 martie. Vestitorul primăverii se poartă în
piept toată luna martie și, după ce se dă jos, se obișnuiește să
fie agățat într-un pom înflorit.
Legenda spune că firul roşu se împleteşte cu firul alb
pentru că reprezintă îmbinarea iernii cu primăvara.
Ziua de mărțișor aduce cu ea frumoase legende care
circulă și astăzi în spațiul public. Aceste legende dezvăluie
modul în care au apărut primii vestitori ai primăverii și cum
apariția acestora este legată de culorile mărțișorului – roșu și
alb.
Una dintre legende ne dezvăluie că Soarele, pus de
Dumnezeu să lumineze și să încălzească pământul, a fost furat
de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna. Atunci un
viteaz l-a înfruntat pe zmeu și a eliberat Soarele. Tânărul a fost
rănit în luptă și sângele i s-a scurs pe zăpada albă. După ce
zăpada s-a topit, în acel loc au răsărit ghiocei, vestitori ai
primăverii.
O altă legendă spune că Primăvara, aflată la plimbare la
marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute
să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Pentru acest lucru
Primăvara a fost pedepsită de Iarna rea și necruțătoare, care a
trimis ger și zăpadă, astfel că ghiocelul a înghețat. Dorind să-i
țină de cald cu ajutorul mâinilor, primăvara s-a rănit la un deget
65
și câteva picături din sângele acesteia s-au scurs peste ghiocel
și peste zăpada din jurul lui. Ghiocelul a revenit astfel la viață,
iar Primăvara a învins Iarna.
Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizează unul
dintre miturile româneşti importante. Există însă multe
variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din
calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră
Evdokia. Una din variante este cea a lui "Traian şi Dochia"
despre care celebrul critic literar George Călinescu spunea că
este "rezultatul unei întregi experienţe de viaţă a poporului
român".
Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal
care s-a îndrăgostit de Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită
fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru,
Ceahlău, împreună cu oile. Este ajutată de Maica Domnului,
care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de
stânci.
O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a
avut un fiu, pe numele său Dragobete şi care s-a căsătorit
împotriva voinței ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de
iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la
râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu
devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă
degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea
tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la
soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei,
Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie,
spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus
floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a
albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină
grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine.
Soacra sa auzind povestea fetei a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi
spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei.
66
 După această întâmplare, Dochia a pornit împreună cu
turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja,
altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul
călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele douăsprezece
cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar
vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei,
pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să
îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale,
transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile
se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie
vie a acestui mit românesc.
O variantă asemănătoare - Se povesteşte că Baba
Dochia şi-a trimis nora să culeagă fragi. Nora ei, cu ajutorul
unui moşneag, găseşte fragi copţi în mijlocul iernii şi-i aduce
Babei Dochia, iar aceasta crezând ca a venit primăvara, îşi ia
cele nouă sau douăsprezece cojoace şi merge cu oile la munte.
Pe drum se face cald sau plouă şi-şi aruncă pe rând cojoacele,
dar la sfârşit vine un ger năpraznic care o îngheaţă.
Multe din astfel de legende explică o serie de stânci cu
forme neobişnuite din munţi, multe cu forme umane, cum sunt
Babele din Bucegi sau din Ceahlău, ori din alte părţi ale ţării.
Tradiţia asociază legenda Babei Dochia cu o femeie
care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o
fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă,
Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte
murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi. Pentru că nu
reuşea să o spele, tânăra a început să plângă cu lacrimi amare.
Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat
tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce
plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar
Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit
acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele
încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns
67
fata acasă, haina era albă ca neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit
să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul
fetei, Baba Dochia a întrebat-o de unde are floarea, căci era
încă iarnă. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea
pe munte, să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia
nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele douăsprezece
cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba
torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine
turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De
atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace
unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când
baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca
bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform
legendei, în stane de piatră.
În zona noastră, oamenii obişnuiesc să îşi aleagă o zi
din cele nouă zile ale babelor, care încep la 1 martie, pentru a
afla cum îi va merge în anul respectiv, după cum va fi vremea
în acea zi.
Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea
mai capricioasă din tot anul.
Ziua de 9 martie, când a murit Dochia, este considerată
graniţa dintre anotimpul friguros şi cel călduros.

Bibliografie:
1.Ion Ghinoiu - „Sărbători şi obiceiuri româneşti” Ed. Elion,
2002
2.Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români" Ed.
SAECULUM 2012

68
CREATIVITATEA ÎMPREUNĂ CU VOI, COPIII!
Prof. înv. preșcolar Gheorghiu Ionela
Grădinița nr 13. Focșani

Vârsta ce cuprinde cea mai importantaă experiență

educațională în viața unei persoane este preșcolaritatea. Pe
parcursul ei, înregistrăm, ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea individualității umane și unele dintre cele mai
semnificative achiziții, ce vor avea ecouri în etapele dezvoltării.
Nu trebuie să facem abstracție de una din dimensiunile
esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității
“Creativitatea”.
Termenul de creativitate își are originea în cuvântul
latin “creare”, care înseamnă, “ a făuri, a naște, a zămisli”. A
crea, înseamnă, a face să existe, a cauza , a produce.
Prin meseria pe care o practic, consider că satisfac și
dezvolt curiozitatea copiilor, dorința de investigație, explicație.
Conținutul acestui proces, este un mijloc de activare și
dezvoltare a creativității.
Căile de stimulare a creativității încep de la jocurile
libere și se termină cu educația fizică. Spiritul de observație,
atenția, reprezentările spațiale, imaginația creatoare, interesul și
plăcerea de a desena, colora, etc, sunt dezvoltate prin
activitățile din grădiniță.
Atenție mare trebuie acordată, educației estetice,
reprezentând o componentă indispensabilă a formării și
dezvoltării a capacității de a recepta, interpreta și a crea
frumosul.
Elementul central, pe care mă axez, îl constituie,
dezvoltarea sensibilității artistice, trăirea sentimentelor,
admirația pentru frumosul din natură, arta, etc. Un prim pas

69
este depistarea abilităților copiilor, talentelor, încurajarea
intereselor, trezirea încrederii în forțele proprii.
Din experiența mea didactică, acumulată, am constatat
că jocul reprezintă o modalitate eficientă, care îi permite
copilului, să se exprime liber, spunând ceea ce simte, vede,
apropiindu-l de sensurile multiple ale lumii înconjurătoare,
dezvoltându-i imaginația.
Conform experienței, acumulate, consider că activitatea
artistico-plastică este una din activitățile ce vine în ajutorul
copiilor de a-și exprima liber dorințele, sentimentele, etc. În
cadrul activităților solicit participarea tuturor copiilor, stimulez
interesul de a participa activ, ofer libertatea de a gândi, simți,
exprima. Orice desen simplu sugerează impresii, trăiri,
sentimente și gânduri.
Prin abilitatea mea de educator, conduc copiii în
activitatea creatoare, învățându-i treptat, canalizându-i spre
rezultatele obținute. Un cadru didactic reativ, este atunci când,
indiferent de modalitatea de desfășurare a activității, frontal,
respectiv, individual, copilul își exercită capacitățile. Fiecare
educatoare trebuie să cunoască, copilul cu preferințele sale, să-i
stimuleze și să le pună la îndemână diferite materiale. În
activitățile plastice este bine de desfășurat activitatea pe grupuri
cu aceleași preferințe. Putem descoperi valori individuale.
Educatoarea trebuie să comunice cu preșcolarii asupra
modului cum putem înfrumuseța diferite lucruri, obiecte
confectionate atât de ei cât și de noi, adulții.
Putem iniția diverse exerciții cu scopul de a obține cât
mai multe idei în a decora obiecte. În activitățile desfășurate
cu copiii, noi adulții,trebuie să înțelegem că obiectele ornate de
cei mici le dau o satisfacție constructivă preșcolarilor.
Copiii trebuie deprinși a privi conștient formele lumii
înconjuratoare, a le analiza și compara pentru a descifra sensul
subtil al existenței lor.

70
 Prin desenul decorativ le dezvoltăm copiilor gustul pentru
frumos și simțul de ordine. La început el trebuie sa fie un desen
simplu fiind urmat de lucruri complexe.
Dacă la 3-5ani copilul desenează imaginea unui obiect care este
mult mai simplificată și redată schematic la vârsta de 5-6 ani
putem observa cu ușurință că desenele au un aspect complex.
Trebuie oferă copiilor posibilități de îmbogățire a
reprezentărilor, încurajarea aptitudinilor și dezvoltarea
personalității creative. Întotdeauna trebuie folosite metode noi,
care să nu plictisească copilul. Dacă metodele sunt alese cu
grijă, activitatea copiilor devine un proces plăcut și creator. Ele
trebuie să fie alese conform noțiunilor comunicate, dându-le
șansa copiilor de a fi creativi. Educatoarea trebuie să trezească
în copii emoția, dorința de a ști, de a descoperi. Relația dintre
educatoare și copii joacă un rol important în dezvoltarea
creativității. Atitudinea deschisă, prietenoasă, pozitivă a
educatoarei, determina copilul să-și exprime la rândul său
deschis sentimentele.
Climatul socio-afectiv este una din condițiile de care țin
cont în activitatea mea. Aprecierile pozitive, încurajarea,
atitudinea pozitivă față de preșcolari, sunt foarte importante
pentru dezvoltarea creativității.

Bibliografie:
1.Cristea G. .-Psihologia Educatiei - Editura Coresi, Bucuresti,
2003
2.Bejat M - Talent, inteligență, creativitate - Editura Științifică,
București,1971
3.Gârboveanu M. - Aspecte psihologice ale formei
sentimentelor moral-estetice prin artă - Editată de revista de
Pedagogie, Bucuresti, 1977
4.Gabrea I - Școala creatoare - Editura Casei Școlilor, Bucuresti,
1927
5. Landan E.- Psihologia Creativității – Bucuresti, 1974
71
 PROIECT EDUCAȚIONAL
„MĂRȚIȘORUL ÎN SUFLET DE COPIL”
ȘCOALĂ-BISERICĂ
prof. înv. primar Goran Izabela Georgeta
Lic. Teoretic “Aurel Vlaicu”, Breaza

ARGUMENT:
Vestitorii primăverii ne bat la geam … Noi toţi,
emoţionaţi, deschidem fereastra ca să primim mângâierea
călduţă a soarelui de primăvară. Zâmbim si ne bucurăm, iar pe
ea, primăvara, „o poftim” în școala noastră şi pe voi toţi odată
cu ea.
Primavara reușește întotdeauna să trezească în sufletul
nostru bucurii şiemoţii deosebite, iar evenimentele specifice
primăverii oferă copiilor posibilitatea de a percepe atmosfera
deosebită a acestora.
Tradiţiile noastre vin de demult şi îşi cer dreptul de a fi
preluate şi transmise următoarelor generaţii.
Proiectul propus are în vedere acest aspect al
valorificării tradiţiilor, al preluării şi transmiterii lor,
contribuindla formarea laturii estetice şi sociale a personalitatii
umane,la dezvoltarea gustului pentru frumos şi se adresează
atât copiilor cât şi cadrelor didactice.
Puncte tari:
Atitudinea pozitivă a copiilor faţă de tradiţiile poporului
român;
Colaborarea cu preotii parohiei si oferirea de martisoare la
biserica
Oportunităţi:
72
Participarea unui număr mare de elevi
Dorinţa cadrelor didactice de a participa la proiecte
educaţionale.
Dorința de a dărui din suflet
SCOP:
Păstrarea şi promovarea valorilor tradiţionale specifice
anotimpului primăvara.
Exprimarea emoţiilor şi sentimentelor care ne încearcă la
venirea primăverii prin diferite forme artistico-plastice şi
practice.
Dezvoltarea unor relaţii sociale.
Dobândirea virtuțiilor de bunătate și milostivire prin dăruire.

OBIECTIVELE SPECIFICE:

 Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale

copiilor si cadrelor didactice;
 Cultivarea respectului faţă de tradiţiile românești de
mărţişor;
 Omagierea celei mai dragi şi apropiate fiinţe de
sufletul şi inima noastră – MAMA;
 Sensibilizarea copiilor faţă de aproapele;
 Conceperea unor lucrări ce implică originalitate,
creativitate, imaginaţie.

