VASE ŞI USTENSILE FOLOSITE ÎN LABORATOR

În laboratoarele de chimie se utilizează vase şi ustensile rezistente la acţiunea agenţilor

chimici şi la variaţiile mari de temperatură.
Sticla ocupă primul loc în şirul materialelor din care sunt confecţionate majoritatea
vaselor de laborator. Dintre vasele confecţionate din sticlă, întrebuinţate în laboratoare,
menţionăm:
- paharele de laborator (pahare Berzelius) şi flacoanele conice (flacoane sau baloane
Erlenmayer);
- baloanele: cu fund rotund sau plat, cu tubulară laterală (baloane Wurtz); baloanele cotate,
etc.;
- cilindrii gradaţi, pipetele, biuretele;
- piseta, pâlniile;
- fiola de cântărire, creuzetul filtrant,
- exicatorul, cristalizoarele,
- sticla de ceas, linguri, spatule de laborator, baghete, etc.,
- sticlele de reactivi: borcane pentru reactivi solizi; sticle cu dop şlefuit; sticle picătoare cu
dopuri, pipete din sticlă pentru reactivi lichizi, etc.
În afară de sticlă, pentru confecţionarea vaselor de laborator se mai utilizează
porţelanul (material ceramic). Sunt folosite în acest scop tipurile de porţelan care prezintă
porozitate mică, sunt rezistente la acţiuni mecanice şi la variaţiile de temperatură. Din
porţelan se confecţionează creuzete, capsule, mojare, pâlnii, etc.
În laboratoarele de chimie întâlnim şi ustensile metalice. Des folosite sunt: cleştele
metalic, lingura de laborator, stativele, clemele, mufele, inelele metalice, băile de apă, băi de
nisip şi de ulei, etc.
La efectuarea multor experienţe este nevoie de căldură. Pentru încălzire se folosesc
aparate electrice sau becuri de gaz. Cele mai utilizate becuri de gaz sunt becurile Teclu şi
Bunsen. Datorită admisiei circulare a aerului în becul Teclu, aceasta se face mai uniform
decât prin orificiile becului Bunsen. Debitul de gaz determină mărimea flăcării, iar cel de aer
natura flăcării: oxidantă (albastră, ardere completă) sau reducătoare (galbenă, ardere
incompletă). Prin reglarea becului: a admisiei aerului şi gazului se poate obţine o flacără cu
caracter dorit.
Pentru a evita spargerea vaselor de sticlă, acestea nu se încălzesc direct la flacără, ci pe
o sită de azbest. Vasele se aşază fie pe trepiede, fie pe inele montate pe stative.
Vasele din sticlă se spală de obicei, cu apă şi săpun, detergent, folosiindu-se periile.
Pentru o curăţire mai înaintată se foloseşte spălarea cu alcool, eter, acizi concentraţi, soluţii
alcaline, amestec cromic (soluţie saturată de K2Cr2O7 în H2SO4 concentrat). După spălarea
vaselor cu reactivi, acestea se spală cu multă apă, apoi se clătesc cu apă distilată şi se usucă.
Pentru uscarea vaselor se folosesc ori stative speciale, ori trecerea unui curent de aer rece sau
cald, după clătirea prealabilă a vasului de mai multe ori cu apă distilată, cu alcool şi apoi cu
eter sau acetonă. Uscarea vaselor negradate se poate face şi în etuve.
Buna organizare a muncii într-un laborator de chimie este strâns legată de dotarea
acestuia cu materiale şi ustensile de laborator precum şi de cunoaşterea modului de
manipulare a acestora.
Într-un laborator se efectuează operaţii simple utilizând doar eprubete şi pahare dar şi
operaţii mai complexe.
La confecţionarea ustensilelor de laborator pe lângă sticlă se utilizează şi materiale
ceramice cum ar fi: porţelanul, faianţa şi şamota.
Dintre vasele şi ustensilele de porţelan cele mai utilizate în laborator sunt creuzetele,
capsulele, pâlniile etc.

1
 Pe lângă ustensilele confecţionate din sticlă sau material ceramic, se mai utilizează un
număr foarte mare de ustensile din alte materiale ca: lemn, metal etc.
Din lemn se utilizează mai frecvent următoarele:
- stative pentru eprubete;
- stative pentru pipete;
- stative de filtrare ;
- stative pentru uscat vasele;
- cleşte pentru eprubete etc.
Pentru montarea unor aparate sau pentru susţinerea unor ustensile din sticlă este
necesar să se utilizeze o serie de obiecte metalice din care se menţionează: stative de metal,
trepiede de metal, mufe, cleme, creuzete etc.
Înainte şi după utilizare vasele de laborator este necesar să fie spălate. Operaţia de
spălare nu este întotdeauna atât de simplă, deoarece substanţele utilizate, în reacţii pot să
depună cruste pe pereţii vaselor de sticlă care nu se îndepărtează uşor prin simplă spălare că
apă.
Spălarea vaselor şi a aparatelor de laborator este bine să se facă imediat după utilizare
pentru că, îndepărtarea precipitatelor şi a crustelor rezultate se face mult mai uşor.
Spălarea cu apă se face utilizând perii de forme şi dimensiuni adecvate vaselor
respective, până la Îndepărtarea completă a crustei sau precipitatului. În unele cazuri se
utilizează şi detergenţi sau carbonat de sodiu. La spălarea cu apă se va folosi multă apă.

INSTALAŢIILE LABORATORULUI

Laboratoarele moderne dispun de o serie de instalații care să le permit o bună funcționare

și anume:
1) Instalația de apă – servește la alimentarea laboratorului cu apă proaspătă și este
constituită din țevi confecționate din plumb sau otel zincat îmbinate perfect etanș;

2) Instalația de canalizare – servește la evacuarea apei uzate și este de obicei

confecționată din tevi din fontă îmbinate prin etanș, introduse în tuburi de beton;

3) instalația electrică de iluminat – are rolul de a asigura condiții optime de vizibilitate,

iluminatul artificial realizându-se prin utilizarea curentului alternativ.

4) Instalația de forță – se înțelege instalația electrică ce servește pentru alimentarea

diferitelor receptoare electrice de puteri mari, precum motoare și cuptoare electrice
etc.

5) Instalația de gaze – servește la alimentarea de gaze combustibile a becurilor de gaze

(Bunsen, Teclu) și asigură posibilitatea accesului gazelor combustibile în întreg
laboratorul;

6) Instalația de ventilație (aerisire) – asigură, alături de aerisirea naturală (prin uși și

ferestre), împrospătarea aerului din laborator cu ajutorul unor instalații mecanice care
au rolul de a elibera aerul viciat;

7) Instalația de vid - prin care se realizează distilarea în vid (trompa de vid, pompa de
vid).