GRUP ŢINTĂ: elevi din ciclul primar, cadre didactic

LOCUL DE DESFĂȘURARE: BISERICA

„SFÂNTUL NICOLAE” BREAZA

73
TEMA: DĂRUIND VEI DOBÂNDI
DURATA: februarie -martie 2020

DESFĂȘURAREA PROIECTULUI:
Elevii din ciclul primar de la Liceul Teoretic “Aurel Vlaicu”,
însoțiți de cadrele didactice, vor participa la o acțiune cu tema
„Dăruind, vei dărui” în luna martie la Biserica „Sfântul
Nicolae”, unde vor dărui mărțișoare confecționate la școală
tuturor doamnelor aflate în biserică.
Prin această activitate ei vor înțelege că darul oferit din suflet
va fi răsplătit înzecit.
Activitatea se desfășoară prin implicarea deosebită a
profesorului de religie și a cadrelor didactice de la învățământul
primar, precum și cu sprijinul preoților de la Biserica „Sfântul
Nicolae”.

MODALITĂŢI DE EVALUARE:
 Monitorizarea
 Expoziţii cu lucrări ale copiilor în incinta unităţii de
învățământ.
 Album în format electronic cu aspecte din timpul
derulării proiectului, filmuleţe, Prezentări PowerPoint.
 Mediatizarea proiectului în mass-media locală
 Diplome pentru participanţi (elevi și cadre didactice)

INDICATORI DE EVALUARE A PROIECTULUI:

 Numărul participanţilor
 Numărul lucrărilor primite
 Respectarea etapelor proiectului
 Obiectivitatea evaluării lucrărilor
 Utilizarea eficientă a resurselor proiectului

74
  Comunicarea între participanţii la proiect; participanţi şi
coordonatori

RESURSE UMANE:
 preotul paroh Veress Laurentiu
 prof. religie Toader Voicu Ioana Macrina
 prof. Goran Izabela

Bibliografie:

 Site-ul didactic.ro
 Dima, Silvia , „Metodica proiectelor la vârste
timpurii” ed. Miron, 2005.
 Suport curs „Organizarea interdisciplinară a ofertelor
de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la
şcolarii mici”

75
 PROIECT DIDACTIC

,,DAR PENTRU MAMA”

Prof.înv.preşc.: Grigoraș Anca-Maria

Grădinița cu Program Prelumgit.Nr.6 Botoșani

GRUPA: Mare
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Cu ce şi cum exprimăm
ceea ce simţim?”
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: „Zâmbete pentru mama”
DOMENIUL EXPERIENŢIAL: Om şi societate
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate practică
TEMA ACTIVITĂŢII: „Dar pentru mama” (activitate în
parteneriat cu mama)
MIJLOC DE REALIZARE: decupare, îndoire, lipire
OBIECTIV FUNDAMENTAL:

76
O mai bună cunoaștere de către părinți a copiilor prin
participarea la activități ;
OBIECTIVE:
O1: - să intuiască materialele necesare realizării lucrării;
O2: - să utilizeze corect instrumentele de lucru;
O3: - să efectueze corect operaţiile de lucru: decupare, îndoire,
lipire;
O4: - să asambleze părţile componente ale lucrării, pentru
obţinerea unei lucrări estetice;
O5: -să finalizeze lucrările cu ajutorul mamei, utilizând toate
materialele puse la dispoziţie;
O6: - să îşi autoevalueze lucrările;

STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode şi procedee: conversaţia, observaţia, explicaţia,
demonstraţia, exerciţiul
Mijloace didactice: felicitare model, coşuleţe, carton colorat,
foarfece, fâşii de hârtie colorată, lipici, fluturi şi flori din şiclu,
carioca roşie.
Forme de organizare: pe grupe

Momentele Strategia didactică

activității Conținutul activității Metode Mijloace
1. Moment Se asigură condiţiile unei bune
organizator desfăşurări a activităţii:
ic aranjarea măsuţelor şi a
scăunelelor; pregătirea
coşuleţelor cu materialele
necesare realizării lucrărilor.
Copiii împreună cu mămicile
se vor aşeza la măsuţe.
2. Captarea
77
atenţiei Se va realiza prin
interpretarea cântecului „Un
cuvânt”, al cărui refren exprimă
dragostea pentru mama:
„Mama – când să-nving reuşesc;
Mama – când mă mai lovesc;
Mama – e un strigăt firesc; Conversaţ
3. Mama, te iubesc!” ia
Anunţarea
temei şi a Se va prezenta tema activităţii:
obiectivelo „Dar pentru mama”, pe care
r copiii cu ajutorul mamei vor
scrie mesajul: „MAMA, TE Lucrare
IUBESC!”, Explicaţia model
4. ca şi în cântecul despre mama.
Desfăşurar
ea Prezentarea şi analiza unei Observaţi
activităţii lucrării model: a
Se va prezenta lucrarea
demonstrativă. Voi preciza
etapele realizării lucrării, voi
enumera şi voi exemplifica Coşuleţe
materialele utilizate pentru Conversaţ
confecţionarea felicitării: carton ia
colorat pliat pe jumătate, o
floare obţinută din fâşii de hârtie
colorată, flori şi fluturi obţinuţi
prin perforare, o inimioară
decupată din carton roşu.

Intuirea materialelor
primite:
Se cere atât copiilor cât și
78
mamelor să observe ce
materiale au primit în coşuleţe,
să le enumere şi să le descrie.

Exerciţii pentru încălzirea

muşchilor mici ai mâinii:
Se vor efectua exerciţii pentru
încălzirea muşchilor mici ai
mâinii, imitând diferite acţiuni,
apoi exerciţii însoţite de
versurile: Demonstr Carton
aţia colorat,
„Închid pumnii şi-i desfac,
Degetelor fac pe plac; Explicaţia Foarfece,
Unu, doi, unu, doi
Faceţi toţi la fel ca noi!” Fâşii de
hârtie
„Plouă uşor, să auzim! colorată,
Cu vârfuri de degete masa
lovim. Lipici,
Plouă mai tare, norul tot vine,
Lovim cu degetele masa Fluture,
bine…”
Flori din
şiclu
Exerciţiul
Explicarea şi demonstrarea
modului de lucru:
Se va demonstra modul de
lucru pentru realizarea
felicitării, oferindu-se, în acelaşi Observaţi
timp, explicaţiile necesare. a
Prima etapă de lucru o
79
 reprezintă decuparea inimioarei
conturate pe carton roşu.
Apoi vom îndoi fâşiile de
hârtie colorată pentru a le găsi
mijlocul, vom aplica lipici pe
mijloc şi vom lipi fiecare capăt
al fâşiei, pentru a obţine petalele
florii. Vom asambla petalele şi
vom confecţiona floarea.

5.
Evaluarea Apoi vom lipi tulpina, floarea
lucrărilor obţinută, frunzele realizate
dintr-o fâşie de hârtie verde,
fluturaşul şi florile mai mici, iar
la sfârşit, vom lipi inimioara în
interiorul felicitării.
Realizarea lucrărilor de
către copii:
Copiii ajutați de mame, vor
începe să lucreze, respectând
ordinea etapelor de lucru: mai
6.Încheiere întâi vor decupa inimioara, apoi
a activităţii vor îndoi fâşiile de hârtie
colorată, le vor lipi pentru a
obţine floarea, vor aranja părţile
componente ale lucrării în
spaţiul dat şi le vor lipi.

După finalizarea lucrărilor,

80
fiecare copil împreună cu mama
va fi solicitat să-şi analizeze
lucrarea din punct de vedere
calitativ: dacă a decupat pe
contur, dacă a asamblat corect,
dacă a lipit îngrijit.
Copiii vor fi solicitaţi să
precizeze care este utilitatea
lucrărilor realizate, reamintindu-
se faptul că atunci când trimitem
sau oferim o felicitare cuiva,
aceasta trebuie să conţină o
urare sau un mesaj, urmând ca
ulterior să scrie, după model,
mesajul pentru mama.

Se vor face aprecieri

generale şi individuale asupra
activităţii copiilor şi asupra
produselor activităţii.

81
 MĂRŢIŞORUL ÎNTRE TRADIŢIE ŞI
MODERNISM
prof. de sprijin: Hornea Florentina
CSEI BRĂILA

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri păstrate la

români este Mărţişorul. Tradiţia dăruirii mărţişorului datează
de demult. În vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martie
coincidea cu începutul Anului Nou, iar luna respectivă era
dedicată Zeului Marte – divinitate a vegetaţiei şi protector al
căsătoriilor. Tot acum romanii celebrau sărbătoarea femeilor,
bărbaţii oferind daruri soţiilor.
La români, Mărţişorul este denumirea populară a lunii
Martie, luna echinocţiului de primăvară. Este ziua Babei-
Dochia. Cercetările etnologice au demonstrat existenţa
obiceiului la geto-daci. De Mărţişor, femeile şi fetele purtau la
gât un şnur bicolor (un fir roşu şi unul alb), împletit din lână,
„pentru a avea noroc la rodirea câmpului şi pentru a nu se pârli
la soare în timpul verii, pentru a fi frumoase ca florile, plăcute
şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi de deochi”,
de care se agăţa câte o monedă găurită, din metal strălucitor.
Mărţişorul era purtat 9 sau 12 zile, după care era legat de
ramura unui copac tânăr. În mai, femeile şi fetele mergeau să
vadă dacă le-a rodit pomul, deducând din asta norocul lor în
acel an. Legarea mărţişorului de un pom simbolizează
conjuncţia contrariilor, redată şi prin cele două fire împletite:
firul alb semnifică iarna, iar cel roşu căldura primăverii. Şi
pentru că în majoritatea gospodăriilor animalele aveau un rol
foarte important, de multe ori li se agăţau şi lor la gât astfel de

82
podoabe. După alte surse, cele două fire de lână răsucite
simbolizau sănătatea (firul roşu) şi pacea (firul alb).
În ciuda modificărilor survenite şi uitării semnificaţiilor
ancestrale, mărţişorul apare şi astăzi în forme ornamentale
(floare, fluture, buburuză) specifice simbolurilor feminine. El
marchează ascendenţa principiului feminin, vizibilă în toate
manifestările începutului de primăvară. Obiceiul a fost atestat
în toate teritoriile locuite de români şi aromâni. De la ei a fost
preluat şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.
Martisoarele actuale sunt confectionate manual sau sunt
procurate din magazine, fiind compuse tot din doua fire alb-
rosii, impletite din matase, la care se agata mici pandantive
artizanale, care ar simboliza norocul, sanatatea, iubirea etc,
obiceiul pierzandu-si mult din semnificatiile initiale.
Astazi, martisorul este un simbol al primaverii care va
sa vina. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare
celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si
stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Copiii sunt cei care se bucură primii, atât de venirea
primăverii, cât şi de primele ei semne, printre care, unul dintre
cele mai importante, este mărţişorul. Este confecţionat cu
bucurie la orele de abilităţi practice din diferite materiale
(hârtie, materiale textile, mărgele, scoici, fire de lană sau aţă,
etc). Aţa mărţişorului o realizăm din fire de culoare albă şi
roşie prin tehnica răsucirii. Elevii sunt entuziasmaţi, creativi
şi, la final, sunt bucuroşi de rezultatul muncii lor, ştiind că
mamele vor fi emoţionate şi fericite când vor primi aceste
mărţişoare făcute cu mâinile lor.
Înainte de a fi oferit, copiii adresează câteva cuvinte
spuse din suflet, cuvinte foarte bine căutate dinainte, pentru a
lăsa ecou in inima celui ce primeşte mărţişorul. Acest simbol al
primăverii poate îmbraca diferite forme, mărimi sau culori, însă

83
e nevoie de interes şi imaginaţie din partea noastră, a cadrelor
didactice şi a copiilor.
În fiecare an, în luna martie, şcolarii noştri revigorează
această tradiţie străveche prin confecţionarea şi dăruirea de
mărţişoare cadrelor didactice ale şcolii, părinţilor, rudelor şi
chiar între ei îşi împart aceste mici simboluri ale primăverii şi
reînvierii naturii. Acest lucru favorizează dezvoltarea personală
a copilului, gândirea pozitivă si nediscriminatorie a lui,
altruismul, înţelegerea, creativitatea, capacitatea de
comunicare, valorile prieteniei, omeniei.
Astăzi nu mai credem în puterile magice ale
mărţişorului, însă semnificaţia lui rămâne - asocierea cu
bucuria venirii primăverii, dorinţa de a aduce noroc, fericire,
sentimente de iubire, prietenie celui ce-l dăruieşte celorlalţi.
Este bine să ne aducem aminte de vechile tradiţii
româneşti, să le cunoaştem adevărata semnificaţie, pentru a le
putea duce mai departe aşa cum se cuvine şi fără a modifica/
strica adevăratul obicei.
Mărţişorul ramâne un simbol al bucuriei de a trăi, al
dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii, salutăm
venirea primăverii. Mărţişorul este şi va fi întotdeauna simbolul
soarelui si al purităţii sufleteşti.

Bibliografie:

1.www.tradiţii.ro
2.www.muzeul-satului.ro

84
 100 de zile ,,Albinuţele vesele”

prof. înv. primar Lazăr Emilia

Şcoala Gimnazială ,,M. Kogălniceanu”, Brăila

Anul acesta am desfăşurat împreună cu elevii mei

proiectul educaţional ,,100 de zile de şcoală” , proiect prin care
mi-am propus ca prin intermediul unor activităţi
extracurriculare să marchez într-un mod festiv parcurgerea
acestei perioade din viaţa de şcolar.
Am simţit nevoia de a organiza aceste activităţi pentru a-i
atrage pe copii către actul instructiv- educativ îmbinând utilul
cu plăcutul, dar şi din nevoia de a consolida legăturile create
până la acest moment în cadrul grupului, de a se cunoaşte mai
bine între ei.
Proiectul a fost bine planificat şi anunţat din timp atât
elevilor, cât şi părinţilor. De ce elevilor? Deoarece ei sunt
principalii beneficiari şi actori ai actului educativ. De ce
părinţilor? Deoarece ei s-au implicat şi i-au sprijinit pe copii în
participarea acestora la activităţile propuse.
La finalul acestei perioade, fiecare elev a trebuit să
prezinte sau să reprezinte numărul 100 în colecţia proprie: ca o
colecţie de obiecte, ca un produs realizat din 100 de elemente
etc.
Implicarea părinţilor a fost de apreciat, iar
confidenţialitatea de neimaginat. Nimeni nu a dezvăluit nimic
pe parcursul celor 100 de zile de şcoală, astfel încât activitatea
finală a fost extraordinară şi aşteptată cu mare nerăbdare.
Pentru a valorifica noţiunile însuşite de elevi până la acest
moment, am realizat: la comunicare în limba română -copiii au
citit 100 de cuvinte scrise pe 100 de inimiore, după care ne-am
antrenat în jocul ,,Recunoaşte litera şi aşează la locul potrivit”,

85
la matematică am rezolvat 100 de operaţii scrise pe ghiocei şi
apoi ne-am jucat un joc de îndemânare, la arte vizuale am
colorat ochelarii 100 şi am împodobit rochiţa zânei primăvara
cu ghiocei matematici . Nici muzica nu a fost uitată, am cântat
şi am dansat.
Şi cum după muncă vine şi răsplata, la final toţi elevii au
primit o bucată de tort special pentru această sărbătoare. Prin
derularea acestui proiect educativ am întărit relaţiile în cadrul
grupului, copiii au descoperit lucruri noi despre colegii lor, au
constatat că au pasiuni comune.Cunoştinţele asimilate la şcoală
au fost considerate şi valorificate într-o manieră plăcută.
Elevii s-au declarat impresionaţi de această activitate şi au
decis că vor să participe la cât mai multe proiecte educative.
În continuare voi prezenta imagini din timpul activităţii şi
programul în detaliu, care poate fi sursă de inspiraţie şi pentru
alţi colegi.
Copiii au citit de pe inimioara mică cuvântul descoperit
format din 1, 2 silabe din literele învăţate şi apoi le-am lipit în
inimioara mare care este simbolul dragostei lor faţă de
aproapele său. Inima noastră mică este dăruită mamelor care au
o inimă mare, care ne acceptă aşa cum suntem cu bune cu rele
şi ne ajută pe noi, copiii, să formăm încă din clasa pregătitoare
un colectiv unit.

Activitatea copiilor de citirea a cuvintelor

86
 După ce am citit 100 de cuvinte ne-am jucat jocul
,,Recunoaşte litera şi aşează la locul potrivit”, jocul foarte
antrenant pentru ei, au dat dovadă de multă isteţime, fiecare
respectând regulile jocului, punându-le în aplicare. Aveau
sarcina ca, recunoscând literele, să le aşeze în cutia pe care era
lipită aceeaşi literă pe care el o prinsese cu tehnica paiului . Au
fost atenţi la explicarea jocului şi cu nerăbdare şi multă veselie
ne-am jucat. După cum se vede şi după chipurile lor a fost un
joc foarte plăcut.

Ne-am jucat, ne-am relaxat, apoi am trecut la rezolvarea

operaţiilor matematice, pe care le-am descoperit pe ghioceii
primăverii, apoi cu aceştia am ornat Zâna Primăverii.
Operaţiile matematice cuprind numeraţia 0-10. Fiecare copil a
primit câte 5 ghiocei, a rezolvat operaţiile şi au venit să le lipim
pe rochiţa Zânei.

Am confecţionat ochelarii pentru sărbătoarea de 100 de zile.

87
 Apoi ne-am jucat un joc de îndemânare prin care fiecare
echipă trebuia să introducă mingea de pin-pong prin toate
tuburile din cutie. Cu zâmbetul pe buze ne-am amuzat, dar am
şi dovedit că suntem îndemânateci şi isteţi, precum sunt
albinuțele.

După ce ne-am distrat, am arătat ce am acumulat noi până

în prezent. Fiecare mămică, însoţită de copil, şi-a prezentat
lucrarea confecţionată, care trebuie să aibă 100 de obiecte.
Fiecare copil a fost răsplătit cu o diplomă pentru parcurgerea
celor 100 de zile din viaţa de şcolar şi pentru prezentarea
colecţiei de 100 de obiecte.(Voi prezenta câteva exemple)

Gheorghe Alina şi mama ei au

confecţionat o machetă, pe care au
lipit 100 de pietricele, care
simbolizează drumul ei către şcoală
unde îşi formează competenţele
necesare dezvoltării ei în viitor. Şi
aceste pietricele mai simbolizează
clasa pregătitoare ca o piatră de
temelie în formarea ei ca om.
Muşat Mihaela şi mama ei au ţinut cont
că noi suntem grupa albinuţelor şi au
88
 format un tablou sub denumirea de
,,Povestea unui fagure de miere” cu
ajutorul imaginilor din grupul clasei
care exprima activitatea noastră de la
clasă în cele 100 de zile de
şcoală.Tabloul mai conţinea
şi albinuţe şi faguri, dar şi imagini cu
emoticoane care exprimau starea
Mihaelei în cele 100 de zile de
clasă pregătitoare.
Banu Andreea şi mama ei au
confecţionat casa lor din viitor, unde au
100 de boabe de fasole care reprezintă
fiecare zi de şcoală. Cum o casă are
nevoie de temelie rezistentă pentru a
dura, aşa şi clasa pregătitoare pentru
Andreea este o temelie a dezvoltării ei .
După ce am terminat fiecare de prezentat proiectul am
continuat activitatea cu povestea ,,Scufiţa Roşie”.
PERSONAJELE:
Povestitorul 1: Gheorghe Alina
Povestitorul 2: Muşat Mihaela
Mama: Vasile Miruna
Scufiţa Roşie: Tulumis Larisa
Lupul:Eftimie Nicolas Gabriel
Vânătorul: Grigore Ianis- Andrei

Activitatea a continuat cu dramatizarea: ,,O POVESTE CU

GHIOCEI” Scenetă educativă, cu mesaj ecologic, în trei acte

89
 După ce am terminat cu partea de teatru, am trecut la dans şi
voie bună, am dansat ,,Raţa” şi ,,Dansul Primăverii”.

După atâta muncă şi joacă ne-am îndulcit şi am cântat ,,La mulţi

ani!”

Copii şi părinţi au fost încântaţi de activitate şi de cunoştinţele

însuşite în cele 100 de zile apreciind la superlativ activitatea la clasă.

90
 SERBARE DE 8 MARTIE – GRUPA MICĂ
“8 MARTIE – E ZIUA MAMELOR DIN LUMEA
ÎNTREAGĂ”

Prof. înv. preșc. Matei Andreea Alina

Grădinița cu Program Normal Ciocănăi,
Comuna Moșoaia, Jud. Argeș

8 Martie, e ziua ta
O floare-ţi dau mămica mea
Şi vreau să-ţi spun că-n acest dar
E dragostea-mi fără de hotar
Sunt visele ce port în gând
Că voi fi drept şi bun oricând
C-ascultător voi fi mereu
Mămico, acesta-i darul meu.

Mamă dragă, pentru tine,

În ziua asta eu aş vrea
Să-ţi dau tot ce-i mai scump pe lume
Soarele, luna şi-o minunată stea.
Dar când văd cât sunt de mică
Măicuţă dragă, mă opresc
Ca să-ţi culeg o floricică
Să ţi-o întind şoptindu-ţi “Te iubesc!”

O surpriză mamei mele

Astăzi m-am gândit să-I fac
Odăiţa mi-o fac lună
Mă spăl singur şi mă-mbrac.
Mama mă îmbrăţişează:
91
“-Vrednic eşti băiatul meu!”
Şi răspund “Măicuţă dragă,
Vreau să fiu aşa mereu!”

Măicuţa mea de ziua ta

Mă scol din zori
Şi-ţi dărui flori
Şi un sărut cu inima întreagă
Şi-ţi mai doresc mulţi ani ,
Măicuţă dragă.

CÂNTEC: ,,LA MULȚI ANI DE 8 MARTIE!

Măicuţă iubită,
Azi e ziua ta
Să fi fericită
Din inimă aş vrea!

Îţi mulţumesc mamă

Că m-ai crescut
Şi lumea mi-ai arătat-o
Cu părintescu-ţi sărut.

Mamă, eşti pe lume

Tot ce-i mai frumos
Ochii tăi sunt limpezi
Glasul ţi-e duios.
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut.
Mamă, ia-mă-n braţe
Vreau să te sărut.

CÂNTEC: “E ZIUA TA MĂMICO”

92
Nu e-n lume mai aleasă,
Cum e mama mea frumoasă
Iscusită gospodină
Ca o harnică albină.

Florile într-un buchet

Le-am legat anume
Să le dăruiesc cu drag
Mamei mele bune.

Zile lungi şi voie bună

Îţi doresc eu mult
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună
Că nu ştiu mai mult.

Adeseori m-alină
Cu dragoste şi dor
“Să creşti copile mare
Să fii ascultător.
Să faci numai ce-i bine
Să te fereşti de rău”
“Sunt fericit măicuţă
Că sunt copilul tău.”

Bibliografie:

1.M. Lespezeanu – “Tradițional și modern în învățământul

preșcolar”, Editura Omfal Esențial, București, 2007;
2.M. Stanciu – “Hai la Teatru – scenete pentru serbări, în
lumea poveștilor fermecate”, Editura Emia, 2005;
Revista Învătământului Preșcolar; Numarul 3-4/199
93
3.Tradiţie şi inovaţie, nr.1, Alexandria, 2009;
4.Vasile Poenaru, Cartea serbărilor şcolare, editura Coresi,
2007

TRADIŢII ŞI OBICEIURI PASCALE

prof. Mesia Maria-Denisa

Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu

În fiecare an în frumosul anotimp de primăvară, noi

sărbătorim învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a
creştinătăţii. Fiecare dintre noi am fost prezenţi la răstignirea
Mântuitorului pe cruce, dar în acelaşi timp prezenţi şi la
învierea Sa din morţi.
Prin jertfa Sa de pe cruce, Hristos ne-a făcut din nou
cetăţeni ai împărăţiei cerurilor, stingând păcatele noastre, iar
prin învierea Sa din morţi, El ne-a trecut „de la moarte la viaţă
şi de pe pământ la cer”. Ne-a făcut biruitori asupra morţii.
În noaptea de Înviere, ca şi femeile mironosiţe, ne
îndreptăm spre mormântul Domnului şi „în loc de mir, cântare
să aducem Stăpânului” şi să vedem pe Hristos Soarele dreptăţii
tuturor viaţă răsărind. Cântăm cu aleasă bucurie, repetată şi iar
repetată: „ Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”. După ce ne
împărtăşim din harul lui Dumnezeu, participând la slujba de
Înviere şi la Sf. Liturghie, ne întoarcem la casele noastre,
aducând în familii vestea că „ Hristos a înviat!” Timp de
patruzeci de zile de la înviere şi până la înălţare, îi salutăm pe
semenii nostri, cu salutul „ Hristos a înviat!”, iar ei ne răspund

94
cu răspunsul „ Adevărat a înviat!”. Prin acest gest creştinesc,
noi dăm dovadă că înainte de toate suntem creştini şi-L
mărturisim pe Hristos. Spune Mântuitorul: „Tot cel ce mă va
mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela şi Fiul Omului îl
va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.”(Luca 12,8).
Ziua învierii este ziua în care „ toate s-au umplut de
lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesupt”. De aceea
auzim cuvintele rostite de preot, care practic sunt un îndemn „
Veniţi de luaţi Lumină!”.
Obiceiuri frumoase şi vechi, cu care ne-am trezit, am
crescut şi am îmbătrânit şi, din care unele se mai păstrează şi
acum, iar altele din păcate s-au pierdut odată cu trecerea
anilor.. Cea mai mare sărbătoare a creştinilor Paştele este un
prilej de a trăi clipe minunate, clipe în care iertarea să îşi facă
loc în sufletele noastre. În localitatea noastră se mai păstrează
multe obiceiuri şi tradiţii de Paşte şi multe obiceiuri şi tradiţii
care preced această sărbătoare a creştinilor.
Atât cât ţine postul Paştelui, în curtea bisericii, dar şi în
curtea fiecărei case se băteau tocile. Acum sunt tot mai rare
curţile în care oamenii mai bat toaca, iar la biserică toaca se
bate doar în zilele când este slujbă în biserică. Ultima
săptămână din Postul Paştelui numită şi ,,Săptămâna Patimilor,,
începe cu duminica Floriilor. În această duminică la biserică se
aduc ramuri de salcie , se sfinţesc şi după slujba ramurile de
salcie sunt luate acasă de credincioşi. Odată ajunşi acasă
credincioşii pun salcia la poartă , la uşi şi la icoanele sfinte din
casă. În această săptămână în fiecare seară este slujbă în
biserică. Tot în postul Paştelui miercuri noaptea spre joi pe la
ora 12, se face în faţa porţii un foc numai şi numai din lemn de
alun. La acest foc se adună membrii familiei care dau de
pomană focul celor decedaţi din familia respective ,, Să-i fie
pomană focul lui……”. Tot la acest foc vin şi vecinii care se
încălzesc la foc şi se bat tocile.Vecinii şi bunica mea povesteau
95
că pe vremea când erau ei copii, femeile mergeau la cimitir să
tămâie mormintele şi aprindeau focuri mici lângă morminte. Se
zice că aceste focuri făcute numai din lemn de alun, încălzesc
sufletele morţilor. Cu timpul acest obicei s-a pierdut, iar
focurile sunt făcute doar în faţa porţilor.
Dimineaţa, la Joia Mare( Joimărele) se fiebeau poame-
fructe uscate, mai ales prune care se dădeau de pomană celor
din casă, dar şi copiiilor din vecini.Pentru a da de pomană se
foloseau căni de pământ care nu au mai fost folosite, aceste
căni aveau legate flori de ele. Tot pentru această zi se coceau
colăcei care erau daţi de pomană împreună cu cana şi toate
acestea erau tămâiate.
Şi în ziua de astăzi se păstrează acest obicei, cănile de
pământ fiind înlocuite cu căni de porţelan, iar fructele uscate
înlocuite cu compoturi (la unele case). Seara creştinii mergeau
şi încă mai merg la biserica din localitate unde preotul satului
oficiază o slujbă foarte frumoasă.

Bibliografie:

1. Creangă Ion, Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri,

Bucureşti, ed. Cartex 2000,2012
2. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,
Pastorală la învierea Domnului, Sibiu,2011
3. Simeon Florea Marian Sărbatorile la români, Bucureşti,
editura Saeculum I.O., anul 2012, p.645.

96
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE PAŞTI

prof. Micu Cristina Maria

Grădiniţa cu P.P. Nr. 29, Sibiu

Cuvântul Paşti este de origine evreiască şi vine de la

cuvântul Pesah = trecere. El a fost moştenit de evrei de la
egipteni. Termenul de Paşti a trecut în vocabularul creştin
pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în
sărbătoarea noastră, adică patimile, moartea şi Învierea
Domnului au coincis cu Paştile evreilor din anul 33. Însă
obiceiul sau motivul Paştilor creştine este cu totul altul decăt al
Paştilor evreieşti. Evreii serbau ieşirea din robia egipteană
şi trecerea ca pe uscat prin Marea Roşie, între cele două Paşte
nefiind altă legătură decât una de nume şi de coicidenşă
cronologică.
Paştile sau Învierea Domnului este cea mai mare şi
îmbucurătoare dintre toate sărbatorile de peste an, întâi pentru
că în această zi Hristos a înviat din morţi, şi în al doilea rând
pentru că ea cade întotdeauna la începutul primăverii,
anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când natura reînvie.
Ciclul Sărbătorilor de Paşti începe cu Lăsatul Secului, urmat de
40 de zile de post. Odată cu sărbătorile de Paşti începe perioada
de bucurie care durează 50 de zile si se sfârşeste cu sărbătoarea
de Rusalii. În legătură cu originea cuvântului german Ostern
(Paşti), au existat şi mai există şi astăzi diferite interpretări.
Prima se referă la sărbătoarea primăverii, numită Ostarum, cea
de-a doua denumire provine de la numele xeiţei germanice a
primăverii, Ostra. O altă interpretare ar fi aceea legată de
cuvântul Ost (est) ca punct cardinal de unde răsare soarele.
Ciclul Pascal include o perioadă de douăsprezece zile,
Duminica Floriilor – Duminica Tomei, în care sunt concentrate

97
cele douăsprezece luni ale anului. În primele şaşe zile anul
îmbătrâneşte, se degradează treptat („Săptămâna Patimilor”),
pentru ca odată cu Învierea lui Iisus Hristos toate şi tot să intre
sub cele mai bune auspicii, sub zodia recosmicizării timpului
primordial („Săptămâna Luminată”).
Duminica Floriilor este cunoscută şi sub numele de
Florii. Duminica Vlăstarilor, Staulele Florilor sau Staurile
Floriilor. Deşii astăzi prezintă o puternică componentă creştină,
sărbătoarea Floriilor păstreză remiscenţele din timpuri mult mai
vechi. Prin însăşi denumirea ei aminteşte de Floralia (Florilia),
festivitate închinată zeiţei Flora, „Mama primăverii”. Există
credinţă că ramurile de la Florii aduc rodire şi belşug oriunde ar
fi aşezate – în grădini, pe ogoare, în livezi, în staule, coteţe,
stupi etc. Crengile de răchită sau de salcie aduse de la biserică
se păstrează la icoane ori sub streşinile caselor şi se aprind când
trebuie alungaţi norii aducători de grindină. Tinerele fete culeg
diferite flori şi rămurele de măr înflorit pentru a fi ferite de rele
şi iubite de feciori.
Zilele din „Săptămâna Patimilor” prilejuiesc variate
interdicţii, unele fiind raportate aproape exclusiv la suferinţele
Mântuitorului. Tot acum se săvârşesc numeorase treburi
gospodăreşti (zugrăvirea caselor şi a staulelor, curăţenie în curţi
şi livezi) în scopuri profilactice şi purificatoare, dar şi cu
evidente aderenţe la străvechiul cult al morţilor (aprinderea
focurilor pentru ca sufletele celor adormiţi să nu sufere de frig
sau să nu se rătăcească pe cale).
În Joia mare se păstrează, încă obiceiul încondeierii
ouălor. În prezent majoritatea zonelor etnografice nu reprezintă
spaţii de referinţă în acest sens, însă conservă procedee arhaice
de realizare şi motive ornamentale. Cunoscut la mai toate
popoarele lumii, obiceiul vopsirii sau încondeierii, închistririi
(împistririi) ouălor cu variate semne şi simboluri are o vechime
considerabilă. Oul apare ca simbol care ilustrează renaşterea
98
periodică a naturii, revigorarea. El este socotit a fi posesorul
unor virtuţi speciale, iradiind în juru-i viaţă, vigoare şi sănătate,
stimulând rodnicia şi prosperitatea. Oul, ca simbol, se explică
prin el însuşi – este sursa primordială a vieţii pe pământ, a
pământului însuşi şi chiar a întregului univers.
Vituţilor enumerate, cu care era învestit oul, li se
adaugă încă una : aspectul oului, indicând imaginea limitării
spaţiale de tipul cercului magic. Proprietăţile sale magico-
rituale s-au amplificat în momentul asocierii culorii, care iniţial
a fost roşie. Culoarea roşie reprezintă focul, puterea lui
purificatoare, dar şi sângele, adică viaţa. „Frumos şi sănătos ca
un ou roşu” este sintagma ce domină încă spiritualitatea satului
românesc. Faptul că ouăle roşii sau cele încondeiate sunt
investite cu atribute miraculoase nu este câtuşi de puţin
întâmplător. După cum bine se ştie, obiceiul este legat de
începutul anului nou agrar, perioadă în care vrăjile, urările,
practicile şi ritualurile de tot felul, înfăptuite cu anumit scop, au
cele mai mari şanse de a se îndeplinii.
Ouăle simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-
a deschis la învierea Sa din morţi. De aceea, când sparg ouăle
prin ciocnire, dar şi când se salută, creştinii îşi spun: „Hristos a
înviatat!, Adevărat a înviat!”. Culoarea roşie a ouălelor
simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru
mântuirea lumii. Există credinţa că cei care ciocnesc se
întălnesc pe lumea cealaltă. Ouăle, simbolizează şi
reîntinerirea, primăvara.
În Egiptul antic, oul era simbolul vieţii şi reprezenta,
totodată, sicriul ori camera mortuară. În tradiţia populară de la
noi, ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase:
vindecă boli, protejează animalele din gospodărie şi te apără de
rele.
Bibliografie : Locuitorii satelor Agârbiciu şi Veştem.
99
 PERIOADA ŞI CARACTERISTICILE
OBICEIURILOR DE PAŞTE
Prof. Milin Amalia Steluţa,
Liceul Teoretic
Com. Peciu Nou

Paştele este una dintre cele mai importante sărbători ale

poporului român. Plasată imediat după sărbătorile primăverii şi
obiceiurile aferente acestora, sărbătoarea Paştelui este bogată în
obiceiuri şi credinţe în toate zonele ţării.
Variind de la an la an, Paştele este o sărbătoare care nu
are dată fixă.
Otilia Hedeşan vorbeşte despre perioada sărbătorii şi
despre calcularea datei acesteia: „Paştele nu are, potrivit
rigorilor bisericii creştine, o dată fixă. Anual, biserica ortodoxă,
pe de o parte, respectiv cea catolică şi protestantă, pe de alta,
stabilesc, în urma unor calcule extrem de complicate şi dense
din punct de vedere teologic, data Paştelor, care trebuie să fie
în mod obligatoriu într-o duminică, după echinocţiul de
primăvară, şi după o lună plină. (...) Acest mod diferit de calcul
face ca Paştele catolice să se înscrie, consecvent, în perioada 22
martie-25 aprilie, câtă vreme, penrtu ortodocşi ele pot să fie
celebrate, e drept că mai rar, chiar în luna mai.”1
Când vorbim de sărbătoarea Paştelui şi de obiceiurile ce
se leagă de aceasta, trebuie să luăm în considerare nu doar ziua
propriu-zisă a sărbătorii, ci o întreagă perioadă care încadrează
Paştele.
Ion Ghinoiu analizează perioada pascală ca situându-se
între duminica Floriilor şi Duminica Tomii: „Paştele este un

1
Otilia Hedeşan, Lecţii despre calendar, p. 215
100
scenariu ritual de înnoire anuală a lumii deschis de duminica
Floriilor, închis de Duminica Tomii şi intersectata de noaptea
Învierii Mântuitorului Iisus.
Paştele se încadrează în modelul preistoric de renaştere
simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinităţii adorate
substituită de o efigie (statuie, steag, mască, totem), un om
(conducător, oştean, fecioară, prizonier), un animal (berbec,
ţap, miel, cal, taur), pasăre sau ouă de pasăre, arbore, plante
alimentare. Moartea şi renaşterea, celebrate de precreştini la
aceeaşi dată, au fost disociate de creştini, care au fixat Naşterea
Domnului la solstiţiul de iarnă (Crăciunul), iar moartea la
echinocţiul de primăvară şi în raport cu faza lunară. Deosebirea
fundamentală între creştinism şi alte dogme religioase constă în
faptul că jertfa prin substituţie a zeului precreştin a fost
înlocuită cu jertfa Domnului Iisus săvârşită o singură dată pe
Golgota, în numele tuturor oamenilor şi reactualizată ritual, la
aceeaşi dată şi în fiecare an, de credincioşi. Dar adepţii noii
religii au receptat moartea urmată numai la trei zile de Învierea
lui Iisus ca moartea şi renaşterea zeului detronat (Mithra,
Crăciun), motiv pentru care au însoţit-o cu un scenariu ritual de
înnoire a timpului asemănător, în multe privinţe, cu cel de la
solstiţiul de iarnă. Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a
ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna
Patimilor, când se deschid mormintele şi se întorc spiritele
morşilor, la Joimari, iar Iisus este trădat, chinuit, umilit şi
omorât prin răstignire. După trei zile de haos şi întuneric în
care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează miracolul
Învierii Domnului din noaptea Paştelor şi actele de purificare
din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.”2
Otilia Hedeşan, la rândul ei, afirmă: „Este necesar, însă, să
precizez că Paştele este momentul crucial, central, al unei

2
Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Dicţionar, p. 147
101
perioade de două săptămâni, care ar putea alcătui, împreună, un
ciclu duodecimal, exact ca în cazul sărbătorilor de iarnă.
Atunci, limitele care ar trebui luate în discuţie ar fi duminica
imediat anterioară Paştelor, cea a Floriilor (precedată de un alt
moment cu semnificaţii tradiţionale, Sâmbăta lui Lazăr),
respectiv prima duminică imediat următoare Paştelor,
Duminica Tomii sau Paştele Mici (urmată, la rându-i,
de o altă zi extrem de bogată în semnificaţii de provenienţă
populară, Paştele Blajinilor, serbat ca atare mai ales în
Basarabia). Astfel decupat, timpul pascal se situează la
cumpăna dintre Săptămâna Patimilor, sau Săptămâna Mare şi
Săptămâna Luminată. El marchează, în aceste condiţii, triumful
definitiv al binelui şi purităţii asupra tuturor aspectelor
malefice.”3
Ion Ghinoiu descrie şi el timpul sărbătorii pascale,
vorbind despre ea ca despre „perioada renovării timpului”: „
ziua în care biserica creştină sărbătorea învierea lui Iisus
îndeplinea majoritatea condiţiilor pentru a putea fi imaginată de
popor ca moment de sfârşit şi început de ciclu calendaristic.
Anul mic de 12 zile, reducţia simbolică a anului mare de 12
luni, este prefaţat de Duminica Floriilor şi postfaţat de
Duminica Tomei. În prima săptămână, săptămâna patimilor
sau săptămâna neagră, timpul se degradează neîncetat. Se
presupune că acum morţii revin printre cei vii, de aceea abundă
practicile de pomenire a moşilor şi strămoşilor. Duminica
Paştilor, sărbătoare centrală a calendarului festiv creştin,
reprezenta în mentalitatea arhaică victoria binelui asupra răului,
a vieţii asupra morţii; se credea că timpul şi spaţiul se purifică,
se deschide cerul, vorbesc animalele, pot fi descoperite
comorile.”4

3
Otilia Hedeşan, Lecţii despre calendar, p. 214
4
Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, p. 165-166
102
Bibliografie:

1.GHINOIU, ION, Obiceiuri populare de peste an, Dicţionar,

Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997
2.GHINOIU, ION, Vârstele timpului, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1988
3.HEDEŞAN, OTILIA, Lecţii despre calendar, Timişoara,
Editura Universităţii de Vest, 2005

TRADIŢII ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE

PAŞTE

Prof. de sprijin: Mircea Săndica

CSEI BRĂILA

Paștele reprezintă una dintre cele mai importante

sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul
fundamental al creştinismului, “Învierea lui Iisus Hristos”, Fiul
lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea
Mare.
Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare în
calendarul creştin, fiind însoţită, în România, de numeroase
tradiţii şi obiceiuri, unele moştenite din generaţie în generaţie.
Prin aceste tradiţii, unele dintre cele mai frumoase din lume,
sărbătoarea Învierii este prilej de reunire a familiei în jurul
mesei cu preparate tradiţionale, este motiv de bucurie şi de
optimism.
Ziua de Paște este tot timpul duminica. Luni și
marți este ziua a doua și a treia de Paște. Săptămâna de după
Paște o numim „săptămâna Paștelui” sau „săptămâna
luminată”. Luminată, deoarece înviind din morți, Iisus Hristos
103
a luminat lumea. Săptămâna de dinaintea Paștelui se numește
Săptămâna Patimilor.
În Săptămâna Patimilor se definitivau pregătirile. Pentru
sfintele Paști totul trebuia să fie în bună rânduială, locuințele să
fie îngrijite și curate. Se termina curățenia, se împristeau ouăle,
se făcea pasca, se tăiau mieii.
În mod tradițional, până înainte de joia
mare, bărbații lucrau munca câmpului. Odată cu joia
mare, începeau și lucrările de pe lângă casa. Se tăiau mieii sau
după caz purceii, se mătura curtea și strada din fața casei și se
pregăteau hainele de sărbătoare.
În săptămâna mare, tradiția este ca toate gospodinele să
facă curațenie generală în casă, în curte și grădini, simbol al
renașterii.
Câteva tradiții de Paște sunt:
 În Transilvania și Banat se credea că în Joia Mare n-ai
voie să dormi ziua. Cel care va dormi va fi „puturos,
leneș și netrebnic” tot anul.
 În vinerea mare se ține post negru, nu se mănâncă, nu
se bea și nu se lucrează nimic.
 Se spune că de Înviere este bine ca oamenii să fie
îmbrăcaţi cu o haină nouă, care ar simboliza
purificarea. La Înviere creştinii merg nu numai cu
sufletul curat, ci şi primeniţi trupeşte şi îmbrăcaţi în
haine noi.
 Se mai spune că, în ziua de Paşti nu e bine să se
consume oul cu sare, fiindcă autorul va transpira tot
anul, iar Pasca, sau anafura sunt considerate
tămăduitoare dacă se păstrează peste an bucăţele din
acestea.
 Tot legat de ou, se spune că masa de Paşti trebuie să se
începă cu consumul unui ou, existând credinţa că

104
 astfel trupul va fi sănătos întreg anul, apoi peşte –
pentru a fi sprinten precum acesta – şi mai apoi pasăre
– pentru a fi uşor ca aceasta.
 O altă tradiţie arată că dacă în ziua de Paşti prima
persoană care intră în gospodărie este bărbat, acolo va
exista noroc peste an.
Acestea sunt tradiţii şi obiceiuri larg răspândite la nivelul
ţării în comunitatea creştin-ortodoxă.
În noaptea de Înviere, credincioşii obişnuiesc să meargă
la biserică, să ia lumină şi să cânte Învierea Domnului.
Oamenii aduc acasă „lumina” – lumânarea aprinsă direct de la
cea aprinsă de părinte în Altar – , unii obişnuiesc să facă o
cruce mică pe pragul de sus al uşii gospodăriei sau pe peretele
dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, iar cei mai mulţi
păstrează lumânarea de la Paşte şi o aprind peste an, în cazul
unor mari necazuri, boli sau în situaţia unor feneomene meteo
extreme.
Masa de Paşte este construită în jurul preparatelor din
carne de miel – ciorbă, friptură sau drob – simbolul
Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva
omenirea.
Cel mai răspândit obicei creştin de Paşti este vopsirea
ouălelor roşii, a căror prezenţă este obligatorie pe masa de
Paşti. Ouăle se vopsesc în joia mare. În unele zone ale ţării se
încondeiază ouă. Se operează cu simboluri (soare, luna, cruce),
cu modele din natură (plante, animale, obiecte casnice) şi cu
modele de țesături populare.
Un alt simbol al sărbătorii îl reprezintă Pasca preparată
de obicei sâmbăta dimineaţa, care este dusă spre sfinţire la
biserică la slujba de Înviere, alături de coşul bucatelor
preparate pentru sărbătoare. Se coace numai o dată pe an, de
Sfintele Paști. Ea are o formă rotundă, la mijloc o cruce și este

105
împodobită pe margini cu aluat împletit. Înainte de a fi dată la
cuptor se pune umplutură: brânză de vaci şi stafide.
În afara acestora există tradiţii particulare întâlnite în
anumite regiuni geografice sau în anumite comunităţi.
Spre exemplu, în Moldova, în noaptea de Înviere, după
slujba de la miezul nopţii, credincioşii obişnuiesc să însoţească
momentul Învierii prin pocnitori care semnifică alungarea
spiritelor rele.
Coşul de bunătăţi care se duce la sfinţit la biserică este
pregătit strict după cele transmise din moşi-strămoşi: aici sunt
aşezate, alături de bucate, seminţe de mac, sare, zahăr, făină,
ceapă şi usturoi – simboluri ale bucuriei de peste an. Deasupra
acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, flori, sfeclă roşie cu
hrean şi ouăle roşii. De asemenea, coşul este acoperit un pled
cusut cu modele specifice zonei.
Există o simbolistică specifică pentru sfinţirea celorlalte
componente ale coşului cu bunătăţi: macul este aruncat în râu
pentru a alunga seceta, sarea aduce belşug peste an, zahărul
sfinţit este element tămăduitor pentru vitele bolnave, ceapa şi
usturoiul au rol de protecţie împotriva insectelor, făina se
presară pe câmp pentru ca rodul grâului să fie cel aşteptat.
Tot în Moldova există tradiţia ca fetele nemăritate să
meargă la biserică şi să spele clopotniţa cu apă neîncepută, iar
dimineaţa trebuie să se spele cu aceasta pe faţă existând
credinţa că astfel vor fi curtate de băieţii „de însurat” din
localitate. La rândul lor, flăcăul care iubeşte o fată nemăritată
trebuie să meargă la casa acesteia şi să-i ofere un ou roşu.
În unele zone din Moldova există tradiţia ca în dimineaţa
Învierii, preotul să meargă el pe la casele oamenilor – aşezaţi în
formă de cerc, cu lumânări aprinse – pentru a sfinţi coşul cu
bucatele pascale.

106
 În zona Bihorului, există o tradiţie care arată că oul
împodobit de Paşte prevesteşte norocul: dacă după 40 de zile
acesta nu se strică, atunci persoana va fi norocoasă.
Tot în această zonă, în Joia Mare, se aprind focurile sacre
ale Învierii în cimitire şi tot în această zi există obiceiul de a
arunca ouă la ţintă.
La încondeierea ouălor în Joia Mare, bihorenii folosesc
un instrument specific numit „bijorca”.
În Apuseni, femeile merg la cimitir în noaptea Învierii să
aprindă lumânări la morminte, iar prima zi de Paşte începe cu
împărtăşania cu pască, după ce credincioşii se spală cu apă în
care a fost pus un ou roşu, o monedă de aur şi urzică.
Tot în Apuseni, în noaptea de Paşti se ia toaca de la
biserică, se duce la cimitir şi este păzită de feciori. Este
simbolul luptei între „hoţi” şi „păgubaşi”, iar cei care pierd sunt
datori cu un „ospăţ”, pregătit fie de cei care au încercat să fure
toaca şi nu au reuşit, fie de cei care nu au fost în stare să o
păzească.
În Ţara Bârsei, există obiceiul – din Duminica Tomii –
„Junilor Braşovului” – în care grupuri de tineri, asemănătoare
colindătorilor sau căluşarilor, strâng ouă de la tinerele fete,
după care, la Pietrele lui Solomon – aflate în zona Şcheii
Braşovului – la picnic, încep diferite concursuri.
În zona Valea Arieşului există obiceiul „rostogolitului
ouălor” care sunt lăsate să cadă spre o gaură din pământ.
În zona Lăpuşului din Maramureş, în duminica Paştelui
copiii merg la prieteni şi la vecini – iar pragul casei trebuie
trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu
fie discordie tot restul anului – şi anunţă Învierea Domnului, iar
fiecare gazdă dăruieşte câte un ou roşu.
În satele din Transilvania, în prima zi de Paşte, băieţii
merg la udat cu parfum la casele fetelor de măritat, „ca să nu se

107
veştejească” – obicei care semnifică înflorirea şi fecunditatea –
iar fetele îi răsplătesc cu ouă roşii, sau cozonac.
În zona judeţului Călăraşi, coşul pascal pentru sfinţit
conţine, pe lângă bucate, şi un cocoş alb, existând tradiţia ca
atunci când cocoşul cântă să însemne că Hristos a Înviat, iar cel
mai norocos este acela al cărui cocoş cântă primul. După slujbă
există obiceiul ca toţi cocoşii să fie dăruiţi oamenilor săraci.
Bibliografie:
1. M. Pop, Obiceiuri tradiționale românești, Buc., 1976
2. S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, vol. 1, Ed. Grai și suflet -
Cultura națională, Buc., 2001

ROLUL ȘI EFICIENȚA
ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

prof. înv. primar Zamfir Nicoleta

Școala Gimnazială "Duiliu Zamfirescu" Focșani

Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg

caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de
formare a caracterului copiilor încă din clasele primare,
deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai
accesibili sufletelor noastre.
Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și
completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor
și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a
timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o
atmosferă de boie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire.
Potențialul larg al activităților extrașcolare este generator de

108
căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai
încredere în imaginația, bucuria și în dragostaea din sufletul
copiilor.
Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru
micii artiști, cât și pentru părinții lor. Prin conținutul bogat al
programului pe care îl cuprinde serbarea școlară valorifică
varietatea, preocuparea intereselor și gusturilor școlarilor. Ea
evaluează talentul, munca și priceperea colectivului clasei și
transformă în plăcere și satisfacție străduințele acestuia.
Perioada de pregătirii a serbării, dorința sinceră de
succes pot suda colectivul clasei, impulsionează în mod
favorabil fiecare copil să trăiască acele momente. Consider că
fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programelor artistice pentru a se simți parte integrantă, să știe
că și datorită lui serbarea a avut succes. Cadrul didactic trăiește
alături de elevi reușita serbării, contactul cu publicul trezește în
sufletul copiilor dorința de a învinge timiditatea și a da tot ce
are mai bun.
E fascinant când pe scenă apar micii artiști, recitatori,
cântăreți, dansatori, etc. Este cu adevărat extraordinar când ei
reușesc să trezească în sufletul spectatorilor emoții, bucurii.
Întregul lanț de activități desfășurate în școală și în afara ei, sub
atenta supraveghere a cadrului didactic, contribuie la formarea
și educarea copiilor, are implicații și în viața spirituală și
culturală a comunității. Punerea în scenă a serbărilor aduce
satisfacții atât micilor artiști, cât și spectatorilor, contribuind la
socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
O altă activitate deosebit de plăcută care contribuie la
stimularea personalității elevilor este excursia. Aceasta ajută la
dezvolatrea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui
cetățenească. Excursia este cea care îl relexează pe elev, îi
prilejuiește însușiirea unor experiențe sociale importante, dar și
îmbogățirea orizontului cultural-științific. În realizarea unei
109
excursii școlare, fie de mică sau de mare anvergură, trebuie
întocmită o documentație serioasă, fapt care nu trebuie să-i
descurajeze pe dascăli în organizarea unor astfel de activități
extrașcolare.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea,
momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea oferă
copiilor posibilitatea să demonstreze ce au învățat în cadrul
orelor de curs. În stimularea creativității un rol important îl are
și biblioteca școlară, care-l pune pe elev în contact cu cărți
interesante și pe care el poate nu le are acasă. Concursurile de
lectură pot contribui la dezvoltarea și îmbogățirea
vocabularului elevilor, la stimularea elevilor spre activitatea de
lectură.
Activitățile extrașcolare bine pregătite sunt atractive
pentru elevi la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de noi cunoștințe și priceperi.
Elevilor li se dezvoltă simțul practic, operațional, manualitatea,
dând posibilitatea fiecăruia să se manifeste conform naturii
sale.
Participarea efectivă într-o activitate extrașcolară
angajează atât elevii timizi, cât și pe cei temperamentali,
dezvoltă spiritul de cooperare și fairplay-ul.
Elevii se autodisciplinează prin faptul că îmbină utilul
cu plăcutul, în același timp asumându-și și anumite
responsabilități. Cadrul didactic are responsabilitatea să-i
dirijeze bine pe elevi, să-i implice pe toți și să încerce să atingă
obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viață.
Renunțarea la realizarea efectivă a activităților extrașcolare
înseamnă sărăcia vieții sufletești a copiilor, privarea lor de
sentimente și emoții; deoarece acestea contribuie la formarea
capacităților de comunicare ale elevilor, atenției, memoriei,
gustului pentru frumos.

110
 Activitățile extrașcolare nu au un spectru al activităților
impus, ele oferă o mare libertate de construție a învățării. Totul
depinde de talentul cadrului didactic, de dăruirea sa în această
meserie, de modul creator de abordare a acestor activități prin
punerea în valoare a tuturor resurselor de care dispune clasa de
elevi.

Bibliografie:

1.Cernea, M., Contribuția activităților extracurriculare la

optimizarea procesului de învățământ în înv. primar, Ed.
Discipol, București;

2.Crăciunescu, N., Forme de activități extracurriculare

desfășurate cu elevii cilului primar, Ed. Discipol, București;
3.Jinga, I; Istrate, E, (1998), Manual de pedagogie, Ed. All,
București.

PLAN DE ACȚIUNE ÎN VEDEREA

INTEGRĂRII ÎN ȘCOALA DE MASĂ A
COPIILOR CU RISC DE ABANDON
prof.înv.primar: Paveloni Daniela Rocsana
Liceul Teoretic ,,Traian Vuia”
Făget, Timiș

A integra un grup de copii dezavantajaţi se referă la

capacitatea unui grup, unei clase, a unei şcoli de a asimila noi
membri, care au nevoie de suport pentru a se adapta, a se
integra, a se socializa drept pentru care a fost realizat acest
proiect educațional în toamna anului 2019 după identificarea
111
unui grup cu risc de 10 elevi ai clasei pregătitoare din care unul
cu certificat de orientare școlară.
Astfel după discuții cu părinții, colegii și profesorul
consilier am elaborat ca plan de acțiune pentru aceștia,
Proiectul Educațional ,,Clubul de lectură”.

DENUMIREA ACȚIUNII / PROIECTULUI:CLUBUL DE

LECTURĂ
INSTITUȚIA: Liceul Teoretic ,,Traian Vuia” Făget
COORDONATOR: profesor înv.primar Paveloni Daniela
Rocsana
PERIOADA DE IMPLEMENTARE:
octombrie 2019 – august 2020, bilunare de 1 oră
PARTENERI:
Învățători de la clasele primare
Biblioteca orășenească
Biblioteca școlii
Profesor de educatie plastica
Asistentul social
Profesorul consilier
Părinți
SCOPUL: Stimularea interesului pentru lectura individuală şi
în grupe prin activități de biblioterapie în perioada şcolară, în
vederea dezvoltării vocabularului şi a dobândirii încrederii în
sine, antrenarea elevilor din grupul țintă (elevii din clasa
pregătitoare aflați în situații de risc-divorț, părinți plecați în
străinătate, boală, etnie romă, CES....) în activităţi cât mai
variate, facilitarea integrării în mediul şcolar și în comunitate,
oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei.
OBIECTIVE :
-cunoașterea instituțiilor care se ocupă de coordonarea și
monitorizarea serviciilor educaționale;

112
- acordarea de suport psihologic pentru a facilita reglarea
emoțională cu privire la situații de risc existențial precizate
pentru cei 10 elevi ai clasei pregătitoare în perioada octombrie
2019 – august 2020
- sprijinirea în identificarea propriilor nevoi și argumentarea
rezolvării acestora prin diferite metode
-apropierea copiilor de școală prin biblioterapie;
-îmbunătățirea comunicării orale;
-dezvoltarea unui limbaj potrivit;
-conștientizarea propriei valori;dobândirea încrederii în forțele
proprii;
- evidențierea punctelor tari ce reies din aptitudinile acelor 10
elevi;
- consilierea celor 10 familii în gestionarea situațiilor de criză
ale copiilor în perioada stabilită;
- diseminarea experienței in cadrul comisiei metodice la nivelul
școlii;
DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR:
Acest Proiect educațional ,,Clubul de lectură” își
propune să ofere un cadru stabil și tihnit (în grupuri mici, pe
băncuțele din cabinetul consilierului școlar, în sala de clasă pe
perinuțe, pe perinuțe în bibliotecă) pentru a explora lumea din
jurul nostru cu ajutorul: lecturii, muzicii, desenului,
matematicii. Aceste activități se adresează elevilor din clasa
pregătitoare care traversează situații existențiale dificile (divorț,
părinți plecați în străinătate, boală, etnie romă,....) deținerea
certificat de orientare școlară și/sau aflarea într-un proces de
consiliere deoarece știm cu toții că deseori blocajele
emoționale datorate contextului familial cauzează dificultăți de
învățare sau comportamentale în școală.
Derularea activităților sub forma unui grup de sprijin și
ajutor reciproc din partea colegilor cu dificultăți similare oferă
acestor copii o stare de siguranță, de a nu se mai simți singuri,
113
neînțeleși sau marginalizați de colegi. Fiecare copil va fi
apreciat pentru unicitatea sa, calitățile sale speciale și
contribuțiile personale la activități.
RESPONSABILITĂȚI/ ACTIVITĂȚI
1. Cadrele didactice implicate :
-stabilesc prioritățile și planul de acțiune;
-pregătesc spațiul, materialele și activitățile necesare;
-însoțesc copiii către cabinetul consilierului școlar, către
biblioteci;
-popularizează activitatea din 23 aprilie când timp de 15-20 de
minute toată școala va citi.
2. Bibliotecara:
-asigură cărțile suport;
-îndrumă elevii spre cunoașterea cărților adecvate vârstei;
-va purta discuții cu elevii despre drumul parcurs de carte până
la ei.
3. Învățătorii implicați vor încuraja participarea voluntară la
program a elevilor în cauză.
4. Părinții :
-aduc în discuție problemele cu care se confruntă pentru a găsi
împreună soluții;
-îi vor sprijini pe copii în activități;
-vizitează școlarii și le vor citi povești dintr-o carte aleasă de
dânșii urmând ca la finalul lecturii această carte să fie donată
clubului;
-susțin diverse activități în cadrul clubului(modelaj, dans,
muzică, activitate gospodărească);
5. Asistentul social asigură medierea între școală și familii.
RESURSE MATERIALE:
Volume de cărţi, hârtie xerox, videoproiector, aparat foto,
polistiren, markere, laptop, hârtie colorată, carton, măşti şi
accesorii, CD-uri, radiocasetofon, carioci, creioane colorate...
RESURSE UMANE:
114
Învățători de la clasele primare, Bibliotecara, profesor de
educație plastică, asistentul social, profesorul consilier, părinți,
grupul țintă.
REZULTATE ANTICIPATE:
-depășirea emoțiilor :
-cultivarea sensibilităţii, a exprimării corecte, coerente;
MONITORIZARE ŞI EVALUARE:
-chestionare aplicate elevilor şi părinţilor;
-mediatizarea proiectului pe site-ul şcolii și în cadrul comisiei
metodice.

SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI ÎN SATELE

BIHORENE

prof .Perțe Floare

prof. Rimay Annamaria
Școala Gimnazială nr.1 Tăuteu, Bihor

Fiecare județ al țării are specificul său. Cultura,

folclorul local, tradițiile sunt atât de bogate, încât descoperirea
lor este o necesitate ce trebuie trecută pe listă atunci când
vizităm locații noi din țară. Bihorul nu face excepție de la
regulă și își așteaptă turiștii cu experiențe senzoriale variate.
Încondeierea sau împistritul ouălor, cum se spune prin
partea locului, e un obicei străvechi în tradiția bihorenilor.
Satul bihorean unde tradiția a rămas încă vie, oul este, potrivit
tradiției, vopsit și încondeiat în zilele de joi și de sâmbătă din
Săptămâna Mare.
Pentru a marca semnificativ acest obicei străvechi, Joia
din Săptămâna Mare, dis de dimineața se realizează un
115
adevărat ritual de pregătire a încondeierii ouălor. Ritualul vechi
de sute de ani trebuie urmat după pași strămoşilor, astfel:
Se aleg cele mai frumoase ouă, se pune pasiune și
dorință pentru ceea ce dorim să facem, iar apoi este nevoie de
ceară de albină care se pune într-un vas de tablă pentru a putea
fi topită pe foc. Unealta cu care se decorează oul poartă
denumirea de bizarcă/chișiță, se confecționează dintr-o nuia de
dimensiuni reduse asemeni unui creion. Nuiaua este crăpată la
un capăt aici fiind fixat cu ajutorul unui fir de aţă un tub cu rol
de rezervor. Tubul se obţine din metalul unei doze (cu ani în
urmă din capacul de la sticla de ulei) astfel: tai un dreptunghi
cu lăţimea de aproximativ un centimetru pe care îl rulăm în
jurul unui ac de cusut (acul fiind aşezat pe lăţimea
dreptunghiului), tai din lungimea dreptunghiului atât cât este
necesar pentru a obţine tubul respectiv şi se fixează în suportul
de lemn cu ajutorul firului de aţă. Un procedeu care necesită
multă răbdare și îndemânare.
Pentru a desfăşura activitatea este nevoie de o flacără
deschisă, lumânare sau lampă, pentru a ne proiecta cu totul în
trecut şi de asemeni de ouă crude, proaspete. Bizarca se încinge
în ceara încălzită, iar după acea se trasează modelele dorite pe
ouă. E bine de știut faptul că ceara e prima haină a ouălor.
Culoarea de vopsea se pregătește din coji de ceapă ori din
plante culese de pe câmp și din grădini. Se introduc ouăle
încondeiate în baia de vopsea rece,și se pun la fiert. Când se
consideră că sunt fierte se ia vasul de pe foc, se scot cu o
lingură şi se şterg cu o cârpă, în acest mod ceara încălzită se
îndepărtează, iar oul rămâne colorat, alături de modelul
realizat. La final ouăle încondeiate se ung cu slănină pentru a
căpăta luciu.
Bihorenii folosesc numeroase motive ornamentale
pentru încondeierea ouălor, diferențiate de la un sat la altul.
Cele mai utilizate motive sunt cele din regnul animal, motive
116
vegetale (frunza, bradul, garoafa, spicul, grâul), ori modele care
derivă din munca în gospodărie, marcate prin unelte casnice și
de câmp (greblă, lopată).
Linia dreaptă verticală reprezintă viața, linia dreaptă
orizontală (moartea), linia dublă dreaptă (eternitatea), linia cu
dreptunghiuri (gândirea și cunoașterea), linia ușor ondulată
(apa, purificarea), spirala (timpul) și dubla spirală (legătura
dintre viață și moarte). Acestea sunt câteva dintre cele mai
utilizate simboluri și sem nificații bihorene.
Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona
Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit
acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în
care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum,
„ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi
reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în
fond, de distracţie.

Bibliografie:
1.Monografia comunei - istoria a comunității - Prof. etnograf-
Crăciun Parasca
2.Crișana tradițional,VII pagini de istorie, etnografie și
folclor-coordonator Ioan Degau

117
 PENTRU TINE, MAMĂ!
(Proiect educativ)

Pruteanu Mariana
Costache Dorina-Adela
Școala Gimnazială Grebănu -Buzău

MOTTO: ,,Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, așa că a creat

mamele!”(proverb evreiesc)
Coordonatori proiect: Pruteanu Mariana-învățătoare;
Costache Dorina-Adela-învățătoare;
Proiectul educational ,,Pentru tine, mamă!” s-a desfășurat în
Școala Gimnazială Grebănu, județul Buzău, în 07 Martie 2019.
Domeniul: cultural-artistic;
Scopul proiectului: dezvoltarea sentimentului de dragoste și
respect față de ființa care ne-a dat viață, dezvoltarea
expresivității limbajului și a exprimării artistice, cultivarea
sensibilității artistice a elevilor.
Grupul țintă: elevii claselor a II a și a IV a din școală;
Obiectivele propuse:
-să își exprime emoțiile, sentimentele, opiniile;
-să-și demonstreze talentul creativ, să recite versuri închinate
mamei;
-promovarea, cunoașterea și păstrarea semnificației zilei de 8
Martie;
-să memorizeze și să recite versuri inchinate mamei;
-să colaboreze cu mamele la activitate și la rezolvarea
sarcinilor,
Resurse procedurale: conversația, explicația, exercițiul,
problematizarea, dramatizarea, activitatea practică.
Parteneri în proiect: familiile elevilor, Librăria ,,IonCreangă”;
118
Durata proiectului: 2 ore.
Locul de desfășurare: sala de clasă;
Context: Ziua de 8Martie este recunoscută în întreaga lume ca
sărbătoarea internațională a femeii. Pentru că este cea mai
important ființă din lume, este necesar să îi închinăm cele mai
frumoase gânduri.
Descrierea proiectului: În prima parte a proiectului, elevii au
prezentat în fața mamelor și bunicilor lor dramatizarea
intitulată ,,Gânduri pentru mame!”. Elevii își pot exprima
trările și sentimentele pentru mame prin intermediul
activităților artistice și artistico-plastice, dar și prin
dramatizare, cântece și dansuri. Cea de-a doua activitate este
dedicată unei aplicații practice, pe parcursul căreia elevii,
sprijiniți de către mamele, bunicile și doamnele învățătoare vor
avea de realizat pălării pentru mame. Materialul didactic este
pus la dispoziție de către librăria ,,IonCreangă”. Astfel, elevii
au primit fiecare câte o mapă care conține: hârtie glasse groasă
de 4 culori diferite, hârtie glasse subțire de 4 culori diferite,
lipici, forfecuțe, câte o cutie de culori sau carioca. Procesul
tehnologic este explicat pas cu pas de către doamnele
învățătoare care le prezintă elevilor și modelul de pălărie ce
urmează a fi realizat.
Rezultatele calitative și cantitative așteptate sunt:
-realizarea unui album virtual al proiectului, care va fi postat pe
pagina de facebook a școlii;
-valorificarea potențialului creativ al copiilor;
-dezvoltarea competențelor de interacțiune prin implicarea
activă și creativă în rezolvarea sarcinilor propuse;
-dezvoltarea relațiilor de parteneriat între participanții la
proiect;
-dezvoltarea limbajului elevilor și a socializării.

119
elevii au prezentat în fața mamelor și bunicilor lor dramatizarea
intitulată ,,Gânduri pentru mame!”. Elevii își pot exprima
trările și sentimentele pentru mame prin intermediul
activităților artistice și artistico-plastice, dar și prin
dramatizare, cântece și dansuri. Cea de-a doua activitate este
dedicată unei aplicații practice, pe parcursul căreia elevii,
sprijiniți de către mamele, bunicile și doamnele învățătoare vor
avea de realizat pălării pentru mame. Materialul didactic este
pus la dispoziție de către librăria ,,IonCreangă”. Astfel, elevii
au primit fiecare câte o mapă care conține: hârtie glasse groasă
de 4 culori diferite, hârtie glasse subțire de 4 culori diferite,
lipici, forfecuțe, câte o cutie de culori sau carioca. Procesul
tehnologic este explicat pas cu pas de către doamnele
învățătoare care le prezintă elevilor și modelul de pălărie ce
urmează a fi realizat.
Rezultatele calitative și cantitative așteptate sunt:
-realizarea unui album virtual al proiectului, care va fi postat pe
pagina de facebook a școlii;
-valorificarea potențialului creativ al copiilor;
-dezvoltarea competențelor de interacțiune prin implicarea
activă și creativă în rezolvarea sarcinilor propuse;
-dezvoltarea relațiilor de parteneriat între participanții la
proiect;
-dezvoltarea limbajului elevilor și a socializării.

120
 OBICEIURI DE SFINTELE PAŞTI
Prof. înv. preșcolar Radu Andreea
Grădinița P.P. nr 29, Sibiu

Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea

Domnului, este prilejul, pentru români, de a trăi clipe de
bucurie sfântă, dar şi de a sărbători în cadrul comunităţii.
Paştele, cum denumesc românii sărbătoarea Învierii, îşi are
etimologia în cuvântul ebraic pesah = trecere.
Paştile sau Învierea Domnului este cea mai mare şi
îmbucurătoare dintre toate sărbatorile de peste an, întâi pentru
că în această zi Hristos a înviat din morţi, şi în al doilea rând
pentru că ea cade întotdeauna la începutul primăverii,
anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când natura reînvie.
Ciclul Sărbătorilor de Paşti începe cu Lăsatul Secului, urmat de
40 de zile de post. Odată cu sărbătorile de Paşti începe perioada
de bucurie care durează 50 de zile si se sfârşeste cu sărbătoarea
de Rusalii. În legătură cu originea cuvântului german Ostern
(Paşti), au existat şi mai există şi astăzi diferite interpretări.
Prima se referă la sărbătoarea primăverii, numită Ostarum, cea
de-a doua denumire provine de la numele zeiţei germanice a
primăverii, Ostra. O altă interpretare ar fi aceea legată de
cuvântul Ost (est) ca punct cardinal de unde răsare soarele.
Ciclul Pascal include o perioadă de douăsprezece zile,
Duminica Floriilor – Duminica Tomei, în care sunt concentrate
cele douăsprezece luni ale anului. În primele şaşe zile anul
îmbătrâneşte, se degradează treptat („Săptămâna Patimilor”),
pentru ca odată cu Învierea lui Iisus Hristos toate şi tot să intre
sub cele mai bune auspicii, sub zodia recosmicizării timpului
primordial („Săptămâna Luminată”). Duminica Floriilor este
121
cunoscută şi sub numele de Florii. Deşi astăzi prezintă o
puternică componentă creştină, sărbătoarea Floriilor păstreză
remiscenţele din timpuri mult mai vechi. Prin însăşi denumirea
ei aminteşte de Floralia (Florilia), festivitate închinată zeiţei
Flora, „Mama primăverii”.
Există credinţă că ramurile de la Florii aduc rodire şi
belşug oriunde ar fi aşezate – în grădini, pe ogoare, în livezi, în
staule, coteţe, stupi etc. Crengile de răchită sau de salcie aduse
de la biserică se păstrează la icoane ori sub streşinile caselor şi
se aprind când trebuie alungaţi norii aducători de grindină.
Tinerele fete culeg diferite flori şi rămurele de măr înflorit
pentru a fi ferite de rele şi iubite de feciori.
Paştele înseamnă pentru fiecare dintre noi un moment
de reîntoarcere la tradiţii, la origini şi la obiceiurile vechi de
sute de ani. Deşi trăim în secolul vitezei şi nu mai avem
răbdare sau timp să ne conformăm vechilor tradiţii, există şi
zone unde acestea au rămas neschimbate, şi anume, la sat . Ca
şi în alte zone ale ţării şi aici există tradiţii specifice, care sunt
moştenite de sute de ani şi încă se respectă de către bătrâni, mai
ales în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.
Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare
sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele
morţilor se întorc la casele lor. Focurile din Joia - Mare erau
ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru
toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la
înhumarea creştină din Vinerea Mare. Joia Mare este ziua în
care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale:
pască, cozonacii cu mac şi nucă. Ultima vineri din Postul Mare
este numită Vinerea Patimilor. Conform tradiţiei creştine, este,
ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru
răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului
strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post
negru. După-amiază, tot satul vine la slujba Prohodului, ca apoi
122
să se înconjoare biserica de 3 ori. Tot satul este cuprins de
linişte şi doar lumânările aprinse luminează măreața biserică
aflată pe deal, acum, în doliu. Sâmbătă este ultima zi de
pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea
majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă
ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în
zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul
mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale:
drobul, friptura. Sâmbătă seara, fiecare om cu lumânare în
mâna vine la biserică pentru a primi lumina Sfântă şi Sfintele
Paşti.
În satele din Sibiu, tehnica vopsirii ouălor se bazează pe
elemente florale. Astfel, ouăle se vopsesc în roşu sau galben,
simple sau cu model de frunze, folosindu-se coji de ceapă ca şi
culori naturale. Întrebaţi de ce vopsesc ouă roşii, hârtibăcenii
răspund: aşa s-o pomenit, din bătrâni. Nu se poate Paşti fără
ouă roşii, idee în concordanţă cu acea credinţă populară ce
spune „când oamenii n-ar mai înroşi ouă de Paşti, lumea se va
potopi.” – folcloristul şi etnologul Simion Florea Marian.
Femeile şi fetele vopsesc ouă, câte 30, 50 sau chiar 60
de bucăţi. Se colorează doar ouă de găină, care se fierb în apă
cu coji de ceapă, în Joia Verde. Cultura populară actuală
consideră Joia Mare drept ziua în care se înroşesc ouăle,
conform credinţei că ouăle înroşite sau împistrite în această zi
nu se strică tot anul . Dacă nu apucau să vopsească toate ouăle
joi, se mai făceau ouă de Paşte sâmbăta dimineaţa, fiindcă
Vinerea Mare nu era voie să umbli cu oţet. În ceea ce priveşte
ciocnirea ouălor, există câteva norme ce sunt respectate cu
stricteţe indiferent de zona etnografică: nu ai voie să le
ciocneşti sau să le mănânci decât după slujba de Înviere; ouăle
se ciocnesc după un anumit ritual: primul spune HRISTOS A
ÎNVIAT! şi dă cioc cu vârful oului în vârful celuilalt ou, dar nu

123
înainte de a primi răspunsul ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT! Apoi
ouăle sunt ciocnite dos în dos.
Salutul „Hristos a Înviat!” se foloseşte până la Înălţare.
Ciocnitul ouălor se încadrează în sacrificiile aferente
scenariilor de înnoire a timpului calendaristic. Oamenii
ciocnesc numai cu ouă roşii, având credinţa că se vor întâlni pe
lumea cealaltă
Există o datină veche pentru sporul şi sănătatea familiei.
Într-un lighean se pun un ou roşu, în unele locuri chiar două, şi
o monedă de argint. Deasupra se toarnă apă proaspătă
(neîncepută), adusă chiar atunci de la fântână. Toţi ai casei se
spală rând pe rând, dându-şi fiecare cu oul roşu peste obraz şi
zicând: „Să fiu sănătos (sănătoasă) şi obrazul să-mi fie roşu ca
oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate
ouăle în zilele de Paşti”.
Şi la Sibiu ca de altfel în mai multe zone ale ţării există
obiceiul ca a doua zi de Paşti, tinerii să stropească fetele, iar
acestea la rândul lor să le dea băieţilor de băut şi să le ofere
daruri, căci se crede că nici unei fete nu-i va merge bine dacă
nu este udată. Înainte, stropitul se făcea cu apă de fântână;
astăzi este datina ca fetele să fie udate cu apă de colonie.
Cea dintâi săptămână după Paşti, numită pretutindeni
Săptămâna Luminată - cine moare în acest interval, şi mai ales
în ziua de Paşti, merge de-a dreptul în rai pentru că lumina
raiului străluceşte fiecăruia care moare în această săptămână şi
pentru că în timpul acesta uşile raiului sunt deschise, iar cele
ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent
de păcatele care le-a făcut căci toate i se iartă. Şi cel care se

124
naşte în această zi, şi mai cu seamă când trage clopotul întâia
oară la biserică, este un om norocos pentru toată viaţa.

Bibliografie:

1. Pistolea, Vasile, Sărbători religioase şi datini la români,

Timişoara, Editura Marineasa, 2006
2.Ţoca, Ioan, Sărbători religioase, datini şi credinţe populare,
Bucureşti, Editura ALLFA, 2004
3.Marian, Simion, Sărbătorile la români, Studiu etnografic III,
Bucureşti, Editura „Grai şi suflet – cultură naţională”, 2001

1 MARTIE: MĂRȚIȘORUL – TRADIȚII,

SEMNIFICAȚIE ȘI ORIGINE
prof. înv. preșcolar Sava-Răduca Ionela
Grădinița PP nr 13, Focșani

În ziua de 1 Martie, românii celebrează sărbătoarea

Mărţişorului, triumful primăverii asupra iernii, obiectul cu şnur
alb şi roşu fiind un simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii
naturii.1 Martie – Mărțișor
În timpul geto-dacilor, anul nou începea la 1 martie.
Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular
la geto-daci avea doua anotimpuri: vara şi iarna. Marţisorul era
un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou
împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
În vechime, pe data de 1 martie, mărtisorul se dăruia înainte de
răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă.
125
Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lana răsucite,
colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea
contrariilor: vara-iarna, căldură-frig, fertilitate-sterilitate,
lumină-întuneric.
Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se
purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale
primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele
sau rândunelele. Atunci, mărţisorul fie se lega de un trandafir
sau de un pom înflorit, că să aducă noroc, fie era aruncat în
direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi
negreţele şi da-mi albeţele”.
Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint.
Moneda era asociată soarelui. Mărtisorul ajunge să fie un
simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu banul de
la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi căş proaspăt pentru că
purtătorii simbolului de primăvara să aibă faţa albă precum
căşul şi rumenă precum vinul rosul. Unele legende populare
susţîn că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce
urca cu oile la munte, dar povestea mărţişorului este aceasta…
,,Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui
fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni,
închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu
mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau.
Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un
tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre
pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor că să-l ajute
să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3
anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au
început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost
doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta
se ridica pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura,
oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara.
Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se
126
topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi
ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată.”
În zilele noastre, valoarea mărţisorului începe să fie dată
doar de creaţia artistică. Obiectul cu şnur alb-roşu se
confecționează din orice şi poate să aibe semnificaţii multiple.

Bibliografie:
1.Wikipedia

,,SĂRBĂTORILE ANOTIMPULUI
PRIMĂVARA ”
PROIECT TEMATIC

prof. înv. preșc. Streianu Anișoara

prof. înv. preșc. Marușca Petrișoara
Grădinița cu Program Prelungit „Floarea-Soarelui” Reșița

1. Tipul proiectului: Proiect tematic

2. Coordonatori: Streianu Anişoara, Maruşca Petrişoara
3. Argument: Natura, prin caracterul său viu şi dinamic,
trezeşte interesul copiilor. Curiozitatea pe care o manifestă
copii faţă de natură trebuie permanent menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a afla mai mult şi mai
mult şi de a înţelege ceea ce se întâmplă dincolo de aparenţe.
Lămurirea şi explicarea acestora înarmează copiii cu cunoştinţe
precise, ceea ce le asigură o orientare permanentă în acţiunile
ce le vor întreprinde.
127
În fiecare an, suntem fascinaţi de trezirea la viaţă a întregii
naturi. Copiii aşteaptă cu nerăbdare să zburde veseli prin
parcuri, să observe gâze şi flori, să aducă un omagiu fiinţei ce
le-a dat viaţă şi de ce nu, să caute emoţionaţi darurile ascunse
de „Iepuraș”, prin iarba fragedă şi moale. Trezindu-le interesul
pentru frumuseţea şi farmecul acestui minunat
anotimp, a sărbătorilor din această perioadă, îi vom face mai
atenţi, mai iubitori, mai tandri, mai prietenoşi şi mai buni cu
semeni lor.
4. Obiectivele proiectului:
Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului
înconjurător
Consolidarea şi stimularea potenţialului creativ şi al
aptitudinilor individuale.
Crearea unui mediu educaţional care să motiveze copilul în
procesul de acumulare a cunoştinţelor legate de semnificaţia
unei sărbători de primăvară.
Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de
limbaj plastic şi forme, obiecte din mediul înconjurător
5. Grupul ţintă: preşcolarii grupei mijlocii „Step by Step”
6. Planificarea activităților:
 Lansarea şi mediatizarea proiectului:
- înmânarea unei scrisori de intenţie părinţilor, în legătură
cu proiectul ce urmează să fie derulat;
 Discutarea temei :
- discuţii cu copiii şi părinţii acestora în legătură cu
tematica proiectului şi activităţile ce urmează a fi
desfăşurate;
 Dezvoltarea proiectului :
- planificarea activităţilor;
- adunarea materialelor necesare derulării proiectului:
- consultarea unor cărţi de specialitate;
- redactarea fişelor de lucru;
128
 - derularea activităţilor planificate:
- completarea secvenţială a hărţii;
7. Impact și evaluare:
- Alcătuirea unui album cu fotografii făcute în timpul derulării
proiectului;
- Expoziţie cu vânzare de mărțișoare
- Program artistic dedicat mamelor
- Ziua Porților deschise
- ”Din suflet pentru suflet”- activitate caritabilă
8.Rezumatul proiectului: Prin derularea proiectului
„Sărbătorile anotimpului primăvara” am desfăşurat acţiuni ce
au pus accent pe dorinţele şi sentimentele copiilor trezite de
schimbările ce au loc în natură, i-am învăţat să exploreze
lumea, să o analizeze, să-şi pună întrebări, să asculte gândindu-
se la ceea ce au văzut, sau au auzit, să trăiască afectiv diferite
evenimente specifice anotimpului primăvara: 1 Martie, 8
Martie, Sărbătoarea Paștelui cu sosirea Iepurașului.
9. Planul de acțiune:
 “Ghiocei și mărțișoare, simboluri ale primăverii”-
realizare de mărţişoare/ expoziție cu vânzare
 “ La mulți ani, mamă iubită!”- serbare
 “Primăvara, anotimpul renașterii”- procesul de
germinaţie
 “Frumusețea primăverii”- realizarea unei machete
 ”Din suflet pentru suflet”- activitate caritabilă
 ”Să ne închinăm Domnului” – vizită la biserică
 ”În aşteptarea Iepuraşului”- Ziua porţilor deschise
 ”Cartea primăverii”- realizarea unui album
 ”Carnavalul primăverii”- scenetă
10. Rezultate așteptate:
Trezindu-le interesul pentru frumuseţea şi farmecul acestui
minunat anotimp, a sărbătorilor din această perioadă, îi vom
face mai atenţi, mai iubitori, mai tandri, mai prietenoşi şi mai
129
buni cu semeni lor. Considerăm că aceasta reprezintă o
preocupare ce merită a fi dezvoltată la copii.
11. Bibliografie:
- Curriculum pentru învățământul preșcolar (3- 6/7 ani), 2008.

PROIECT EDUCAȚIONAL
ȘCOALĂ-BISERICĂ
„SĂRBĂTOREA PAȘTELUI ÎN
SUFLET DE COPIL”

Prof. Toader Voicu Ioana Macrina

Lic. Teoretic “Aurel Vlaicu”, Breaza

ARGUMENT:
Aşa cum Mântuitorul a fost Modelul desăvârşit de
înţelepciune, bunătate, frumosși iubire, noi, oamenii creştini
trebuie să urmăm acest Model atât cât ne este cu putinţă
fiecăruia dintre noi. Cu cât aceasta este începută la o vârstă mai
fragedă, cu atât valoarea sa va fi mai mare. Pentru a-l face pe
copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii este
necesară educaţia religioasă.
Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi,
simboluri şi manifestări religioase ale căror semnificaţii, în
înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâi
în familie, copiii, învaţă să-şi manifeste într-un anumit fel
sentimentele, îşi formează deprinderi de conduită cu ajutorul
cărora să devină persoane deschise comunicării cu Dumnezeu
şi semenii.
130
 Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate fi
continuatăîn cadrul orelor de religie, dar și în cadrul
activităților extracurriculare. Acesta este și scopul inițierii
acestui parteneriat.
Una dintre sarcinile educaţiei religioase rezidă în
formarea bunului creştin capabil de a cunoaşte şi a venera
valorile sacre.

OBIECTIVE:
 Cunoaşterea unor sărbători creştine (Florii, Paşte);
 Cunoașterea și respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor
specifice sărbătorilor religioase;
 Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea
comportamentului moral-religios (să-ţi iubeşti aproapele, să
faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-i
ajuţi pe sărmani, să-L iubești pe Dumnezeu).
SCOPUL: Cunoaşterea învăţăturilor Bisericii, a tradiţiilor
religioase si formarea virtuţilor creștine
GRUPUL ŢINTĂ:
ELEVII CLASELOR a VII-a A si a III-a B de la Liceul
Teoretic „Aurel Vlaicu”
COLABORATORI:
Preot
Profesorul de religie
Cadrele didactice
DURATA: 1-15 APRILIE 2019
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Biserica
“NastereaMaiciiDomnului”, Breaza
TEMA:Muguri de viață în lumina învierii
RESURSE UMANE:
preotul parohVeress Laurentiu
prof. religie Toader Voicu Ioana Macrina
prof. Goran Izabela
131
 MODALITĂŢI DE EVALUARE:
analiza informațiilor prezentate de preot
recitări, repovestiri, proverbe
cântece religioase

Bibliografie:
1.Site-ul didactic.ro;
2.Film „Patimile lui Iisus”
3.Manual religie – cultul ortodox, Editura Corint, 2018

Data Denumirea activității Locul desfășurării Participanții

LiceulTeoretic PreotVeress L.
Martie Elaborarea
„Aurel Vlaicu” Prof.Toader-Voicu
2019 proiectului
Breaza Macrina
1.Împărtăşirea Biserica Ortodoxă
copiilor în vinerea „Nașterea Maicii
Aprilie Copii, părinţi,
Floriilor Domnului” Breaza
2019 cadrele didactice
2.Vizionare film Elevii clasei a-III-a
"Patimile lui Iisus" B și a-VII-a A
Biserica Ortodoxă
Preot,copii,cadrele
Aprilie Participarea la slujba „Nașterea Maicii
didactice,părinţi,
2019 religioasă de FLORII Domnului” Breaza
enoriași
Program artistic
„Lumina Învierii” Biserica Ortodoxă Copii, cadre
Aprilie
Serbare „Nașterea Maicii didactice, părinţi,
2019
Prima zi de Paşti Domnului” Breaza preotul, enoriași

132